Jos pălăria pentru acele femei care, deși părăsite de bărbați, găsesc puterea să-și crească copiii într-un mod admirabil și să aibă și-un job pentru a se putea asigura sufletelor nevinovate cele necesare.
Jos pălăria pentru femeile care preferă demnitatea în schimbul banilor, știind că demnitatea odată pierdută este greu de reabilitat. Pe când banii îi poți pierde într-o secundă și îi poți face la loc în altă secundă.
Jos pălăria pentru femeile care nu-și prostesc iubiții și care înțeleg că o relație nu înseamnă să profiți de bunătatea ori naivitatea celui de alături.
Jos pălăria pentru femeile care au căzut de o mie de ori și s-au ridicat mai puternice de o mie unu ori, știind că ce nu le-a omorât le va face mai puternice. Pentru cele care știu că totul este în mâinile lor și nu așteaptă să cadă din cer.
Jos pălăria pentru cele care au puterea să renunțe la ceea ce le face rău, chiar dacă sufletul li se face bucăți bucăți. Le apreciez pentru puterea de a renunța la binele ce le face rău pentru că știu că ele sunt cele mai importante.
Mă înclin în fața celor care n-au fugit cu altul mai potent financiar și au înțeles că împreună cu bărbatul iubit pot construi imperii sau, cel puțin, o familie fericită.
Tot respectul pentru femeile care nu-și transformă bărbații în tampoane emoționale, abuzând de statutul de iubită, preferând să ia singure taurul de coarne și, eventual, să ceară ajutor atunci când simt că le dobândește cornutul.
Jos pălăria pentru femeile care transformă cu dragostea lor, cu a lor căldură, cu devotamentul față de bărbatul iubit, un apartament banal într-un cămin primitor.
Jos pălăria pentru acele femei care nu uită se se dezvolte pe plan profesional, știind că independența le asigură libertate de mișcare și statut în societate. Mă înclin în fața celor care preferă să muncească în loc să caute vreunul cu bani, chiar dacă obțin mai greu ceea ce-și doresc – ce-i bun nu vine ușor, iar ce vine ușor nu prea ține.
Jos pălăria pentru femeile care-și apreciază bărbații și văd în ei adevărați prieteni, confidenți, iubiți și amanți.
Domnișoarelor, Doamnelor, mă înclin!
de Bogdan Marcu