joi, 30 iunie 2022

Sunt zile...


Uneori avem zile ca și ale lui Pavel; în care simțim să scriem scrisori și să încurajăm pe alții.

Alte zile le avem ca și ale lui Petru; în care simțim că vrem să ne îndepărtăm de toți și de toate.

Avem zile când ne simțim ca și Iov; vrem să murim, doar ca să sfârșim durerea și suferința.

În unele zile ne simțim ca și Solomon; când căutăm sfaturi ca să luăm decizii.

Apoi sunt zile în care suntem ca și Iona; când vrem să fugim de responsabilități.

Avem și zile asemănătoare lui Moise; în care nu ne putem controla temperamentul din cauza durerilor și presiunilor venite din partea celor de care ne pasă.

Sunt zile când suntem ca și Sarah; triști din cauză că nu am văzut promisiuni încă împlinite, și am râs crezând că sunt imposibile.

Sunt zile când suntem ca și Bunul Samaritean; vrem să facem bine necondiționat.

Sunt zile când ne simțim puternici precum Iosua și Caleb; pregătiți de război.

Sunt zile când ne simțim precum Ieremia; când inima ne plânge, plină de durere.

Sunt zile când ne simțim asemenea lui Daniel; ne găsim tăria în rugăciune și nimeni nu poate să ne oprească.

Avem zile când ne simțim ca și Ilie; preferăm să ne ascundem în peșteră.

Avem zile când precum David; simțim să săltăm de bucurie.

Avem zile când ne simțim ca și Ana; nici nu vrem să mâncăm, ci doar să ne plângem amarul.

Avem zile când precum Avraam; ne simțim biruitori și de neînvins.

Sunt zile când ne uităm sus și zicem: De unde vine ajutorul nostru?

Nu înseamnă că suntem puternici sau suntem slabi; ci înseamnă că suntem umani și avem limite.

Nu știu cum ne va fi ziua, dar să ne amintim că oricum ar fi ea, Atotputernicul Dumnezeu este cu noi, ASTĂZI, MÂINE și pentru TOTDEAUNA!

sursa: ganduriortodoxe

miercuri, 29 iunie 2022

Sunt oameni după plecarea cărora nu vei mai fi niciodată la fel. Și este în regulă să fie așa.


Nu vei mai fi niciodată ca înainte. Însă asta este bine. Trecutul rămâne trecut. Viața ta merge mai departe. Crești. Devii mai puternică. Vezi lucrurile altfel. Gândești altfel. Iubești altfel. Până și zâmbetul este altfel.

Oricât de dificil ar fi, o despărțire (de orice fel) nu trebuie să te distrugă.

Deși acesta ar putea fi sfârșitul relației tale, nu trebuie să fie sfârșitul tău. Nu trebuie să fie sfârșitul zâmbetului tău plin de fericire, al spiritului tău optimist sau al atitudinii tale vesele. Nu trebuie să fie sfârșitul capacității tale imense de a iubi sau a abilității tale de a fi o iubită minunată pentru altcineva.

Ești încă puternică. Ești încă aici. Ești încă tu. Ești o altă versiune a ta - mai bună, mai frumoasă, mai încrezătoare, mai matură.

Permite-ți să suferi. Ai pierdut ceva incredibil de important pentru tine. Este normal să simți asta. Însă nu suferi o veșnicie; găsește puterea de a spera că vor fi și zile mai bune. Ridică-te de la pământ și mergi mai departe cu viața ta. Continuă-ți drumul. Înconjoară-te de oameni cu suflet frumos pentru a trece mai ușor peste. Acceptă sprijin și ajutor. Acceptă iubirea pe care o primești.

Încet, încet te vei vindeca.

Nu se va întâmpla într-un minut sau peste noapte. Este un proces lung. Nu te vei trezi într-o zi și te vei simți incredibil de bine. Însă zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, vei reuși să redescoperi bucuria din viața ta.

Vei găsi puterea în sufletul tău pentru a îți vindeca inima frântă. Vei sărbători din nou fiecare zi în care ai zâmbit.

Vei aprecia din nou lucrurile mărunte și vei găși bucurie într-un apus de soare, într-o cafea fierbinte, într-o adiere de vânt.

