vineri, 10 iulie 2020

Trăsăturile unei femei puternice


De-a lungul carierei am lucrat cu multe femei care fie nu au fost învățate să-și acceseze puterea interioară, fiind crescute în spiritul supunerii ori unor credințe învechite, fie au început ele să renunțe la acea putere personală pentru a corespunde mai bine așteptărilor celor din jur și rolului care le-a fost atribuit.

De multe ori credem că trebuie să fim într-un anumit fel ori că trebuie să facem anumite lucruri pentru a fi plăcuți și acceptați de ceilalți – renunțăm la autenticitatea noastră și ajungem să fim și să ne comportăm în funcție de nevoile și pretențiile celor din jur. Chiar dacă avem anumite calități unice care ne pun în valoare, le ținem ascunse doar pentru a nu ieși din tipar, pentru a nu-i deranja pe alții, pentru a nu fi „altfel” decât se așteaptă lumea să fim.

Multe femei încă au teama de a se pune în valoare, de a-și face vocea auzită, de a lua decizii punându-se pe ele pe primul plan deoarece le-au fost insuflate credințe precum „bărbatul este capul, iar femeia gâtul”, „femeia ține familia unită”, în general, credințe care plasează femeia pe loc secund, care o fac să creadă că trebuie să se sacrifice ori să renunțe la visurile ei pentru a le fi altora bine. Dar o femeie care și-a asumat puterea interioară știe că este la fel de importantă ca bărbatul de lângă ea, știe că este valoroasă chiar dacă nu are un bărbat lângă ea (pentru că de multe ori femeile se valorizează prin rolul de soție sau mamă) și știe că dorințele și visurile sale contează la fel de mult ca ale celorlalți.

O femeie puternică își asumă responsabilitatea pentru viața ei și nu așteaptă să fie salvată ori „trezită” de un prinț fermecat. Se trezește singură și începe să-și facă un plan de viață, pentru a da o direcție propriului destin, în acord cu dorințele și aspirațiile sale.

Își asumă atât părțile întunecate, cât și cele luminoase și caută în permanență să evolueze, să-și vindece rănile trecutului pentru a nu le mai recrea, să-și confrunte fricile, să-și transforme credințele limitative care au ținut-o pe loc până acum.

Se întreabă ce înseamnă feminitatea pentru ea, dacă rolurile atribuite de alții rezonează sau nu cu felul ei de-a fi, dacă o limitează sau nu, iar apoi face schimbările necesare pentru a-și trăi viața în acord cu propriul adevăr interior, nu cu așteptările celor din jur.

O femeie puternică își asumă puterea creatoare și știe că felul în care arată viața ei depinde de ea, deoarece ea este cea care stabilește cine este și ce vrea să creeze în lume, să lase în urma sa. Nu le permite altora să îi dicteze cursul propriului viitor, să îi spună ce ar trebui să simtă, să gândească ori să facă.

Știe să spună „nu”, să-și traseze limite și granițe personale de interacțiune și se înconjoară de oameni care îi potențează acea putere interioară, nu care o trag în jos și încearcă să-i distrugă stima și încrederea în sine.

Își prețuiește interesele și pasiunile și caută să le integreze cât mai mult în viața ei – pentru a ști ce îți place, ce îți displace, ce-ți aduce bucurie, ce te ajută să crești ori pur și simplu să te simți bine, este necesar să-ți dai voie să explorezi cât mai mult, să încerci lucruri noi, să experimentezi fără teamă sau constrângeri ceea ce viața are să-ți ofere.

O femeie puternică caută să-și dezvolte autonomia și independența, să-și fructifice abilitățile și potențialul, să-și depășească limitele și le încurajează și pe alte femei să facă același lucru – nu se teme de ele, nu se simte amenințată de ele și nici nu le invidiază pentru că știe că invidia vine dintr-o lipsă de prețuire de sine, din sentimentul că nu ești suficient de bun sau de valoros.

O femeie puternică își asumă și își îmbrățișează sexualitatea și nu o privește ca pe ceva rușinos sau tabu.

Își ascultă vocea interioară și intuiția și este în contact cu simțurile sale – observă ce anume o face să se simtă mică, închisă, tensionată și ce anume o face să se simtă liberă, deschisă și entuziasmată și nu face compromisuri de dragul altora în propriul detriment.

Fiecare femeie are în interiorul său toate resursele pentru a-și transforma viața, pentru a face schimbările pe care și le dorește. Nu există femei „slabe”, există doar femei care trebuie să mai lucreze cu ele însele pentru a se elibera de credințe disfuncționale sau limitative, de tipare nocive de gândire sau comportament, de influențe toxice.

Folosește-ți puterea interioară!
Dr. Ursula Sandner

miercuri, 8 iulie 2020

Sunt... momente în viață.

 
Sunt... momente în viață. Asta îmi spun de fiecare dată, fie că e vorba de un moment încărcat de bucurie, fie că este unul de mare tristețe.
 
Zi de zi trăim momente. Mai însemnate sau mai puțin însemnate, mai vesele sau mai triste, cu fiecare zi care trece, mai numărăm câte o amintire, câte un gând, un sentiment, o povață sau o povară.

Sunt momente când sfârșitul unei zile ne întristează pentru că nu putem trăi la infinit clipele care ne-au făcut inima să tresalte de bucurie și momente când căderea nopții e o binecuvântare, care ne acoperă sufletul cu vălul invizibil al speranței că mâine va fi puțin mai bine.
 
Sunt momente când trebuie să hotărăști de unul singurul dacă trebuie să mergi tot înainte pe drumul ales sau dacă e timpul să pui punct și să o iei de la capăt, iar aceasta este probabil cea mai grea decizie pe care suntem forțați să o luăm câteodată. Singuri. Pentru că viitorul stă adesea chiar în mâinile noastre.
 
Sunt momente când tot ce ne rămâne este iubirea pentru propria persoană, deși, uneori o pierdem și pe aceasta.

Sunt momente când ceea îți dorești și ceea ce obții sunt două lucruri complet diferite, la fel cum sunt momente când ceea ce primești înseamnă prea puțin comparativ cu ceea ce oferi.
Sunt momente când ai motive să plângi până la epuizare și momente când găsești câte un motiv de bucurie în cele mai mărunte și aparent neînsemnate lucruri.
 
Sunt momente când Dumnezeu îți scoate în cale oameni extraordinari care să-ți călăuzească pașii spre a ajunge într-un loc mai bun și momente când îi ia pe acei oameni de lângă tine pentru a te învăța că nimic nu durează o veșnicie și că suntem totuși mici, atât de mici...

În cele din urmă, sunt momente când învățăm că oamenii rămași în urmă nu trebuie amintiți nici cu regret, nici cu mâhnire, nici cu ură. Ei fac parte din trecut pentru că într-un fel sau altul au șlefuit omul care azi e mai înțelept și mai bun decât era cu un an sau cu mulți ani în urmă.

Sunt... momente în viață.

de Iustina Ţalea Dinulescu 

luni, 6 iulie 2020

Tu cu cine te compari?


Răspunsul corect este „cu mine însumi - cu cel care am fost ieri”, însă în realitate nu facem asta întotdeauna. Ne uităm în stânga și în dreapta, ne simţim mai bine cu noi înșine când vedem pe cineva mai „nenorocit” decât noi și ne scade stima de sine atunci când vedem pe un altul care o duce mai bine.

În psihologia socială există termenul de comparaţie socială: ea poate să fie ascendentă, adică ne comparăm cu cei care sunt mai buni decât noi într-un domeniu sau altul și comparaţie social descendentă, când îi observăm pe cei care sunt mai puţin norocoși decât noi și asta ne ajută să ne simţim mai bine în pielea noastră.

