Cred că una dintre cele mai mari tragedii dintr-o relație nu este momentul în care doi oameni se despart. Nu. Despărțirea este doar certificatul de deces.

Cred că una dintre cele mai mari tragedii dintr-o relație nu este momentul în care doi oameni se despart. Nu. Despărțirea este doar certificatul de deces. Tragedia începe cu mult înainte, în ziua în care unul dintre ei nu mai are curaj să spună ce simte.

Pentru că, la început, încerci. Explici frumos. Alegi cuvintele. Înghiți din orgoliu. Îți spui că poate n-ai fost suficient de clar. Mai încerci o dată. Și încă o dată.

Spui: „Uite ce mă doare.”

Celălalt aude: „Mă ataci.”

Spui: „Aș vrea să reparăm.”

Celălalt aude: „Nu-ți mai convine nimic.”

Spui: „Am și eu niște limite.”

Celălalt aude: „Îmi faci ultimatum.”

Și începi să te întrebi dacă vorbești românește sau ai schimbat limba fără să-ți dai seama. Că tu ai impresia că vorbești despre sentimente, iar celălalt răspunde de parcă ați deschide dezbaterea pentru bugetul de stat.

La început ai răbdare. Apoi ai speranță. După aceea începi să obosești.

Și nu te obosește iubirea. Iubirea, când este reciprocă, îți dă putere. Te obosește lupta dusă de unul singur.

Este exact ca și cum ai urca un dulap până la etajul opt, iar persoana care trebuia să te ajute stă jos, cu o cafea în mână, și îți explică ce greșit îl cari.

La un moment dat îți dai seama că nu te mai lupți pentru relație. Te lupți să convingi pe cineva că relația merită salvată. Și, din clipa aceea, deja ai pierdut.

Pentru că iubirea nu poate fi trasă de unul singur, exact cum o bicicletă nu merge cu o singură pedală. Poți să împingi o vreme, transpiri, înjuri, faci febră musculară… dar tot nu ajungi unde ai vrut.

Și atunci apare liniștea.

Lumea crede că liniștea înseamnă pace. Nu întotdeauna. Uneori liniștea este omul care a obosit să mai explice. Omul care nu mai vede rostul unei conversații în care fiecare propoziție este interpretată ca un atac.

Iar în ziua în care cineva începe să tacă, să știți că nu înseamnă neapărat că nu mai iubește.

Înseamnă că a rămas fără energie.

Și asta este partea tristă. Pentru că iubirea rareori moare dintr-o ceartă zdravănă. De cele mai multe ori moare încet, din neînțelegeri repetate, din orgolii, din replici aruncate la nervi și din celebrul: „Lasă că trece.”

Da… trece.

Trece iubirea.

Trece răbdarea.

Trece dorința de a mai încerca.

Și, într-o zi, ajungi să privești relația ca pe un pacient aflat la aparate. Îi mai verifici pulsul din când în când, dar undeva, în sinea ta, știi că medicul a completat deja certificatul.

Așa că începi să sapi.

Nu o groapă pentru omul de lângă tine.

Ci una pentru toate speranțele pe care le-ai avut.

Le așezi frumos acolo, le mulțumești pentru tot ce au însemnat și pleci mai departe.

Nu pentru că nu ai iubit.

Ci pentru că ai înțeles că iubirea nu poate trăi într-un loc în care unul vorbește, iar celălalt ascultă doar ca să răspundă, nu ca să înțeleagă.

Și poate că asta este cea mai grea lecție dintre toate.

Să accepți că, uneori, nu oamenii încetează să se iubească.

Ci încetează să se mai audă.

sursa: facebook

Unii se joacă de-a familia. Alții, își joacă două familii în același timp.

Unii se joacă de-a familia. Alții, își joacă două familii în același timp. Cu aplomb. Cu sânge rece. Cu GPS-ul vieții ascuns în buzunar și cu inima fracturată în două adrese.
Sunt maratoniști ai dublului sens. Unii dintre ei au doi copii cu soția și încă unul cu amanta. Sau doi. Sau o pisică. Sau un credit la amândouă. Și, uneori, două Crăciunuri programate cu precizie de NASA.
Ei nu trăiesc vieți paralele. Trăiesc vieți încrucișate, pe care le ghidează ca pe niște curse de Formula 1, cu adrenalina în loc de conștiință și cu instinctul de reptilă sentimentală în loc de "compasiune".
Cum reușesc? Simplu. Nu se gândesc. Nu se gândesc la suferințe. Nici la suflete. Nici la karma. Nici la viața de apoi. Se gândesc la cum să-și șteargă urmele de pe WhatsApp, să nu le rămână vreun emoji rătăcit cu "pisicuța mea secretă", care să ajungă la nevastă în timp ce ea spală vasele cu detergent și iluzii conjugale.
Ei sunt atleții afectivi ai secolului XXI.
Dragoste? Da, dar în rol dublu.
Cu nevasta fac dragoste cu "răbdare afectuoasă". Cu amanta, cu foame.
La una duc gunoiul, la cealaltă, fanteziile. Pe una o duc în Grecia, pe cealaltă în Grecia, dar altă insulă.
Pe una o mint cu compasiune, pe cealaltă cu poezie.
Fidelitatea? Un cuvânt frumos, folosit mai ales de cei care n-au avut niciodată parte de o amantă cu voce ca de jazz în baie. Remușcarea? Doar când sunt prinși. Sau când fac accident în drum spre "cealaltă".
Cine sunt acești superoameni ai amăgirii? Sunt programatori. Preoți. Profesori. Doctori. Influenceri cu zâmbete prestabilite. Directori de multinațională cu familia pe Linkedin și pasiunea pe incognito.
Unii își construiesc două vieți impecabile. Își duc copiii la școală la 8:00 și pe amantă la hotel la 9:00. Comandă flori pentru soție de ziua ei și o brățară de piele pentru iubita "care îl face să simtă din nou".
Dar cum rezistă? Ei bine, corpul lor nu prea rezistă. Nu dorm bine. Au migrene misterioase. Transpiră la un simplu apel de la "Nevasta".
Se prăbușesc lent, sub propria regie a dublului standard. Se droghează cu dopamina riscului, ca niște cascadori ai sexului afectiv.
Femeile? O, sunt și ele campioane! Unele sunt doamne de biserică, cu amantul ascuns în "grupul de rugăciune". Altele sunt șefe în corporații care trăiesc dubla iubire ca pe un dans tantric cu plata la sfârșitul lunii.
Au soți buni, copii cuminți, dar simt că sufletul lor stă pe canapea ca un câine neplimbat.
Și așa apare "EL", bărbatul cu care își permit să fie ceea ce n-au fost niciodată. Se scurg în două vieți cu aceeași naturalețe cu care se machiază dimineața: strat peste strat de iluzie, până nu mai știu cine sunt.
Viața lor? Un cocktail Molotov.
Arată bine. Miros a pasiune. Ard pe dinăuntru și zâmbesc pe dinafară. Dar trăiesc cu o bombă în buzunar.
Într-o zi, totul explodează: o poză uitată, un mesaj confuz, un copil care spune "tati" în gura mare pe altă scară de bloc.
Și atunci se prăbușesc. Nu din vina lor. Ci din vina realității, care le cere, în sfârșit, un singur rol pe scenă.

de Manuela Manu - facebook

Ați observat cum a ajuns lumea de azi?