Vei fi prudentă la început. Este în regulă. Este ceva firesc să îți dorești să te protejezi. Însă până la urmă vei ajunge să dărâmi din nou barierele construite în jurul inimii tale și vei permite sufletului tău să exploreze și să se bucure de viață. Iar când vei găsi acea dragoste adevărată, vei fi mai puternică datorită tuturor acestor momente dificile. Când îți vei întâlni sufletul pereche vei fi deja fericită, iar el va adăuga încă un strop de fericire la fericirea ta. Vei fi încrezătoare, vei fi curajoasă... vei fi pregătită să o iei de la capăt. 

sursa: https://www.kudika.ro/

marți, 28 iunie 2022

“Inainte” si “dupa” Ea


Sunt femei pe care le uiti dinainte de a le avea. .. 

Si femei pe care nu le mai poti uita o viata, chiar daca poate ca nu ai indraznit sa le atingi nici macar in gand...Sau chiar daca poate ai crezut ca le-ai avut, fara sa stii ca astfel de femei nu pot fi vreodata “avute”. Ele vin sa dea, nu sa ia...vin sa sparga sertarele in care incerci sa le inghesui, vin sa dea foc paturilor procustiene in care lumea incearca sa le vare, vin sa dea de pamant cu toate etichetele ce nu le vor putea fi vreodata lipite, vin sa zboare, nu sa se tarasca, vin sa te invie cu un sarut, cu un cuvant sau cu o mangaiere, cand toti cei din jur te omoara cate putin in fiecare zi- sau poate ca o faci chiar tu! -Vin sa iti vindece ranile, sa iti puna aripi si sa ti le mangaie apoi cu incurajarea lor...sau poate cu o mustrare pe care nimeni nu a indraznit vreodata sa ti-o rosteasca, iar ele o fac cu atata nonsalanta...vin sa te inalte fara ca asta sa le umileasca, sa te lase mai bogat fara ca asta sa le saraceasca, vin sa sculpteze cu indrazneala ingerul in blocul de piatra in care il ascundeai, vin sa aduca lumina in viata ta, chiar daca o aduc poate printr-o furtuna, un cutremur sau un uragan... Dispar intr-o zi, la fel de brusc cum au aparut, fara niciun avertisment...si pe masura ce trece timpul te vor uimi cu tot ceea ce nu ai fost capabil sa vezi in ele, in timp ce amintirea lor te va bantui din ce in ce mai tare din fotoliul in care ai da orice sa le mai vezi asezate, ca in zilele cand luai “for granted” darul pe care ti-l facuse Dumnezeu prin zambetul lor prezent acolo, in clipa aceea, in viata ta...doar pentru tine! Cand alte femei iti sunt bolovan pe aripi, ele iti sunt piatra de hotar; atunci cand se lasa prinse, iti vor fi temelie a unei existente noi, in care vei fi tu, in cea mai frumoasa si indumnezeita versiune a ta. Daca esti femeie, fii femeia care a impartit viata cuiva in “inainte” si “dupa” ea. Iar daca esti barbat si ai o astfel de femeie in viata ta, nu o lasa, sub nicio forma-fie ca va trebui sa implori, sa te tarasti, sa ingenunchezi sau sa te reinventezi...- sa plece vreodata din ea... 

sursa: https://www.floareadinasfalt.ro/

joi, 23 iunie 2022

"Cand spui cuiva „te iubesc”, e despre tine.


Este sentimentul tău, trăirea ta, experiența ta.
Tu știi cum e dimineața ta, dorul tău, ridicarea ta la cer și spaima că se poate termina.
Sunt visele tale, împăcarea ta cu trecutul, cu tine, cu cei care nu te-au ales, cândva; cu cei care te-au lăsat să mergi mai departe, până ajungi să spui „te iubesc” altcuiva.
Nu trebuie să-ți fie rușine sau teamă de „te iubesc”-ul tău. E viața ta. Sufletul tău.
Tu ești un om frumos, deschis, care iubește.
Restul? Adică „ce-o să fie?”
Nu știu. Uneori e în mâinile tale, uneori Universul decide. Stelele trag la sorți sau cel pe care-l iubești face sau desface. Nimeni nu știe dinainte.
E adevărat, dragostea se face în doi. E un fel de chestie simplă și complicată; construcție, dar și cadou al sorții; care te ridică și te lasă-n jos cu o viteză fantastică. Te face dependentă, dar te și împinge să-ți depășești orice limite, singur.
Dragostea e viață. Nu e „ce-o să fie?”
Uneori, când spui cuiva „te iubesc”, e despre un noroc împărțit la doi. Dar de cele mai multe ori, e despre tine.
Iubiți. Fără teamă, rușine și „ce-o să fie?” 

de Zina Zen


luni, 20 iunie 2022

Cand spui cuiva „te iubesc”, e despre tine!