Din păcate, comparaţia socială descendentă ne poate crește în mod artificial stima de sine. Ne gândim „uite că sunt și alţii care o duc mai rău decât mine” și ne culcăm pe o ureche. Această satisfacere falsă a egoului nostru ne face să ne uităm la emisiuni de scandal, la unele știri, să ascultăm bârfe, să căutăm greșelile altora, să ne hrănim mintea cu tragediile semenilor noștri ș.a.m.d. Ne simţim bine pe moment cu felul în care arată viaţa noastră, însă este oare într-adevăr așa?

Pe de altă parte, atunci când ne comparăm cu cei mult mai buni decât noi într-un domeniu în care avem și noi aspiraţii, stima noastră de sine are de suferit. Și cum nimănui nu-i place să nu se simtă bine cu sine însuși și dorește să își păstreze o imagine pozitivă, fie ne simţim copleșiţi și renunţăm la a ne mai dori mai mult (iar astfel apare mediocritatea), fie avem tendinţa să îi discredităm pe cei la care ne raportăm - spunem că „au avut noroc”, „sigur e ceva necinstit la mijloc” etc.

Bineînţeles, există și varianta în care succesul altora ne motivează și pe noi să ne dorim mai mult de la noi înșine și acesta este cel mai bun rezultat al unei comparaţii de acest gen. Însă important este să fim conștienţi de aceste aspecte și să nu cădem în capcana comparaţiilor.

Uită-te în jur dacă dorești să te inspiri, uită-te la câte lucruri minunate au reușit să facă alţi oameni, apoi gândește-te ce îţi dorești și tu, fă-ţi un plan și acţionează. Succesul tău se măsoară întotdeauna în evoluţia ta, în cât de mulţi pași ai făcut în direcţia obiectivelor tale și cât de bun ești în comparaţie cu ieri.

de Dr. Ursula Sandner

vineri, 3 iulie 2020

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată!


De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii

Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele…

Nu închidem uşile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiţi sau cu lecţia de viaţă învăţată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simţim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înţelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvântare şi iubire şi pentru a-l tămădui cu Hristos Euharistic. Dacă nu învăţăm să închidem uşile trecutului, nu vom vedea cealaltă uşă ce ni se deschide îmbietor în faţă şi ne tot uităm în urmă la cea deschisă cu speranţa că poate, poate cineva sau ceva intră pe ea…

Dacă n-aş fi fost acolo, dacă n-aş fi spus asta, dacă n-aş fi dorit, dacă n-aş fi fost orbit, dacă aş fi înţeles de ce, dacă aş fi avut răbdare, dacă… şi tot aşa. Gândurile, vorbele, atitudinile, dacă nu le ordonăm, nu le spălăm, ne vor acri, oţeti, ofili. Ţinem uşile şi ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnavă de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru că lucrurile s-au întâmplat altfel decât ne propusesem noi să se întâmple şi ne vine greu să credem că timpul nu se opreşte în loc.

Evoluăm. Creștem. Învățăm din greșeli

Chiar dacă au fost momente în care am cugetat, fără a acţiona evident, nădejdea şi rugăciunea sunt telefonul cu care îl ţinem pe Doamne atent. Ieri eram inteligent aşa că am vrut să schimb lumea. Astăzi sunt înţelept aşa că mă schimb pe mine !

În viaţă, dacă îţi arăţi durerile, poţi fi considerat slab. Dacă le ascunzi, poţi fi considerat insensibil… Aşa că cel mai bine este să trăieşti suferinţele cu şi în Hristos, iubind pe ceilalţi mai mult decât te iubeşti pe tine. Iubirea este cheia cu care întoarcem ceasornicul vieţii. Orice nu este iubire este putere a întunericului. Suntem pe pământ ca să învăţăm să iubim. Odată ce învăţăm să iubim, murim. Dumnezeu ne ia la El ca să-L iubim de Dânsul în chip desăvârşit. Dumirit sau nu, sufletul va face lumină în minte mai devreme sau mai târziu. Altruismul, aerul fiinţei ontologice ne subliniază în cursul de la şcoala vieţii că esenţa rămâne aceeaşi; dragostea care niciodată nu cade !

Important nu este ce ai făcut, simţit sau gândit în viaţă, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învăţat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulţumit de tine şi de cei din jur. Nu ziua de ieri ne face să fim cine suntem, deşi ar părea, ci în pofida tuturor evidenţelor, ce ne defineşte este astăzi şi mâine, starea de prezenţă continuă.

Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii ! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul… Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur !

Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor !

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată ! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.

Bucura-te de minunea de a fi şi caută Bucuria în Potir ! 

de Ieromonah Hrisostom Filipescu

joi, 2 iulie 2020

Dragostea ta nu poate schimba un om, atât timp cât el nu și-o dorește


Ai făcut vreodată imposibilul de a ajuta pe cineva să se schimbe? Să aprinzi o lumină în sufletul său pierdut? Ai dat toată puterea și energia ta pentru a topi inima înghețată a omului tău? Să-i arăți că poate deveni mai bun, cel mai bun?

Ai întâlnit vreodată un om care, în general, „nu era al tău”? În fond, bănuiai că nu aveți viitor, dar nu ai schimbat nimic?

Poate că se temea pur și simplu de obligații grave? Sau era captiv de dependențele sale, pe care nu le putea învinge? Sau te-a înșelat literalmente la fiecare pas? Sau te-a umilit și insultat constant?

Dar în loc să fugi… ai rămas. Ai luat-o ca pe o provocare. Ai crezut orbește că el se poate schimba și tu chiar ești persoana care îl poate ajuta în acest sens. Cine, dacă nu tu, îl vei ajuta să devină o versiune mai bună a sa?

În loc să pleci, ai continuat să ierți, în ciuda tuturor aventurilor. Ai continuat să speri că totul poate fi diferit dacă încerci ceva mai mult. Au continuat să crezi că în cele din urmă se va schimba, deși nu au fost respectate condiții preliminare pentru acest lucru.

Ai încercat vreodată să vindeci pe cineva care nu și-a dorit-o? Să salvezi pe cel care nu ți-a cerut-o? Sau să-l schimbi pe cel care a rezistat cu toată puterea?

Dacă da, atunci permite-mi să-ți spun un aspru adevăr: totul a fost în zadar. Pentru că misiunea ta a fost inițial imposibilă. Pur și simplu ai pierdut timpul și energia, irosit lunile și anii vieții sale. Le-ai dedicat cuiva care nu a apreciat niciodată și nu-ți va aprecia eforturile și sacrificiile.

Știu că speri că într-o bună zi iubitul tău va înțelege totul și va începe să te trateze așa cum o meriți. Ești sigură că își va da seama cât de mult ai făcut pentru el.

Dar asta nu se va întâmpla. Niciodată. El va rămâne la fel ca întotdeauna. Și singurul lucru pe care îl poți face este să te salvezi înainte să te distrugă complet.

Știu că ești plin de optimism și credință. Crezi că dragostea ta este atotputernică. Speri că va înțelege câtă durere ți-a provocat și va deveni persoana la care ai visat întotdeauna.

Da, este adevărat. Dragostea este atotputernică și poate muta munții. Dar, din păcate, ea nu poate lumina sufletul celui care preferă să trăiască în întuneric.

Ea nu poate repara un om peste noapte. Ea nu poate înlocui sufletul său.

Pentru că nu vrea deloc să se schimbe. Aceasta ar trebui să fie decizia lui, nu a ta.

