miercuri, 30 martie 2022

Poate ca ajungem sa cunoastem oamenii cei mai frumosi pentru noi atunci cand incetam sa mai cautaum, ci incepem sa ne cautam pe noi insine.


Plecam. Plecam mereu. Spre altii. In loc sa venim spre noi. Fugim. Calatorim. Iesim. La restaurante, in cluburi, in parcuri, in oras, la sala, la scoala, in calatorii de afaceri, in vacante. Alergam de colo colo. Cautam. Cautam lucruri. Cautam oameni. Ii sunam. Le dam mesaje. Mailuri. Whatsapp uri. Le scriem pe FB. Pe chat. Asteptam raspuns. Asteptam sa ne sune. Mai mereu asteptam cate ceva. Pe cineva. Suntem aici acum dar ne gandim cum ar fi sa fim altundeva. Sau cu altcineva. Sau cum ar fi altfel. Mereu e un "altfel", desigur mai bun, ascuns in mintea noastra. Fugim mereu dupa alti oameni - chiar daca parem a sta pe loc. Inima noastra sta mereu dupa unul sau altul, asteptand sa fie bagata in seama, culeasa, invelita, laudata, admirata, mangaiata, imbratisata, pretuita, iubita. Asteptam. Mai mereu asteptam. Mai mereu iesim pe drumuri, pribegi nelinistiti in cautare de nici nu stim ce. Plecam. Mai mereu plecam undeva. Ne imbracam frumos, mai punem o masca si ne indepartam din nou de noi. Venim. Mai mereu venim de undeva. Atat de rar din noi. Si venim doar pentru a ne pregati sa plecam. Sa incercam, din nou, sa ajungem inauntru, prin afara. In plan vertical, prin planul orizontal. La noi, prin altii. La El, prin lume. La bucurie, incercand cu orice pret sa evitam suferinta.
 
In tot timpul asta unii oameni aleg sa nu mai fuga. Ci sa se indrepte spre locul acela ascuns din inima lor. Si, paradoxal, de abia cand inceteaza sa mai fuga dupa oameni, le apar in cale alti oameni ce au plecat in aceeasi calatorie. "Ah, si tu? "Si pleaca impreuna mai departe, fiecare mai adanc spre inima lui, si impreuna spre lumina ce ne adaposteste pe toti...

Poate ca ajungem sa cunoastem oamenii cei mai frumosi pentru noi atunci cand incetam sa mai cautaum, ci incepem sa ne cautam pe noi insine. Poate oamenii acestia vin nu cand ii chemam, ci de-abia dupa ce ne-am intalnit intai noi, cu noi insine. Poate ca intalnim oamenii cei mai apropiati sufletului nostru cand incetam sa ne straduim sa ni-i apropiem pe altii, ci ne apropiem, pur si simplu, noi de noi insine. Iar pe drum intalnim alti oameni care fac acelasi lucru. Poate ca oamenii incep sa vina spre noi, cu adevarat, pas cu pas, pe masura ce noi ne indreptam spre noi, pas cu pas. Poate ca cei de care avem cu adevarat nevoie vin in clipa in care nu mai avem nevoie de nimeni. Poate ca cei pe care ii cautam apar in clipa in care incetam sa ii mai cautam. Poate ca ne gasesc de-abia dupa ce ne gasim, mai intai, noi insine.
Plec din nou la drum. Pe bucata de pamant a inimii mele. In sens invers decat pana acum. Dinauntru, spre inafara. Din vertical, spre inainte. Din mine, spre altii. Din El, spre lume...

Merg inainte, usor, pe pamantul invartosat de prea multa instrainare, muncindu-l asa cum l-am vazut pe bunicul, pe ogorul sau. Pe cine voi intalni oare, pe drum, in timp ce voi ara, sapa, sadi, uda cu lacrimi si cu zambet si cu daruri pamantul sufletului meu? Pe cine voi gasi, in afara de mine, cea care trebuie sa fiu? In afara de toti cei ce merg pe acelasi drum- al inimii lor? 

Oare cine ma asteapta acolo, la capat de drum?

de Alexandra Svet 

https://www.catchy.ro/author/alexandra-svet 

joi, 24 martie 2022

Conexiunea, prețuirea și contribuția – temelia relațiilor iubitoare


Relațiile iubitoare se bazează pe valori! Am mai scris asta și mă simt nevoit să o repet până când lucrurile astea vor intra în ADN-ul nostru.


Relațiile iubitoare nu se pot baza doar pe pasiune și emoții. Dacă ar fi așa, am ajunge, mai devreme sau mai târziu, la balamuc.

