Ar trebui să deschidem fiecare ușă, pentru a vedea ce se află dincolo de ea. Dar uneori nu avem curaj să le deschidem, sau poate că nu avem destulă încredere în noi, crezând că nu vom face față provocărilor ce ne așteaptă dincolo de acea ușă. Și alegem alte uși, convinși că dincolo de ele ne așteaptă drumuri mai line, mai lipsite de neprevăzut și încercări.
Sunt uși pe care suntem obligați să le deschidem. Iar pe altele le deschidem doar dacă vrem, pentru că ni se dă dreptul să alegem.
Unele uși duc spre drumuri anevoioase, pline de încercări și piedici.
Altele duc spre nicăieri.
Mai sunt uși care duc spre oameni pe care trebuie neapărat să îi întâlnim.
Unele uși duc spre uitare...
Uneori suntem tentați să deschidem uși frumoase, care promit strălucire, dar descoperim că poleiala lor a fost înșelătoare, pentru că ascund în spatele lor numai deșertăciune și dezamăgiri.
Dar sunt și uși vechi, mai puțin frumoase, care aparent nu promit nimic, dar care duc spre cele mai frumoase drumuri.
Sunt și uși pe care ne dorim foarte mult să le deschidem, convinși că dincolo de ele vom găsi fericirea dar, din păcate, imediat deschise ele ne dezvăluie în față doar un zid.
Mai sunt uși pe care ne dorim să le deschidem căutând iubirea din spatele lor, dar care rămân închise. Unele dintre ele ni se deschid pentru puțin timp, ca mai apoi să ne fie trântite în față.
Anumite uşi ne fac să credem că am ajuns la capătul drumului şi că nu mai există cale de întoarcere, dar avem surpriza să descoperim o uşa nouă care ne oferă o nouă şansă.
Unele uşi au o fereastră mică prin care putem vedea ceea ce ne aşteaptă dincolo de ele, iar altele nu. Aflăm unde duc doar după ce le-am deschis… şi, de multe ori întoarcerea este ireversibilă.
Alte uşi sunt protejate cu grilaje din fier, sau sunt mult prea sus şi de aceea ne este imposibil să le deschidem. Doar îi privim pe alţii cum le deschid şi ne întrebăm cum o fi dincolo de ele.
Sunt uşi care ne permit să le trecem pragul însoţiţi, iar prin unele trebuie să trecem singuri, obligaţi să lăsăm în urma noastră oameni dragi.
Mai există uşi pe care ne dorim să le redeschidem după ce cândva, în trecut, am ales să le închidem în urma noastră, dar care rămân închise pentru totdeauna.
Iar în faţa anumitor uşi aşteptăm neobosiţi, sperând şi visând că se vor deschide cândva, fără a avea însă vreo certitudine.
Nu vom şti niciodată câte uşi vom întâlni în viaţa noastră. Şi chiar şi atunci când credem că drumul nostru s-a sfârşit, ni se mai iveşte în cale o uşa nouă, care ne poate duce pe un drum neaşteptat de frumos...
de :Irina Binder
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*