Cât de naivă ești când visezi că schimbi pe cineva. Știi de ce? Pentru că nu poți schimba o persoană până când el însuși nu o dorește. Oricât de greu ai încerca.

Nu ești mamă pentru iubitul tău și nu ești obligată să-l crești. Nu ești îngerul lui păzitor și nu ești obligată să-l conduci prin viață.

Nu mă înțelege greșit. Nu spun că nu ar trebui să-ți susții partenerul. Nu spun că nu ar trebui să-l ajuți dacă vrea să devină mai bun. Și nu spun că nu ar trebui să crezi în el și să-l inspiri dacă ia inițiativa.

Dar asta ar trebui să fie decizia lui …

Doar ține cont de faptul că persoana pe care încerci cu încăpățânare să o schimbi, nu e omul tău. Ți l-ai imaginat. L-ai pictat în imaginația ta. Atât!

El – e doar un drumeț oarecare. Și asta e problema lui, și nu a ta.

Sursa: cluber
© Articol tradus de Ești minunată


marți, 30 iunie 2020

O persoană căreia îi pasă cu adevărat de tine nu te va face să treci niciodată prin iad


Dragostea nu ar trebui să doară.

Dragostea nu trebuie să fie dificilă și insuportabilă.

Adevărul este că toți vrem un singur lucru – înțelegere.

Orice altceva, oricât de frumoase sunt cuvintele ascunse în spatele ei, nu pot fi numite iubire!

Cu toții suntem de acord cu aceste afirmații, știm minunat CE ar trebui să fie dragostea, dar … În același timp, acceptăm o relație care ne transformă viața în iad!

Și asta nu este totul! De asemenea, justificăm acțiunile altor oameni, susținând că fac acest lucru din dragoste. Ne trag în iad pentru că iubesc? Nimic nu pare ciudat ?!

Din anumite motive, continuăm să ne convingem că iubirea nu este o călătorie cu o barcă plină de plăcere într-o zi de vară, ci o muncă grea în transpirații și sacrificii constante.

O persoană care te iubește sincer, din toată inima, nu te va face să treci prin iad pentru a fi alături de el. Omul care iubește cu adevărat, nu te va trage în iad! Doar acel care nu te iubește, te va trage acolo doar pentru a te distruge. Poate o persoană iubitoare să facă asta ?!

Omul care iubește nu te va răni niciodată atât de mult. Nu-ți va aduce niciodată atâtea lacrimi.

Persoana potrivită nu te va face să suferi niciodată. Nu te va face niciodată să crezi că iubirea trebuie să fie grea și complicată.

Nu te va umili, nu te va forța să te îndoiești de tine. Nu-ți va arunca niciodată în față fraze de genul: „Tu însuți ești de vină pentru tot!”.

Persoana potrivită nu va renunța la tine niciodată, mai ales în momentul în care vei avea nevoie de ea.

O persoană care iubește cu adevărat, dimpotrivă, va deschide o nouă lume pentru tine. Va deveni pentru tine cea mai strălucitoare și mai caldă rază de soare într-o dimineață rece. Ea te va ridica atunci când te vei poticni, te va ajuta să-ți întinzi aripile și să zboare în sus.

Vei simți întotdeauna susținerea. Nu vei fi speriat, nu vei fi rănit …

O astfel de persoană te va ajuta să înțelegi un adevăr foarte important: „Dragostea este cel mai sincer lucru din lume și nu trebuie să lucrezi din greu pentru a-i menține focul”.

Persoana potrivită va trăi astfel încât să-ți provoace zâmbete pe fața ta, cât mai des posibil. Nu va risipi timp pentru a-ți demonstra clasica iubire. Până la urmă, tu ești sensul vieții lui.

El te va privi întotdeauna într-un mod special – cu blândețe și căldură. Această viziune nu poate fi confundată cu nimic în lume. În ea este Iubirea însăși.

Căldura îmbrățișării sale va deveni pentru tine un adevărat refugiu din toate problemele și adversitățile vieții. Ai visat întotdeauna la un astfel de loc – să fii calm și ușor.

E o asemenea iubire pe care ai visat-o că te va face atât de puternic, încât vei putea muta munții.

Persoana potrivită nu-ți va insufla niciodată ideea, că iubirea poate fi dificilă.

Dimpotrivă, va face tot ce îi stă în puteri pentru a-ți arăta și dovedi că iubirea poate, și ar trebui să fie ușoară. A fi fericit este atât de simplu și firesc atunci când o persoană iubitoare și grijulie este în apropiere.

Orice altă „iubire” nu e dragoste de fapt. Deci, oprește-te. Gândește-te cu atenție și trage concluziile corecte.

Nu te mai minți, convingându-te că persoana care te face să suferi, te iubește.

Te minți că relațiile necesită o muncă infernală și efort inuman, iar în caz contrar, te va părăsi și vei fi de vină.

Nu mai pierde dragostea și lacrimile pe relații care nu merită!

Cu siguranță vei întâlni pe cineva care te va iubi cu adevărat și nu te va trage în iad. Vei recunoaște imediat acea persoană: lângă ea vei fi liber și ușor. Mult noroc și dragoste!

sursa: internet

luni, 29 iunie 2020

Cum este omul care în realitate nu te iubește

 
Te doare să știi că omul pe care îl credeai cel mai aproape de sufletul tău este atât de distant. Te doare atunci când înțelegi că nu e de vină soarta, nici anii ce au trecut, nici unele cuvinte rostite aiurea. Există o banală absență a celei mai importante emoții. Există un fel de a fi care construiește un zid de nepătruns între voi.
Există ziua când, anulând și ultima picătură de speranță, ajungi la o singură concluzie: omul de alături nu te iubește și poate că nu te-a iubit vreodată.

Omul care nu te iubește nu se ascunde sub măști de neînțeles. Sau, chiar de ar încerca acest lucru, nu va reuși să ascundă și emoția primară, acea descoperire de sine, acel autentic exprimat în gesturi și dovezi de atașament.

Vei ști după felul în care refuză să te privească în ochi, atunci când îl provoci să fie sincer. Vei ști asta încercând să-l întrebi despre propria sa lume, despre prieteni și visuri, despre dorințe și trecut, fără a-l simți acolo, gata să-ți spună despre toate. Veți trece unul pe lângă celălalt și de fiecare dată schimbul de emoție va fi o povară, o suferință, un fel de a îndepărta.

Lipsa de iubire îl transformă pe om. Îl face mic sau indiferent în fața realității. Îl supune unui test al timpului pe care sigur nu-l va trece cu brio. Va merge pe un drum periculos, la finalul căruia, resemnat, va recunoaște ceea ce ascundea de mult timp.

Să nu echivalezi acel om cu întreaga lume, refuzând orice schimb de emoție și de energie. Retrage-te din povestea care nu ți-a îmbrățișat iubirea, adună-ți visele toate și păstrează-le în inima ta. Într-o zi, inima ta va bate din nou pentru un om drag și atunci povestea va fi mai frumoasă ca oricând.

Nu regreta un moment consumat, chiar dacă îl vei mai păstra în suflet. Unii oameni nu-și potrivesc dorințele, așteptările, liniștea sau nebunia și este firesc asta. Nu este firesc să porți cu tine o emoție, știind că în timp s-a transformat în lanțuri care te țin pe loc. Ai curajul să te iubești mai mult, să te accepți mai mult, să-ți oferi mai multă libertate.

