Chiar aşa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toţi oamenii... un om cu calităţi şi cu defecte în armonie, un om care s-ar putea mândri cu câteva fapte măreţe, dar totodată ar trebui să se simtă ruşinat de anumite fapte care nu-i fac cinste... Un om cu greşeli omeneşti, cu experienţe de viaţă frumoase dar şi urâte, un om cu frământări interioare şi cu temeri, un om care a fost foarte fericit dar şi cumplit de nefericit, un om care s-a prăbuşit şi s-a ridicat de multe ori, un om care de câteva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbeşte în oameni, în fericire şi în iubire și care a cunoscut gustul amar al eșecurilor și al dezamăgirilor...
Sunt un om care a avut şi decăderi, care a minţit, care a trădat, care a vorbit de rău, care a judecat fără să cunoască, dar care, într-un final, conștient și dezgustat de toate decăderile lui, le-a regretat și s-a străduit să evolueze spre bine...
Sunt un om care a înţeles într-un târziu că viaţa nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericit şi că fericirea nu este condiţionată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber și de a avea iubire... Un om care s-a trezit adeseori în rutină şi amorţit, care a rătăcit pe drumuri incerte şi care a făcut alegeri proaste...
Sunt un om care a înțeles că iubirea nu oferă garanții, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac își ia zborul și că oricât de mult am iubi și oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona ca și cum nu am însemnat nimic pentru ei.
Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales raţional dar şi iraţional, un om care atunci când privește în urmă are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neîmplinite...
Sunt un om simplu, un om visător, un om cald, căruia nu-i este ruşine să îşi strige iubirea în gura mare, care își recunoaște greșelile și înfrângerile cu demnitate și curaj, un om care nu se teme de judecățile lumii.
Sunt un om care iubește oamenii, care le înțelege rătăcirile și care nu uită că a avut propriile rătăciri... Un om care respectă alegerile celorlalți oricâtă durere i-ar aduce și care nu judecă oamenii după prejudecăți proprii...
Sunt doar un om care a depins sufleteşte de alţii şi care a fost abandonat... și de care au depins câteva persoane pe care nu a avut tăria să le abandoneze, fiind incapabil să facă din propriile eșecuri acte de răzbunare... Sunt un om care a fost curtat de moarte şi care a refuzat-o ferm, luptând cu puteri nebănuite date de Dumnezeu... Un om care a pierdut mult, uneori totul, fiind nevoit să o ia de la zero de câteva ori...
Sunt doar un om care a uitat de multe ori cine este şi cine vrea să devină, dar pe care iubirea l-a făcut să regăsească mereu drumul către sine.
Sunt un om care râde cu lacrimi şi care plânge în hohote, un om care e capabil să plângă toată noaptea, iar ziua să iasă în lume zâmbind... Un om care, deşi e plin de răni, uită de orice durere atunci când cineva drag suferă... Un om lipsit de egoism, care acceptă că uneori trebuie să se pună pe locul doi...
Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care acordă încă o şansă şi încă una, crezând în reabilitare, un om capabil să uite orice rău, dacă i se oferă puţină iubire...
Sunt un om care se îndrăgosteşte nebuneşte şi fulgerător, care nu-i uită şi nu-i urăşte pe aceia pe care i-a iubit cândva... Sunt un om imprevizibil de multe ori, un om care a spus „pleacă!” atunci când ar fi vrut să spună „rămâi!”, un om care a plecat atunci când ar fi vrut să rămână, un om care ar fi vrut să plece atunci când a rămas...
Sunt un om dependent de iubire și de frumos, pe care îl bucură ploaia, soarele, zăpada, râsul copiiilor, îndrăgostiții care se privesc cu iubire, bătrânii care se țin de mână, cățeii care cerșesc mângâieri... Un om pe care orice atenţie mică şi neînsemnată îl face fericit, un om căruia o îmbrăţişare îi poate alunga toate temerile lumești, un om care se trezeşte noaptea şi mulţumeşte divinităţii pentru tot, un om care vrea să dăruiască tot ceea ce are mai bun, care suferă odată cu ceilalţi, care şi-ar dori să aline singurătăţi şi să ofere mângâiere celor îndureraţi... Un om capabil să muncească neobosit ca să facă o bucurie cuiva...
Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a învățat să asculte și să înțeleagă dincolo de cuvinte și să vadă dincolo de un chip și de măști...
Sunt un om care se teme de singurătate, care nu se bucură de nimic dacă nu împarte cu alții, un om care nu poate trăi doar pentru el...
Sunt un om cu stări sufletești extreme, un om plin de pasiune, un om care trece în câteva clipe de la agonie la extaz... Un om fragil și vulnerabil, dar totodată o forță...
Sunt un om care se agață cu disperare de orice fărâmă de fericire și căruia i se prăbușește întreg universul atunci când este părăsit, rănit, dezamăgit...
Sunt un om sincer, lipsit de ipocrizie, un om care a învățat că adevărul spus cu voce tare îi îndepărtează doar pe cei nesinceri...
Sunt un om care va avea întotdeauna timp pentru oameni, o vorbă bună, o mângâiere, un zâmbet, o lacrimă și o inimă primitoare...
Sunt doar un om... iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înțeles, neînțeles, admirat, judecat... sunt doar un simplu om care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise... un om care vrea să iubească şi să fie iubit.
(fragment din cartea Fluturi a Irinei Binder, cuvinte care mă descriu și pe mine perfect)
Sunt un om care a avut şi decăderi, care a minţit, care a trădat, care a vorbit de rău, care a judecat fără să cunoască, dar care, într-un final, conștient și dezgustat de toate decăderile lui, le-a regretat și s-a străduit să evolueze spre bine...
Sunt un om care a înţeles într-un târziu că viaţa nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericit şi că fericirea nu este condiţionată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber și de a avea iubire... Un om care s-a trezit adeseori în rutină şi amorţit, care a rătăcit pe drumuri incerte şi care a făcut alegeri proaste...
Sunt un om care a înțeles că iubirea nu oferă garanții, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac își ia zborul și că oricât de mult am iubi și oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona ca și cum nu am însemnat nimic pentru ei.
Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales raţional dar şi iraţional, un om care atunci când privește în urmă are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neîmplinite...
Sunt un om simplu, un om visător, un om cald, căruia nu-i este ruşine să îşi strige iubirea în gura mare, care își recunoaște greșelile și înfrângerile cu demnitate și curaj, un om care nu se teme de judecățile lumii.
Sunt un om care iubește oamenii, care le înțelege rătăcirile și care nu uită că a avut propriile rătăciri... Un om care respectă alegerile celorlalți oricâtă durere i-ar aduce și care nu judecă oamenii după prejudecăți proprii...
Sunt doar un om care a depins sufleteşte de alţii şi care a fost abandonat... și de care au depins câteva persoane pe care nu a avut tăria să le abandoneze, fiind incapabil să facă din propriile eșecuri acte de răzbunare... Sunt un om care a fost curtat de moarte şi care a refuzat-o ferm, luptând cu puteri nebănuite date de Dumnezeu... Un om care a pierdut mult, uneori totul, fiind nevoit să o ia de la zero de câteva ori...
Sunt doar un om care a uitat de multe ori cine este şi cine vrea să devină, dar pe care iubirea l-a făcut să regăsească mereu drumul către sine.
Sunt un om care râde cu lacrimi şi care plânge în hohote, un om care e capabil să plângă toată noaptea, iar ziua să iasă în lume zâmbind... Un om care, deşi e plin de răni, uită de orice durere atunci când cineva drag suferă... Un om lipsit de egoism, care acceptă că uneori trebuie să se pună pe locul doi...
Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care acordă încă o şansă şi încă una, crezând în reabilitare, un om capabil să uite orice rău, dacă i se oferă puţină iubire...
