marți, 29 ianuarie 2019

Monolog - Spre trecut

 
Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător în viață. Nicio venire, nicio plecare, nicio întâlnire, nicio despărțire. Nicio apropiere și nicio depărtare ulterioară. Toate se întâmplă pentru că așa trebuie, chiar dacă nu vrem să credem și ne răzvrătim cu vehemență împotriva acestei idei. Și suferim. În cele din urmă înțelegem că așa este în viață: oamenii vin și pleacă. Mai cred însă, cu la fel de multă tărie și altceva: că trebuie să plecăm cu aceeași grijă cu care am venit. Fără să lăsăm îndoieli în sufletul pe care hotărâm să îl părăsim. Unii oameni vor căuta cu anii o explicație acestor îndoieli presărate în sufletul lor uneori cu voie, alteori din nepăsare, luând, între timp, toată vina trecutului asupra lor. Ceea ce nu-i deloc corect.
Cu la fel de multă convingere cred însă și că viața nu îți ia defapt nimic din ceea ce este al tău. Niciodată. Când un om decide să plece, înseamnă ca locul lui nu era lângă tine. Câți alții te cunosc cu bunele si relele tale toate și nu pleacă nicăieri? Sunt oameni care vin pentru a rămâne indiferent de situație si oameni care caută pretexte pentru a pleca de lângă tine cât mai repede. Când oare vom învăța să îi prețuim pe cei dintâi la justa valoare în loc să ne risipim sufletul ca să înțelegem de ce nu ne-au vrut ceilalți, de ce pentru ei nu am fost la fel de buni, mă tot întreb în ultima vreme?

Recunosc că sunt omul trecutului mai mult decât al momentului prezent și că mă risipesc de bunăvoie punându-mi trecutul pe repeat. Nu pot nega ca-mi place să o fac. Mult. Chiar dacă știu că n-am ce mai căuta acolo. Însă trebuie să recunosc și că pe zi ce trece învăț și să îl las în urmă. Nu în aceeași măsură în care îl retrăiesc, dar reușesc. Trăiesc tot mai des aici si acum, alături de tot și toți cei care îl alcătuiesc atât de frumos. Și e bine!
 

miercuri, 16 ianuarie 2019

Trezește-te. Fă-ți o cafea, pune muzica preferată și fii un om fericit. Nu-ți trebuie lucruri complicate pentru o fericire sinceră!


Viața nu e complicată. Noi o complicăm cu prea multe dorințe fără sens și gânduri deșarte care nu duc la nimic bun. Credem în stereotipuri și de foarte multe ori dorim să fim ca altcineva, nu noi înșine. Nu suntem mulțumiți de ceea ce avem. Mereu supărați, mereu crispați și îngâmfați. Invidiem și dorim răul celor care o duc mai bine, fără să depunem efort, fără să luptăm pentru un viitor promițător.

Ne punem prea multe întrebări, nu ne materializăm visurile și ne lăsăm conduși de gloată. Criticăm viața altora și uităm de a noastră. Iubim pe cei care ne ignoră și îi ignorăm pe cei care ar face orice de dragul nostru.

Considerăm că fericirea constă în lucruri materiale. Muncim pe brânci, ne construim case și ne căsătorim din interes. Îmbrăcăm nuditatea trupului și lăsăm sufletul gol, nu-l hrănim cu cărți bune, cu fapte înălțătoare, Suntem oameni care zâmbesc doar în fotografii, iar adevărul e altul.

Suferim, suntem singuratici și neîmpliniți. Din simplu fapt că am uitat, că nu știm să facem ceea ce ne place, nu știm să punem preț pe lucruri simple.

Deschide ochii, privește în jurul tău, fă loc extraordinarului să pătrundă în inima ta. Bucură-te de tine, de ceea ce ai făcut, de ceea ce ai. Fericirea sinceră nu se ascunde după lucruri complicate, ea e în lucrurile care îți oferă plăcere, care te fac să fii tu, care te ajută să te simți împlinit și în pielea ta.

Ceea ce îți place îți va oferi încredere, creație. Contribuie la viața, la fericirea ta. Fă doar ceea ce dorești tu, nu ce-și doresc ceilalți. Fii tu oricând și oriunde. Trăiește-ți viața după cum simți.

Prețuiește clipa și momentul. Fii stăpân pe tine și pe sentimentele tale, nu lăsa pe străini să-ți dicteze viața. Fericirea e în lucruri mărunte.

vineri, 11 ianuarie 2019

Un șut în fund un pas înainte!


Atat in experienta mea de viata, cat si a oamenilor pe care i-am intalnit de-a lungul timpului, aproape intotdeauna "un sut in fund este un pas inainte".

Spun ..."aproape intotdeauna" pentru ca mai sunt si acele cazuri in care o persoana ramane fixata cu privirea in trecut, pe usa care s-a inchis sau pe suferinta pe care o reitereaza clipa de clipa si nu pleaca in cautarea unui nou inceput, a unei noi oportunitati pentru sine insasi si pentru viata sa. Aici este vorba despre acele persoane nesigure, care nu au incredere in sine si care se ataseaza excesiv si devin dependente de orice - chiar si de ceva care nu le aduce neaparat bucuria si fericirea (pentru ca au impresia ca dependenta de ceva din exteriorul lor le da o anumita siguranta).