Timpul îți va oferi răspunsuri. Până atunci, fii sinceră cu tine, crede în tine, investește în tine. Ești cel mai bun prieten al tău, ești firul de lumină al vieții tale. Fii sigură că într-o zi, astăzi sau peste câțiva ani, cineva își va purta pașii pe drumul tău. Va găsi atât de apropiate poveștile voastre, va dori să te asculte și să-ți spună despre orice. Alături de el vei fi liberă și fericită, veți trăi iubirea firesc și cu seninătate. Te va privi în ochi și vei găsi acolo dragoste, multă dragoste.

© Sufletisme.ro

vineri, 26 iunie 2020

Sunt...


Sunt clipe în viaţă când o simplă privire e de ajuns pentru a-ţi tăia respiraţia; sunt momente în viaţă când un singur cuvânt îţi trezeşte sau îţi adoarme întreaga fiinţă; sunt secunde de care depind vieţi şi minute de care se ţin destine;

sunt atingeri care se împletesc în trăiri de care nu te mai lipseşti întreaga viaţă; sunt îmbrăţişări care îţi opresc în loc timpul şi îţi strâng toate simţurile pentru a ţi le prinde într-un bucheţel de împliniri!

sunt dorinţe care te sperie atât de tare încât te fac să renunţi la ochii lui, de teamă să nu vină o zi în care strălucirea lor să îţi vadă ochii tăi înlăcrimaţi;

sunt rugi înălţate spre cer care te pun în genunchi chiar când te gândeai că acolo te vei afla doar cu câteva clipe înainte să mori; şi te întrebi cum se poate să îţi îngenunchezi mândria şi te apleci, împreunându-ţi mâinile pentru a cere câteva clipe în plus, câteva minute de MAI VREAU!

sunt lacrimi care rămân în colţul ochilor din mândrii şi temeri; sunt lacrimi al căror curs îl lăsăm să îşi urmeze drumul tocmai pentru că ştim că orgoliile nu ne ajută la nimic; şi ne găsim curajul să le lăsăm să cadă, să ne inunde ochii şi să ne umezească buzele!

sunt Inimi care simt fără să spună prin vorbe; pentru că Ele nu au învăţat alfabetul nostru; sunt suflete care plâng pentru că şi-au pierdut jumătatea sau nu au găsit-o decât după mulţi ani, într-un sertar prăfuit, şi, de teamă să nu fie “infestată” cu mucegai, o lasă pe masă, rătăcind, undeva.

sunt picături de apă pe care le-am văzut în lumina timpului meu şi care mă spală în fiecare zi de nefericire!

sunt oameni în viaţa mea… pe care i-am întâlnit din întâmplare şi care m-au făcut fericită prin simpla lor privire;

sunt oameni în viaţa mea care mi-au dat în dar bucuria fiecărei clipe; care m-au învăţat că “în viaţă trebuie să fii şi puţin egoist”, că “trebuie să faci doar ce simţi”; pentru care m-am întors când am plecat pentru a-i mai privi pentru o clipă doar; cărora le-am spus “ADIO!” fără cuvinte sau cărora le-am spus-o din durerea aceea surdă născută din teama de a nu suferi încă o dată!

Oameni care mi-au spus “TE IUBESC!” fără să se gândească dureros că i-aş putea respinge, oameni pe care îi admir pentru tăria lor, pentru puterea de a crede că totul în viaţă ţi-e dat să îl trăieşti o singură dată!

sunt oameni în viaţa mea de la care am avut aşteptări şi care m-au dezamăgit tocmai pentru că am aşteptat ceea ce ei nu aveau de unde să-mi dea; oameni pentru care am făcut TOT şi care nu au făcut nimic pentru mine; oameni pentru care nu am făcut NIMIC şi care au făcut din clipă veşnicie pentru a mi-o da în dar!

sunt oameni de la care am primit buchete imense de flori şi care nu mi-au smuls un surâs măcar!

Şi oameni de la care am primit un ghiocel prin care mi-au dat tăria de a merge mai departe, chiar dacă sunt înlăcrimată la fel ca el.

Chiar dacă sunt la fel de plăpândă şi la fel de trecătoare!

Ei mi-au spus fără să ştie “… pentru că renaşti de fiecare dată când nimic nu mai dă şanse de dezgheţ!”

de psiholog Monica Berceanu

luni, 15 iunie 2020

Iubirea inseamna libertate si armonie, iar atunci cand ele lipsesc, nu este vorba despre iubire, ci despre ego-ul (egoismul) tau care nu stie sa piarda cu demnitate.

Aproape in fiecare zi aud de la diferite persoane cum isi controleaza partenerul/partenera pe ascuns sau fatis: ii cauta in telefon, in mesajele de pe retelele de socializare, in lista de apeluri, pun microfoane in masina, platesc detectivi particulari sa-i urmareasca etc.

De multe ori, tocmai pentru ca isi doresc asta, gasesc cate ceva compromitator si incep scandalurile, amenintarile cu despartirea si divortul, santajul emotional, dramele si tot ceea ce urmeaza dupa o altfel de "descoperire".

In plus, cu toate ca uneori gasesc dovezi, nu pleaca din relatie, ci se folosesc de ceea ce au gasit pentru a genera conflicte nesfarsite.

Aceasta realitate ne arata cum percepem noi relatiile: "esti al meu/a mea", "am drepturi asupra intimitatii tale", "nu ai voie sa vorbesti cu nicio persoana de sex opus in afara de mine", "faptul ca ai spus ca ma iubesti imi da dreptul sa fac pe politistul cu tine, sa te urmaresc si sa te pazesc"...

Oare asta sa insemne iubirea? Posesivitate, control, gelozie, santaj emotional, drama si scandal?

Daca esti atat de nesigur pe tine sau pe relatia ta, de ce mai continui? Daca nu te simti iubit, apreciat, dorit, daca nu ai incredere in partenerul tau ca sta langa tine pentru ca isi doreste asta, pentru ca te place (si nu pentru ca il controlezi sau il obligi in vreun fel), de ce mai stai in acea relatie?

Un alt aspect asupra caruia vreau sa iti atrag atentia este felul in care te simti atunci cand cauti dovezi ale infidelitatii partenerului tau: incepe sa-ti bata inima cu putere, se descarca adrenalina, ti se strange stomacul etc. - pe scurt, iti dai tot organismul peste cap. Iar cand gasesti, simti ca iti pica cerul in cap... Asa alegi tu sa traiesti?

Iubirea inseamna libertate, inseamna sa intelegi faptul ca un alt om sta langa tine pentru ca isi doreste si atat timp cat isi doreste sa faca asta. Nu poti sa-l tii langa tine cu forta, cu dramele tale, cu santajul emotional. Daca recurgi la astfel de mijloace reusesti doar sa-l indepartezi si mai repede de tine, deoarece nimeni nu vrea sa traiasca in stres si in captivitate.

Un alt om alege sa-ti fie alaturi pentru tot ceea ce aduci tu frumos in relatie - pentru atentia si afectiunea pe care i le oferi. A intrat in relatie cu tine pentru ca se simtea apreciat, valorizat, iubit. Nimeni nu va pleca dintr-o relatie in care exista compatibilitate, armonie, iubire, atentie, afectiune, grija si interes - asta ne dorim cu totii sa primim intr-o relatie, nu scandal, drama, santaj emotional.

Te simti bine in relatie? Perfect, bucura-te. Nu simti ca primesti ceea ce-ti doresti? Pleaca, fara tot acel scandal inutil care oricum nu-l va face pe partenerul tau sa te iubeasca mai mult, din contra. Va ramane langa tine o perioada din mila, dar asta nu are nimic de-a face cu iubirea.

