luni, 17 mai 2021

O altfel de frumuseţe


Sunt oameni care ştiu multe citate din Biblie, dar în interiorul cărora e doar pustietate şi nicio fărâmă de cer. Sunt şi oameni din adâncul cărora izvorăşte o frumuseţe deosebită fără a cita din Sfânta Scriptură. Aceştia din urmă au înţeles că putem păstra cerul şi lumina în noi şi că frumuseţea interioară este cea care dă sens cuvântului OM.

Sigur că este admirabil să citezi din Biblie şi să dovedeşti şi frumuseţe interioară. Să ai acea înţelepciune şi putere de a le deschide ochii şi sufletul celoralţi. Să ai acel har de a transmite lumina şi de a face această lume mai bună. Dar sunt puţini aceia care pot demonstra acest fapt şi care sunt înzestraţi cu aptitudini deosebite. Cel mai important este să dovedim omenie. Un cuvânt de mare însemnătate pentru fiinţa umană şi univers.
 
Să vorbim despre o altfel de frumuseţe. Cea care se simte. Care care dă strălucire şi veridicitate frumuseţii exterioare. Cea fără de care s-ar stinge lumina. Iubirea pentru frumos înseamnă frumuseţea sufletului. Cine admiră frumuseţile exterioare preia lumina lor în interiorul său. Cine iubeşte arta, natura, oamenii şi pe Dumnezeu demonstrează că putem păstra în noi frumosul care ne înconjoară în cea mai profundă manieră. Şi ce înseamnă frumuseţea din adâncurile noastre? Înseamnă educaţie şi caracter, bunătate, iubire şi altruism. Tot ceea ce ne defineşte ca trăire şi emoţie. Dorinţa de a schimba lumea în bine fiind mereu în slujba frumosului.

Există atât de multe frumuseţi în acest univers încât, cu siguranţă, unele au rămas nedescoperite. Poate că închidem ochii în faţa unora din inconştienţă ori poate că întunericul ne izolează de frumos. Şi întotdeauna avem nevoie de frumos. Altfel nu există nici emoţie, nici sens, nici vindecare. Nu există nici cer, nici lumină, nici iubire. Şi în lipsa lor fiinţa umană se stinge şi rămâne doar un suflet schilodit condamnat la rătăcire în obscuritate. Cel mai important este ca frumosul să existe în noi. Doar aşa vom ocroti şi frumuseţile exterioare şi vom păstra echilibul acestui univers.

Înțelepciunea vieții e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte, spunea memorabil Nicolae Iorga. Dacă toţi am asculta sfatul său, atunci pământul ar deveni un rai. Însă, din păcate, mulţi acţionează contra acestui învăţământ şi sfidează frumuseţile universale. Condamnă acest pământ la întuneric. Pentru ei nu există niciun leac să îi salveze de la rătăcire. Doar întoarcerea la frumos. Pe care o refuză, cu siguranţă, deoarece ignoranţa, nepăsarea, egoismul şi alte păcate îi orbesc. Mi-aş dori de la cei care nu acţionează în slujba frumosului nici să nu aducă prejudicii mediului în care trăiesc. Să nu acţioneze în mod negativ asupra naturii sau a altor frumuseţi. Atunci cred că ar fi mult mai bine pentru tot ce ne înconjoară. Sigur că ideal ar fi să dispară răutatea, mânia şi alte păcate care îngenunchiază fiinţa umană, însă acest fapt nu este posibil. Spunea un înţelept că nu îşi are rost credinţa într-o forţă supranaturală a răului pentru că omul oricum este o fiinţă care poate duce răul la exacerbare şi nici nu poate fi vorba de mai mult rău. Însă de mai mult bine este loc întotdeauna. Aşadar, să credem în bine şi frumos, să le păstrăm în noi şi să le eliberăm ori de câte ori este nevoie pentru a face această lume mai caldă şi mai frumoasă.

 sursa:  https://alexandram.ro/

marți, 4 mai 2021

Dumnezeu îndepărtează, vindecă, apoi înlocuiește. Trebuie numai să avem răbdare…


Trebuie să avem răbdare, pentru că Dumnezeu trăiește veșnic și lucrează pentru noi. Ne grăbim să vedem totul împlinit cât ai bate din palme, pentru că viața noastră se scurge rapid. Suntem aici doar pentru o scurtă vreme din veșnicie și apoi ce se întâmplă? Am terminat cu această viață.


Nimic nu este intamplator si chiar daca uneori este greu sa credem asta, viata ne-a dovedit de multe ori ca asta este. De cate ori nu ne-am intristat cand anumiti oameni au ales sa nu mai faca parte din viata noastra?

Am suferit, am plans, am chemat, am strigat dar pana la urma am invatat sa traim fara acei oameni sau, si mai important, am cunoscut alte suflete care ne-au vindecat si ne-au fost alaturi. Pentru ca nimeni nu pleaca fara ca altcineva sa vina…trebuie numai sa avem sufletul deschis si sa vedem cine bate la poarta lui.

Dar Dumnezeu lucrează în veșnicie și din această cauză s-ar putea să cerem ceva azi și să-l primim peste 30 de ani! În acest fel, ușor-ușor dobândim experiență și, în final, într-o zi, nu mai dorim și nu mai cerem nimic. Pentru că El știe ce, unde, dacă și când ne va da acel lucru. Așa că trebuie să rămânem liniștiți și să nu ne agităm.

Unii vor spune că suntem indiferenți, apatici, impasibili. Dar acest lucru nu este adevărat. Noi pur și simplu mergem în ritmul lui Dumnezeu și conform voii Sale. Acesta este motivul pentru care nu ne impacientăm.

Cu mulți ani în urmă, mă nelinișteam. Ce se va întâmpla? Cum voi face asta? Când voi merge acolo? Apoi, am avut mândria de a ști care va fi rezultatul muncii mele… Va fi criticată? Va fi aprobată? Eram îngrijorată și așteptam cu nerăbdare să aflu. Acum nu mai simt nimic de genul acesta! Pur și simplu stau liniștită și aștept să se facă voia Lui în viața mea – în fiecare zi.

În fiecare dimineață îmi pun semnătura în partea de jos a noii pagini – semnez „cec alb” pentru Domnul… 
 
Maica Gavrilia, asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...