TU AI IUBI UN OM CA TINE?

Poate că, înainte să spui că nu ești iubit suficient, ar trebui să te întrebi dacă tu știi să iubești suficient...

Pentru că este ușor să spui: „Am nevoie să fiu iubit, am nevoie să fiu apreciat, am nevoie să mă simt dorit.”

Și poate chiar este adevărat. Poate există în tine un gol pe care nimeni nu l-a mai umplut de mult. Poate ai stat ani întregi într-o relație în care ai devenit mai degrabă obișnuință decât dorință, mai degrabă partener de viață decât omul pe care cineva îl privește cu emoție.

Și atunci apare cineva care te vede... care te ascultă, care îți spune lucrurile pe care nu le-ai mai auzit, care îți amintește că încă poți fi dorit, că încă poți fi important pentru cineva.

Dar aici începe adevărata întrebare:

Ce faci tu cu iubirea pe care o primești?Pentru că nu poți cere afecțiune și apoi să oferi absență.

Nu poți cere să fii dorit și să faci celălalt om să se simtă dorit doar când îți este ție dor.Nu poți spune că îți este teamă să nu pierzi pe cineva, în timp ce îl faci să se întrebe dacă, pentru tine, valorează mai mult decât o nevoie de moment.

Pentru că nu este suficient să găsești un om care să-ți ofere ceea ce îți lipsește. La un moment dat, trebuie să te întrebi ce îi oferi tu acelui om.

Îi oferi liniște? Îi oferi siguranță? Îi oferi afecțiune?Îi oferi timp, grijă, prezență? Îi oferi sentimentul că este ales, nu doar că este disponibil atunci când ai tu nevoie?

Sau îi ceri să-ți vindece singurătatea, în timp ce tu îi oferi doar fragmente din tine?

Pentru că există oameni care vor să fie iubiți profund, dar iubesc superficial. Vor să fie înțeleși, dar nu încearcă să înțeleagă. Vor să fie doriți, dar nu știu să ofere dorință înapoi. Vor să fie apreciați, dar uită să spună „te apreciez”. Vor să aibă un refugiu emoțional, dar nu vor să devină și ei refugiu pentru omul care îi iubește.

Și poate cea mai grea lecție este aceasta:

Nu poți cere unei inimi să-ți ofere tot ce îți lipsește, dacă tu intenționezi să-i oferi doar ceea ce îți prisosește.

Iubirea nu se măsoară în cât de mult ai nevoie de cineva. Se măsoară și în cât de mult ești dispus să fii acolo pentru acel om.

Pentru că și omul care te iubește are nevoie să se simtă iubit.Și el are nevoie să fie dorit.Și el are nevoie de tandrețe, de atenție, de cuvinte, de gesturi și de certitudinea că nu este doar o pauză frumoasă într-o viață în care tu te întorci mereu la ceea ce ai ales deja.

Așa că, înainte să întrebi dacă cineva te iubește suficient, întreabă-te în liniște:

„Dacă aș întâlni un om exact ca mine, cu felul meu de a iubi, cu felul meu de a oferi și cu limitele mele... l-aș alege?”

Răspunsul poate să doară.

Dar uneori, adevărata maturizare începe exact acolo unde încetezi să mai numeri ceea ce nu primești și începi să privești sincer ceea ce oferi.

Pentru că iubirea nu înseamnă doar să găsești omul care îți umple golurile...Înseamnă să nu creezi, în inima celui care te iubește, un gol pe care tu nu ai intenția să-l umpli niciodată.

articol scris de Manuela Manu/sursa facebook

Mesaj pentru bărbați!

Vă spun asta cu respect, nu ca pe o acuzație: nu este suficient să iubești o femeie. Trebuie să înveți să fii un om cu care ea se poate simți în siguranță.

Poți să ai intenții bune și totuși să rănești. Poți să fi fost rănit și tu și totuși să rănești mai departe. Poți să ai o copilărie grea, un stil de atașament dificil, frici, traume, probleme cu furia, impulsivitate sau dificultăți în a fi vulnerabil. Toate acestea merită înțelese. Dar nu pot deveni responsabilitatea partenerei tale.

Ea nu este terapeutul tău. Nu este reglatorul sistemului tău nervos. Nu este responsabilă să îți repare copilăria și nu ar trebui să fie nevoită să se micșoreze pentru ca tu să poți rămâne confortabil.

Dacă te enervezi ușor, lucrează la asta. Dacă te retragi de fiecare dată când apare apropierea, uită-te la asta. Dacă te sperie vulnerabilitatea, învață să o tolerezi. Dacă ai nevoie constantă de validare, învață să ți-o oferi și singur. Dacă ai greșit, recunoaște.

Nu explica la nesfârșit de ce ai făcut-o. Nu muta conversația către ce a făcut celălalt. Nu transforma apărarea propriei imagini într-o luptă pentru adevăr.

Spune: „Am făcut asta. Te-a rănit. Înțeleg. Îmi asum. Vreau să schimb ceva concret.”

Și apoi schimbă real.

Pentru că există o diferență uriașă între regret și responsabilitate. Regretul spune: „Îmi pare rău că ești rănită.” Responsabilitatea spune: „Înțeleg ce am făcut și sunt dispus să schimb ceva, chiar dacă schimbarea îmi este inconfortabilă.”

Iar schimbarea nu înseamnă să te porți diferit trei zile după o ceartă. Înseamnă să îți modifici comportamentul suficient de mult și suficient de constant încât omul de lângă tine să poată vedea și simți diferența.

Și încă ceva: nu aștepta să plece ca să începi să o asculți. Nu aștepta să se distanțeze pentru a deveni afectuos. Nu aștepta să nu mai spere pentru a începe să repari.

Uneori, când femeia încetează să mai explice, bărbatul spune: „Ce s-a întâmplat? Ce te-a apucat?”

Dar, de multe ori, nu s-a întâmplat nimic într-o singură zi. Au fost luni de conversații, luni de încercări, luni în care ea a spus ce o doare și a sperat că ceva se va schimba.

Și poate că, atunci când tace, nu înseamnă că nu mai simte. Poate însemna că a obosit să mai ceară.

Așa că, dacă femeia de lângă tine îți spune că nu se mai simte iubită, nu te grăbi să îi demonstrezi că greșește. Întreab-o:

„Ce trăiești lângă mine?”

Și ascultă răspunsul fără să te aperi.