Iubirea inseamna libertate si armonie, iar atunci cand ele lipsesc, nu este vorba despre iubire, ci despre ego-ul (egoismul) tau care nu stie sa piarda cu demnitate.

de dr Ursula Sandner

marți, 9 iunie 2020

Cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viață nu au nevoie de așteptări, premeditare sau speranțe prea mari.


Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care se întâmplă pe neașteptate, spontan. Cele mai frumoase fotografii sunt instantaneele. Cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care ți le-ai făcut fără să le plănuiești. Cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viață nu au nevoie de așteptări, premeditare sau speranțe prea mari. Pur și simplu se întâmplă. Nu când ne dorim noi să se întâmple, ci atunci când le vine vremea sau când avem cea mai mare nevoie.

Ai încredere că viața ți-a pregătit ceva bun. Chiar dacă uneori e grea și îți dă bătăi de cap, de suflet. Avem nevoie și de momente mai puțin plăcute, uneori pentru a ne aduce cu picioarele pe pământ și a ne ancora mai bine în realitate, alteori pentru a ne da unele lecții de care avem nevoie pentru a fi fericiți. Câteodată pentru că suntem oameni și avem datorii de plătit, iar altădată pentru că avem nevoie să știm să apreciem mai mult lucrurile frumoase care ne sunt oferite sau oamenii minunați pe care îi avem ori îi vom avea alături.

Câteva dezamăgiri, câteva zile proaste sau acei câțiva oameni care te-au rănit nu înseamnă că viața nu e frumoasă sau că nu merită trăită din plin. Faptul că nu ți s-au îndeplinit toate dorințele atunci când ai vrut nu înseamnă că nu meriți sau că nu se vor împlini când va fi timpul lor. La fel cum unele așteptări prelungite care par a dura la nesfârșit nu sunt neapărat infinite.

Uneori, în foarte puțin timp se poate întâmpla ceea ce nu ți s-a întâmplat o viață întreagă. Poți întâlni în câteva minute oameni minunați care par hotărâți să îți aducă fericirea după ce mult timp ai așteptat ca ea să îți fie oferită de cei care au refuzat cu vehemență să o facă, fie pentru că nu au vrut, fie pentru că nu au putut.

Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care se întâmplă pe neașteptate, spontan. Cele mai frumoase fotografii sunt instantaneele. Cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care ți le-ai făcut fără să le plănuiești. Cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viață nu au nevoie de așteptări, premeditare sau speranțe prea mari. Pur și simplu se întâmplă. Nu când ne dorim noi să se întâmple, ci atunci când le vine vremea sau când avem cea mai mare nevoie. 

marți, 2 iunie 2020

Învaţă să mergi mereu cu fruntea sus. Să nu îţi pleci capul în faţa nimănui.

 
Învaţă să mergi mereu cu fruntea sus. Să nu îţi pleci capul în faţa nimănui. Să nu îţi laşi sufletul să fie călcat în picioare de orice nemernic. Învaţă să te respecţi mai mult. Să te iubeşti mai mult. Să ai mai mare grijă de tine. Învaţă că uneori trebuie să fii mofturoasă şi pretenţioasă pentru că nu e întotdeauna bine să te mulţumeşti cu puţin, mai ales când e vorba despre sentimente.

Vor încerca să te doboare, să te descuraje, să îţi frângă aripile şi să te facă să îţi pleci privirea în faţa lor. Vor încerca să fie mai buni sau să te mintă. Vor profita de bunătatea sufletului tău, de naivitatea ta şi de faptul că nu poţi spune ,,nu”. Te vor răni de multe ori, iar tu le vei da voie să o facă din nou şi din nou însă vei învăţa, dacă nu ai învăţat deja, că sunt unii oameni care nu te merită şi nu merită nimic din tot ce le poţi oferi tu.

Învaţă să mergi mereu cu fruntea sus. Să nu îţi pleci capul în faţa nimănui. Să nu îţi laşi sufletul să fie călcat în picioare de orice nemernic. Învaţă să te respecţi mai mult. Să te iubeşti mai mult. Să ai mai mare grijă de tine. Învaţă că uneori trebuie să fii mofturoasă şi pretenţioasă pentru că nu e întotdeauna bine să te mulţumeşti cu puţin, mai ales când e vorba despre sentimente.

Nu te agăţa întotdeauna de oameni, chiar dacă îi iubeşti enorm, chiar dacă îi vrei alături de tine pentru întreaga viaţă. Dacă acei oameni nu rezonează cu tine, dacă nu sunt sinceri sau nu te iubesc la fel de mult, lasă-i să plece. Nu te ruga să te iubească, nu te înjosi, nu te întrista. Pur şi simplu mergi mai departe, iartă, uită şi construieşte-ţi viaţa pe care vrei să o trăieşti alături de oameni care nu te obligă să îi aştepţi.

Continuă să ai demnitate, respect de sine şi păstrează-ţi candoarea, frumuseţea sufletului. Dă-le voie oamenilor să te iubească, dar nu le da voie să te calce în picioare. Lasă-i să îţi fie alături, dar nu îi lăsa să te părăsească fără a sta vreo secundă pe gânduri. Învaţă că meriţi mult de la viaţă şi de la oameni. Arată-le că nu te mulţumeşti cu puţin. Cei care vor să te iubească, îţi vor oferi totul. Ceilalţi vor pleca singuri. 
 

marți, 19 mai 2020

We Heart It

 
Poate toate astea au avut un scop. 
 
Sau poate nu. 
 
Poate am învățat să ne bucurăm din puțin. 
 
Să redefinim libertatea. 
 
Să apreciem prezența unor oameni pe care înainte îi neglijam. 
 
Să prețuim o îmbrățișare, un zâmbet, natura. 
 
Poate am învățat că timpul continuă să treacă, chiar dacă noi stăm pe loc, și că, atunci când avem de ales, ar trebui să nu-l lăsăm să treacă în zadar. 
 
Poate am învățat ce înseamnă de fapt dorul și cât de chinuitor poate fi el atunci când într-adevăr nu poți face nimic pentru a strânge în brațe un om după a cărui atingere tânjești. 
 
Poate ne-am dat seama cât de instabil e viitorul și că tot ce avem de fapt e prezentul pe care ori îl trăim, ori îl ratăm și mai apoi regretăm.
 
Sau poate n-am învățat nimic!?
 
Vom vedea. 
 
#DamaDeTreflă

vineri, 15 mai 2020

Meriti sa fii fericit!

 
Poverile pe care le purtam in spate, sub forma de relatii toxice sau disfunctionale, compromisurile de toate felurile, situatiile pe care le acceptam impotriva vointei noastre, incapatanarea de a ne agata de oameni, joburi, conjucturi nocive pentru psihicul nostru s.a.m.d., ne distrug sanatatea si ne intuneca existenta.

De-a lungul anilor, lucrand cu clientii mei, am vazut de nenumarate ori acelasi scenariu care se repeta: oameni care apeleaza la ajutor deoarece sunt tristi, suparati, apasati de probleme, au anxietate, atacuri de panica, depresie sau alte tulburari cauzate de gandirea lor si de stilul lor de viata. Par imbatraniti, le lipseste forta vitala si bucuria de a trai, sunt framantati de problemele pe care le au si se invart zi de zi in acelasi cerc vicios.

In momentul in care imbratiseaza schimbarea, fie ca este vorba de o modificare la nivel de gandire, fie ca este necesar sa-si schimbe conjunctura in care traiesc - adica sa renunte la relatiile toxice, joburile sau alte situatii care le consuma energia inutil si ii imbolnavesc, se produce ceva ce poate fi asemuit unui miracol: intineresc, isi regasesc bucuria de a trai, tulburarile psihice si fizice dispar, incep sa isi faca planuri si isi construiesc o viata in care se simt bine.