Sunt un om care se îndrăgosteşte nebuneşte şi fulgerător, care nu-i uită şi nu-i urăşte pe aceia pe care i-a iubit cândva... Sunt un om imprevizibil de multe ori, un om care a spus „pleacă!” atunci când ar fi vrut să spună „rămâi!”, un om care a plecat atunci când ar fi vrut să rămână, un om care ar fi vrut să plece atunci când a rămas...
Sunt un om dependent de iubire și de frumos, pe care îl bucură ploaia, soarele, zăpada, râsul copiiilor, îndrăgostiții care se privesc cu iubire, bătrânii care se țin de mână, cățeii care cerșesc mângâieri... Un om pe care orice atenţie mică şi neînsemnată îl face fericit, un om căruia o îmbrăţişare îi poate alunga toate temerile lumești, un om care se trezeşte noaptea şi mulţumeşte divinităţii pentru tot, un om care vrea să dăruiască tot ceea ce are mai bun, care suferă odată cu ceilalţi, care şi-ar dori să aline singurătăţi şi să ofere mângâiere celor îndureraţi... Un om capabil să muncească neobosit ca să facă o bucurie cuiva...
Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a învățat să asculte și să înțeleagă dincolo de cuvinte și să vadă dincolo de un chip și de măști...
Sunt un om care se teme de singurătate, care nu se bucură de nimic dacă nu împarte cu alții, un om care nu poate trăi doar pentru el...
Sunt un om cu stări sufletești extreme, un om plin de pasiune, un om care trece în câteva clipe de la agonie la extaz... Un om fragil și vulnerabil, dar totodată o forță...
Sunt un om care se agață cu disperare de orice fărâmă de fericire și căruia i se prăbușește întreg universul atunci când este părăsit, rănit, dezamăgit...
Sunt un om sincer, lipsit de ipocrizie, un om care a învățat că adevărul spus cu voce tare îi îndepărtează doar pe cei nesinceri...
Sunt un om care va avea întotdeauna timp pentru oameni, o vorbă bună, o mângâiere, un zâmbet, o lacrimă și o inimă primitoare...
Sunt doar un om... iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înțeles, neînțeles, admirat, judecat... sunt doar un simplu om care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise... un om care vrea să iubească şi să fie iubit.
(fragment din cartea Fluturi a Irinei Binder, cuvinte care mă descriu și pe mine perfect)
Aş vrea să fiu!
Aş vrea să fiu un copil, care nu ştie spune decât Adevărul.
Aş vrea să fiu un fluture, aşezat să se odihnească pe o frunză de Tăcere.
Aş vrea să fiu o stea, luminând tainic Sufletele oamenilor în nopţile senine.
Aş vrea să fiu o atingere, o legătură subtilă, dincolo de Timp şi Spaţiu.
Aş vrea să fiu un peştişor, care înoată lin în oceanul Graţiei Divine.
Aş vrea să fiu un copac, ale cărui crengi au înflorit de Fericire.
Aş vrea să fiu o culoare, radiind frumuseţe într-o simfonie de Lumină.
Aş vrea să fiu o prăjitură mică, pe bogata masă a Ospăţului Divin.
Aş vrea să fiu un gând, angrenat într-un fabulos Dans Cosmic fără de sfârşit.
Aş vrea să fiu o secundă, o părticică din Timpul trecător, dar care e mereu Prezent.
Aş vrea să fiu un spic de grâu, contemplând lanul infinit al Iubirii Divine.
Aş vrea să fiu o lacrimă de cristal, vibrând de Iubire la orice atingere.
Aş vrea să fiu un fir de nisip, îmbătat de razele pline de căldură ale cunoaşterii de Sine.
Aş vrea să fiu un boboc de raţă, care deschide ochii pentru prima dată, pentru a vedea Lumea.
Aş vrea să fiu un munte, observând nemişcat cum totul în jur e scăldat într-o misterioasă şi calmă Beatitudine.
Aş vrea să fiu o floare, care creşte şi înfloreşte indiferent de anotimp.
Aş vrea să fiu un nufăr, ale cărui petale deschise oferă oricui drumul spre Sufletul meu.