De ce? Pentru că și pasiunea/ dorința, dar și emoțiile sunt oscilante. Niciodată nu pot fi liniare.
Ăsta este și motivul pentru care unii ajung să spună ‘te-ai schimbat’ sau ‘nu mai ești cel/cea de care m-am îndrăgostit’. În momentul în care apar schimbările – și apar, în mod inevitabil -valorile sunt cele care mențin relația pe un drum firesc.

Care sunt valorile bune pentru orice relație?

Așa cum scrie Russ Harris în cartea sa – ‘Acționează cu dragoste’, valorile sunt: acceptarea, compasiunea, grija, conexiunea, contribuția, corectitudinea, bunătatea, respectul, onestitatea, integritatea, încrederea.

Sigur, toate astea sună bine pe hârtie, însă ce facem cu practica? Aparent, cel puțin pe Facebook, toți suntem campioni ai valorilor bune pentru relații, numai că, în viața de zi cu zi, lucrurile nu arată tocmai așa.

De ce? Pentru că educație! Haideți să admitem faptul că educația noastră în materie de relații este 0. Așa că și la nivelul valorilor fundamentale este cumva firesc să existe probleme.

Să luăm spre exemplu contribuția! Oare câți dintre noi și-au pus vreodată problema: băi frate, eu cum contribui la propria relație? Concret! Nu cu vrăjeli. Câți?

De multe ori, ajungem să greșim omițând propria contribuție în relații. Și ce facem? Dăm vina pe partener/ă.

Revenind la Harris, el susține că toată lista de valori bune pentru relații poate fi redusă la 3: conexiunea, prețuirea și contribuția. Interesant! Dacă așternem aceste 3 valori peste definiția iubirii dată de Sternberg – pasiune, intimitate, angajament; obținem o structură extrem de puternică.

‘Dacă e important pentru tine să fii conectat profund, intim și complet cu partenerul tău, dacă îți pasă cu adevărat de sentimentele, fericirea și vitalitatea partenerului, dacă vrei cu adevărat să contribui la sănătatea, bunăstarea și calitatea vieții partenerului tău, atunci toate celelalte valori de pe lista vor urma natural. Prețuirea, conexiunea și contribuția sunt temeiurile iubirii, căldurii și intimității, așa că, dacă există o lipsă semnificativă de valori în aceste arii, relația ta se va usca, nu va înflori normal’, scrie Russ Harris în cartea sa.

Cum se manifestă cele trei?

Cam așa:
Conexiunea: ‘vreau să fiu intim și apropiat de partenerul meu;, ‘vreau să îl văd și să-i permit și lui mereu să mă vadă’.
Prețuirea: ‘vreau să fiu acolo pentru partenera mea’, ‘vreau să o sprijin si să o ajut’, ‘vreau să îi arăt că e importantă pentru mine’, ‘vreau să acționez cu iubire, bunătate și compasiune față de ea’.
Contribuția: ‘vreau să îi dau partenerului tot ce pot ca să îl ajut în viata’, ‘vreau să îi fiu de folos’.

Harris încheie superb: ‘Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă te-ai armoniza cu valorile tale referitoare la prețuire, conexiune și contribuție oricând apare un conflict sau o tensiune în relația ta? Imaginează-ți că ai folosi prețuirea, bunătatea și respectul că fundație oricând discuți despre probleme‘.

Oare cum ar fi?

Ca o concluzie, cred că ar trebui să începem să ne punem mai des întrebări. Iată câteva exemple: ce fel de partener caut?, ce fel de partener vreau să fiu?, ce fel de caracter vreau să construiesc?, ce fel de relație îmi doresc?, cine vreau sa fiu în relație?

E? Cum ar fi dacă am începe să ne întrebăm mai des anumite lucruri? Cred că răspunsurile ne-ar putea lumina în multe momente!

sursa: http://www.vulpescu.eu/

marți, 22 martie 2022

Prieten este cel care-ţi redă curajul de a trăi atunci când te îndoieşti că mai merită.


"E de-ajuns să ai lângă tine oameni dragi pentru a simţi ce înseamnă să ai linişte. E de-ajuns să ai linişte pentru a înţelege că viaţa e un dar. E de-ajuns să ştii că viaţa e un dar pentru a te bucura de fiecare zi. Pofta noastră de viaţă are legătură cu cei cărora ar trebui să le mulţumim pentru simplul fapt că există, că ne dau speranţă, că ne înţeleg şi ne iubesc necondiţionat. Pofta de viaţă a celor dragi are legătură cu noi. Primăvara din noi are legătură cu cei dragi. 