Ceea ce vreau sa-ti transmit prin aceasta postare este faptul ca, in orice situatie te-ai afla in acest moment, oricat de lipsita de bucurie ti se pare viata ta, ai cu siguranta in interiorul tau toate resursele ca sa faci schimbarea. Este doar o chestiune de poate cateva luni, de un proces de tranzitie intre situatia ta actuala si viata visurilor tale.

Nu trebuie sa accepti compromisul in care traiesti si nici sa renunti la speranta. Tot ceea ce ai de facut este sa cauti solutiile, sa fii dispus sa renunti la tot ceea ce nu-ti mai foloseste sau te trage in jos si sa ai incredere in tine insuti si in viata ca poti sa fii si sa ai ceea ce visezi.

Meriti sa fii fericit!

de dr. Ursula Sandner

joi, 7 mai 2020

Nu toate relatiile merita sa fie reparate deoarece te-ai pierde pe tine incercand sa faci asta!

Viata este un lung sir de inceputuri si de sfarsituri. Intalnim oameni, experiente, intamplari de toate felurile care au impact asupra noastra si care ne marcheaza existenta. Unele ne imbogatesc in mod direct, iar altele sunt lectii de viata pretioase deoarece, datorita lor, suntem nevoiti sa accesam in interiorul nostru resurse de care nu eram constienti, doar ca sa le facem fata.

Oamenii intra si ies din viata noastra, ne insotesc o perioada de drum si apoi fie pleaca, fie trebuie sa ii parasim noi pentru ca daca nu am face asta, ne-ar seca de energie sau ne-ar intuneca existenta. Chiar daca ai rezonat cu un om, chiar daca l-ai iubit si iubirea ti-a fost impartasita, poate sa vina un moment in care nu mai aveti nimic in comun, iar continuarea acelei relatii ar insemna suferinta, tristete, frustrare s.a.m.d.

Uneori despartirea poate sa se produca fara prea multe explicatii si poate ca este mai bine asa. Accepta ca s-a terminat si nu cauta sa repari ceea ce nu poate fi reparat. Inchide acel capitol si mergi mai departe, fara sa cauti vinovati si fara sa te pierzi intr-o agonie inutila. Daca vei afla, candva in viitor, "de ce" s-a intamplat ceea ce s-a intamplat este ok, insa chiar daca nu vei primi aceste explicatii este necesar sa poti sa-ti continui viata.

Nu toate relatiile merita sa fie reparate deoarece te-ai pierde pe tine incercand sa faci asta, iar unele capitole se incheie fara sa ai parte de o despartire asa cum ti-o doresti. Accepta aceste lucruri ca facand parte din viata si mergi mai departe cu seninatate.

de dr. Ursula Sandner

miercuri, 6 mai 2020

Gândește-te la bine celuilalt!


Trebuie să te obișnuiești, ți se spune. Trebuie să te obișnuiești să respiri printr-o mască încărcată cu bacterii care se înmulțesc vertiginos în umezeala respirației tale combinate cu căldura de 35 de grade de afară. Nu contează că marea parte a medicilor spun că asta e o aiureală, trebuie să te obișnuiești, că așa vrea statul.Trebuie să te obișnuiești, și dacă nu te gândești la binele tău, gândește-te la binele celorlalți. Nu fi egoist! Microbii tăi egoiști, care fir-ai tu să fii! pe tine nu te omoară, dar îl omoară pe celălalt. Gândește-te la bine celuilalt! Mereu la bine celuilalt, așa se face într-o societate evoluată, progresivă și progresistă! 

Trebuie să te obișnuiești să ți se ia temperatura când intri la magazin, sau în orice instituție, trebuie să te obișnuiești, e spre bine tău ți se spune. Și dacă nu spre al tău, cel mai important spre al celuilalt. Dacă ai 37, 1 ești dat deoparte, testat, analizat. Nu contează că ești la ciclu, sau că un abces, sau că ești dezhidratat, nu contează deloc. 37, 1 ești paria, băăă! Cum vrei tu să intri în magazin cu cetățeni onești, responsabili, cu mască și cu temperatura mai mică de 37. Așa că dacă până acum era nevoie de o hârtie ca să ieși din casă, acum înainte de a merge să-ți iei pâine îți vei lua temperatura, da? Și te vei hidrata, și vei face și-un pipi. 


Trebuie să te obișnuiești să minți, și să spui albului-negru, e spre binele tău și mai ales al celorlalți. Mai ales că apar tot felul de reformiști și binevoitori care te învață cum să fii responsabili. Un înțelept aruncă piatra și o sută de proști se miră. Proștii sunt yesmenii care dârdâie de teama de a-și pierde jobul. Frica, frică, frica. frica de boală, frica de șomaj, frica de celălalt. Sintagma ”iadul e celălal”, are acum iată, aplicații practice.
Noi toți credem că celălalt e iadul! 

Trebuie să te obișnuiești cu plaja făcută între ziduri de plexiglas, trebuie să te obișnuiești cu parcurile în care nu te vezi, nu te întâlnești, doar te auzi. E spre bine tău, ți se spune.

Trebuie să te obișnuiești să trăiești fără Dumnezeu, fiindcă deși putem găsi soluții pentru parcuri, pentru plaje, pentru aeroporturi, pentru alpiniști și traseiști, pentru apropiererea de Dumnezeu nu există nici o soluție!!! Ea nu poate fi făcută în condiții de siguranță. E periculos să te apropii de Dumnezeu, mai ales pentru ceilalți e periculos, trebuie să te gândești la ceilalți, ți se spune. 

Iadul sunt ceilalți,
iadul sunt ceilalți,
iadul sunt ceilalți!
Aceasta e mantra vieții noastre. Fiindcă trebuie spus, rugăciunile nu sunt acceptate, mantrele, da.

Doamne, ce-mi vine să mă duc, cât văd cu doi ochi!

Cel mai tare și mai tare mi se apleacă de românașii noștri care sar imediat în papuci cu un exces de zel demn de zecele Nadiei de la Montreal, să le ceară tuturor să aplice cu bucurie măsurile sociale necesare protejării : a celuilalt, de celălalt. Trebuie să ai mereu grijă de celălalt, zice statul. BĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! celălalt sunt eu! Eu sunt celălalt! Sunt și eu un celălalt, chit că-ți place, chit că nu! Încă mai suflu, încă mai trăiesc, chiar dacă e o viață asimptomatică! 


PS Nu vreau să trăiesc ca să mă adaptez noilor parcuri și noilor plaje, prefer să rămân și să semnez: Un dinozaur asimptomatic!

de Ivona Boitan
sursa Facebook

luni, 4 mai 2020

În vreme de criză nu asculta sfârșitologii


Știu că titlul poate părea cam dur însă cred că e esențial să avem grijă de mintea noastră în astfel de vremuri, poate fi crucial să avem curat în minte și să ne debarasăm de viruși ai gândirii care ne pot omorî fizic chiar.

Nu vreau să minimizez deloc iminența sfârșitului acestei lumi, știu că va veni chiar dacă nu știu multe despre dată, adică doar un lucru, că e în viitor. Știu că pământul are durată limitată de viață și că ceea ce trăim azi e scris deja că trebuie să se întâmple, mai mult, și tu știi asta.

Am văzut abundență de sfârșitologi și de ucenici devotați ai acestora și vreau să vă atenționez să nu vă hrăniți cu informațiile lor, pentru că vă fac rău. Hai să conștientizăm câteva lucruri esențiale.

