Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu...

Hey, cum ești?

Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu,

Îți este mult mai ușor să-ți dai seama dacă ai parte de iubire și de respect din partea celui de lângă tine.

La asta mă gândeam în timp ce o vedeam pe tânăra Laura cum stătea confuză pe banca din fața clubului din care ieșise.

Deși puteam să-mi văd în continuare de petrecere, ceva mi-a atras atenția la ea …

Reacția rece a iubitului care deși a văzut-o zăcând pe bancă, nu a făcut decât să o atingă un pic cu vârful piciorului pentru a se asigura că încă mai mișcă …

Când asiști la o scenă de genul ăsta nu poți decât să fii wtf is wrong with this guy…aproape că îți vine să-l pocnești și să-i ții vreo 8h lecții despre cum să trateze o femeie.

În toată vălmășeala care se crease în fața clubului, unul dintre prietenii ei a rispostat spunandu-i

,,Nu știi deloc să ai grijă de fata asta."

Iubitul nu a părut impresionat de reproșurile care i se aduceau așa că și-a văzut în continuare de petrecere rămânând ca prietenii să o ducă pe tânără acasă.

Tristețea de pe chipul Laurei părea să fie la fel de puternică ca vinul pe care îl savurase înainte să i se facă rău.

Cred că dincolo de starea fizică nefavorabilă în care se afla,

Ce o durea mai tare era faptul că iubitul a lăsat-o baltă într-un moment în care avea nevoie maximă de el.

Se simțea Laura singură?

O da…

Se simțea neauzită…neimportantă?

Mhm…

Pe chipul ei angelic, cu ochii de un albastru năucitor pus în valoare de eyelinerul cu care și-a pictat o linie subțire pe pleoape

I se putea citi cu ușurință tragedia pe care această tânăra o trăia.

Și totuși … ce doborâse îngerul cu aripile frânte care se prăbușise pe asfalt?

Ei bine aceasta uitase lista de afirmații care ar fi ajutat-o să rupă legătura toxică cu partenerul ei și să conștientizeze că nu este deloc iubită și respectată.

Iată care sunt o parte din aceste afirmații:

* Nu o să mai cerșesc lucruri de la oamenii din jurul meu. Dacă un bărbat sau o femeie mă aduce în punctul de a-l implora/de a cerși înseamnă că nu merită timpul meu.

* Nu o să mai tolerez niciun soi de critică legată de corpul meu, vârstă, job sau alte insecurități pe care le am. Partenerii sănătoși nu mă vor pune la pământ, din contră mă vor ajuta să evoluez.

* Voi face un pas înapoi în fiecare lună pentru a-mi privi relația în mod obiectiv și a mă asigura că sunt iubită și respectată.

* Înțeleg că este mai bine să fiu singură decât într-o relație toxică.

* Am încredere în starea mea emoțională. Dacă experimentez emoții negative, nu voiesc să le elimin și să găsesc scuze partenerului care mi le-a provocat.

* Relațiile mele vor fi reciproce și egale. Iubirea nu este despre control și putere.

* Dacă nu sunt sigură de pașii pe care trebuie să-i urmez, voi căuta ajutor la un prieten, grup de suport sau la un terapeut. În acest mod, nu voi reacționa impulsiv.

Acestea sunt doar un parte din afirmațiile care te vor ajuta să te uiți la relația ta și să vezi dacă ești cu adevărat respectată și iubită.

Laura a omis acest aspect, și fix acest lucru a pus-o în situația în care s-a trezit complet neajutorată pe banca rece din fața clubului.

Asta nu înseamnă că odată ce a trăit această experiență, nu poate rupe această legătură toxică. Nu este niciodată prea târziu să faci asta.

În schimb, ai nevoie să știi că cu cât o faci mai devreme, cu atât te vei scuti de o suferință inutilă. Vei putea să eviți niște situații în care nu ai vrea să fii.

Cu drag,

Agripina Ioan

Ce este sortit să fie al tău, va fi oricum, oricând!

Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Sunt o luptătoare. Mă lupt cu timpul. Mă lupt cu planurile Universului pentru mine. Mă lupt cu obstacole. Mă lupt cu lucruri care parcă nu se mișcă așa cum mi-aș dori eu. Mă lupt cu tot ce nu este bine. Pentru că mă sperie când totul nu este perfect. Îmi este teamă când nu dețin frâiele vieții mele.

Dar cât de des luptăm împotriva unei bătălii pierdute? Cât de des luptam să ținem de o relație care nu mai funcționează? De câte ori încercam să ne grăbim, să tragem de timp și să lipim bucățile inimilor noastre frânte din nou și din nou?

Însă în toate aceste lupte ale mele, am învăț ceva și vreau să împărtășesc cu voi: ce este sortit să fie al tău va fi oricum. Cine îți este menit, va găsi calea către inima ta... fie că vrei, fie că nu.

Adevărul este că viața nu merge întotdeauna conform planului nostru. Vom avea momente în care totul este aparent perfect și apoi se va dezintegra complet. Vom fi cu o persoană cu care credem că vom fi pentru totdeauna și apoi ne vom uita neputincios cum relația se prăbușește. Vom continua pe drumul profesional pe care vrem să mergem și apoi vom descoperi că nu are sens. Vom urca și vom cădea. Și, în timp, ne vom ridica din nou.

Trebuie să știm că în toate acele momente nu putem avea răspunsurile la toate întrebările din capul nostru. Nu putem înțelege ce se întâmplă, unde ar trebui să mergem, ce ar trebui să facem. Nu putem cunoaște ce este bine și ce este rău sau ce este al nostru de păstrat.

Trebuie doar să avem încredere - în Univers, în Dumnezeu, în destin, în noi înșine. Trebuie să continuăm. Trebuie să știm că ceea ce este sortit să fie al nostru, va fi oricum... va găsi calea către noi. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă acum sau când ne dorim... nu trebuie să disperăm și nici să ne pierdem răbdarea.

Ceea ce trebuie să fie al nostru... va fi. Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Când se întâmplă aceste lucruri este posibil să fim plini de teamă. Am putea simți că totul se destramă în jurul nostru. S-ar putea să plângem, să țipăm, să ridicăm mâinile către cer cu mânie, să ne îndoim de noi, să fim supărați pe ce se întâmplă în jurul nostru - dar adevărul este că uneori totul se prăbușește pentru că ceva mult mai bun să vină către noi. Uneori nu ni se răspunde la rugăciuni pentru că ceva mai frumos este pe drum către noi.

Nu trebuie să ne stresăm. Nu trebuie să ne speriem. Nu trebuie să ne petrecem zilele suferind.

Nu trebuie să pierdem timpul analizând de ce lucrurile și oamenii au plecat din viața noastră. În schimb trebuie să urmăm ceea ce este corect și să avem încredere că, dacă este corect, se va întâmpla. Trebuie să înțelegem că Universul are un plan minunat pentru noi și chiar dacă suntem de părere că nu ne ascultă, el este aici. Întotdeauna va fi.

Trebuie să știm că nu vom avea întotdeauna răspunsurile, dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să înțelegem că viața nu are sens sau nu merge după planurile noastre pentru că nu suntem pe drumul pe care trebuie.

Ce ne este menit, va fi în viața noastră - oamenii, oportunitățile, slujbele, pasiunile, speranța - totul ne va găsi la momentul potrivit, când trebuie să vină, când Universul știe că suntem pregătiți să acceptăm ce urmează să ni se întâmple.

Nu trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să trăim într-o continuă anxietate. Pur și simplu trebuie să mergem mai departe, să renunțăm la ce nu ne mai face fericiți și să avem încredere. Și să permitem acestor lucruri și oameni să ne găsească.

sursa: https://www.kudika.ro/

Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, să colecţionăm cartoane cu multe ştampile, ci să învăţăm să iubim. Nu luăm cu noi decât iubirea dincolo. Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici... nimic. Sădeşte în suflet multă bucurie ca să ai ce flori să culegi mai târziu. Bucuria nu e ca valurile mării ce trec repede, nici ca floarea ce se ofileşte. Intâlneşte-te cu tine, descoperă-te, acordă-ţi timp conştient şi nu mecanic!