Dacă sufletul are pentru cine să tresară, dacă ochii au pentru ce să zâmbească, atunci primăvara poate veni în orice clipă. Iar dacă într-o zi ni se pare că găsim mai greu rostul nostru aici nu înseamnă decât că am încetat să dăruim şi astfel fluxul iubirii a fost întrerupt din cauza noastră. Degeaba ne încăpăţânăm apoi în aşteptare. De nicăieri nu va veni ceea ce ar trebui, de fapt, să plece de la noi. Respirăm prin tot ce iubim. Prin cerul înalt, prin zâmbetul ochilor dragi. Prin albul din noi. Prin visele ce prind contur atunci când înţelegem că viitorul e în mâinile noastre. Încrederea e cel mai bun aliat. Cu ea poţi trece munţii. Din timp în timp, sufletul ni se înalţă, despovărat de nelinişti. La ceasul răspunsurilor, când încă o etapă a trecut, putem privi limpede. Abia atunci înţelegem de ce a trebuit să căutăm atât de mult primăvara din noi. 

Prieten este cel care-ţi redă curajul de a trăi atunci când te îndoieşti că mai merită. Cel care te ascultă, care te priveşte în ochi şi-ţi spune că eşti puternic, cel pe care gândul tău şi degetele tale îl caută când simţi că ţi-e greu. Prieten e cel ce nu te trădează pentru nici o avere din lume, care se gândeşte la tine pentru o clipă, când spune în şoaptă rugăciunea de seară. Cel care te face să nu te simţi singur şi nici părăsit, când toată lumea îţi întoarce spatele. Care te iubeşte necondiţionat, indiferent câţi bani ai sau nu în buzunar. Care te acceptă şi pune preţ doar pe cel care eşti şi pe sufletul tău. 

Mă-ntreb dacă-ţi pot fi prietenul pe care-l meriţi"

de Angela Ribinciuc 

sursa: https://plimbarelicumine.ro/2014/03/19/cartesente/

luni, 21 martie 2022

Iubirea nu are nevoie de farduri


– Nu vă supărați, aveți cumva o măsură mai mare? Asta mă cam strânge pe crac!

– Ce măsură credeți că vi se potrivește?

– XXL! Iubire XXL, însă aveți grijă la lungime. Să fie 32, nu 34, altfel va trebui să o întorc jos!

Așa ar suna iubirea dacă ar fi o modă. Vestea bună este că, în ciuda miilor de citate zemoase care circulă pe net, iubirea nu este modă. Nu există magazine de la care să o poți cumpăra, nu există sezoane de reduceri sau designeri de specialitate.

Serios, nici măcar marii învățați ai lumii nu sunt designeri de iubire, ci doar oameni de la care te poți îmbogăți cu infuzii de cunoaștere. Iubirea nu iese la spălat, nu se lăbărțează la gât, nu se rărește, nu se strică/rupe și nici nu o poți dona.

Iubirea înseamnă esența vieții. Iar asta nu are cum să poarte etichete și nici cum să-și schimbe forma de la sezon la sezon. Iubirea există de la facerea lumii și nu aș spune că s-a
schimbat prea mult peste timp.

În esență, la bază, ea este aceeași. Contextele sociale sunt cele care s-au schimbat și modul în care ne raportăm noi la ea. Chiar stau și mă întreb: oare cum se iubeau oamenii din peșteri? Oare cum își exprimau ei afecțiunea? Cum își cucereau ei femeile? Ce le ofereau de Crăciun! Stop! Frână… stai așa, Crăciunul a apărut mai târziu. Cum le mângâiau? Oare îi deranja mirosul? Se spălau înainte să…? Își vorbeau? Cum? Cu „fă“? Femeile își certau bărbații pentru că își uitau șosetele pe jos sau capacul ridicat la toaletă? Ooops, stai așa… că nu aveau nici toaletă și nici șosete. Și totuși, fac pariu că și oamenii ăia se iubeau.

Dacă nu s-ar fi iubit, lumea asta nu ar fi ajuns aici. S-ar fi autostins prin neprezentare emoțională. Sigur, oamenii nu-și pictau iubirea pe vremea aia, însă sunt convins că se mângâiau, că aveau forme clare de afecțiune, că aveau limbajele lor prin care să-și exprime iubirea.

Nu cred că aveau timp să scrie versuri sau să cânte pe sub balcoane, cum făceau mai târziu romanticii, însă pariez că, și dacă nu știau în cuvinte ce înseamnă iubirea, o simțeau și și-o exprimau așa cum puteau.

Acum, mii de ani mai târziu, iubirea este împopoțonată ca un pom de Crăciun. Are farduri
țipătoare, poartă haine de firmă și este extrem de complicată. Mai că își dă duhul de atâta brand!

Oamenii sunt cei care încearcă să o transforme într-o modă, neștiind că este imposibil să facă asta. Iubirea are drumul ei, indiferent de vremuri, și nu va pieri niciodată. A… că își va schimba limbajele, da, cu asta pot fi de acord. Nu am nicio îndoială în această prinvință.