Este sentimentul tău, trăirea ta, experiența ta.
Tu știi cum e dimineața ta, dorul tău, ridicarea ta la cer și spaima că... se poate termina. Sunt visele tale, împăcarea ta cu trecutul, cu tine, cu cei care nu te-au ales, cândva; cu cei care te-au lăsat să mergi mai departe, până ajungi să spui „te iubesc” altcuiva. Nu trebuie să-ți fie rușine sau teamă de „te iubesc”-ul tău. E viața ta. Sufletul tău. Tu ești un om frumos, deschis, care iubește. Restul? Adică „ce-o să fie?” Nu știu. Uneori e în mâinile tale, uneori Universul decide. Stelele trag la sorți sau cel pe care-l iubești face sau desface. Nimeni nu știe dinainte. E adevărat, dragostea se face în doi. E un fel de chestie simplă și complicată; construcție, dar și cadou al sorții; care te ridică și te lasă-n jos cu o viteză fantastică. Te face dependentă, dar te și împinge să-ți depășești orice limite, singur.
Dragostea e... viață. Nu e „ce-o să fie?” Uneori, când spui cuiva „te iubesc”, e despre un noroc împărțit la doi. Dar de cele mai multe ori, e despre tine.
 
Iubiți! Fără teamă, rușine și „ce-o să fie?”
 

vineri, 17 iunie 2022

Poate că toate au un rost. Doar că, uneori prețul pentru iubire e prea greu și insuportabil!


M-a durut de fiecare dată când am spus „Adio”.


Simțeam cum mă rup din propriul corp și devin praf. M-a durut de fiecare dată când oamenii pe care i-am iubit au ales să plece la prima mea lacrimă, la prima pierdere, la primele simptome ale rutinei. Și, de fiecare dată am ales să lupt până la ultima gură de oxigen. Am ales mereu să dau șanse și timp. Am iertat și am știut că așa sunt oamenii, mai greșesc.

Doar că, trădarea m-a lovit drept în inimă și m-a lăsat fără speranță.

M-am pierdut printre răni. Mi-am închis inima. Am uitat cum e să mă las iubită. Am uitat cum e să mai cred în cuvinte dulci, în săruturi pasionale și în omul care îmi dă mâna ca să mergem pe același drum. Am crezut că nu sunt destul de bună ca să fiu iubită. Am crezut că unii oameni nu au nevoie de sinceritate, de un „Te iubesc” adevărat sau de „Sunt lângă tine indiferent de situație”. Trădarea m-a doborât la pământ și e atât de greu să mă strâng de pe jos.

Sunt ca un puzzle. Mă adun piesă cu piesă.

Mai sunt goluri. Încă mai caut fărâme din mine. Încă îmi mai este al naibii de greu să mă încred în cel care mă ia în brațe și îmi zice că el e altfel. Poate mai sincer. Poate mai matur. Poate mai trecut prin viață. Îmi este frică de eșec și de neiubire. Nu mai vreau să doară, chiar dacă știu că orice început are un sfârșit. Însă, doresc ca sfârșitul trăit de mine să fie cu mai puțină suferință, cu mai puține regrete. Deoarece, nu e ușor să-mi caut leac propriilor traume.

Poate că toate au un rost. Doar că , uneori prețul pentru iubire, e prea greu și insuportabil.

Îmi doresc ca de această dată să lipsească eșecul. Aș dori să nu mai caut vinovatul. Aș dori să cred că fericirea nu are nevoie de sacrificii, că nimănui cu nimic nu-i dator, că putem trăi viața aici și acum, iar orice neînțelegere are o soluție. Vreau să cred că mai devreme sau mai târziu toate trec și vin vremurile când dragostea infantilă, devine matură, fără urmele trecutului încărcat cu frustrări și regrete. Vreau să cred că Tu poți fi pentru totdeauna sau până în ziua când unul dintre noi va deveni un asfințit, o picătură de ploaie, un ciripit, un nor, o amintire.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

joi, 16 iunie 2022

Cele mai înțelepte cuvinte despre relații, pe care le-am citit vreodată!