Ați observat și voi că astăzi un „te iubesc” nu mai înseamnă aproape nimic?
Ați observat că o simplă întâlnire la o cafea s-a transformat într-un adevărat colocviu?
Că trebuie să fii programat ca la dentist atunci când vrei să întâlnești o persoană pentru a o cunoaște?
Iar discuția se transformă rapid într-un chestionar din partea celuilalt: „Câți copii ai?”, „Unde lucrezi?”, „Ce salariu ai?”, „Stai în chirie sau ai casă proprietate?” — toate acestea în timp ce, probabil, deja își programează o altă întâlnire.
Trăim vremuri în care iubirea a devenit opțională.
Iar așa-zisa dorință de a cunoaște pe cineva pentru o relație serioasă este, de multe ori, doar o mască sub care se ascunde interesul material al celuilalt.
Sincer, mă doare sufletul pentru asta. Trăim vremuri în care iubirea adevărată pare că nu mai există. Sub pretextul unei întâlniri de „cunoaștere”, celălalt caută doar să înțeleagă dacă, din punct de vedere material, ești o partidă bună pentru el sau pentru ea. Iar dacă nu ești la înălțimea așteptărilor, totul se încheie politicos cu: „Mi-a făcut plăcere să te cunosc, ținem legătura”.
Tu aștepți poate un mesaj, iar între timp el sau ea testează deja pe altcineva, la o altă așa-zisă întâlnire „de cunoaștere”.
Am devenit „obiecte” de comparație, cu alții și altele, găsite pe rețelele de socializare sau în grupuri matrimoniale.
Astăzi ți se spune că ești totul pentru ea sau pentru el, iar mâine vezi că a dispărut, pentru că, probabil, a găsit online pe cineva care i se pare mai bun sau mai bună decât tine.
Toți caută „beneficii” dintr-o relație, mai mult materiale decât sentimentale.
Iar dacă nu urmăresc beneficii materiale, caută persoana „perfectă” — fizic și intelectual. Și, mai ales, caută o persoană ușor de manipulat, de modelat. Iar când își dau seama că nu ești ușor de manipulat, dispar.
Iar tu rămâi dezamăgit și te întrebi dacă nu cumva este ceva în neregulă cu tine.
Nu. Vina nu este a ta.
Ai avut doar ghinionul să întâlnești persoane care caută să le fie lor bine. Care caută un adăpost în casa ta, nu în inima ta.
Care văd în viitorul partener sau parteneră un bancomat, nu un caracter cu valori.
Totuși, trăiesc cu convingerea că cea mai mare nevoie a ființei umane este iubirea. Că atunci când pui capul pe pernă — indiferent din ce material este făcută, indiferent de prețul ei — sufletul tău plânge sau râde în funcție de cât de iubit sau iubită te simți. Și de cât de mult iubești.
Sufletul meu nu dă doi bani pe materiale, branduri, bani sau sclipici. Iar dacă el nu dă, nici eu nu dau. Cum poate cineva să fie fericit într-o relație doar prin lucrurile pe care le are partenerul, fără să ofere inimii sale împlinire? Cum poți rămâne cu sufletul împăcat lângă un om care îți oferă lux, dar lângă care nu te simți respectat si iubit?
Știu că suntem diferiți și e minunat că este așa, dar credința mea este că un lucru îl avem cu toții in comun: nevoia de a fi iubiți .
Oare bat câmpii?

Săptămână cu bine, oameni buni!

de Vali Iordache

sursa: facebook

Indiferent de câte ori te va pune viața la pământ, tu trebuie să te ridici de fiecare dată!

Tu, ca femeie, poți alege pe cineva care îți va frânge inima, care te va înșela sau care îți va recompensa bunătatea cu trădare, pentru că, da, pentru unii, bunătatea înseamnă naivitate și slăbiciune.

Un astfel de personaj îți poate scădea încrederea de sine, umplându-ți inima cu regrete. Dar nu te lăsa îngenuncheată! Tu nu ai nicio vină.

Din păcate, oamenii au devenit buni actori – una sunt și alta arată.

Nu cred că totul în viață ține de noroc dar, uneori, ar fi binevenit și un dram de noroc. Când oamenii au o mie de fețe, ar fi noroc curat să întâlnești din prima persoana demnă de dragostea ta. Dar dacă nu este cu noroc, măcar să fie cu învățare.

Și astfel, vei ajunge să înveți din toate eșecurile sentimentale pe care le-ai experimentat. Vei ajunge, ca din multele fețe pe care o persoană le poate afișa, tu să o vezi pe cea reală. Vei învăța să vezi dincolo de aparențe și vei ști fiecare ce rol joacă.

Poate că totul este despre acceptare, invățare și despre experiență.

Am spus “acceptare”, pentru că înțeleg că nimeni nu este perfect, iar atunci când primești pe cineva în viața ta, trebuie să îl accepți în întregime – cu bune și rele. Însă, niciodată, să nu uiți un lucru: Meriți să fii respectată, apreciată și iubită!

Nu trebuie să existe motiv pentru a te complace într-o relație toxică și nici nu trebuie să rămâi alături de cineva care îți provoacă nefericire. Nu este vorba despre egoism, ci despre echilibru. Este precum mersul pe sârmă – când cineva te trage dintr-o parte, îți pierzi echilibrul și cazi.

Nu permite nimănui să te doboare, ca mai apoi să te controleze emoțional.

Știu, este greu să mai ai încredere în cineva după ce ai fost dezamăgită sau ai cunoscut trădarea. Este nevoie de înțelepciune, răbdare și timp pentru a putea face următoarea mișcare. Dar gândește pozitiv și înțelege că nu toți oamenii sunt la fel!

Nu te poți condamna la singurătate și nici nu poți pedepsi pe toată lumea doar pentru că unii oameni au fost idioți și n-au știut să te aprecieze.

Pentru a avea dragostea pe care ți-o dorești, este necesar să depui mai mult efort.

Trebuie să sapi și să cerni mult pentru a găsi aur într-o lume plină cu inimi din piatră, noroi și rugină. Dar oamenii se schimbă, lumea se schimbă și trebuie să ne schimbăm și noi. Oameni noi, în timpuri noi.

Nu te teme să simți din nou. Indiferent de câte ori te va pune viața la pământ, tu trebuie să te ridici de fiecare dată. La un moment dat nu vei mai cădea. Capul sus și zâmbește. Totul va fi bine!

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

"Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare; alții – ca o lecție" *Maica Tereza*

Și alții apar ca un blestem, aș completa eu, la cei 55 de ani ai mei, văduvă fiind!

