marți, 22 februarie 2022

Lasă-mă să fiu un om trecător prin viața ta, care te-a ținut în brațe când ți-a fost al naibii de rău!


Nu-mi este frică de neiubire.

Nici de un nou început. Nu-mi este frică de „Nu” nici de „Nu ești tu”. Nu-mi este frică de uși închise, nici de durerea din ochi. Nu-mi este frică de „Adio”nici de „Sfârșit”. Nu-mi este frică de tăcere și de reproșuri. Nu-mi este frică de momentul în care totul pare consumat, iar în ochi se citește indiferența. Nu-mi este frică de necunoscut și de înstrăinare.

Nu greșesc jumătăți de sentimente.

Nu te caut. Nu mă impun. Nu dau întrebări. Nu cer mai mult decât poți oferi. Nu vin cu prea multe întrebări și nici nu pretind să fiu o parte din viața ta. Nu încerc să-ți cunosc trecutul și lumea ta interioară. Nu vreau să-ți știu scheletele din dulap. Nu insist să-mi dai răspunsuri la întrebările care îți amintesc de oameni, de trecut, de emoțiile pe care le-ai trăit într-o zi, cândva.

Nu vreau nimic de la tine.

Nici să mă cauți. Nici să-mi scrii „Bună dimineața”. Nici să fii mai cald. Nici să mă iei în brațe său să mă săruți dureros de dulce. Nici să-mi pregătești cafeaua dimineața. Nici să mă asculți sau să mă ții în ale tale brațe mai mult, mai altfel, mai cu dragoste. Nici să mă privești direct în ochi și să fii Tu – sincer și adevărat.

Nu cer să-mi fii totul sau nimic.

Însă, te rog, lasă-mă să fiu cea cu care petreci apusurile, bei un pahar de „Uneori”, privești un film, citești o carte și vorbești despre dorințe și visuri. Da, lasă-mă să fiu un om trecător prin viața ta care ți-a lăsat un fir de parfum, un sărut, niște fiori pe coloană vertebrală și te-a ținut în brațe când ți-a fost al naibii de rău.

sursa: https://destainuirilemariei.com/category/blog/

marți, 15 februarie 2022

Epidemia de singurătate

Vă pot spune eu cum este să fii singură! Și nu este chiar atât de ușor să cunoști un alt om care să reușească să te scoată din această stare! După cum știți, eu sunt văduvă de ceva vreme și îmi doresc să cunosc un alt om de suflet, (așa cum mi-a fost alături soțul meu), chiar dacă am peste 50 de ani știu că încă mai pot iubi, deschidere am și încerc să las trecutul în urmă dar... acest dar care este doar după Voia Lui Dumnezeu!

Îmi doresc din suflet să îmi lăsați comentarii la această postare, ce părere aveți? O puteți face și prin email la adresa: iubiresilumina_2011@yahoo.com 

Mulțumesc! Cu iubire și lumină, Daniela.

https://www.iubiresilumina.com/2022/02/epidemia-de-singuratate.html

Oamenii se conectează online, 24 din 24, dar sunt din ce în ce mai singuri.


În ciuda activității de pe Internet, conectarea live este din ce în ce mai problematică.

Pe acest fond, singurătatea a devenit epidemică, a devenit o adevărată problemă de siguranță publică.
În ultimii ani am cunoscut o sumedenie de oameni singuri. Toți, fără excepție, spuneau că se simt foarte bine așa.

În cazul femeilor cu care am intrat în contact și cu care am încercat să construiesc relații, pot să vă spun cu mâna pe inimă, fără nicio exagerare – nu le era deloc bine ‘așa’.

‘Mi-e bine așa’ era doar o scuză. Persoanele astea se aflau într-o negare puternică a unei dorințe firești – cea de conectare, de intimitate.

Motivele erau lesne de înțeles – suferințele produse de anumite alegeri greșite de viață.

Cele mai interesante au fost femeile care mi-au spus că ele pot sta fără sex oricât. Sigur, după 2-3 întâlniri ale trupurilor, au uitat ce spuseseră înainte. Așa se întâmplă mereu – și în cazul bărbaților și în cazul femeilor.

Uneori îmbrățișăm singurătatea fără să realizăm efectele nocive pe care le poate avea asupra noastră. Și vă rog să nu îmi serviți pilula cu ‘singurătatea e bună pentru că te ajută să te cunoști’.

Asta o poți face doar cu ajutor specializat.

În general, atunci când rămâi singur, treci prin toate etapele de doliu și, de foarte multe ori, te cam blochezi la negare, adică nu mai ajungi la conștientizare și revenire. Rămâi blocat acolo!

Și te minți! Am fost acolo, așa că scuzele nu țin!

Singurătatea poate fi o variantă bună doar atunci când ai nevoie de timp să te aduni. Atunci când deja ți-ai făcut curățenie în suflet și viață și te-ai adunat, nu prea ai motive să rămâi singur/ă. Sigur, nu spune nimeni că trebuie să intri în orice relație. Însă atunci când te cunoști, începi să afli ceea ce vrei și apare și persoana care se potrivește. Dacă ești deschis/ă!

Dacă stai în negare, persoana aia nu apare.

Poți să faci tumbe – ești blocat/ă.