Aș vrea să am grijă de tine, fără să vreau să te schimb;


Să te iubesc, dându-ți libertate;

Să te accept, fără să te constrâng.

Să-ți dăruiesc ceva, fără să aștept ceva în schimb.

Să pot să-mi iau rămas bun, fără să mă tem că te voi pierde pentru totdeauna.

Să-ți vorbesc despre sentimentele mele, fără să porți tu responsabilitate pentru ele.

Să-mi împărtășesc cunoștințele, fără să te învăț.

Să mă bucur de tine așa cum ești.

Dacă și tu îmi vei veni în întâmpinare cu aceleași sentimente – ne vom îmbogăți unul pe altul.

(Kahlil Gibran)

Cât este de minunat să trăiești așa, în plină libertate și armonie cu toți, fără să renunți la responsabilitate și grijă unul față de altul! Și nu e vorba despre lanțurile robiei sau limitele impuse reciproc, ci despre puterea de a-ți asuma ceva mai mult decât funcția de reproducere sau continuitatea neamului.

Fațetele ego-ului nostru, pe care noi, oamenii, ni le invocăm reciproc sunt niște nimicuri pe lângă puterea adevărată, care stă mereu de partea libertății și pe lângă capacitatea de a fi responsabil pentru fapte și pentru fiecare alegere, pe care o facem în fiecare secundă, oră sau zi.

Tot universul este țesut cu alegeri și decizii, pornind de la fleacuri și terminând nu iubirea. Omul, în esență, este o alegere, este ceea ce alege și decide. Anume așa se formează „soarta”.

Libertatea este cel mai important indicator al calității vieții – Am făcut alegerea corectă? Am luat decizia corectă? Mă îndrept în direcția potrivită sau nu?

Legea care conduce universul este dezvoltarea continuă, evoluția, progresul și descoperirea de sine. Nimic din toate astea nu se face fără libertate. Dacă mergem împotriva acestui adevăr, noi creștem în sine egoismul și încurajăm răutatea.

Anume așa noi ne autoinsultăm, insultăm realitatea în care trăim, eradicând spiritul și propagând iluzia micilor „eu”. Așa orice relație, sentiment, început, faptă, orice gând măreț și orice concluzie devine un nou concept, regulă, un set de restricții, o împleticire de lanțuri.

Aceasta este calea spre suferință, chin, aceasta este calea spre sclavie.

Cei care din rădăcini sunt puternici, sunt liberi împreună, puri, sinceri unii cu alții, fără falsitate, sunt liberi și fericiți, simultan și oriunde, ei nu au ce ascunde unii față de alții, ei nu se sfiesc, pentru că ei nu trăiesc în minciună, greșeli, ei nu au regrete, ei sunt binecuvântați și împliniți, întrucât relația lor este susținută de univers, este uniunea care trăiește după legile universului și nu împotriva lor.

Un astfel de cuplu este de nedespărțit și nimeni, niciodată nu va putea rupe legătura dintre ei. 

sursa: https://povestiri.net/

miercuri, 8 iunie 2022

Ce faci dacă te îndrăgostești de un om rece?


Nu toți oamenii știu să iubească!
Nu toți oamenii știu să iubească… așa cum vrei tu!
Nu toți oamenii știu să ia în brațe, știu, pot sau vor să fie calzi, să facă complimente, să fie mieroși etc…
Nu toți oamenii știu să-ți ofere un umăr atunci când ai nevoie.
Unii, în loc de umăr, îți oferă o soluție.
Simplu și pragmatic!
Fără o cisternă de emoții.
Să le spunem oameni reci.
Reci și insensibili.

Ce facem cu oamenii ăștia?
Îi evităm?
Îi izolăm în rezervații?
Întreb pentru că am întâlnit destule persoane, mai ales femei, care au ajuns în relații cu asemenea bărbați și au suferit.