Pentru că iubirea nu se măsoară doar în cât de mult simți pentru cineva. Se măsoară și în ce fel de experiență creezi pentru omul pe care îl iubești.

Poți să fii un bărbat care aduce liniște sau unul care aduce permanent nesiguranță. Poți să fii un bărbat care repară sau unul care justifică. Poți să fii un bărbat care se uită sincer la sine sau unul care cere celuilalt să suporte consecințele rănilor lui.

Nu trebuie să fii perfect. Dar trebuie să fii dispus să te uiți la tine.

Pentru că femeia de lângă tine nu are nevoie de un bărbat fără răni. Are nevoie de un bărbat care nu își transformă rănile în răni pentru ea.

Și poate că asta este una dintre cele mai mature forme de iubire:

să devii responsabil pentru omul care ești atunci când iubești.

sursa: #GabrielaPresada #RelatiiDescalcite #OnThisDay

Când se spune că bărbatul protejează femeia, vorbim despre grijă reală sau despre control ambalat frumos?

Când aud că „bărbatul oferă protecție femeii”, prima mea întrebare este… protecție față de cine?

De urși?

De cutremure?

De facturi?

Sau, mai sincer spus, de alți bărbați?

Că aici începe partea incomodă.

Femeii i se spune de mică:

„Ai nevoie de un bărbat care să te protejeze.”

„Un bărbat adevărat își apără femeia.”

„Fără bărbat lângă tine, ești vulnerabilă.”

Dar vulnerabilă în fața cui?

De cele mai multe ori, pericolul de care femeia trebuie „protejată” vine tot dintr-o lume în care alți bărbați fluieră, urmăresc, hărțuiesc, amenință, insistă, agresează sau cred că „nu” înseamnă „mai insistă puțin”.

Și atunci întrebarea devine foarte interesantă:

femeia are nevoie de protecția unui bărbat pentru că lumea e periculoasă sau pentru că unii bărbați fac lumea periculoasă pentru femei?

Și să nu confundăm protecția cu posesia.

Protecție nu înseamnă:

„Nu ieși îmbrăcată așa.”

„Nu te duce acolo.”

„Nu vorbi cu ăla.”

„Nu ai ce căuta singură.”

„Eu decid, că știu mai bine.”

Asta nu e protecție.

Asta e control cu parfum de grijă.

Un bărbat care chiar oferă siguranță nu îți micșorează libertatea.

Nu te ține sub supraveghere.

Nu te face să simți că fără el ești pierdută.

Nu te sperie cu lumea ca să te facă dependentă de el.

Protecția reală nu ar trebui să însemne că femeia are nevoie de paznic.

Ar trebui să însemne că are lângă ea un om care o respectă, o sprijină și nu devine el însuși motivul pentru care ea trebuie protejată.

Pentru că adevărul dur este ăsta: multe femei nu caută un bărbat care să le apere de lume.

Caută un bărbat de care să nu fie nevoite să se apere.

Voi cum vedeți? Când se spune că bărbatul protejează femeia, vorbim despre grijă reală sau despre control ambalat frumos?

sursa: facebook

ESTE IMPORTANT SĂ TE VINDECI ÎNCÂT SĂ NU MAI RĂNEȘTI OAMENII CARE ÎNCEARCĂ SĂ TE IUBEASCĂ!

ESTE IMPORTANT SĂ TE VINDECI ÎNCÂT SĂ NU MAI RĂNEȘTI OAMENII CARE ÎNCEARCĂ SĂ TE IUBEASCĂ, doar pentru că altii te-au rănit pe tine. când îi iubeai. Nu pentru tine. Ci pentru cei care vin cu inima deschisă și nu știu că tu încă sângerezi.

Există o rană tăcută care nu urlă, dar lovește. Este rana omului care a fost rănit atunci când iubea. Care a fost trădat exact când era vulnerabil. Care a fost abandonat exact când avea nevoie de prezență. Rana aceea nu dispare singură. Se transformă. În suspiciune. În răceală. În reacții dure. În distanță.

Și, fără să vrei, ajungi să faci altora exact ce ți-a fost ție făcut.

Nu pentru că ești rău.

Ci pentru că ești nevindecat.

Când nu te vindeci, ajungi să confunzi iubirea cu pericolul. Afecțiunea cu amenințarea. Apropierea cu pierderea. Și atunci, chiar dacă cineva vine sincer, tu ridici ziduri. Împingi. Rănești preventiv. Ataci înainte să fii rănit din nou.

Asta nu e putere.

Este frică mascată în control.

Oamenii care încearcă să te iubească nu sunt responsabili pentru cei care te-au distrus. Dar dacă nu-ți cureți rănile, ei vor plăti prețul. Vor primi reproșuri care nu le aparțin. Vor fi pedepsiți pentru greșelile altora. Vor fi ținuți la distanță de un trecut care nu e al lor.

Vindecarea nu înseamnă să uiți.

Înseamnă să nu mai reacționezi din durere.

Să nu mai răspunzi cu tăcere când cineva îți vorbește frumos.

Să nu mai suspectezi iubirea doar pentru că ai cunoscut trădarea.

Să nu mai sabotezi ce e bun doar pentru că nu seamănă cu ce ai știut.

Cea mai mare responsabilitate emoțională a unui om este să nu transforme alți oameni în câmp de luptă pentru rănile lui vechi.

Dacă cineva încearcă să te iubească, nu-l pedepsi pentru ce ți-au făcut alții.

Nu-l forța să repare ceva ce n-a stricat.

Nu-l transforma în vinovat doar pentru că e prezent.

Vindecă-te!

Pentru că iubirea adevărată nu vine să te rănească.

Dar pleacă, de obicei, atunci când este rănită prea mult.

de Răzvan Vasile

Dragostea nu e ce simți la început, ci ce alegi după ce s-a terminat începutul!

Mulți oameni pleacă spunând „nu-l mai iubesc”. Dar puțini știu ce e, de fapt, iubirea. Nu, iubirea nu e acel fior care te face să trimiți mesaje noaptea. Nici fluturii din stomac. Nici dorul ăla care te face să-i verifici profilul din 5 în 5 minute. Aia e îndrăgosteală. E poftă emoțională. E proiecția ta pe un om care încă nu te-a contrazis cu adevărat.

Iubirea adevărată nu e ce simți. E ce alegi. Când nu mai simți nimic.