Știi deja, ca și mine, ca va veni sfârșitul acestui pământ, știm asta din Scriptură. Orice e adăugat alimentează firea nu omul lăuntric. Firea vrea senzație, teamă, groază, palpitație. Deși pare extraordinar senzațional, fenomenal e doar normal.

Nu știi data, așa zice Scriptura. Părerea unora despre date e în gama poftelor firii care vrea senzație. Unii vor să fie un fel de profeți la care oamenii să facă plecăciuni și atunci vin cu aproximări de senzație. Nu vă îndeletniciți cu calcule, ci cu trăirea curată.

Chiar dacă vine noi suntem ai Lui. Dacă nu ai credința asta nici cele mai horror prezentări ale Apocalipsei nu ți-o mai poate da. Asta e credință pe baza Cuvântului, nu e simțire, e credință și gata.

Enumerarea evenimentelor apocaliptice ale ultimilor ani nu îți e străină. Le știi, le-ai trăit. Nu te încărca inutil cu inventarul lor zilnic, nu te ajută la nimic ci te încurcă teribil, te inactivează.
Deși unii se gândesc că e evanghelizare răspândirea mesajelor sfârșitologilor, eu sunt de părere că nu este. Răspândim mesaje disproporționate, bazate pe emoție, teamă constrângere unde pe dragostea lui Dumnezeu se insistă foarte puțin sau deloc, dar pune o doză mare de dreptate și foarte mult scenariu horror, adică sunt mesaje dezechilibrate. Evanghelizarea se face prin viața trăită în ascultare și credință în Cuvânt și acum viețile sunt teribil de vizibile.

Cei mai mulți dintre sfârșitologi sunt și foarte tare ancorați în surse de informare ciudate, conspiraționiste și asta în opinia mea le invalidează mesajele.

Suntem responsabili să ne păstrăm mintea curată mai tare ca niciodată. Trebuie să veghem la fiecare informație pe care o aducem în mintea noastră și să nu lăsăm breșe. De aceea este esențial ca acum să consumăm Scriptură, pură, nediluată, nealterată, necombinată. Pur și simplu Scriptură.

Dacă vreți să citiți diferite cărți sau materiale căutați acele materiale „nedubioase” mai degrabă clasice. E nevoie de materiale cu stabilitate, scrise de ceva vreme și validate de timp.

În mod deosebit cred că e esențial să răspândim mesaje de pace, liniște, siguranță, echilibru nu din cele horror. Și despre sfârșitul lumii se poate scrie sau vorbi echilibrat, cu respect și calm dacă chiar vreți să transmiteți mesaje de acest gen, cred totuși că e nevoie ca noi să fim diferiți, ancorați în realitate, nesperiați și să transmitem asta.

Aveți mare grijă de mintea dumneavoastră și a celor din casa dumneavoastră. Panica, teama, sperietura, anxietatea nu vor ajuta pe nimeni. Suntem la începutul unei perioade dificile, în care rolul nostru poate fi imens dacă nu îl irosim în afirmații ușoare și bombastice. Să fim deci înțelepți și să ne respectăm pe noi și pe semeni.

Nu vă înșelați, ce seamănă omul aceea va și secera…

sursa: https://www.filedinjurnal.ro/

sâmbătă, 18 aprilie 2020

Hristos a Înviat!

Dragii mei,

Cu ocazia Sărbătorilor Pascale vă urez tuturor zile cât mai liniștite și pline de calm și înțelegere. Chiar dacă trecem printr-o perioadă mai întunecată, îmi doresc ca noi toți să avem puterea de a vedea dincolo de norii cenușii, să ne păstrăm încrederea și speranța, să ne bucurăm de clipa prezentă și să fim recunoscători pentru ceea ce avem, atât pentru momentele frumoase, cât și pentru obstacolele care ne-au făcut să devenim mai puternici și mai înțelepți, care ne-au ajutat să descoperim în interiorul nostru resurse pe care, poate, nu știam că le avem.

Să ne amintim în aceste zile de faptul că, așa cum am depășit până acum momentele dificile ale vieții, tot așa avem capacitatea de a ne ridica și acum deasupra fricilor noastre ori altor sentimente negative care ne încearcă. Să ne amintim că noi deținem puterea asupra felului în care gândim și ne simțim, asupra felului în care reacționăm și, chiar dacă uneori ne simțim deznădăjduiți, să conștientizăm că noi nu suntem totuna cu stările sau gândurile noastre – ele vin și pleacă precum norii pe cer și nu avem de ce să rămânem agățați de ele.

Să descoperim ori să ne regăsim bucuria de a petrece timp în propria companie, dacă anul acesta nu putem fi în compania celor dragi. Să învățăm să avem mai multă grijă de noi înșine, să ne respectăm nevoile corpului și ale minții, să facem tot ce ne stă în putință pentru starea noastră de bine cu ce avem acum la îndemână.

Să căutăm soluții acolo unde există probleme și să mergem mai departe, să nu rămânem blocați în momentele grele. Să fim alături unii de ceilalți și să ne transmitem gândurile noastre bune și vorbe de încurajare.

Și să spunem toți într-un glas, Hristos a Înviat!

de dr. Ursula Sandner

vineri, 3 aprilie 2020

Suparat pe om, Dumnezeu a ales anul acesta sa nu il viziteze de Pasti. De ce ar face-o?


De ani buni am transformat Craciunul intr-o petrecere cu rochite rosii si scurte.
O alergatura disperata dupa cadouri inutile, doar pentru a bifa inca o sarbatoare petrecuta cum se cuvine, nu-i asa, in familie.
De cele mai multe ori, in spatele usilor inchise, dincolo de beculete si ornamente, oamenii se regasesc in aceeasi minciuna, pigmentata cu certuri, cu violenta si ura.
Sau multa, infinita, dureroasa indiferenta.
 

Acolo nu e loc pentru El.

Pastele a devenit un necesar pretext al unor petreceri zgomotoase, cu si mai putine haine decat de Craciun.
Dudui pline de piosenie ne invata sa tinem postul corect, sa traim cu Dumnezeu in suflet; apoi ne marturisesc, pline de evlavie, clipind din genele false, cum vor petrece ele Sfintele sarbatori, in cluburi de fite, cu sampanie de 2000 de euro, dupa ce au dat o fuga sa ia nitica Lumina, fara sa le treaca macar prin cap ce ar putea insemna asta.

Craciun sau Paste, le-am transformat in orgii alimentare, cu mancaruri udate din belsug cu alcool, totul culminand cu vizite la urgenta sau un cutit infipt intr-un comesean care ne-a furat, in urma cu jde ani, caii de la bicicleta.
Printre mese intinse si pline, simbol de netegaduit al fibrei crestine traditionale, ne prefacem ca intelegem.
Ca simtim.
Ca traim.

De ce ar mai veni?
De ce ne-ar mai crede?
Il luam in deradere de sute de ani.
L-am scos din case si din scoli.
L-am alungat si din biserici si am pus in locul Lui tarabe.
 

Ne folosim de El doar cand ne e greu.

Ii batjocorim pe cei care cred. Credinta este desueta, iar lumea are azi alte preocupari si alti idoli.

De fapt, Si-a dat seama de mult ca jucam la cacealma.
A acceptat ca, in tot timpul asta, am trisat. E firea umana, Si-a spus.
A sperat mereu ca vom intelege, doar suntem creati dupa Chipul Sau.
Dar, in final, a obosit, probabil sa ne mai astepte.