Viața mi-a oferit multe, dar mi-a și luat în aceeași măsură. Am preferat, de fiecare dată să îmi afund nasul într-o lectură despre suflete pereche, gemene și alte proiecții de acest gen, niciodată verificate pe deplin. Am preferat să vărs o lacrimă, să mă bucur atunci când am avut ocazia... am preferat să trăiesc la maxim clipa care știam că nu se va mai întoarce! Nu mi-am afundat nasul într-un pahar de alcool... decât atunci când, după ore bune de muncă pentru al patriei beneficiu, am preferat compania unui cognac bun... musai franțuzesc!

Acum câteva zile, pe fruntea mea s-a impregnat cu majuscule:

47 de ani!

Acum... încă aflat în câmpul muncii mi-am luat inima în dinți și scriu din nou, după o pauză serioasă:

Am pierdut!

Din nou!

Ce?!

Ehe..

Societatea îndeamnă la cunoașterea de sine prin orice mijloace și dacă vom reuși să dăm un "search" pe Google vom afla că toți cei care s-au perindat prin lumea virtuală transpunându-se in mari cărturari și înțelepți în arta iubirii de sine (și nu numai ) au sfârșit nașpa! Îmi este permis acest termen..."nașpa"?!

Sper că da!

Eu... nu rezonez cu nimeni! Fiind mai rebel de felul meu mă dezic de tot ceea ce citesc în virtual, foarte puține fiind "zicerile" cu care rezonez! O fi vreo lipsă de ceva pe undeva...

Mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine. Și rezultatul..

Am pierdut!

Din nou și din nou...

Am încercat să construiesc o lume, un univers... în care toți ceilalți să se simtă apreciați și respectați. Rezultatul... am eșuat! Pierzându-mă pe mine pentru ceilalți...

La 47 de ani am realizat că viața este magie, după cum spunea Einstein! Și, ca oricare altcineva, am încercat sa prelungesc această magie, știind că nu mai întoarce! Este că... eșec! Hai sa recunoaștem, cu toții ne dorim eternitatea unei clipe mișto, a unui sărut, a unei priviri pline de iubire, ne dorim prelungirea la infinit, dacă se poate, a tuturor secundelor în care am fost fericiți!

Și eu, și voi, cei care citiți această pagină!

Căutarea Fericirii și a sensului acesteia a generat speculații de tot felul, inclusiv metafizice de-a lungul timpului. Orice religie sau cultură are o definiție proprie și nimeni nu poate contrazice nimic prin nici un argument, oricât de sustenabil ar fi acesta. Fericirea înseamnă "a trăi", "a simți", "a suferi"... indiferent ce fraze pompoase ne sunt livrate sub nas de către "cărturari!"

Pentru mine fericirea este acel suflet alături de care să merg să îmi ridic cuponul de pensie, așa cum îi scriam recent unei prietene..

Orice altceva devine oarecum desuet! 

47 de ani cu multe încercări, de orice fel, în care am murit dar am și renăscut!

Viața îți poate fi dată peste cap în orice clipă tocmai de către cel/cea care ar trebui să fie acolo... pentru noi!

47 de ani...

Iubiți-l pe cel ce este lângă voi, un El sau o Ea! Pentru că, într-o lume viitoare, acolo la Poarta Raiului nu vom fi întrebați ce am realizat ci cât de multă iubire am purtat în inimă!

Eu..mi-am pus inima pe tavă!

Și am pierdut!

Din nou!

sursa: Drumul către noi

5 lucruri pe care nu trebuie să le faci vreodată pentru a păstra un bărbat în viața ta

Îl vrei alături, vrei să construiești cu acest bărbat o lume a voastră, ești gata să renunți la anumite lucruri de dragul lui. Nu îți pasă ce spun cei din jur sau care este trecutul său, simți că alături de el te regăsești, te simți împlinită.

Uneori, fără să îți dai seama, transformi afecțiunea sinceră în atașament bolnăvicios. Ești pregătită să faci orice de dragul lui, fără să înțelegi că sentimentul nu este reciproc. Dar nu trebuie să renunți la propria demnitate, nu trebuie să accepți aceste lucruri.

1. Să uiți de tine. Nu poți să renunți la tot ce este mai frumos și mai drag, doar pentru a convinge pe cineva să rămână aproape. Mulți oameni toxici îți pot cere să te schimbi, să devii persoana pe care și-o doresc, să lași în urmă emoții care te reprezintă.

Este inutil să încerci să păstrezi sacrificând o parte din sufletul tău, devenind o umbră a femeii fericite de cândva, urmând cu exactitate solicitările unui om egoist, care pur și simplu vrea să profite de sensibilitatea ta.

2. Să te umilești pentru el. Poți să ajungi într-un moment umilitor, când din disperare alegi să cerșești atenție și iubire, cuvinte și gesturi, să fugi din urma lui fără să primești un răspuns. Nu meriți așa ceva, nu este demn să fii o rezervă.

Umilința nu are nimic în comun cu afecțiunea și empatia, cu gesturile sincere și asumate pe care le poți face. Nu accepta să fii folosită de un bărbat indiferent care abia așteaptă să descopere slăbiciunile tale, să controleze lumea ta.

3. Să trăiești iluzia Poți să speri mult timp că lucrurile vor sta diferit, el se va schimba, el va înțelege ce poate pierde, el își va asuma pe deplin această relație. Dar atunci când îți confirmi că nu are rost și că acest om va rămâne indiferent pentru totdeauna, nu cerși emoții.

Să trăiești iluzia înseamnă să înlocuiești realitatea cu visul, să crezi din nou și din nou că iubirea ta va fi îmbrățișată, dorințele tale vor fi ascultate. Dar în tot acest moment viața ta nu mai contează, totul se transformă într-o mocirlă a speranțelor false.

4. Să renunți la limite. Există acele limite sănătoase, care te ajută să oprești orice tentativă de manipulare, orice comportament toxic. Iubind din toată inima, dorind acest om alături, cauți să faci și imposibilul, inclusiv să nu îți pese de limite.

Ajungi atunci să accepți minciuna, suferința și jignirile, ajungi să crezi că reproșurile sunt o normalitate. Trebuie să demonstrezi și mai mult, trebuie să renunți la și mai multe lucruri, doar că în acele momente nu va mai fi vorba despre iubire.

5. Să accepți trădarea. El te amenință că pleacă și atunci ești gata să accepți orice sacrificiu, orice realitate, chiar dacă realitatea este dură: te-a trădat de nenumărate ori, s-a folosit de tine, s-a jucat cu emoțiile tale.

Încrederea și conexiunea emoțională contează mai mult decât orice încercare disperată de a păstra alături. Dacă ajungi să implori atenție, să uiți de tine, să trăiești iluzia, să te umilești pentru acest om, nu mai există iubire între voi.

sursa: © De Vorbă cu Tine

Motivul pentru care continui să iubești o persoană care îți face viața grea…

Se numește tulburare de personalitate narcisică, tocmai am ieșit dintr-o astfel de relație... cu răni sufletești destul de serioase!

De câte ori nu am auzit pe cineva apropiat povestindu-ne cu durere în suflet despre necazurile din relația sa? Să ne prezinte un partener(ă) care, pe de o parte, sună în fiecare zi, iar pe de altă parte, dispare timp de o săptămână?