Iubirea începe când dispare „chimie” și rămâne realitatea. Facturi. Oboseală. Discuții care nu se termină bine. Mici frustrări. Nevoia de spațiu. Răni vechi care se reaprind. Când nu mai ai chef să fii drăguț, dar totuși alegi să rămâi.

Și atunci, iubirea devine matură. Nu mai e extazul care te face să tremuri, ci decizia care te face să construiești. Să rămâi și azi. Și mâine. Și în ziua aia în care celălalt greșește. Și-n ziua în care greșești tu. Iubirea reală nu e despre cum te face celălalt să te simți, ci despre cine devii tu în relație cu el.

Dar asta nu vinde bine. Așa că filmele îți spun că dacă nu mai e pasiune, trebuie să pleci. Că iubirea înseamnă să fie ușor. Că dacă e greu, e greșit.

Și uite-așa, generații întregi confundă prima fază cu tot filmul. Și pleacă de fiecare dată când trece „magia”.

Adevărul e crud, dar eliberează: nu plecăm pentru că nu mai iubim. Plecăm pentru că n-am știut niciodată să iubim cu adevărat.

Iubirea nu e ceea ce vine. E ceea ce alegi. În fiecare zi. Cu același om. După ce fluturii au murit. Și liniștea s-a așezat.

Cu iubireși lumină,

Daniela.

Bărbatul tău e ideal pentru că ți-a venit în întâmpinare cu tot ce a cerut sufletul tău.

Bărbatul tău ți-a ieșit în cale cu pâinea și cu sarea vieții, îmbrățișarea lui are exact forma zâmbetului tău, iar în ochii lui se vede norocul de a te fi întâlnit.

Lui nu trebuie să-i ceri nimic pentru că îți dă totul.

Pe el nu trebuie să-l minți cu nimic, pentru că înțelege orice.

Lângă el nu ți-e frică de nimeni, pentru că ești cel mai de preț bun al lui și nu va risca nimic ca să te piardă.

Acolo unde începe slăbiciunea lui, apare subtil forța ta, iar situația inversă e motorul fericirii tale.

Bărbatul ideal e liber pentru că te-ai îndrăgostit și de aripile lui, iar umărul lui e locul tău de spovedanie, de răsfăț sau de alint. Lângă el, lumea e un spațiu mult mai prietenos, iar e ploaia e mereu caldă.

Fiecare mișcare a lui e spectacolul tău preferat, iar grija pentru el e cea mai dragă îndeletnicire a existenței tale.

Bărbatului tău ideal îi zâmbești și în somn, pentru că iubirea ta nu adoarme nicicând, iar respirația lui te sincronizează cu universul în care ți-a fost dat să trăiești.

Bărbatul ideal, după care ești nebună, te învață să fii femeie, să-ți arăți interiorul cu aceeași grație cu care mâinile tale îi cuceresc obrajii și ochii, buzele și gâtul…

Pe buzele tale ai mereu un sărut de rezervă, astfel încât să nu sufere nici una din părțile implicate în îmbrățișarea vieții în doi…

Bărbatul tău e ideal pentru că l-ai întâlnit exact în momentul în care nu mai visai la el și va rămâne ideal câtă vreme îți va ține sufletul în palme.

Dacă sufletul tău nu e negru, ci atât de luminos încât să înțeleagă că iubirea înseamnă TOTUL, bărbatul ideal va fi mereu cel de lângă tine, și nu cel de pe trotuarul de vizavi, de la brațul altei femei, de pe ecran sau din cărți…

Bărbatul ideal nu se caută după o schemă anume, nu trăiește într-o climă aparte și nu răspunde doar la semnale specifice.

Poate că trece în momentul asta pe sub fereastra ta sau prin biroul tău, poate mâine va traversa strada odată cu tine…

Ridică ochii și vei ști… nu mă întreba cum…

Poate că nu are ochii albaștri, 1,90 m și mușchi de oțel, dar poate că are exact ce-ți lipsește ție.

Dacă răzbim și-l găsim [bărbatul ideal] , propun să-l iubim și gata.

Restul ar fi pierdere de timp.

Și de șansă…

Și de tinerețe….

Și de idealuri…

* fragment din cartea Despre lucrurile simple, de Mihaela Rădulescu

Dacă aş fi bărbat, aş şti să iubesc o femeie. Şi, dacă n-aş şti, aş învăţa.

"Dacă aş fi bărbat, aş şti să iubesc o femeie. Şi, dacă n-aş şti, aş învăţa. Nu, nu mi-aş fi dorit să fiu bărbat. Îmi place să fiu femeie şi mă simt cu adevărat binecuvântată pentru asta. Ador echilibristica pe care o face o femeie pentru a fi: gingaşă şi puternică în acelaşi timp, sexy dar şi greu de abordat, cuminte dar şi tentant de obraznică, copilă mofturoasă dar şi amantă sălbatică…

Ador toate stările şi emoţiile prin care trece o femeie, ador capacitatea ei de a oferi iubire până la cer şi înapoi, iubesc dăruirea ei uneori până la imposibil, dar şi puterea de a spune stop atunci când nu se mai simte dorită, curajul de a-şi pune în bagaj o inima zdrobită şi a pleca, deşi toate celulele ei îi cer să rămână.

Dacă aş fi bărbat, aş şti că cei care câştigă inima unei femei, sunt aceia care au învăţat că ea are nevoie de răbdare, protecţie şi tandreţe.

Aş şti că banii, puterea şi virilitatea pot cel mult incita o femeie pentru un anumit timp dar, în niciun caz nu o pot ţine veşnic acolo. Aş şti că nu este suficient să îi ofer tot, dacă nu aş avea înţelepciunea să pricep că ea are nevoie de cineva care să o asculte şi să o înţeleagă, cu toate că uneori nu se înţelege nici singură.

Dacă aş fi bărbat, nu mi-aş pune veşnica întrebare: “Da’ de ce a plecat? Nu-i lipsea nimic!”. M-aş gândi dacă am ştiut să o ascult, să o mângâi, să o înţeleg. M-aş gândi dacă am preţuit-o aşa cum merita, m-aş gândi de câte ori mi-am făcut timp să-i ascult sufletul zbuciumat, de câte ori am întrebat-o dacă este fericită, de câte ori i-am sărutat mâinile obosite cu care găteşte, spală şi mângâie.

