Aș vrea să am grijă de tine, fără să vreau să te schimb;
Să te iubesc, dându-ți libertate;
Să te accept, fără să te constrâng.
Să-ți dăruiesc ceva, fără să aștept ceva în schimb.
Să pot să-mi iau rămas bun, fără să mă tem că te voi pierde pentru totdeauna.
Să-ți vorbesc despre sentimentele mele, fără să porți tu responsabilitate pentru ele.
Să-mi împărtășesc cunoștințele, fără să te învăț.
Să mă bucur de tine așa cum ești.
Dacă și tu îmi vei veni în întâmpinare cu aceleași sentimente – ne vom îmbogăți unul pe altul.
(Kahlil Gibran)
Cât este de minunat să trăiești așa, în plină libertate și armonie cu toți, fără să renunți la responsabilitate și grijă unul față de altul! Și nu e vorba despre lanțurile robiei sau limitele impuse reciproc, ci despre puterea de a-ți asuma ceva mai mult decât funcția de reproducere sau continuitatea neamului.
Fațetele ego-ului nostru, pe care noi, oamenii, ni le invocăm reciproc sunt niște nimicuri pe lângă puterea adevărată, care stă mereu de partea libertății și pe lângă capacitatea de a fi responsabil pentru fapte și pentru fiecare alegere, pe care o facem în fiecare secundă, oră sau zi.
Tot universul este țesut cu alegeri și decizii, pornind de la fleacuri și terminând nu iubirea. Omul, în esență, este o alegere, este ceea ce alege și decide. Anume așa se formează „soarta”.
Libertatea este cel mai important indicator al calității vieții – Am făcut alegerea corectă? Am luat decizia corectă? Mă îndrept în direcția potrivită sau nu?
Legea care conduce universul este dezvoltarea continuă, evoluția, progresul și descoperirea de sine. Nimic din toate astea nu se face fără libertate. Dacă mergem împotriva acestui adevăr, noi creștem în sine egoismul și încurajăm răutatea.
Anume așa noi ne autoinsultăm, insultăm realitatea în care trăim, eradicând spiritul și propagând iluzia micilor „eu”. Așa orice relație, sentiment, început, faptă, orice gând măreț și orice concluzie devine un nou concept, regulă, un set de restricții, o împleticire de lanțuri.
Aceasta este calea spre suferință, chin, aceasta este calea spre sclavie.
Cei care din rădăcini sunt puternici, sunt liberi împreună, puri, sinceri unii cu alții, fără falsitate, sunt liberi și fericiți, simultan și oriunde, ei nu au ce ascunde unii față de alții, ei nu se sfiesc, pentru că ei nu trăiesc în minciună, greșeli, ei nu au regrete, ei sunt binecuvântați și împliniți, întrucât relația lor este susținută de univers, este uniunea care trăiește după legile universului și nu împotriva lor.
Un astfel de cuplu este de nedespărțit și nimeni, niciodată nu va putea rupe legătura dintre ei.
sursa: https://povestiri.net/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*