De ce au suferit?
Pentru că nu au obținut iubirea dorită!
Nu despre suferință vreau eu să vorbesc acum.
N-am chef să o analizez!
Pe bune, nu ăsta este subiectul.
Aș vrea însă să dăm puțin firul înapoi și să ajungem la momentul 0, la momentul întâlnirii.
Momentul ăla în care simți că placi o anumită persoană și începi să scrii scenariul mental al unei posibile relații.

Ești legat/ă la ochi?
Știu, nu-mi explicați…
Cunosc ce se întâmplă la îndrăgostire. Știu că echivalează cu consumul de cocaină și că ai tendința să nu vezi bine realitatea.
De asta tot invoc eu iubirea matură!
Asta, înainte de orice, evită graba.

Okay, să presupunem că ești o femeie care își dorește să fie iubită așa cum am enumerat mai sus – cu momente luuungi de langurozitate, cu căldură etc….
Iubirea aia cu serioase amenințări de diabet!
Chiar nu te uiți să vezi de la cine o ceri?
Chiar nu te întrebi dacă persoana aia chiar îți poate oferi ceea ce-ți dorești tu?
Mi se par două aspecte extrem de importante!
Mai ales dacă vrei să nu ajungi să suferi și să spui-nu m-am simțit iubită?
Eu cred că este super-important.

Nu te baza pe proiecție. Aia este o ficțiune.
Deschide bine ochii și vezi-eu de la cine îmi doresc iubire?
De la un bloc de gheață?
Îți garantez că vei realiza rapid că e imposibil și că, în loc să mergi mai departe, crezând într-o iluzie/minciună pe care ți-o vei aplica zilnic, mai ceva ca un fond de ten, ar fi cazul să pui punct și să încerci să găsești un om cald, așa cum îți dorești.

Nu vi se pare că sună igienic?
Să deschizi ochii atunci, la început și să vezi de la cine ceri tu lucruri?
Frate, omul ăsta chiar e potrivit pentru ceea ce-mi doresc eu?
Poate duce proiectul numit relație?
Că dacă nu poate, ai toată libertatea să mai cauți.
Mi se pare simplu și de bun simț.

Întrebarea este: de ce refuzăm să deschidem ochii?
Oare pentru că acolo, undeva, așteptăm suferința? 

sursa: http://www.vulpescu.eu/

marți, 7 iunie 2022

Afara miroase a tei...


Prea putini oameni inteleg ca nu numai ca nu iesim din Inima oamenilor daca iesim din Viata lor, dar, mai mult decat atat, uneori chiar trebuie sa iesim din Viata lor, pentru a le putea ramane in Inima...
 
Daca stai in casa cum poti simti ca afara miroase a tei?

Oameni buni, iesiti afara din casa. Din timp, din scuze, din critici, din reprosuri, din asteptari, din limitari, din minciuni, din compromisuri, din obisnuinte, din atasamente, din dependente, din iluzii pe care vi le ocrotiti cu atata grija. Recunoasteti ca v-ati inselat si iesiti din vietile unde nu mai e locul vostru. Sau unde nu aveti locul pe care il credeti... Caci afara miroase a tei....

Lasati oamenii sa plece atunci cand vor...Uneori numai lasand oamenii sa plece cand si-o doresc ii putem cu adevarat primi in inima noastra. Iar ei ne vor primi cu adevarat in inima lor. Si numai in inimi miroase tot timpul anului a tei inflorit...

Nu asteptati sa fiti alungati ... Insa daca se ajunge pana acolo, lasati-va alungati...Uneori numai dupa ce ai fost alungat si totusi ai stiut sa nu pleci de tot, vei fi reusit sa intri in inima ce te-a gonit. Si numai in inimi miroase mereu a tei inflorit...

Uneori numai felul in care oamenii stiu sa plece le determina locul pe care il vor avea in inima noastra. Unde miroase tot mereu, tot timpul anului, a tei...

E important sa inveti sa ajungi la timp. E important sa inveti sa ramai. Dar parca mai important decat orice este sa invatam sa plecam....Iubesc oamenii care stiu sa plece frumos...Oamenii care stiu sa plece frumos miros parca mereu a... Tei inflorit!

Da, in viata uneori miroase a tradari, a minciuni, a dezamagiri... Insa in inima - care-i mai mare decat viata - miroase mereu a tei...Sa incercam sa ramanem in inima oamenilor, chiar daca locul nostru in viata celuilalt va ramane poate gol...se vor gandi cu drag la noi in nopti de vara cu miros de tei infloriti...