Aş vrea să fiu un moment de linişte, care se contopeşte cu Infinitul.
Aş vrea să fiu o steluţă, care încălzeşte locurile unde Soarele nu poate ajunge.
Aş vrea să fiu un răsărit de soare, o clipă din eternul Joc Divin.
Aş vrea să fiu o zână, aşa cum doar copiii ştiu să le viseze.
Aş vrea să fiu o adiere răcoroasă, în amiaza unei zile toride de vară.
Aş vrea să fiu un cuvânt, care stă pe buzele tuturor, abia aşteptând să fie rostit.
Aş vrea să fiu o buburuză, care se plimbă agale printre firele de Viaţă.
Aş vrea să fiu o piatră de râu, mângâiată de curgerea neîntreruptă a apei, o mică fărâmă din Perfecţiunea Divină.
Aş vrea să fiu un fir de praf, purtat pe căi nebănuite prin Univers de vânturile stelare.
Aş vrea să fiu o umbră, care înveleşte pământul cu Iubire, ca o haină groasă pe timp de iarnă.
Aş vrea să fiu un pescăruş, plutind peste ţărmul nemuririi Sufletului.
Aş vrea să fiu o oglindă în care, dacă ştii cum să te uiţi, poţi vedea Totul.
Aş vrea să fiu o privire blândă, ca acelea pe care doar Mama ţi le poate oferi.
Aş vrea să fiu o picătură de ploaie, într-o furtună de Iubire.
Aş vrea să fiu un ecou vibrând, ce se aude neîncetat în adâncul Inimii.
Aş vrea să fiu o şoaptă, pe care o poţi auzi dacă alergi desculţ pe un câmp cu flori şi apoi te opresti şi atingi uşor cerul înstelat al Nopţii.
Aş vrea să fiu un parfum, care înveleşte suav râsetele copiilor.
Aş vrea să fiu o ceaţă albă, lăptoasă, din care parcă mai lipseşte puţină Miere.
Aş vrea să fiu un cântec, ale cărui note sunt fulgi de nea ce se aştern peste sufletul Tău.
Aş vrea să fiu un fulg de păpădie, care tremură la atingerea pielii Tale.
Aş vrea să fiu o voce stinsă, care Te învăluie cu şoaptele ei în timp ce dormi.
Aş vrea să fiu o flacără, care se ascunde în ochii Tăi atunci când zâmbeşti.
Aş vrea să fiu o chitară, care la auzul numelui Tău vibrează.
Aş vrea să fiu un sărut, care se topeşte de căldura Ta, atunci când cuvintele sunt de prisos.
Aş vrea să fiu o pană, pe aripa Ta de înger.
Aş vrea să fiu un fior, care Te cuprinde atunci când înveţi să zbori pentru prima oară.
Aş vrea să fiu un strop de apă, ce se scaldă în imensitatea Fiinţei Tale.
Aş vrea să fiu şi să manifest TOT ce este frumos şi divin!
Nu ştiu cât voi reuşi să fiu dintre toate acestea dar...Aş vrea!
Aici şi acum.
Tu ce ai vrea să fii ?
Infinită IUBIRE şi LUMINĂ din partea mea !
Daniela
Aş vrea să fiu un fluture, aşezat să se odihnească pe o frunză de Tăcere.
Aş vrea să fiu o stea, luminând tainic Sufletele oamenilor în nopţile senine.
Aş vrea să fiu o atingere, o legătură subtilă, dincolo de Timp şi Spaţiu.
Aş vrea să fiu un peştişor, care înoată lin în oceanul Graţiei Divine.
Aş vrea să fiu un copac, ale cărui crengi au înflorit de Fericire.
Aş vrea să fiu o culoare, radiind frumuseţe într-o simfonie de Lumină.
Aş vrea să fiu o prăjitură mică, pe bogata masă a Ospăţului Divin.
Aş vrea să fiu un gând, angrenat într-un fabulos Dans Cosmic fără de sfârşit.