Unul este alături de celălalt și îi acoperă toate nevoile, dar, în același timp, este complet indiferent(ă) la ceea ce i se întâmplă. Rece și fierbinte în același timp, aproape și departe, în interiorul și în afara relației.

Rezultatul îl vedem în fața noastră în fiecare zi.

O persoană tristă de opt ori din zece. O persoană care suferă în permanență, care rămâne descoperită, despre care toți cei din jur cred că și-a pierdut mințile și orice urmă de demnitate dar care, din păcate, încă mai rămâne în relație!

Și viața continuă și lucrurile se schimbă, dar doar pentru o vreme. Pentru o zi sau două, vedem această persoană că se descurcă mai bine și apoi ajunge în același punct de cotitură. Și întrebarea este aceasta: de ce nu mergi mai departe și preferi să rămâi în aceeași relație după atâta suferință?

Răspunsurile sunt aproape întotdeauna aceleași.

„Pentru că îl/o iubesc”, „pentru că în adâncul sufletului meu cred că mă iubește la fel de mult ca mine”, „pentru că sunt sigur(ă) că mă iubește dar nu știe să arate”, etc. Dar cum poți iubi o persoană care îți face viața dificilă? Ce nu poate concepe biata ta minte?

Nu poți să accepți că o persoană nu va mai fi cu tine, când, de fapt, acea persoană nu este astăzi aici! Preferi să crezi că îți va da stelele de pe cer poimâine, dar nu îți dă o simplă îmbrățișare chiar acum!

Nu poți spera la un basm care este la kilometri distanță de realitate!

Recunoaste. Unul este motivul care nu te lasă să spui “nu” unei relații care te chinuie și “da” unei vieți pe care o meriți, este stima ta de sine scăzută. Cea care te ține captiv(ă) într-o relație care practic te ucide încet. Te deprimă și te slăbește, zi de zi.

Ți-e teamă de respingere și abandon dar le experimentezi în fiecare zi. Te temi de necunoscut, de ziua de mâine, în timp ce, fiind în relație, experimentezi aceeași anxietate sau chiar mai mare, neștiind dacă a doua zi dimineață va mai fi alături de tine, dacă vei primi un telefon de la el/ea sau dacă va pleca pentru două zile, fără să vorbească cu tine.

Țipi în mod constant și te plângi de comportamentul lui/ei rău, dar nu faci nimic pentru a-l schimba. Chiar crezi că nu meriți mai bine? Răspunsul tău este “nu”? Pentru că dacă ai crede că ceea ce meriți este departe de ceea ce ai, deja ai fi căutat binele. L-ai fi găsit deja și l-ai fi revendicat.

Dar tu tot rămâi acolo. Poate pentru că maltratarea și comportamentul rău pe care îl primești a devenit acum un obicei. A devenit o rutină pe care nu vrei să o deranjezi, pe care ți-e frică să o schimbi, tocmai pentru că te temi de necunoscut.

Nici nu ți-ai dat seama că de ceea ce îți este frică, deja trăiești! Pur și simplu refuzi să-l vezi.

Deci, ai tot dreptul să alegi să rămâi. Ai tot dreptul să te rănești și să te umilești. Dar încetează să plângi și să te mai plângi. Nu te mai plânge că nu ești bun(ă) în această relație și, în sfârșit, încetează să-i amețești pe cei din jur.

Ești o persoană liberă, ai alegerile tale și una dintre ele este relația ta. Deci, susține-ți alegerile făcute, deoarece sunt ale tale. Până la urmă, tu ești cel/cea care te subestimezi, jucând rolul victimei. Doar că acest rol, nu ți se potrivește și îl iei des în viața ta.

Totuși, dacă ceva din ceea ce ai citit te-a atins chiar și puțin, dacă chiar crezi că meriți ceva mai bun, să știi că niciodată nu este prea târziu. Tot ce trebuie să faci este să te ridici și să acționezi! Ia-ți viața în mâini și ia-o de la capăt. Repornește. Începe să ai grijă de tine.

Sunt aproape sigur că oamenii care rămân blocați în astfel de relații nu își iau timp pentru ei înșiși.

Nu îi acordă prea multă atenție propriei persoane, tocmai pentru că acordă toată atenția sa pentru a-i oferi bucurie celuilalt, astfel încât să-i demonstreze constant că merită să rămână alături de el/ea. Așa că, acordă-ți toată atenția, așa cum i-ai acordat-o de atâta timp persoanei care nu a apreciat-o. Și imediat vei vedea că totul se schimbă.

Vei vedea zâmbetul formându-se din nou pe chipul tău și cheful de viață revenind la tine. Dacă nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face.

Sinele tău te va răsplăti imediat.

Încrederea ta va crește. Te vei simți puternic(ă) și, poate, pentru prima dată, fericit(ă). Pentru că doar vei avea grijă de tine. Meriți să fii îngrijit(ă) de tine mai mult decât oricine altcineva.

Oferă-i dragoste acelui copil mic din tine, care are atâta nevoie de ea. Și atunci vei vedea că se întâmplă ceva magic. Îi vei vedea îmbrățișarea devenind uriașă. Atât de mult, încât te vei putea cocoța în ea.

Atunci, cu siguranță, nu va mai fi nevoie să plătești pentru îmbrățișări, sau să cerșești dragoste și mângâieri. Ți-ai oferit ceea ce trebuia să fie umplut și, ca persoană matură și plină, vei atrage un/o partener(ă) similar(ă) în viața ta.

Pe cineva căreia nu-i vei cere să-ți umple golurile, nici el/ea nu îți va cere să i le umpli pe ale lui/ei, ci veți fi oameni plini și compleți, vă veți oferi unii altora bucăți frumoase din voi.

Asta merită fiecare dintre noi și asta trebuie să avem în viața noastră. Și eu, și tu și noi toți.

Cineva este gata să ți le ofere. Rămâi cu ochii deschiși să-i întâlnești pe ai celuilalt. 

Un înțelept a scris undeva că relațiile trebuie să curgă fără efort de ambele părți. Dacă trebuie să le împingem iar și iar, să ne blocăm, să le împingem din nou și să le dăm din cale, mai bine să le așezăm la înălțimea unei stânci, unde doar acolo este sigur că se vor rostogoli confortabil.

Probabil, pentru că acolo le este locul. Pe stâncă! Împreună cu orice altceva inutil din viața noastră.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Jocurile minții: cum se joacă o persoană cu mintea mea?

Dragii mei, din păcate am experimentat pe propria piele o astfel de relație cu un astfel de om, în care am crezut, în fața căruia mi-am deschis sufletul într-un moment vulnerabil al vieții mele de după decesul soțului meu. Am iubit un astfel de om, incredibil! Am reușit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mă salvez! Gata, STOP JOC!

Urmăriți cu atenție acest videoclip și aveți grijă cui dați voie în viața voastră! 

Cu iubire și lumină, 

Daniela.

 

Când ajungi să fii victima unui abuz... fizic, emoţional sau spiritual!