Partea nașpa este că atunci când ne aflăm în negare, ne izolăm complet de ceilalți. Nu mai avem chef să ieșim, nu mai avem chef să vorbim cu nimeni. Picăm într-o gaură de aia urâtă.

Or aici intervin problemele actuale – prea multă lume rămâne scufundată în acel hău.

‘Conectarea este un adevărat nutrient al dezvoltării umane’, spune psihologul Michael Bader. Așa este, suntem animale sociale. În singurătate chiar nu ne descurcăm foarte bine. Nu pe termen lung.

Din păcate, foarte mulți oameni se simt singuri sau chiar sunt singuri.

Potrivit unui studiu american recent, un sfert dintre persoanele intervievate au declarat că nu au cu cine să vorbească despre problemele sau realizările lor. Michael Bader susține că dacă excluzi familia din această ecuație, procentul crește la 50%, iar dacă ridici ștacheta de vârstă, el devine dramatic.

Oamenii singuri prezintă un risc dublu de deces prematur; rata mortalității persoanelor singure fiind comparabilă cu cea a deceselor din cauza fumatului. În plus, singurătatea este de două ori mai periculoasă ca obezitatea. Iar asta se întâmplă tocmai din cauza acelui hău care înseamnă lipsă de speranță, gânduri negre etc…

Or, potrivit studiilor, acest hău poate genera consum crescut de alcool/ droguri, dar și sinucidere, mai ales pe segmentul de vârstă 45-54 de ani.

Oamenii au nevoie de intimitate, de conectare cu alți oameni, de interacțiune, de iubire. Altfel sunt nesiguri și, în multe cazuri, dezvoltă o puternică ură de sine

Așa cum spune și Bader, din păcate, oamenii redevin uniți doar la dezastre. În rest, sunt cât se poate de dezbinați, fiind prizonierii acestui ‘individualism competitiv care promovează sloganul fiecare pentru el’.

Eu am mai scris despre singurătate, zilnic vorbesc cu oameni singuri (unii chiar singuri în relațiile lor) și nu e deloc de joacă.

Drept urmare, sunt de acord cu psihologul american, care spune că ‘trebuie să privim singurătatea ca pe o amenințare la adresa sănătății publice, ca pe o amenințare la adresa structurii societății în care trăim și să încercăm să o vindecăm în cele mai sănătoase moduri posibile’.
 

joi, 10 februarie 2022

Nu pot intelege despre ce libertate e vorba cand exista o casnicie.


Inarmati cu astfel de credinte, partenerii intra in relatie si se transforma in paznici unul pentru celalalt. Isi imagineaza ca odata ce s-au casatorit, gata cu libertatea de a fi tu insuti, de a-ti urma visurile, de a avea timp si spatiu personal.
Singura responsabilitate este cea fata de familie (chiar si cand nu exista copii) - adica de a munci pentru bunul mers al familiei si de a te preocupa de fericirea celuilalt. Daca sotul nu este fericit cand sotia are hobby-uri care nu il includ si pe el, ea trebuie sa renunte la ele. Daca sotiei nu-i convine ca sotul sa mai aiba si alte interese in afara de serviciu si casa, sotul trebuie sa renunte la ele.
Orice hobby, preocupare, interes, dorinta ar avea un partener, daca nu il include si pe celalalt, trebuie descurajata si anulata pentru ca reprezinta un pericol la adresa familiei. Facem totul impreuna sau nu mai facem nimic.
Fiecare se simte indreptatit sa il controleze pe celalalt, sa detina autoritatea absoluta, sa isi manifeste posesivitatea. Se cronometreaza unul pe altul cat timp le ia sa ajunga de la serviciu pana acasa, iar daca apar intarzieri, se declanseaza scandalul si se acuza reciproc de tradare.
Credem ca doar printr-un control strict ne putem asigura ca partenerul va ramane langa noi. Astfel de relatii se construiesc pe neincredere si frica si nu pe iubire. In astfel de relatii sentimentul de a fi prizonier in inchisoare este mai mereu prezent. Astfel de cupluri nu evolueaza, iar tristetea, depresia, anxietatea, suferinta psihica si boala fizica apar frecvent. Ca sa nu mai vorbim de consum de alcool sau alte dependente.
Iubirea adevarata inseamna libertate. Iubirea adevarata inseamna incredere in celalalt si incredere in sine ca in fiecare zi partenerul tau te va alege tot pe tine ca sa-i fii alaturi. Ca vine acasa pentru ca isi doreste asta si nu pentru ca il stresezi cu telefoane, mesaje, amenintari si alte forme de manipulare si santaj emotional.
Nimeni nu pleaca de langa un partener care il respecta, care intelege ca libertatea de a fi tu insuti este cea mai importanta intr-o relatie, care te incurajeaza sa iti urmezi visurile si sa te simti implinit pe toate palierele existentei tale.
Insa, dintr-o inchisoare mereu suntem tentati sa evadam. Iar intr-o inchisoare iubirea se ofileste si moare sau se transforma in resentimente si ura. Si cand omul atinge limita suportabilitatii pleaca oricum - divorteaza sau pleaca emotional din relatie si se naste acea trista singuratate in doi.
Tu cum alegi sa te raportezi la ideea de relatie? 

de dr. Ursula Sandner

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...