Sa nu ne amagim.
Virusul nu va schimba nimic.
Vom mai fi piosi o luna-doua. Ne vom ruga mai abitir acum, pentru ca la anul, pe vremea asta, sa radem iar de cei care isi fac cruce cand trec pe langa o biserica.
Vom mai fi darnici o luna-doua, fara a uita, insa, sa precizam suma, ca doar nu o sa ratam prilejul de a arata cat de buni si generosi suntem.
Vom citi sau cel putin vom posta coperti de carti la moda.
La anul pe vremea asta vom fi iar la gratar si mici si bere si orice altceva pentru ca, nu-i asa, cartile sunt o pierdere de timp.

In timpul asta, supararea Lui e infinit mai mare decat a noastra.
E mult mai indurerat decat noi acum.
 

Suferinta Crucii se repeta iar si iar, fara ca cei pentru care a fost acolo sa inteleaga ca nu putem exista fara El.

Ca dincolo de dogme si teorii, de doctrine si filozofii, singurul mare adevar care va ramane este imensa Lui iubire fata de micile vietati care se cred si se proclama stapanii Universului, care cred ca pot muta muntii si schimba cursul apelor, care cred ca pot ajunge pe alte stele, dar care se prabusesc ca un castel de carti de joc in fata suferintei reale.


de Adriana Stoicescu

marți, 31 martie 2020

IA, SĂ VEZI CUM E LA SFÂRȘIT!


Trăim în secolul vitezei!
Timpul e tot mai scurt,
și tot mai strâmt.
Nu avem timp!
Nu avem timp!
Cândva oamenii
lucrau pământul cu brațele.
Mereu.
Mult.
Mulți.
Greu.
Făceau pâinea în casă,
spălau rufele manual.
Iar timpul era îndestulător.
Acum pâinea se cumpără,
hainele se spală singure,
pământul nu se mai lucră,
pentru că “nu merită”,
și totuși
“Nu avem! Nu avem timp!”

Dar ce se aude?
Uuups!
“S’a oprit Planeta!”
S’a oprit?!?

Dintr’o dată s’a făcut
LI’NI’ȘTE!
Liniște?
Dintr’o dată avem timp.
Timp?
Atâta timp fără timp,
și de’odată atâta timp!
Nici nu prea mai știi
ce să faci cu el.

Breaking News:
“Ceva invizibil a oprit planeta!
CORONAVIRUS?!?”

Nu v’ați putut imagina
cum s’ar putea opri totul.
Nu’i așa?
Așa!
De’odată!
Cum ar putea să ajungă
săracul egal cu bogatul?
Cum să călătorească amândoi
în aceiași barcă?
Așa!
De’odată!
“Hei, încotro?”
Dintre vălătucii de pâclă
cineva, tușind, răspunde:
“Nu cunoaștem destinația!”
“Nu știm nici măcar dacă mergem...”
“Nu știm unde,
nici dacă,
nici cine va ajunge...
Săracul sau bogatul?”

Importantul serviciu,
indispensabilii bani,
nu mai sunt, iată, priorități.
Păreți legați de mâini și de picioare.
Chiar sunteți!
Nu puteți face nimic!
NIMIC!
Călătoriile, vacanțele?
“Nu, nu ne mai interesează!
Tot ce’am vrea, ar fi să fim sănătoși, să avem ce mânca,
să putem umbla liberi...

Descoperim încet, încet,
dincolo de aparențe,
cât de nesiguri
și de singuri suntem.
Nesiguri și singuri!

Acum avem toți aceiași vacanță!
De 5 stele!
Cum altfel?
ACASĂ!
Unde în altă parte?
Unde sunt mai multe stelele
ca acasă?
CASA pe care mulți,
vai, mult timp,
au folosit’o drept simplu dormitor.
Există o scenă terifiantă în cartea
“Se Întorc Morții Acasă”,
chiar despre aceste lucruri.
Acum există timp.
Atâta timp liber!
Liber?
Plictisitor de mult timp.
Timp, da,
dar nu liber.

"Unde faci Paștile?"
Acasă!
În casă!
“Aștepți musafiri?”
Nu!
Nu e cazul!
O,
nu mai trebuie să ostenim?
Nu mai trebuie să fim fițoși?
Nu ne mai cumpărăm
haine tari și musai noi?
Iepurași? Cadouri? Surprize?
“...Nu, mulțumim!
Nu e nevoie.”

Ce’ar fi ca, anul acesta,
să te pregătești, totuși,
pentru un musafir?
Unul singur.
Sin’gu’rul!
Cel mai mare
și mai important Musafir!
Cel Care ar fi dat sens
oricărei întâmplări.
...Dacă L’am fi primit.

Acum avem timp,
și am avea și toate motivele
să’L asteptăm și să’’L primim...
Cum pe cine?
Pe HRISTOS!
Cel mai potrivit oaspete
într’un așa timp.
Nu?
Plin de modestie,
încărcat, însă,
de tot felul de daruri și surprize,
ar merita un loc
la masa voastră.
Credeți’mă!

Hai, primiți’L anul acesta
cum se cuvine,
fie și experimental.
S’ar putea să vă aducă
tocmai ceea ce așteptați.

Câteva paradoxuri:
combustibilul s’a ieftinit,
dar cui îi pasă?
Nu se circulă, deci, unde să’l pui?
Cu proviziile?
Oricum nici cu ele nu e ușor.

În fața blocului SUV’ul
de 100.000 de € stă parcat
lângă o berlină de 5000 de € .
Cum stau ele, egal parcate,
sub același praf și sub aceeași ploaie.

Vezi tu, prietene,
frate dragă, vezi?
Nu Coronavirus ucide.
Fără cruțare omoară
răutatea, invidia, ura...

Ți’ai închipuit vreodată
că “Universul”, “Natura”,
sau indiferent
cum vrei să’i zici lui Dumnezeu,
va crea așa o egalitate între oameni?
Vedem noi oare?
Vai,
Groapa are aceleași dimensiuni!
Și nimic din cele cu care te’ai fălit
nu vei putea lua cu tine acolo.
Știi asta!
Și tu, și tu, și tu...
Doar păcatele!
Dacă accepți că există,
și dacă știi ce sunt acelea.

Grea palmă am primit.
Toți!
Firesc ar fi să ne fie o mare
și importantă lecție.
Dar ne va fi oare?
Ne vom trezi mâine,
înțelegând că suntem
OAMENI?
Vom deveni mai buni,
mai îngăduitori,
mai generoși,
mai credincioși?
Sau ne vom întoarce
la vechile mărșăluieli,
așteptând poate
un alt virus,
ca un prilej “fastuos”,
în care să ni se argumenteze,
mult mai bine,
că OAMENI fiind,
s’ar cuveni să facem
această dovadă mereu,
neuitând niciodată
acest uriaș “amănunt”!

P.S.
În fine, dacă am înțeles ceva
din povestea asta amară,
hai, să dovedim!
Haideți, ca în noaptea de Înviere,
să ieșim cu toții în balcoane
și/sau la ferestre,
tineri și bătrâni,
laolaltă toți,
oriunde ați fi,
cu lumânările aprinse în mâini,
și să cântăm,
de să răsune cerul și pământul:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Ar fi un eveniment,
Ar fi un REVIRIMENT!

Dacă ești “pentru”, trimite’i celui care ți’a trimis mesajul un “da”,
și trimite mesajul mai departe!

Să ne auzim
SĂNĂTOȘI,
cântând o țară întreagă,
arătând că viața
NE ESTE GROZAV
DE DRAGĂ!

Să fiți SĂNĂTOȘI
și la inimă FRUMOȘI!

de Anatolii Basarab
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...