Astazi viata intreaga imi miroase a tei inflorit. Parca mai mult decat oricand. Poate ca in sfarsit am invatat sa plec. Desi nu cred ca voi invata vreodata sa imi anunt din timp plecarea. Poate ca asa n-as mai putea pleca vreodata. Poate ca in sfarsit am invatat sa las oamenii sa plece. De ce sa raman inauntru?... De ce sa ii tin inauntru? ...cand afara miroase atat de frumos a tei?

Merg inainte, pe aleea cu tei infloriti ai inimii mele...catre inima ce ma asteapta. Poate ca am gasit-o, inca dinainte de a o cauta. Ma grabesc spre ea. Caci numai acolo miroase mereu, tot mereu, tot timpul anului, a tei infloriti..."

Semnat: O inima din care n-a plecat nimeni niciodata. Si in care miroase astazi, parca mai mult decat oricand, a tei infloriti...

sursa: https://www.floareadinasfalt.ro/

joi, 2 iunie 2022

De ce îl alegi pe celălalt?


Iubirea este o călătorie, nu un depou!

Este o poveste care se scrie zilnic!
Și cu bune și cu rele!

Este o aventură, o explorare, atât a lumii tale interioare, cât și a lumii relației pe care o construiești alături de partener/ă.

Ca orice aventură, ea are nevoie de curiozitate, implicare, de dorința de a reuși și de multă răbdare.
Știți care este cea mai complicată întrebare a iubirii?
Eu de ce îl/o aleg azi pe cel/cea de lângă mine?

Știu, mulți vor sări ca arși: ‘ce idiot e și Vulpescu ăsta… Cum adică să întrebe așa ceva? Alegi pentru că iubești! E atât de simplu!’
Oare?

Facem pariu că fix acești oameni nu știu care este motivul pentru care se află în relații?
Experiența mi-a dovedit asta și este extrem de trist.
Să spui că iubești și să nu poți să răspunzi la întrebarea: de ce îl alegi azi pe cel de lângă tine, mi se pare absurd!

Mi se pare o alegere de a trăi în orb, la voia întâmplării.
Iar asta poate genera mari găuri emoționale!

Fă o pauză și încearcă să răspunzi la întrebarea asta: de ce îl alegi pe cel de lângă tine?
Nu sări la răspunsurile facile!
Stai și gândește-te bine!
Respiră adânc de câteva ori, concentrează-te și apoi încearcă să îți oferi un răspuns sincer.

Încearcă!
Este un exercițiu de conectare foarte mișto!
Deloc simplu, însă este un exercițiu care te ajută să te conectezi la motivele profunde pentru care te afli în relație cu o persoană.

Nimeni nu ne învață aceste exerciții de conectare.
Ăsta este și motivul pentru care foarte mulți oameni trăiesc în depouri.
Relațiile lor nu sunt călătorii, ci linii moarte!
Singura noutate pe care o poate aduce timpul este rugina!
Rugina care se așterne în straturi tot mai groase peste relația lor.

Vă rog să mă credeți – un om care iubește ar trebui să poate să răspundă și trezit din somn la întrebarea: de ce îl alegi pe cel de lângă tine?
Nu ar trebui să ezite o clipă!
Asta înseamnă conectare!

Și vă garantez că omul ăla este unul cât se poate de liniștit și asumat.
De ce?
Pentru că știe!

Este foarte important să-ți cunoști adevărul!
Mai mult, cu cât reușești să te conectezi mai profund la relația ta, vei observa că motivele se schimbă pe parcursul trecerii anilor.
Și așa îți dai seama mai bine de călătorie, vezi mai bine stațiile prin care ați trecut împreună.
Și e tare frumos.

Altfel, mi-e teamă că oamenii care se retrag în depou, încep să acumuleze frustrări, chiar dacă își bifează caietul de sarcini pe care scrie mare: ROST ÎN VIAȚĂ!, însă rugina relațională le deșertifică sufletele și îi transformă în niște teutoni ai suferinței.

Nu fugiți de cunoaștere, nu fugiți de voi, de relațiile voastre.
Conectați-vă!
Zi de zi!
Vă rog să mă credeți – nimic nu e mai important!
Mai ales dacă vreți să aveți vieți fericite! 
 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...