Dacă aş fi bărbat, aş şti că nu este suficientă “bărbăţia” mea pentru a o ţine alături vreme de o viaţă. Aş şti că o femeie ar renunţa mai degrabă la un bărbat viril şi grăbit, decât la unul care ştie cum să iubească, să mângâie, să ofere, să îi dea încredere în ea, care să o facă să se simtă frumoasă şi preţuită. Pentru că, oricât de viril ar fi un bărbat, dacă aceasta este singura lui calitate, va pierde cu succes în faţa bărbatului deştept.

O Femeie are nevoie de un Bărbat. Ea are atât de multă dragoste de oferit, încât n-ar putea să trăiască singură...dar, chiar şi îndrăgostită fiind, nu va rămâne alături de un bărbat care nu va şti cum să primească şi să ofere iubire.

Nu va rămâne lângă un bărbat care uită să o facă să se simtă femeie, care nu ştie cum să-i ofere timp şi atenţie. Nu va rămâne lângă un bărbat care “nu o mai vede”.

Femeile au nevoie de Bărbaţi, aşa cum şi Bărbaţii au nevoie de Femei. Bucăţi imperfecte, care prin iubire construiesc un perfect.

Dar, orice iubire neîngrijită poate muri, aşa cum “în lipsa apei, orice floare se ofileşte”.

Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea schimba pentru totdeauna.

Atunci când iubeşti un om, ai grijă de sufletul său, nu îl răneşti, dar faci tot posibilul să fii alături de acel om, atât în clipele grele cât şi în cele mai frumoase, nu te laşi aşteptat… Şi iubeşti! Iubeşti cum ştii mai bine, cum poţi mai bine. Te străduieşti să demonstrezi prin fapte ceea ce mărturiseşti prin cuvinte. Ai încredere în acel om şi îi oferi pe cineva în care să aibă, la rândul său, încredere. Respecţi acel om şi îi dai motive să te respecte înapoi. Iubirea nu e chiar o joacă de copii pentru că, la final, ai putea strica ceva care să rămână defect pentru totdeauna. Cu sufletele celor dragi nu e de joacă.

Când iubeşti, nu cauţi scuze, nu spui că îţi pare rău dacă nu îţi pare rău, dacă ai fi putut să fii prezent atunci când trebuia şi totuşi ai preferat să stai departe şi să te laşi aşteptat. Atunci când iubeşti, iubeşti şi atât! Fără dar, fără poate, fără ocolişuri şi fără să aştepţi vreo răsplată înapoi. Oferi iubire cum poţi şi cum ştii mai bine pentru că, uneori, viaţa ne ia ceea ce nu putem aprecia şi nu ne mai dă înapoi acel ceva nici după ce am învăţat cât de important este.

Vezi tu… Cel mai urât lucru pe care i-l poţi face unui om este să îi răneşti sufletul. Pentru orice altceva te-ar putea ierta, dar nu şi pentru asta! Tu poate nu ştii, dar… Unii oameni rămân cu sufletul frânt şi inima distrusă toată viaţa. Unii oameni nu se pot vindeca după ce le-au fost rănite sufletele. Iar cel mai greu lucru, după ce ţi-a rănit cineva sufletul, este să mai poţi avea încredere din nou în alţi oameni. Şi ei te-ar putea răni. Şi ei te-ar putea minţi. Şi ei ţi-ar putea crea iluzii. Dar şi ei te-ar putea iubi.

Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea schimba pentru totdeauna.

Cu iubire și lumină,

Daniela 

Mai există și bărbați buni. Despre ei nu mai vorbește nimeni…

Postare pentru bărbații buni din viața mea, pentru cel mult prea devreme plecat la cer și pentru cel de acum cu care m-a binecuvântat Dumnezeu să îmi fie alături! Și chiar sunt, fără pic de mândrie, femeia care merită un astfel de bărbat!

Există și bărbați înșelați... Bărbați mințiți, batjocoriți și bârfiți în pauzele de epilat... Despre ei nu mai vorbește nimeni... Despre bărbații cu sufletul curat ce au întâlnit femei ce considerau că totul se învârte în jurul lor... Atât pamântul cât si bărbații... Sunt mulți bărbați care știu să iubească. Din nefericire, unii dintre ei iubesc pe cine nu trebuie...

Bărbați ce și-ar da sufletul pentru femeia de lângă umărul lor, în timp ce ea și-ar da numărul de telefon și la alții... Există și bărbați ce încă mai cred în iubire adevărată așa cum există și femei ce îti râd în față atunci când le vorbești despre ea... Exist bărbați ce merită iubiți așa cum există femei ce consideră că merită totul, fără a oferi nicio vibrație înapoi...

Nu toti bărbații sunt la fel. Așa cum nu toate femeile sunt niste îngeri... Unele, au îmbracat demult bluza minciunii, a trădării și a lipsei de corectitudine... Și-au tăiat singure aripile atunci când singura oglinda ce conta era aceea atârnată pe un perete dintr-o casă goală precum sufletul lor...

Încă mai există bărbați potriviți pentru cineva care asteaptă îndelung o dragoste ce refuză să se stingă. Așa cum mai există femei ce încă nu au înțeles că fără iubire nu suntem nimic. Nici măcar praf de stele. Unele se aleg cu praful trecutului ce ustură aceiași ochi ce nu mai vor să se deschidă...

Există bărbați mișto... Bărbați cu suflet de copil și brațe ce-ar putea să îti cuprindă Universul. Bărbați ce ar putea să îti alinte clipele. Să te răsfețe între ceasuri. Să îti aducă micul dejun la pat și să te adulmece ca pe-o cafea băută mai târziu în doi. Ca mai apoi să îti aducă flori și să presare a lor aromă-n părul tău. Bărbați ce râd cu tine și nu de tine. Bărbați ce pot iubi cu mintea și cu inima deschise. Bărbați ce te-ar căuta și printre vise...

Mai există și bărbați buni. Despre ei nu mai vorbește nimeni…

Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Ia-ți o femeie care a avut lângă ea un prost, care nu a știut să o păstreze lângă el și să o prețuiască. Ea l-a ales și l-a iubit în cele mai frumoase feluri.

Ia-ți o femeie care nu a fost ascultată. Și-a închis sufletul și a uitat de toate dorințele și visele sale. De nenumărate ori s-a învinuit pe sine pentru toate eșecurile relației în care era.

Ia-ți o femeie care nu a fost sărutată pe frunte și nu i s-a spus că este minunată. A dus lipsa mângâierii, a îmbrățișărilor, a cuvintelor calde și sincere.