Aş vrea să fiu o secundă, o părticică din Timpul trecător, dar care e mereu Prezent.
Aş vrea să fiu un spic de grâu, contemplând lanul infinit al Iubirii Divine.
Aş vrea să fiu o lacrimă de cristal, vibrând de Iubire la orice atingere.
Aş vrea să fiu un fir de nisip, îmbătat de razele pline de căldură ale cunoaşterii de Sine.
Aş vrea să fiu un boboc de raţă, care deschide ochii pentru prima dată, pentru a vedea Lumea.
Aş vrea să fiu un munte, observând nemişcat cum totul în jur e scăldat într-o misterioasă şi calmă Beatitudine.
Aş vrea să fiu o floare, care creşte şi înfloreşte indiferent de anotimp.
Aş vrea să fiu un nufăr, ale cărui petale deschise oferă oricui drumul spre Sufletul meu.
Aş vrea să fiu un moment de linişte, care se contopeşte cu Infinitul.
Aş vrea să fiu o steluţă, care încălzeşte locurile unde Soarele nu poate ajunge.
Aş vrea să fiu un răsărit de soare, o clipă din eternul Joc Divin.
Aş vrea să fiu o zână, aşa cum doar copiii ştiu să le viseze.
Aş vrea să fiu o adiere răcoroasă, în amiaza unei zile toride de vară.
Aş vrea să fiu un cuvânt, care stă pe buzele tuturor, abia aşteptând să fie rostit.
Aş vrea să fiu o buburuză, care se plimbă agale printre firele de Viaţă.
Aş vrea să fiu o piatră de râu, mângâiată de curgerea neîntreruptă a apei, o mică fărâmă din Perfecţiunea Divină.
Aş vrea să fiu un fir de praf, purtat pe căi nebănuite prin Univers de vânturile stelare.
Aş vrea să fiu o umbră, care înveleşte pământul cu Iubire, ca o haină groasă pe timp de iarnă.
Aş vrea să fiu un pescăruş, plutind peste ţărmul nemuririi Sufletului.
Aş vrea să fiu o oglindă în care, dacă ştii cum să te uiţi, poţi vedea Totul.
Aş vrea să fiu o privire blândă, ca acelea pe care doar Mama ţi le poate oferi.
Aş vrea să fiu o picătură de ploaie, într-o furtună de Iubire.
Aş vrea să fiu un ecou vibrând, ce se aude neîncetat în adâncul Inimii.
Aş vrea să fiu o şoaptă, pe care o poţi auzi dacă alergi desculţ pe un câmp cu flori şi apoi te opresti şi atingi uşor cerul înstelat al Nopţii.
Aş vrea să fiu un parfum, care înveleşte suav râsetele copiilor.
Aş vrea să fiu o ceaţă albă, lăptoasă, din care parcă mai lipseşte puţină Miere.
Aş vrea să fiu un cântec, ale cărui note sunt fulgi de nea ce se aştern peste sufletul Tău.
Aş vrea să fiu un fulg de păpădie, care tremură la atingerea pielii Tale.
Aş vrea să fiu o voce stinsă, care Te învăluie cu şoaptele ei în timp ce dormi.
Aş vrea să fiu o flacără, care se ascunde în ochii Tăi atunci când zâmbeşti.
Aş vrea să fiu o chitară, care la auzul numelui Tău vibrează.
Aş vrea să fiu un sărut, care se topeşte de căldura Ta, atunci când cuvintele sunt de prisos.
Aş vrea să fiu o pană, pe aripa Ta de înger.
Aş vrea să fiu un fior, care Te cuprinde atunci când înveţi să zbori pentru prima oară.
Aş vrea să fiu un strop de apă, ce se scaldă în imensitatea Fiinţei Tale.
Aş vrea să fiu şi să manifest TOT ce este frumos şi divin!
Nu ştiu cât voi reuşi să fiu dintre toate acestea dar...Aş vrea!
Aici şi acum.
Tu ce ai vrea să fii ?
Infinită IUBIRE şi LUMINĂ din partea mea !
Daniela