Imaginea despre sine a unei persoane care a fost abuzată mult timp este una foarte diferită de identitatea ei reală. La întrebarea:" dar tu nu ai văzut cum este persoana asta, de ce ai stat?" Răspunsul este:" Am văzut, doar că încrederea în mine şi identitatea mea au fost anulate şi rescrise de abuzator drept aparţinând lui. Eu depind de ce îmi spune omul ăsta despre mine, că sunt şi că pot face". Abuzatorul poate fi un părinte, un partener, un prieten sau o rudă: orice persoană care te umileşte, batjocoreşte, manipulează sau te loveşte (fizic, emoţional sau spiritual), în repetate rânduri, conştient că îţi face rău.

Dacă am fi o mică insectă ca să putem auzi cum li se vorbeşte victimelor, dacă am putea să ne teleportăm acolo, în momentul în care abuzul izbucneşte, poate am pricepe de ce victimelor le este atât de dificil, şi în unele cazuri chiar imposibil, să plece.

Pentru că uneori victima îl iubeşte pe agresor(iubire care s-a transformat deja în dependenţă emoţională) şi orice îi spune el, victima tot caută un motiv să rămână. Victima unui abuz nu mai judecă de pe o poziţie de obiectivitate, ca să poată sancţiona abuzul, ci îl vede drept parte din conexiunea ei cu abuzatorul. Când abuzatorul este şi o persoană manipulatoare şi extrem de toxică, dependența este mai mare, disperarea de a obţine aprobarea lui devine drogul tău preferat. Abuzatorul este din ce în ce mai rău, tu te străduieşti din ce în ce mai mult să obţii ceva bun de la el: un cuvânt, o mângâiere, iertarea lui.

Victima are nevoie de întreruperea legăturii cu abuzatorul măcar câteva zile, ca să poată să vadă exact unde se află şi foarte important, victima trebuie să primească susţinere de undeva. Fie că vorbim de un terapeut, un prieten, un membru din familie, victima trebuie să se poată baza pe cineva în procesul de reconstrucţie a identităţii sale.

Victima care pleacă din abuz o ia de la zero, are nevoie să renască din tot ce a fost distrus: abuzatorii te anulează ca emoție, te ameţesc ca gândire raţională cu jocurile lor, şi te fac dependent la nivel energetic de toxicitatea lor unică. Te mai abuzează cineva aşa cum o face abuzatorul tău preferat? Nuu...cum. Aşa că da, viața aceasta este un examen dur al propriei voinţe: dacă nu eşti bine centrat în sinele tău, mereu va veni altcineva să îţi spună cine eşti şi cum ar trebui să fii. Uneori, acest cineva este un om care suferă de o boală mintală, şi dacă te iei după el, ajungi în situația lui.

de Ana Maria Ducuță

Cum să nu mai iubești omul căruia nu-i pasă și nu va fi vreodată al tău!

Refuzi să crezi că este adevărat, respingi gândul că sentimentele acestui om nu au fost niciodată sincere, iar intențiile lui nu au fost niciodată serioase. Refuzi să te detașezi de iluzie, preferi să uiți de tine, doar să păstrezi vie povestea voastră.

Vrei din tot sufletul să-l convingi că are rost, dar nu înțelegi că el pur și simplu te folosește. Știe cât de puternică este iubirea ta, știe că ai sacrifica tot ce ai mai scump de dragul lui, știe că se poate juca cu emoțiile tale fără consecințe.

În sinea ta simți că nu este deloc normală această formulă a iubirii, nu este sănătos să trăiești o emoție neîmpărtășită, transformată ușor în obsesie. Lasă iubirea să revină în inima ta, oprește această suferință continuă.

Îți este greu să faci față realității, este insuportabil acest adevăr, dar conștientizează-l: el nu te iubește și nu te-a iubit vreodată, el nu poate fi omul tău drag, sufletul tău pereche, din moment ce a ales alt drum, a ales să fie indiferent.

Nu trăi iluzia, înțelege că trăiești o iluzie, faptul că relația este o imaginație personală, pentru el totul este doar o aventură temporară, una dintre istoriile care se sfârșesc rapid și fără complicații.

Nu renunța la tine, la acea femeie sinceră și optimistă, la sufletul tău bun. Nu renunța la bucuria de a iubi și a fi iubită. Nu a fost să fie cu acest om, dar viața nu se oprește aici. Viața îți va oferi atât de multe motive să fii recunoscătoare.

Recunoaște că nu îi pasă

Speranța te forțează să mai aștepți puțin, să-i mai lași timp, să faci mai multe lucruri care să-l convingă că are rost. Speranța te obligă să anulezi un deznodământ trist. Dar în acest fel nu lași loc pentru iubirea de sine, pentru demnitate și respect.

Nu lași loc sufletului tău să se curețe de tot ce este nepotrivit și toxic, de toate acele emoții care nu îți aparțin, de neputință și disperare. Ai nevoie de acest proces, trebuie să îți asumi detașarea, pentru a te întoarce cu fața spre inima ta.

Nu ești singură, niciodată nu vei fi singură. Descoperă în interiorul tău lumină, descoperă acele resurse care te provoacă să te cunoști cu adevărat, să știi cine ești și ce vrei de la viață, de la o relație, de la partener.

Vei ajunge să înțelegi în timp că nu vrei să fii folosită, nu vrei să se joace cu tine, nu vrei să fii părăsită în cele mai importante momente. Nu vrei să iubești și să primești în schimb numai indiferență și reproșuri.

Lasă sufletul să fie liber, rupe acele lanțuri emoționale, acele stări depresive care îți inundă mintea. Rupe orice conexiune cu trecutul, cu povestea lui, cu tot ce îți amintește de tine, dependentă și nefericită.

Da, nu se va întâmpla acest lucru peste noapte, poate nici nu va fi atât de ușor. Dar numai așa te poți elibera de durere, de omul care este pentru tine un străin. Numai așa poți renunța la suferință, la speranțe goale, la iluzie.

Iubirea este în inima ta. Vei găsi acel om care îți va îmbrățișa inima și va avea grijă de ea, cu încredere și recunoștință, pentru toată viața.

© De Vorbă cu Tine

Dacă te face să-l aștepți, lasă-l să plece!

Nu te mai minți.

Cel care te iubește își face timp pentru tine. Celelalte motive sunt scuze. Celui căruia îi pasă de ce ceea ce simți, îți va scrie un simplu mesaj, chiar dacă va avea o zi aglomerată. Bărbatul care va ține la tine cu adevărat nu te va lăsa să-l aștepți. Indiferent de circumstanțe, de oră, de timp îți va fi alături.

Bărbatul te dorește ori nu. Atât.

Bărbatul care te va dori în a lui viață îți va arăta acest fapt. El îți va oferi explicații atunci când va lipsi. El te va apela și îți va scrie „Bună dimineața” sau „Noapte bună”. Lui îi va păsa de părerile tale, de gândurile și emoțiile tale.

Iubire cu forța nu vei obține.

Nu-l obliga să te iubească și nici nu cerși iubire. Nu-l aștepta în nopțile târzii și nici nu lupta pentru un om care și-a ales altă cale. Nu-ți crea iluzii și nu nega adevărul. Lasă-l să plece, iar tu îndrăgostește-te de cel căruia îi pasă de tine, de sentimentele tale.