Ia-ți o femeie căreia nu i s-au oferit flori. Care nu a fost alintată și surprinsă și care își dorește atât de mult să se trezească dimineața și să știe că omul ei drag are grijă de ea și o va proteja.

În oricare femeie există un copil care cere fără să spună: siguranță, protecție și respect. Un copil care cere afecțiune, iubire și un loc unde să se adăpostească atunci când se simte singură. Iubește-o pe EA și pe copilul din ea!

Nu înceta niciodată să iubești, chiar dacă cineva te-a rănit... 

Nu înceta niciodată să dăruiești, chiar dacă cineva nu ți-a dăruit, ci doar te-a mințit...

Nu înceta niciodată să fii o persoană bună, chiar dacă mulți oameni s-au comportat urât cu tine…

Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Iubirea vieții tale nu poate fi iubirea vieții tuturor!

Adică, ori e a ta, ori a altcuiva. Nu e niciodată altfel. Da, că e cineva atras de tine sau tu de el, că îți place de el, OK. Dar nu e iubire dacă omul acela este la fel de disponibil pentru toată lumea precum era înainte să fie cu tine. De fapt, nici nu e nevoie să existe din partea ta o cerere formală în acest sens: din clipa în care cineva s-a decis cu privire la relația cu tine, alte posibilități amoroase sunt excluse. Este ceva firesc, și neimpus de nimeni: omul în cauză vrea, simte și poate să fie din punct de vedere amoros doar cu tine. Dacă ce aveți voi doi de fapt are sau poate avea cu oricine mai este disponibil, conexiunea voastră nu există e doar în capul tău. Nici nu mai ai timp, chef sau nevoie să îți iei validare din altă parte pentru că preocuparea ta este omul iubit. Și de la începutul relației vezi dacă celălalt te vrea pentru că te iubește, sau pentru orice altceva. Să ne înțelegem, iubirea e ceva rar, profund și foarte consistent. Da, nu toți oamenii sunt în relații de iubire, ci mulți stau în relații de conveniență, schimb, obligație. E ok, pe pământ este loc pentru tot tacâmul relațional. Dar, ideea că el/ea te iubește, dar mai vorbește/se vede/ este disponibil/ă și pentru alte persoane este falsă. Când iubești ești atât de ocupat cu omul tău că simți că nu îți ajunge timpul rămas din viața ta să fiți împreună, nici prin cap nu îți trece să mai deschizi alte relații sau dacă ai relații deschise, le închizi. Dar, mai ales, ți se pare o nebunie ideea că ai putea să pierzi încrederea celuilalt și implicit relația: alegerea ta de a prioritiza persoana iubită este singura alegere pe care o faci când iubești. Când nu iubești ești cu ochii în toate părțile, parcă ai vrea și altceva. În schimb, dacă iubești, ești acolo, în treaba ta și a celuilalt, și dacă intervine ceva între voi, repari, comunici, lupți. Nu prea poți să iubești și în același timp să te plictisești...pentru că a fi lângă omul iubit este cea mai interesantă și revelatoare experiență a vieții tale, nu știi cum să faci să fii mai mult cu celălalt, să îi dai din ce ești și să primești din ceea ce el este pentru că împreună sunteți ceea ce separat nu ați putea fi...

de Ana Maria Ducuță

Te-am cerut Universului ❤️ Leul meu iubit!

"Nu încerca să arăți lumii ceea ce lumea nu vrea să vadă!"

Ai văzut și vezi în mine ceea ce alții nu au reușit, sau nu au vrut să vadă! 

Ai văzut în mine:

Sufletul... Emoția...

Am iubit ieri...

Am iubit azi...

Voi iubi și mâine...

Nu am știut niciodată care este momentul perfect pentru un nou capitol în viața mea. În viață mereu voi întâlni oameni care mă vor dezamăgi și vor săpa adânc în sufletul meu. Nimeni n-o să mă învețe cum să merg pe drumul potrivit... am riscat, dar nu am câștigat mereu!

Nu îmi permit să urăsc, nu pot! Pot doar să iert... sau măcar să incerc să iert, să iubesc oamenii și să fiu eu... mult mai maleabilă, care pune fericirea altora mai presus de fericirea mea.

Atunci când tu ești trist, eu sunt abătută!

Atunci când tu radiezi, eu mă simt stăpâna lumii!

Și nu!! Nu fac parte din categoria celor care se culcă pe o ureche! Toți suntem nebuni în felul nostru.... dar dragostea înseamnă să găsești pe cineva a cărui nebunie o completează pe a ta.... tu ești clipa pe care sufletul meu a căutat-o, a visat-o, a cerut-o Universului și-a primit-o!

Acum... astăzi, înspre apusul existenței!

Te văd...

Te simt...

Ești aievea!

 

Sunt femeia care înțelege subtilitatea oricărui subterfugiu de-al tău.

Focul iubirii răsare din nou după luni întregi, după ani in care a fost stins!

Hai... pur și simplu să Fim!

Să ne trezim dimineața în aceeași aromă de cafea!

Să ne simțim împliniți de același sărut!

Să ne ținem de mână într-o lume plină de oameni reci și egoiști și să ne fie cald!

Hai să ne simțim... vorbind!

Hai să nu așteptăm imposibilul!

Dragostea perfectă există!

Pentru fiecare zi trăită îmi voi dărui o mie de zâmbete și voi încerca să îți aduc zâmbete pe chip.

Zile senine și fără nori in suflet!

O merităm! Eu și Tu!

Cu iubire și lumină, Daniela.

Sfaturi pentru femeile din lumea întâlnirilor.

Nu vei convinge niciodată un bărbat să te iubească!

Găsește un bărbat care îți răspunde când suni și trimite mesaje înapoi în câteva minute, nu zile.

Găsește un bărbat care îți dă răspunsuri clare și nu te lasă să te întrebi unde te situezi.

Găsește un bărbat care vrea să te facă parte din viața lui, mai degrabă, decât un capitol din cartea sa.

Găsește un om căruia nu-i ia ani și ani să-și dea seama ce vrea de la tine.

Găsește un om care să-ți respecte, să-ți celebreze și să-ți încurajeze individualitatea, educația, spiritualitatea și creșterea. Amintește-ți că nu cere niciodată prea mult de la un om pentru a fi considerat o prioritate.

Găsește un bărbat care este cu adevărat interesat de tine și care te urmărește zilnic.

