Serios! Dacă vedeți o femeie elegantă, liniștită, zâmbitoare, care, chiar și după patruzeci de ani, radiază prospețime, rafinament și fericire – nu vă grăbiți să dați credit cremelor, genelor bune sau esteticienilor. Mergeți și spuneți „mulțumesc” bărbatului de lângă ea. Priviți-l în ochi. Pentru că, cel mai probabil, este meritul lui.
El n-a certat-o pentru mărunțișuri. Nu a ridicat tonul, nu a jignit, nu a aruncat pe umerii ei toate poverile vieții. El a ținut-o de mână când îi era frică. A îmbrățișat-o când i-a fost greu. A lăudat-o când se îndoia de sine. El a fost sprijinul ei și i-a șoptit: „Sunt cu tine, nu te teme.”
Și tocmai de aceea, în fața voastră se află o femeie care strălucește. Nu mai este tânără, dar e frumoasă. Nu e de pe coperta unei reviste, dar e autentică. În privirea ei e pace, în mișcări – grație, în cuvinte – o putere caldă.
O femeie a unui bărbat bun nu „pare că s-a măritat”. Ea este asemenea vinului – devine mai profundă, mai vie, mai fascinantă odată cu trecerea anilor. Nu e amărâtă, nu e epuizată, nu trăiește cu povara „totul e pe umerii mei”. Ea trăiește cu adevărat. Iar alături de ea e un bărbat căruia merită să-i strângi mâna.
Și când alți bărbați, mirați, șoptesc: „De ce a mea nu e așa?” – răspunsul e, de fapt, simplu. O femeie trebuie prețuită. Ca ceva cu adevărat valoros. Ca propria suflet. Ca om. Nu controlată, nu modelată, nu schimbată. Ci iubită. Deschis, sincer, zi de zi.
Desigur, există femei frumoase și îngrijite și fără bărbați. Sunt și cele care, deși într-o căsnicie nefericită, își păstrează aparențele. Dar, sincer, rareori am întâlnit femei cu adevărat luminoase, liniștite, împlinite, care să fi trăit ani în șir sub presiune. E o excepție.
Pentru că atitudinea bărbatului nu modelează doar starea femeii, ci și chipul ei. Postura, mersul, tonul vocii – sunt reflexii ale felului în care este tratată acasă. De la cuvinte bune, începem să strălucim. De la îmbrățișări – parcă ni se ușurează sufletul. De la sărutări – devenim mai frumoase.
Și adevărul e simplu: un bărbat trebuie doar să aleagă – lângă el va înflori o femeie, sau va păli o umbră. Noi, femeile, nu cerem mult. Avem nevoie doar de puțină căldură, puțin sprijin, puțină iubire – și putem face minuni. Putem ierta multe – pentru dragoste. Dar nimeni nu înflorește din nepăsare.
Așa că, atunci când veți vedea o femeie matură, frumoasă, căsătorită, care pășește senin alături de soțul ei și zâmbește cu adevărat – amintiți-vă: lângă ea e cineva care a ales să fie bun. Și a făcut-o frumoasă.