Lasă-l să plece.

Nu-l mai apela și nici nu te mai preface că-l crezi atunci când îți spune că a fost prea ocupat. Nu pierde timp pentru un om care nu te implică în viața lui. Nu te epuiza pentru cel care nu te iubește. Nu-ți consuma energia și nu te mai învinovăți. Acest capitol din a ta viață s-a încheiată, întoarce o altă pagină și continuă să iubești, să te bucuri de viață.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Atenție, dragi femei!

Dacă vrei să ai o relație de cuplu sănătoasă la toate nivelurile este necesar în primul rând să fii tu o femeie sănătoasă la nivel emoțional, mental, psihic. Este necesar să treci dincolo de nivelul la care crezi că cele mai importante lucruri la un bărbat sunt aspectul său fizic, mărimea portofelului și cât de bun e la pat. Este necesar să înțelegi că sunt alte lucruri importante, dincolo de sex și bani, care fac ca o relație să fie sănătoasă și armonioasă. Doar femeile imature își fac alegerile relaționale după astfel de criterii.

Este necesar să te lămurești dacă ai de-a face cu un bărbat de onoare, cu caracter, un bărbat responsabil, un bărbat care își dorește o relație serioasă, un bărbat care este capabil să-ți fie fidel.

Dacă tu nu ai ajuns încă la nivelul la care ai în vedere astfel de criterii când e vorba de relația cu un bărbat, atunci te anunț că nu ești pregătită pentru o relație, că ție nu-ți trebuie un bărbat, ci îți trebuie un terapeut care să te ajute să-ți vindeci traumele.

Lămurește-te întâi cine ești și ce vrei, devino tu o femeie sănătoasă și abia apoi caută-ți un partener, fiindcă deocamdată standardele tale sunt foarte joase și alegerile pe care le faci în baza acelor standarde o să te conducă iar și iar către relații disfuncționale/ toxice. 

(RC Blakes)

Un mesaj pentru femeile care suferă după bărbați care nu le merită!

În această postare mă regasesc acum, în acest moment! Tocmai am reușit să mă desprind dintr-o relație de scurtă durată, dar extrem de toxică! M-am lovit ca de un zid de indiferența unui om căruia i se părea firesc să se comporte astfel, și nici măcar nu realiza! Mulțumesc Doamne!

Te-ai despărțit de el. Poate că a fost decizia ta, atunci când ai simțit că nu mai poți să mergi alături de acest om. Poate că a fost decizia lui, atunci când a găsit o altă victimă în jocul său. Cert este că nu ai reușit să scoți această persoană din inima ta.

Aveai o mie de motive să faci acest lucru. S-a folosit de tine, sau a fost un indiferent. Îți vorbea urât, sau pur și simplu era absent în relația voastră. Erai rezerva perfectă pentru acest om, deși în sinea ta sperai ca lucrurile să se schimbe.

El nu te merita, însă nu puteai să spui aceste cuvinte inimii tale și ea să te creadă. Inima ta voia să reușiți împreună, voia să-i demonstrezi că are rost, să-l faci să vrea cu aceeași intensitate să trăiască în doi povestea.

Dar nu trebuie să suferi pentru o iluzie. Dacă acesta este procesul prin care te vei detașa emoțional de fostul, prea bine. Trăiește durerea și mergi mai departe, dar nu te bloca în trecut, atât timp cât acelei persoanei nici nu-i pasă.

Dacă ai nevoie de timp, oferă-ți timp. Dacă ai nevoie de argumente, descoperă toate argumentele posibile, sigur le vei găsi. Dar nu te forța să cauți răspunsuri acolo unde ele nici nu există. Nu iubi pentru doi oameni, nu lupta pentru doi oameni.

Întoarce-te cu fața către sufletul tău și găsește acolo lumină, motive pentru a merge mai departe, dorințe care îți aparțin. Găsește puterea să recunoști că nu e vorba despre iubire, nici despre recunoștință, nici despre dor.

Este doar o iluzie care se tot repetă în mintea ta

O poveste pe care ai construit-o, capabilă să înlocuiască realitatea, să te convingă că mai are rost, că nu ai pierdut în zadar atât de mult timp, alături de o un partener egoist. Este felul în care lași loc pentru „ce-ar fi dacă”…

Dar înțelege că nu poți să trăiești așa pentru totdeauna. Nu poți să suferi zile și ani, pentru a păstra acea firmitură de speranță. Suferința este doar în mintea ta. Stai de vorbă cu tine, găsește răspunsuri, caută drumul tău.

Vei descoperi în scurt timp cât de minunată este viață, fără acele gânduri toxice, fără acea dependență. Vei descoperi cât de frumos este să înveți să te iubești și să te respecți, să pui limite sănătoase, să nu cedezi.

În timp, vei descoperi și oameni sinceri, iubitori și buni. Dintre ei, unul se va apropia de sufletul tău, gata să iubească și să construiască. Vei trăi un moment de recunoștință, mulțumindu-ți că nu ai cedat.

Nu pasa propria fericire în mâinile unui străin, nu-ți lăsa sufletul lângă un indiferent, acolo nu vei găsi decât manipulare și jocuri ieftine. Caută liniștea, caută resurse pentru a avea și mai multă încredere în tine.

Sunt și bărbați demni, corecți, asumați, sunt și bărbați capabili să construiască o relație, să lupte pentru o iubire sinceră. Nu suferi de dragul unei iluzii, păstrează în tine iubirea, curajul, empatia pentru tot ce va urma.

© De Vorbă cu Tine

Asta îți dorești tu, să fii o aventură?

 

«Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi»

Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna

Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.

Se aud pe ei înșiși, știu ce merită și nu sunt gata să renunțe la asta.

Înăuntru au ancore cu care se țin ferm de dorința de a trăi fără murdărie și de a fi fericiți în ciuda tuturor.

Înăuntru au rădăcini puternice care nu pot fi smulse sau distruse. De asemenea, este imposibil să le distrugă principiile de fier, sentimentul de demnitate personală, moralitatea și încrederea în ei înşişi .

Cei puternici sunt capabili să reziste numai oricărui adevăr, loviturilor Soartei, torturii trădării și furtunii propriilor emoții.

Nu le este frică de durere, pentru că, după ce au supraviețuit războiului în propria inimă și au trecut prin iadul personal, au învățat să transforme rănile în înțelepciune și să se bucure de viață, păstrând frumusețea și tandrețea în inimile lor.

Cei puternici nu stau pe drumurile altora, nu fac comerţ cu fericirea, ei nu imploră pentru dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și n-o să-l trădeze niciodată pe omul pe care îl iubesc.

Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței lor, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții să trăiască, ci preferă să se aprofundeze și să se dezvolte.

Ei își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și făcut, iar pentru eșecuri se învinuiesc doar pe sine, învățand din greșeli – este obișnuit ca cei puternici să tragă concluziile corecte în loc să le regrete.

Sunt foarte înțelepți – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nicio circumstanță.