Găsește un bărbat care nu se ferește să meargă cu tine la biserică.

Găsește un bărbat care nu te lasă niciodată să dormi noaptea întrebându-te dacă mai contezi pentru el. Nu alerga niciodată după un om datorită aspectului său pentru că într-o zi acele priviri se vor estompa în cele din urmă și ceea ce rămâi este în interior așa că nu te lăsa consumată de trăsăturile sale fizice.

Găsește un bărbat care să te protejeze și să te susțină chiar și atunci când nu ești în preajmă.

Găsește un om care te prețuiește și care nu s-ar pune niciodată în poziția de a te pierde.

Găsește un bărbat care se trezește în fiecare zi căutând noi moduri de a te iubi.

Găsește un om care înțelege că nu este vorba despre a-ți oferi lumea, ci despre a te face să simți că ești singurul din ea.

Ascultă-mi sfatul și amintește-ți că timpul tău este prețios. Nu îl irosi pe cineva care nu realizează că și tu ești.

Cu iubire și lumină,

Daniela

Ultima dragoste!

Prima iubire te învață să știi ce este iubirea, iluzia, castelele în aer și să crezi că basmele sunt posibile: 

...și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

De asemenea, te învață să mori din dragoste, dezamăgire și să crezi că totul este posibil.

Ahh, dar ultima iubire... asta e altceva! Asta e la un alt nivel. Ultima iubire este cea care ajunge să stea până la capătul drumului.

Cel care te ajută să mergi înainte, cel care te învață să reclădești piesele din care ești făcut și pe care le-ai sfărâmat irosindu-te în iubiri efemere, cel care te face să uiți trecutul dureros, cel care te învață să te predai reală, te învață toleranța, răbdarea, sprijinul necondiționat, așteptarea și încrederea că mai există oameni asemenea ție!

Ultima iubire îți este partenerul în râs și lacrimi, în bucurii și tristeți, îți este complicele, confidentul, prietenul, iubitul. Cu el îți permiți orice fără să îți fie rușine, doar iubești ceea ce el conține ca trup, dar mai ales ca suflet!

Ultima iubire este cea care nu se îndrăgostește de tinerețea ta, nici de frumusețea ta, vede trecerea timpului reflectată în chipul tău brăzdat de riduri, în trupul tău, în părul tău alb și încă te vede ca pe a opta minune a acestei lumi, pentru că iubește ființa ta interioară, râsul tău, vocea ta, pentru că îți iubește Sufletul pur ca al unui copil!

Dragostea supremă te învață că mai ai încă ce oferi și că iubirea nu se termină, ci pur și simplu se transformă, alături de sufletul tău pereche! 

O zi minunată cititorule!

Cu iubire și lumină, Daniela

Va veni o zi în care vei înțelege rostul durerii prin care ai trecut!

Durerea va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorința de a reuși, foamea de a fi fericită și de a deveni mai puternică pentru a face față greutăților viitoare cu speranță și încredere.

Într-o zi durerea îţi va dezvălui adevăratul său scop

Fie că te transformă într-o persoană mai puternică, mai plină de compasiune sau mai înţeleaptă, vei înţelege în sfârşit de ce a trebuit să treci prin tot ce ai trecut, de ce a trebuit să fii singură şi de ce a trebuit să fie atât de greu.

Într-o zi durerea îţi va arăta luminiţa de la capătul tunelului

Durerea te va transforma într-o persoană minunată, te va aduce mai aproape de Dumnezeu, de familia ta, de prietenii tăi şi de oamenii dragi din viaţa ta. Într-o zi durerea va fi motivul pentru care ai învăţat să fii o persoană mai bună, o mamă mai bună, o fiică mai bună, o soţie  mai bună.

Într-o zi durerea nu te va mai deruta

Nu va mai fi văzută precum o povară pe care o porţi după tine în orice loc mergi, nu te va mai defini, nu va mai fi ataşată de numele tău sau de reputaţia ta şi va fi ceva pe care o vei putea privi înapoi şi abia dacă o vei mai simţi.

Într-o zi durerea ta va fi motivul pentru care ai luptat pentru fericirea ta, pentru o viaţă mai bună, pentru răspunsuri la întrebări importante, pentru viitor, pentru lucruri pe care ţi le-ai dorit.

Într-o zi durerea te va elibera

Va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorinţa de a reuşi, foamea de a fi fericită şi de a deveni mai puternică pentru a face faţă greutăţilor viitoare cu speranţă şi încredere.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu te vei mai teme de suferinţă

Când ştii că ai trecut prin ce era mai rău şi încă ai supravieţuit, când ai ajuns acolo unde trebuia deşi nu ai avut nimic, când te uiţi la tine în oglindă şi vezi femeia pe care ţi-o doreai să o vezi în urmă cu ceva timp... atunci vei şti că durerea te-a transformat!

Într-o zi durerea va avea un sens

Vei putea privi înapoi şi vei şti de ce lucrurile trebuiau să se întâmple aşa cum s-au întâmplat. Vei întâlni oameni care au trecut prin aceleaşi situaţii şi îţi vei da seama că nu eşti singură. Vei împărtăşi poveştile şi lecţiile tale şi vei reuşi să îi ajuţi pe alţii să se vindece. Îţi vei vindeca inima rănită prin iubirea pe care o porţi oamenilor.

Într-o zi vei fi recunoscătoare pentru durerea ta pentru că ţi-a arătat o viaţă mai bună, te-a transformat într-o persoană incredibilă şi te-a împins în braţele celor mai frumoşi oameni din lume.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu îţi va mai fi teamă să îţi trăieşti viaţa. Vei şti că ai tot ce îţi trebuie pentru a nu te da bătută şi că indiferent de problemele prin care treci vei găsi soluţii, te vei ridica de jos şi vei merge până în pânzele albe pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti

kudika.ro/

Așa vei înțelege că ai întâlnit bărbatul trimis de soartă

Alături de omul potrivit, cel care îți citește sufletul și te vrea aproape din toată inima, lucrurile nu se întâmplă în mod dramatic, spectaculos, negativist. Înțelegi la un moment dat că întâlnirea voastră are un sens mult mai profund.

Îți dai seama că această conexiune este mai mult decât o poveste de iubire trecătoare, mai mult decât o potrivire de caractere. Îl iei de mână și simți că toată lumea este a ta, întreg Universul îți aparține, ești fericită și recunoscătoare.