De exemplu, sunt oameni care au un job de care sunt profund nemultumiti, insa nu indraznesc sa caute altceva, iar atunci cand sunt concediati simt ca le pica cerul in cap si sunt disperati. Devin victime neputincioase, sunt paralizati de frica si ii auzi spunand "ce bine era la acel job"... Un alt exemplu este de o relatie disfunctionala, in care sotia se plange mereu de sotul ei, este vesnic nemultumita si nefericita alaturi de el, insa atunci cand el ia decizia sa divorteze, ea se prabuseste si il implora sa se razgandeasca...

Cat de bine ar fi si pentru persoanele din aceste doua exemple sa constientizeze ca este o binecuvantare ca au scapat de ceva ce nu le facea bine oricum si sa plece hotarati catre noi orizonturi?

Pentru ca da, atunci cand o usa se inchide, se deschide undeva o alta mult mai buna pentru tine si tu doar trebuie sa o cauti. Atunci cand iti este luat ceva, inseamna ca acel lucru nu era bun pentru tine si vei constientiza asta cu siguranta candva in viitor.

Priveste "sutul in fund" ca pe o modalitate prin care viata iti comunica ca nu mai vrea ca tu sa stai intr-o situatie mediocra, in zona de confort, ci ca isi doreste mai mult de la tine - pentru ca POTI!

Nu esti lasat sa lancezesti, sa te multumesti cu putin sau cu ceea ce nu iti mai foloseste... nu este asta oare o binecuvantare?

Accepta ca s-a terminat, multumeste vietii ca ti-a dat un impuls ca sa te trezesti si cauta-ti calea catre fericire si bucuria de a trai!

de Ursula Sandner

vineri, 4 ianuarie 2019

2019 Fericit!

 
Timpul... Același timp care pare că nu ne mai ajunge și pare că intră într-un sac, împuținându-se tot mai acut, cel pe care îl condamnăm pentru nefericire, nere...ușite, cel care primește reproșuri nenumărate atunci când ne ia cu nerușinare oamenii dragi, cel care trece prea repede scurtând momentele fericite și care atunci când aduce durere parcă stă pe loc. Timpul...cel care azi ne aduce o poală de zâmbete, iar mâine ne trage mișelește în brațele lungi ale unei tristeți amare, ce nu pare a avea un sfârșit prea curând, cel care schimbă oamenii uneori într-un mod atât de surprinzător! Tot el este cel care schimbă și anii. Cam asta a făcut și cu 2018, a fost tras în acel trecut al anilor și nu-l vom mai putea vedea decât prin intermediul celor trăite în decursul lui, pe care ni le lasă drept amintire.

2018... 

Mi-ai dat și tu câteva lecții serioase. Destul de dure, dacă mă întrebi. Mi-ai arătat din nou că oamenii nu se schimbă... Oricât mi-aș dori eu, oricât aș încerca eu să fac minuni. Nu pot face... Sunt la rândul meu doar un om, o mână de om, care nu se poate lupta cu încăpățânarea și deciziile pe care le iau oamenii referitor la propria viață. Și mai știu în același timp că oricât aș încerca să mă ascund, să-mi smulg durerea din suflet, nu voi reuși, îmi va păsa cât voi trăi, mă voi gândi la ei și voi plânge cu lacrimi știute doar de mine, și mă voi agăța de fiecare dată de ideea că poate acel "va fi bine" chiar există, și că miracolele nu sunt niște simple invenții. 

Am văzut că nici cele mai trainice prietenii nu sunt chiar așa trainice și că poți fi înlocuit foarte ușor fără prea multe explicații. Și am hotărât că așa cum am fost dată uitării și nu am fost căutată, la rândul meu voi păstra tăcerea. 

Mi-am văzut fricile devenite realitate... Astfel am ajuns la concluzia că într-adevăr de ce ți-e teamă, de aia nu scapi, din păcate. Și-am realizat că doi înseamnă mai mult decât ne putem imagina. Că o îmbrățișare înainte de culcare sau una în timpul nopții, dau viață unui suflet. Mă pot numi norocoasă la capitolul ăsta. Recunosc că Dumnezeu a adus soarele către mine exact când am avut mai mare nevoie, și se pare că va străluci în inima mea o viață.

2019...

Ție nu știu ce să-ți spun... Abia ai sosit, ești nou și n-am nici cea mai mică idee ce îmi vei aduce. Sper la bine! Din tot sufletul! Și dacă încă nu știi ce-mi lipsește, îți voi șopti eu curând... Poate adierea șoaptei mele ajunge la tine și ții cont.

Vouă vă doresc să aveți un an frumos, să fiți fericiți, să profitați de momentele de bucurie și să prețuiți oamenii buni din viața voastră! Faceți-vă TIMP! Pentru ceea ce contează cu adevărat!
La mulți ani, dragii mei! 💝🎆

de Georgiana R. ©️
sursa:
Pasaje din viaţă
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...