Și știu cum să plece. Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna. Nu le testați sentimentele, caracterul și răbdarea pentru putere – o să vă rupeți.

sursa: https://vmarkus.ro/

DACĂ VOIA SĂ FIE CU TINE, ERA! DACĂ TE IUBEA CU ADEVĂRAT, MUTA MUNȚII DIN LOC PENTRU A SALVA DRAGOSTEA VOASTRĂ!

Nu iti mai face rau singura. Nu iti mai pune intrebari dificile la care nici macar el nu are raspunsuri. Daca te iubea cu adevarat, era cu tine. Atat de simplu. Daca nu a ales sa ramana, atunci este clar: el deja a facut o alegere... si acea alegere nu esti tu.

Draga mea, este momentul sa accepti adevarul: daca voia sa fie cu tine, era. Scurt si la obiect.

Nu ii mai gasi scuze. Nu are nevoie de mai mult timp. Nu are teama de angajament. Nu are rani nevindecate. Nu ii este teama sa iubeasca. Stie cine esti tu. Indecizia lui este, de fapt, o decizie. Pentru ca daca nu alege sa fie cu tine, atunci el deja face o alegere... si acea alegere nu esti tu.

Este momentul ca acum sa alegi si tu. Poti sa pleci. Alege-te pe tine. Nu mai permite nimanui sa te puna la pamant. Inceteaza sa mai astepti, sa mai ierti, sa mai suferi. Nu mai cauta scuze unei persoane care nu te merita deloc.

Este momentul sa vezi lucrurile asa cum sunt. Este momentul sa accepti adevarul. Este momentul sa iti dai seama ca tu ai nevoie de altceva. Este momentul sa lasi in spate tot ce s-a intamplat si sa te concentrezi pe tine, pe vindecarea ta, pe iubirea ta si pe viitorul tau.

Stiu cat de mult doare. Stiu ca ai crezut ca el este alesul. Stiu ca ai vazut un potential incredibil in cineva care te-a mintit. Stiu cat de tare suferi. Insa bucura-te ca s-a intamplat acum si nu ai pierdut in continuare timp pretios alaturi de o persoana nepotrivita pentru tine.

In sfarsit, a sunat ceasul, mastile au picat si iluziile frumoase pe care le-ai pictat in mintea ta au disparut.

Te-a dezamagit, insa gandeste-te ca te-a eliberat de o viata ce nu era a ta. O viata plina de durere, de tristete, de neputinta, de frustrari si de falsitate.

Tu meriti altceva. Meriti tot ce este mai bun. Meriti mai mult decat o iubire cu forta. Meriti pe cineva care sa te iubeasca pentru ceea ce esti. Meriti pe cineva care sa fie mandru pentru ca este cu tine. Meriti pe cineva care sa iti spuna in fiecare zi cat de norocos este ca te-a gasiti. Meriti pe cineva care sa te aleaga in fiecare clipa a vietii sale. Meriti pe cineva care sa se bucure alatui de tine in momentele fericite si care sa lupte cot la cot cu tine in vremurile grele. Meriti pe cineva care sa fie acolo si sa te tina de mana... neconditionat... pentru tot restul vietii.

Iubeste-te mai mult decat iubesti sa fii cu cineva. Vrei mai mult pentru tine. Ofera-ti mai multe sanse decat iti ofera el si pleaca astfel incat sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat.

sursa: https://www.kudika.ro/

"Nu pot nici să fiu cu tine, dar nu pot nici fără tine"

Doar atunci când sufletul nostru își va fi învățat lecția, va fi capabil să îi dea voie minții să aibă dreptate, să înțeleagă adevărul!

 

"Manipulatorii silenţioşi"- cum ne fură vieţile?

Sunt multe femei care privesc la suflet, nu la buzunar…

Aceste gânduri sunt pentru cei care cred că toate femeile sunt materialiste și că le pasă doar de bani.

Da, nu mă îndoiesc că ai fost rănit, așa cum am fost cu toții. Însă nu poți discredita toți oamenii. Nu te poți purta ieftin și urât cu toată lumea, pentru că cineva te-a rănit cândva.

Sunt femei care sunt însetate de dragoste. Sunt femei care tânjesc să fie cuprinse într-o îmbrățișare, care tânjesc să se simtă în siguranță. Sunt femei care sunt ceea ce spun că sunt. Sunt femei cărora le place să poarte șorț și să stea în bucătărie, sfidându-și propria oboseală, pentru că le place să aibă grijă de bărbatul și de copiii lor. Sunt femei care respectă rolurile ambelor sexe, într-un mod frumos și discret. Sunt femei care își respectă și își onorează bărbatul.

Pentru că, dacă nu te respecți mai întâi pe tine însuți, este imposibil să poți respecta pe cineva.

Sunt femei cărora nu le pasă dacă bărbatul lor este sărac sau bogat, pentru că vor un suflet plin de frumos, nu un buzunar plin. Iar asta este cea mai mare bogăție. Sunt femei care iubesc puternic, absolut și complet.

Iar când întâlnești o astfel de femeie, în loc să o apreciezi și să o păstrezi, faci totul pentru a o pierde, fie cu comportamentul tău, fie cu cuvintele tale. Va îndura mult, pentru că am spus că iubește puternic, absolut și complet, dar totul are o limită.

Iar dacă vei ajunge vreodată în punctul de a-i răni demnitatea, atunci îți va da un X mai mare decât iubirea ei. Pentru că această femeie s-a chinuit, a răbdat, a luptat și a reușit singură.

Niciun iad nu a atins-o și nu se târguiește cu principiile ei. Și dacă nu o crezi, întreabă. Întreabă în jurul ei. Dar nu vei auzi cuvinte urâte despre ea, pentru că această femeie este Specială (exact, cu S mare).

Așa că, învață, pentru ca atunci când se întâmplă să cunoști o astfel de femeie, să o respecți, să ai grijă de ea și să o iubești.

Pentru că această femeie nu are nevoie de cineva care să o hrănească, sau de cineva care să-i rezolve problemele, sau de cineva care să-i ofere o viață confortabilă. Tot ceea ce și-a dorit, are deja, pentru că a învățat să se sprijine și să se bazează doar pe ea însăși. Este independentă, așa că nu are nevoie de nimeni și nimic!

Această făptură, prieteni, se numește „femeia dinamică” și nu are nevoie lângă ea de acei bărbați care să-i rupă sufletul și să o umilească. Ea are nevoie de dragoste, iar dacă vei reuși să îi câștigi inima, atunci vei primi de la ea cea mai pură formă de iubire.

Respectă această femeie pentru că, în ciuda dezamăgirilor trăite în trecut, ea te-a ales pe tine.

Alături de o astfel de femeie, vei avea o viață frumoasă, fericită și liniștită, plină de iubire. Așa că, oferă-i un umăr pe care să se sprijine când se simte tristă, o îmbrățișare pentru a-i șterge toate nesiguranțele, un sărut înainte de culcare…

Iubește-o prin acțiunile tale dar și în cuvinte. Iubește-o oricum, dar iubește-o!