Lângă el totul se întâmplă ușor, atât de simplu și atât de important pentru destinul tău. Trăiești omul, trăiești povestea lui, trăiești fiecare clipă cu încredere, știind că sentimentul este reciproc. Pentru prima dată în viață nu trebuie să porți măști.

El te acceptă exact așa cum ești, tu îl accepți exact așa cum este. Te-ai îndrăgostit de acele mici detalii care îl reprezintă, ai simțit de la început o energie specială din partea lui, ți-a transmis un mesaj simplu: sunt alături și nu voi pleca niciodată.

Nu mai ai dubii, rețineri, îndoieli, frici. Pur și simplu sufletul tău a eliminat orice urmă de îndoială, demonstrându-ți că mai există iubire adevărată, curată și puternică, mai există acel om pe care îl poți accepta în inima ta.

Lângă el trăiești o stare de bine, pe care nu o poți confunda cu altă emoție și nu o poți înlocui cu nimic. Este acel moment de regăsire, de liniște și împlinire. Acum ai curajul să răstorni și munții, accepți provocarea.

Nu mai vrei să minți, să te prefaci.

Pur și simplu vrei să fii sinceră cu acest bărbat, să-i vorbești deschis despre toate experiențele din trecut, despre traume și complexe, despre lecții de viață și suferințe. Știi că el te va înțelege, te va asculta cu adevărat.

La rândul tău refuzi să intrepretezi comportamentul său, să cauți motive și argumente în plus. Îi asculți povestea și simți că deja este parte din povestea ta, îmbrățișezi omul și simți că este parte din tine.

Când îți este cel mai greu, vii alături de el. Când trăiești un moment fericit, vii alături de el. Când ai nevoie de susținere, vii alături de el. Este bărbatul în care ai atât de multă încredere, pe care îl cunoști atât de bine.

Cu el vrei să împarți bucuriile și tristețile, lângă el vrei să întâlnești bătrânețea, alături de el vrei să trăiești cele mai frumoase experiențe. Trăiești un moment de revelație, știi că mai departe nimic nu va mai fi la fel.

Îți asculți intuiția și ești convinsă că aici este casa ta, în brațele lui. Îți asculți inima și simți că aici este marea ta iubire, lângă inima lui. Îți asculți gândurile și nu te îndoiești că aici este povestea vieții tale, parte din povestea lui.

El te susține, te înțelege, te ajută, te vrea aproape. Tu îl iubești, îl încurajezi, ai încredere în el, îți pasă atât de mult. Totul este altfel, ai cea mai mare motivație să faci ca lucrurile să fie altfel. Iubești și ești iubită, pentru totdeauna.

© De Vorbă cu Tine

Vreau lângă tine să văd dimineața

Uneori mă simt singură.

Singură în suflet. Alteori în interiorul meu este viscol, ninge, plouă și tună. Știi, sufletul meu a fost într-o zi vandalizat. A fost distrus și lăsat. Iar eu l-am renovat, de la temelie ca o casă. L-am împodobit cu flori. Cu mușcate.

Apoi, i-am promis că nu voi primi pe oricine în el, că nu oricine se va așeza la masa mea, că de azi și în anii următori voi cere respect, responsabilitate și cel care va veni în casa mea va avea niște obligațiuni. Voi cere ca înainte să pășească în al meu suflet, să se descalțe, pentru că de azi sufletul meu va fi ca un Templu.

Tu, vino, dar, te rog, nu-mi promite nimic.

Nu-mi oferi flori, ciocolate, vin și cașcaval, doar ca să mă cucerești, deoarece nu sunt cetate. Sunt om, un om care vrea să fie iubit azi și întotdeauna. Un om care să știe că are pe cineva alături care va fi alături indiferent de circumstanțe.

Tu, vino, pășește în al meu suflet cu iubire, cu omenie, cu sinceritate și fii dintre cei cu care să văd diminețile răsăritului și cele ale apusului.

Vino, vreau lângă tine să văd dimineața.

https://destainuirilemariei.com

MULȚI BĂRBAȚI NU FAC FAȚĂ UNEI FEMEI PROFUNDE. IATĂ DE CE!

Cu cât ești mai profundă, cu atât mai greu îți va fi să păstrezi o relație. Stai, nu te speria! Nu se întâmplă asta pentru că este ceva în neregulă de tine, dimpotrivă, este posibil să fie ceva în neregulă cu bărbații pe care îi alegi.

Ei te vor toți (cine nu și-ar dori o femeie profundă alături?!), dar prea puțini se vor ridica la nivelul așteptărilor tale, pentru că tu ai nevoie de un bărbat puternic.

Femeia profundă caută frumusețea reală, are simțul esteticii extrem de dezvoltat și dorește să trăiască viața în profunzime. Este interesată de artă, de spiritualitate, caută să îl cucerească în permanență pe bărbat și este o bună gospodină.

Cu toate astea, hai să vedem de ce bărbațiilor le este greu să țină pasul cu tine, femeia profundă.

1. O femeie profundă pune întrebări profunde. Ea va face cercetări în ceea ce privește viața bărbatului cu care se întâlnește și va pune întrebări la care mulți nu vor cunoaște răspunsul. Încă de la prima întâlnire va încerca să sape adânc și va pune întrebări personale, chiar filozofice. Femeia profundă evită conversațiile superficiale

2. O femeie profundă este sinceră. Mult prea sinceră, cu o sinceritate aproape greu de suportat. Femeia profundă ia integritatea în serios și un lucru în care crede cu tărie este onestitatea. Indiferent de ce va fi întrebată, va răspunde sincer și așteaptă același lucru din partea celorlalți.

3. O femeie profundă știe ce își dorește. Sau pe cine dorește. O femeie profundă își dă seama imediat dacă îi place de cineva și nu pierde vremea cu mai multe întâlniri pentru a-și da seama dacă există conexiune între ea și partener. Inima ei bate pentru puțini și știe sigur care sunt aceștia.

4. O femeie profundă aspiră la o relație profundă. Dorește să știe totul despre viața ta, vrea să audă povestiri despre trecutul tău, vrea să îți înțeleagă durerea și vrea să adauge valoare vieții tale. Femeia profundă visează la o relație reală, care să însemne mai mult decât distracție și ieșiri în oraș.

