O relatie armonioasa este intre doi adulti autonomi, maturi din punct de vedere psihic si emotional, care isi aduc aportul in egala masura la acea relatie.

Partenerul tau nu este un copil pe care "trebuie" sa il educi, pentru care sa iti asumi responsabilitatea, sa il aduci pe "calea cea buna", sa ii dai tu o directie in viata sau sa ii reprosezi ca nu este asa cum ar trebui.

 
Reprosurile, criticile, devalorizarea, nu au ce sa caute intr-o relatie functionala. Sigur ca poti sa iti spui parerea, sa ii dai feedback-uri constructive, sa comunici asertiv, insa fa diferenta dintre dialog si impunerea realitatii tale prin manipulare si santaj emotional.

 
Partenerul tau este un adult sau cel putin ar fi normal sa fie. Daca simti nevoia sa il monitorizezi, sa il controlezi, sa ii spui tu ce si cum sa faca, nu il tratezi ca pe un adult, ci ca pe un copil neajutorat.

 
Iti place o astfel de relatie? Si daca da, de ce? Ce sta in spatele nevoii tale de control, de ce crezi tu ca stii mai bine, ca tu detii adevarul, iar partenerul tau trebuie sa te asculte ca sa-i fie bine? Despre al cui bine vorbim de fapt aici - al tau sau al lui?

 
O relatie armonioasa este intre doi adulti autonomi, maturi din punct de vedere psihic si emotional, care isi aduc aportul in egala masura la acea relatie.

 
Asumandu-ti responsabilitatea pentru partenerul tau, nu il ajuti sa se maturizeze, ba chiar din contra - il faci sa ramana la fel de neajutorat, iar tu vei fi nevoit sa te raportezi la el ca la o fiinta dependenta de tine. Esti dispus sa iti asumi, pe viata, un astfel de demers?

 
Partenerul de cuplu nu este un copil, ci un om cu o personalitatea proprie. Daca nu iti place de el asa cum este, intreaba-te care sunt motivele pentru care continui totusi aceasta relatie si vei vedea ca raspunsurile tale sunt toate egocentrice (egoiste) si tin de nevoia ta de siguranta, de control si dominare.

 
de dr. Ursula Sandner

Te-ai intrebat vreodata cum de doua persoane care au inceput o relatie bazata pe atractie reciproca si iubire ajung dupa o perioada sa nu se mai suporte?

Ce se intampla intr-o relatie care sfarseste in certuri si scandaluri frecvente?

Mecanismul este urmatorul: la inceput persoana de care ne-am indragostit ni se pare perfecta, are doar calitati - pentru ca asa alegem noi sa o percepem. Ne cream o imagine idealizata despre acel om si ne asteptam ca el sa ne faca fericiti, sa corespunda tuturor nevoilor si dorintelor noastre, sa se comporte asa cum vrem si sa nu faca nimic din ceea ce noi - prin prisma credintelor si asteptarilor noastre - nu acceptam.

Insa, intr-o zi, acel om "perfect" face ceva ce nu este pe placul tau, te dez-amageste intr-un mod sau altul. Iar tu reactionezi: il critici, te plangi, te victimizezi, faci o criza de nervi sau de isterie, il invinovatesti, incerci sa il faci sa se simta rusinat, il ameninti s.a.m.d. El se simte atacat si riposteaza, atacandu-te la randul lui. Asa incepe cearta. In functie de personalitatile voastre si de cat de mult va iubiti, va veti impaca, insa cuvintele pe care vi le-ati spus vor ramane intiparite in mintea fiecaruia dintre voi.

Apoi, unul dintre voi "greseste" din nou. Incepe o alta cearta, care se termina poate prin impacare. Urmarile vor ramane din nou in mintea voastra si incepeti sa aveti resentimente unul fata de celalalt. Relatia continua, cu momente frumoase, insa si cu trairi negative reciproce. Timpul trece, iar iubirea este din ce in ce mai mult amenintata de reprosuri, jigniri, cuvinte negative.

Incet-incet, trairile negative care s-au tot acumulat vor detine suprematia, iar iubirea paleste. Astfel, se ajunge fie la despartire, fie cei doi raman impreuna insa nu se suporta, fiecare cauta alte distractii in afara relatiei ori se afunda in munca sau alte activitati care sa-l tina departe de casa.

De ce s-a ajuns aici? Pentru ca in loc sa comunicam asertiv - adica cu respect ridicat fata de celalalt, dar si fata de noi insine - ne comportam de parca celalalt "trebuie" sa faca ceea ce vrem noi, pentru ca, nu-i asa, a venit pe lume ca sa ne satisfaca noua dorintele si nevoile egoiste.

Daca este ceva ce nu-ti place la partenerul tau, comunica-i asta, dar fa-o intr-o maniera in care el sa nu se simta atacat. Spune-i, de exemplu, cu calm, "atunci cand tu faci x, eu ma simt..." si permite-i sa aleaga daca sa-si schimbe sau nu comportamentul. Daca alege sa o faca, multumeste-i, iar daca nu, fie accepti acel comportament, fie iesi din relatie.
Nimeni nu-ti datoreaza nimic, iar iubirea nu inseamna ca ai dreptul sa-i impui celuilalt ce si cum sa faca.

Orice om merita sa se simta respectat, admirat, pretuit de catre partenerul sau, iar cand asta nu se intampla, se va simti respins si se va indeparta de tine.
Fa remarci pozitive, apreciaza-ti partenerul pentru tot ceea ce aduce frumos in viata ta, accepta-i personalitatea, daruieste-i si tu tot ce ai mai frumos si vei vedea ca relatia ta va avea un cu totul alt destin.

de Ursula Sandner