Aștept impresiile voastre în comentarii. Mulțumesc.

sursa https://www.chrisoliver.ro/

Scrisoare deschisă către femei

Dacă zilnic ai grijă să fii machiată, spălată, aranjată, coafată, epilată, pensată și cu manichiura impecabilă, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă zilnic îți întreții corpul, mergi la sală, la masaje, ții diete, ai grijă de dantura ta, de ridurile tale..casa o cureți, o speli, o îngrijești... mergi la servici, câștigi bani și te întreții singură... ai grijă să fii mereu la modă; să fii educată - participi la conferințe, cursuri, seminarii, facultate, citești cărți, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă toate le faci și încă nu ești iubită, dorită, sau încă nu ai un bărbat, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă toate le faci nu doar pentru tine și numai pentru tine, ci și cu gândul la un bărbat, ascultă-mi sfatul: Lasă bărbații în pace! Mesajul meu către voi este să-i lăsați în pace!

Ați obișnuit bărbatul din zilele noastre să fie el căutat, bibilit, alintat, complimentat, băgat în seamă, zgândărit, provocat, înnebunit, fermecat, cucerit și câte și mai câte tactici, tehnici, metode și căi aplicate, încât ați ajuns să nu mai aveți parte de ei. 

Eu vă spun frumos, vă explic foarte serios și vă învăț ceva: lăsați bărbații în pace! 

Nu le mai dați nici un telefon, nici un mesaj, nici un bip, nici un like, nici o poză, nici un semn, nici un punct, nici telepatic, nici în astral, nici atenție, nimic. Absolut nimic. Doamnelor, zilnic primesc mesaje, zeci de mesaje de la voi si sute de mesaje de la bărbați! În fiecare dimineață când deschid telefonul, facebook, messenger, whatsapp, e-mail - pe toate căile de comunicare de care dispun, primesc mesaje: femeile vor să știe cum să se comporte cu un bărbat, vor să învețe și să știe ce să mai facă ca să fie bine. 

Bărbații îmi scriu cum să facă să nu mai fie VÂNAȚI. Cum anume să scape de femei, cum să aibă liniște. 

Doamnelor, am stat zeci de ore în consultanțe, în săli de curs de ani de zile, problema e aceeași: bărbații nu mai vor nimic de la voi, când spun nimic mă refer la nimic din toate cele pe care le faceți deja. Sunt sătui. Le este scârbă efectiv de tot. Unii chiar râd de voi cât de disperate sunteți, cât de cicalitoare și enervante sunteți, cât de deștepte și atotcunoscatoare sunteți. Sunt sătui de disperarea voastră după ei. Nu faceți nimic greșit că aveți grijă de voi și toată lista de mai sus enumerată de mine, greșiți în momentul când mergeți cu toate acestea la vânătoare. Țineți-le pentru voi, bucurați-vă că le puteți face, că aveți atât de multă putere să faceți toate astea cum nici un bărbat vreodată nu va putea să le facă cu atâta perfecțiune și dedicare. Vă rog eu frumos, continuați cu ele, dar doar pentru voi. În fața lor oricum sunteți superfemei, sunțeți zeițe, dar se comportă cu voi – unii și uneori - ca și cu o cârpă. Greșiți pentru că încercați mereu să vă etalați cu ele în public în fața lor. Vă dau un sfat: fiți si voi mai greu de cucerit, cedați si voi mai greu, muuult mai greu decat au făcut-o vreodată femeile din generațiile din trecut. Secretul este să nu vă mai dați. Dacă în trecut femeile cedau - până la urmă - unele o făceau pentru că nu erau atât de multe femei de carieră, femei cu școală și avea nevoie să fie întreținute. Astăzi v-ați câștigat dreptul de a deveni femei independente. Vă puteți întreține și singure și aveți dreptul de a vă alege un bărbat din toți cei care VĂ CURTEAZĂ, și să îi oferți darurile voastre. Dar se pare că se cedează mult...muuuuuult mai ușor în zilele noastre în fața oricarui domn, doar din frica de singurătate. Eu am o înțelepciune: decât să trăiești cu un bărbat doar ca să nu rămâi singură, și acel bărbat nu îți oferă nimic decât lacrimi, mai bine singură până la venirea unui bărbat care va căuta să nu îți ofere decât lacrimi de fericire. Pentru că știu că meriți lacrimi de fericire dacă toate cele de sus enumerate le faci deja. Meriți toate darurile iubirii unui bărbat dacă ești această superfemeie care reușește să le facă pe toate. Nu te vinde, nu îți vinde sufletul, te rog eu mult. Suada te roagă, stai calmă, cu fruntea sus, nu aștepta, doar trăiește. Nu mai aștepta nimic. Femeie, înțelege ceva: dacă tu îți oferi toate aceste daruri ale tale unui bărbat care nici mărcar pe jumătate nu a ajuns ca tine de educat și rafinat, vei ajunge să îi faci pe bărbați să înțeleagă că unii dintre ei pot rămâne așa... Când tu, o femeie cu toate aceste calități te culci cu un bărbat care nu are valori, coloană vertebrală și principii, acel bărbat se gândește că nu mai are nevoie să facă nimic cu el ca să fie mai bun. Dacă a putut să te aibă și așa, la ce folos efortul? Și încă ceva: nici un bărbat nu mai are ocazia să se apropie de tine să îți facă avansuri deoarece tu deja îi faci avansuri. Nu ai răbdare să se apropie în ritmul lui deoarece ți-e frică să nu ți-o ia alta înainte! Dacă așa stă treaba, te anuț că ești ieftină, disperată, nerbdătoare, invidoasă că vine alta mai faină, răzbunătoare că ți l-a suflat, desfrânată ca să-ți arăți atuurile în pat, lacomă să nu ramâi neluată, nemăritată. 

Rușine... Oprește-te. Te rog oprește-te și nu mai ceda. Fii scumpă, prețioasă, greu de găsit, greu de abordat, greu de câștigat, greu de convins. E tot ce pot să îți zic acum. Și nu uita, bărbații sunt sătui...

Și mai știu un lucru. Că după ce s-a citit acest mesaj, lumea oricum tot așa va continua, acest mesaj va fi un strigăt printre miliardele de mesaje scrise și care nu va fi aplicat. Femeile nu se pot abține și vor ceda imediat când deja apare o oportunitate. Oricum acest cancer va tot crește pentru că nimeni nu este dispus să facă un efort să fie mai bine. Diseară tot tristă te vei culca și cu gândul la ce să mai faci...

Oricum știu un singur lucru. Femeia care va alege ca măcar timp de o lună să lase toți bărbații în pace, să nu le mai dea nici o formă de atenție, să nu-i mai caute deloc, și nici să nu se mai gândească că ar avea nevoie de ACEL BĂRBAT, minunea care o așteaptă de atâta vreme se va realiza, amărăciunea și durerea vor dispărea. 

Și mă repet, în numele bărbaților care m-au contactat în toți acești ani: lăsați bărbații în pace, iar ei vor începe să nu vă mai lase în pace deloc.

sursa Suada Agachi/facebook