Copiii au deficit de ataşament parental care nu le validează identitatea. Copilul când vrea atenţie sau timp de calitate, ori se îmbolnăveşte ori face o prostie. Ceva face ca să- ţi atragă atenţie. Şi e nevoie de atenţie pozitivă, nu de atenţie negativă. încredere şi încurajare, şi nu ceartă. Nu suntem maturi emoţional şi adeseori ne comportăm ca nişte copii. Indiferent ce s-a întâmplat există un rost. Fugim de responsabilităţi pentru că nu suntem liberi. Nevoie de libertate versus nevoie de control. Suflete, te iubeşti pe tine? Te-ai acceptat, te-ai iertat? înţelegi ce se întâmplă în viaţa ta?

Viaţa te izbeşte de toţi pereţii, cu sau fără voia ta. Tu duci valul unde vrei şi poţi fi fericit. Omul e un mecanism care acţionează la diferiţi stimuli. Putem ieşi din orice angrenaj creat de noi sau de cei din jur. Avem nevoie de iubire necondiţionată şi pură. Nu te mai lovi cu acceleratul din tine. Ieşim din programul „maşina de cusut” şi schimbăm vibraţia, energia. Nu ne mai „lovim” unul altuia piticii de pe creier. Inteligenţă raţională, maturitate emoţională.

Blocajul energetic al corpului naşte emoţii negative. Avem nevoie de depolarizare în mişcarea interioară, de sincronizare prin procesul iertării. Un conflict biologic există în fiecare din noi. Inversii psihologice, câştiguri pe care le avem din comportament, autosabotare, sunt schemele în care ne învârtim zilnic, activând sau dezactivând diferite emisfere ale creierului. Ne arătăm că suntem tari pentru a ascunde durerea pe care o avem înăuntru. Nu avem nevoie de cârje sau bastoane exterioare pentru a ne sprijini sufletul şchiop.

Ura intră în noi ca şi iubirea. In fiecare zi te descoperi, în fiecare zi te creezi. Ce descopăr eu îţi împărtăşesc şi ţie. Vocea critică moare şi ne suntem propriul duşman. Ne luptăm cu convenţiile, cu normele, cu regulile, cu standardele, cu canoanele care ne îngrădesc libertatea interioară. Sentiment de neputinţă în fata vieţii. Frica de Dumnezeu ucide si nu iubirea de Dumnezeu. Ne sufocăm fiinţa pentru că nu vrem să fim spontani, veseli şi buni. Orice problemă ai avea, dacă sapi în spatele problemei ajungi la frica de moarte. Criticul intern moare la canalele de iubire interne sau externe. Moartea nu e moarte, ci e naştere, viaţă.

Lacrima este durerea care iese din tine şi de care sufletul vrea să se elibereze. Nimeni nu ne face atâta rău aşa cum ne facem noi. Inţeleg şi empatizez cu fiecare. Excesul de limită generează revoltă pentru că înăbuşă creativitatea, vitalitatea, spontaneitatea, naturaleţea, înţelepciunea. Ni se revelează orice nevoie. Cel mai bun profesor este ultima ta greşeală. Dumnezeu îţi arată locul comorii, dar tu trebuie să sapi!

Am învăţat să ofer, nu fiindcă am prea mult, ci pentru că ştiu cum este să nu ai! Am obosit să caut. M-am oprit şi cred. Mă conduce emoţia şi nu raţiunea. Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire. Lasă-te să curgi, iubirea vine de la sine! Respiri iubire şi eşti fericit!

Din Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține lacrimi, multă bucurie!, Editura PIM, Iași, 2014