5. O femeie profundă nu se teme de intimitate. Nu îi este teamă să se apropie sau că va avea de suferit în timpul acestui proces. Nu consideră că a te apropia de cineva înseamnă să îți pierzi libertatea sau te face vulnerabil. Profunzimea și intimitatea sunt extrem de importante, iar femeia profundă va prețui întotdeauna frumusețea intimității într-o relație.

6. O femeie profundă citește omul. Își dă seama imediat cine este cu adevărat cel cu care stă de vorbă și îl va face să se simtă vulnerabil în fața ei. Femeia profundă nu se va abține să scoată la lumină ceea ce vede într-o persoană sau cât de bine o poate citi. Cu riscul de a îl face pe celălalt să se simtă inconfortabil, femeia profundă vrea să îi transmită celuilalt că îl înțelege și că poate să renunțe la măști și bariere în preajma ei.

7. O femeie profundă este intensă. Ea poate fi ușor intimidantă, pentru că aduce intensitate în orice face. Emoțiile ei sunt intense, la fel și gândurile. Femeia profundă nu va fi niciodată indiferentă față de lucrurile care contează pentru ea - nu mulți sunt suficient de puternici încât să facă față intensității de care dă dovadă.

8. O femeie profundă știe să iubească doar profund. Dacă nu o poți iubi profund, ea va pleca. Nu știe cum să se comporte în preajma celui pe care îl place cu adevărat ori să fie prietenă cu cineva pentru care are sentimente puternice. O femeie profundă știe când cineva nu o poate întâlni la jumătatea drumului și se va detașa ușor de cel care nu poate să-i ofere iubirea profundă pe care ea o caută.

9. O femeie profundă nu te va aștepta. Nu va aștepta să îți clarifici gândurile și sentimentele și nu te va privi în timp ce o eviți și încerci să te hotărăști în privința ei. Ea este puternică și pasională și nu își va irosi emoțiile pe cineva care nu apreciază profunzimea. Chiar dacă este în căutarea unei iubiri speciale, femeia profundă nu se teme să fie pe cont propriu.

sursa: https://www.kudika.ro/

O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită!

O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită. parte renaște prin actul de respingere, dar de această dată nu mai poate fi respinsă de nimeni. Partea aceea din tine, care a sperat, luptat, iubit, după ce s-a închis rana, îți aparține ție, nu durerii tale. Înțelepciunea acelei părți depinde de iertarea ta completă, a respingerii în sine.

Dacă ai iertat, ai participat la renașterea unei bucăți uriașe din cine vei deveni. Și câștigul este imens, valorează de multe ori mai mult decât eventuala ta poveste de iubire împlinită, dacă nu erai respins. Poate suna prea dur, dar uneori felul în care te rănește un om este mai prețios pentru tine decât felul în care te-ar putea iubi.

În respingerea oricui se află temelia de nezdruncinat a încrederii în sine: dacă nu te-a anulat omul care însemna cel mai mult pentru tine, cine o mai poate face?

Dacă încă exiști după acel moment, când ai înțeles că nu ai cum să pășești pe același drum cu celălalt, dacă pasul tău încă atinge pământ, oare nu este acela drumul tău, pietruit cu încredere în sine? Orice respingere este o renaștere, o azvârlire în haos pentru a crea o ordine interioară de neînfrânt. Da, unii oameni nu o să te iubească, ci o să te călească, și asta va fi darul lor suprem. Ei te vor scoate din cochilia ta și te vor provoca la duel: tu împotriva tuturor fricilor tale.

Rând pe rând, după ce vei doborî fiecare frică în parte, vei începe să pricepi cine ești dar mai ales, vei deveni ușor de iubit. Vei deveni blând, răbdător, disciplinat în iubire, și vei ști cum să te lași iubit de cel care nu te respinge. Și vei pricepe cum fiecare om care pleacă din viața ta pregătește drumul celui care urmează să vină...tu doar nu le stă în drum, nici unul, nici altuia...

de Ana Maria Ducuță

O SCRISOARE DE DRAGOSTE CĂTRE PERSOANA PE CARE DUMNEZEU A ALES-O PENTRU MINE

Un mesaj dedicat sufletului mereu pereche, acelui om pe care Dumnezeu l-a ales să îmi fie partener de-a lungul vieții...

Vreau să știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

O să te rog să ai răbdare cu mine. Poate că am inima frântă, însă învăț să pun piesele la loc, să am din nou încredere în oameni, să îmi deschid sufletul și să iubesc astfel încât atunci când Dumnezeu își va dori să te scoată în calea mea să fiu bine și să nu mă mai intereseze ce s-a întâmplat. Să fiu complet vindecată și gata de un nou capitol al vieții mele. Vreau să te iubesc din toată inima... fără îndoieli, fără teamă, fără frică. Poate că sună cliseic, însă acesta este cel mai bun mod de a îmi exprima recunoștința că vei face parte din viața mea. Tu ești un dar trimis de la Univers. Sunt binecuvântată. Nu te cunosc încă, însă am încredere că Dumnezeu nu te-a scos în calea mea pentru că a așteptat ca amândoi să învățăm multe despre viață și despre iubire astfel încât atunci când ne vom vedea să știm ce înseamnă o dragoste adevărată.

Momentul potrivit va veni. Până atunci mai avem amândoi de lucrat la noi înșine. Iar când ne vom întâlni nu vom mai avea nevoie să suferim din iubire pentru că ne vom găsi și vom fi împreună pentru totdeauna. Oriunde te-ai afla, știu că și tu ești într-o călătorie de regăsire și cunoaștere personală. Încerci să devii cea mai bună versiune a ta. O să te rog să nu te grăbești. Să nu fii nerăbdător. Să îi permiți destinului să își joace cartea și să ne arate care este drumul pe care trebuie să mergem. Suntem pe cale să ne întâlnim. Încă puțin și vom fi împreună. Pentru totdeauna.

Vreau să mai știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest moment este să avem încredere în Dumnezeu. Să avem încredere în planurile lui. Să avem răbdare pentru va veni și momentul nostru să iubim. Acum nu este timpul potrivit... și amândoi știm că dragostea vine doar atunci când este momentul potrivit, nu când vrem noi să vină.

Ne vom vedea în scurt timp și aștept cu nerăbdare să îmi petrec toată viața alături de tine. Voi prețui fiecare moment pe care îl am cu tine. Te voi respecta. Te voi iubi necondiționat. Te voi prețui pentru că tu vei fi prezentul meu dat de la Dumnezeu.

sursa: https://www.kudika.ro/