Însă, dacă vom privi în profunzime, vom vedea că iubirea va exista mereu, aproape la fel de pură ca pe vremea oamenilor din peșteri. Pentru asta nu trebuie să facem mare lucru, ci doar să o dezbrăcăm de farduri, de preconcepții, de clișee, de abordări eronate, de confuzii, de prejudecăți, de îndoială și nesiguranță.

În momentul în care o vom putea vedea în toată splendoarea goliciunii ei, vom putea exclama cu o lumină aproape divină în ochi: „Wow, cât de simplu era!“

de Andrei Vulpescu

miercuri, 16 martie 2022

Nu amânați un sărut pentru o altă zi. Nu amânați o îmbrățișare pentru o altă dată!


În această lume rece, meschină, mediocră, materialistă și crispată, ne grăbim. Suntem mereu grăbiți, alergăm după ceva, uneori nici nu știm după ce. Alergăm… ne rătăcim prin țări străine. Alergăm pe drumuri necunoscute. Alergăm urmărind scopuri și uităm.

Uităm să privim curcubeul după o ploaie de vară. Uităm să ne alintăm picioarele, zdrobind roua dimineții de pe iarba moale. Uităm să spunem „te rog” și „mulțumesc.” Uităm să zâmbim și să prețuim viața. Credem că vom putea recupera unele momente pierdute.

Uităm să iertăm. Uităm să apelăm oamenii dragi, să discutăm cu ei, să-i vizităm. Uităm să iubim.

Doar iubirea este totul. Datorită iubirii s-au construit relații frumose, s-au ruinat imperii. Datorită iubirii ne-am născut. Datorită iubirii am avut prima noapte de amor. Datorită iubirii am spus ,,Da” în fața altarului. Datorită iubirii strălucește soarele, răsare luna și stelele.

Datorită iubirii mai cântă privighetoarea. Datorită iubirii mai există oameni fericiți. Datorită iubirii putem trece peste orice greutate cu capul sus.

Suntem ocupați cu lucruri mărunte încât pierdem frumosul, esențialul. Extraordinarul nu trebuie de căutat. El e aici lângă noi. Extraordinarul e azi, acum.

Nu amânați un sărut pentru o altă zi. Nu amânați o îmbrățișare pentru o altă dată. Nu amânați iubirea, nu căutați ceva, acel ceva poate fi lângă voi.

Deschideți ochii și veți vedea viața. Veți realiza că banii, bogăția nu sunt ceea ce doriți cu adevărat. Banii sunt buni atât timp cât nu te orbesc, cât nu-ți blochează mintea și sufletul. 

Iubiți!

 

marți, 15 martie 2022

Când vine vorba de iubire, trebuie să fie reciprocitate


E ușor de dorit pe cineva în viața noastră care să ne iubească.


E mai greu de găsit acel om. E greu de așteptat, de învățat din lecțiile vieții. E greu să nu persistăm în greșeli, să ne debarasăm de stereotipuri, de regulile societății, să fim naturali.


E greu să ne vindecăm sufletul rănit.

Nu toți putem și nici nu toți avem capacitatea, puterea, oamenii potriviți lângă noi, ca să luăm fiecare rană aparte și să o tratăm, să înțelegem de ce suntem plini de angoase, de frici, de temeri. Nu-i ușor să rămânem cu noi înșine și să ne ascultăm.

Doar că, în iubire nu putem clădi o relație durabilă, dacă trăim cu trecutul, dacă ducem cu noi fapte neiertate, răni necicatrizate. Relațiile sănătoase nu sunt egoiste. În relațiile sănătoase nu doar se cere, dar se și oferă. Este egalitate. În relațiile sănătoase oamenii trebuie să-și cunoască interiorul și emoțiile.

În dragoste este nevoie de înțelegere și reciprocitate.

Ne comportăm cu cel de alături așa cum am dori să se comporte alții cu noi. Îl iubim pe omul din viața noastră așa cum am dori noi să fim iubiți. Ne ajutăm reciproc. Ne ascultăm. Ne permitem ambilor să ne dezvoltăm, să ne îndeplinim dorințele. Ne acceptăm imperfecțiunile și momentele de tristețe.

Ne ținem de mână și suntem alături indiferent de circumstanțe.

Dragostea se epuizează, din momentul când unul dintre parteneri oferă mult mai mult decât celălalt. Când doar unul se implică în relație. Când doar unul întreține casa, familia și pasiunea.

Când este vorba de iubire, nu mai există „Eu”, ci este doar „Noi”.
 

marți, 8 martie 2022

Sărbătoarea de astăzi este un moment minunat pentru mine ca să-ți adresez câteva gânduri, draga mea Femeie!


Dacă ar sta în puterea mea, te-aș face să vezi cât de puternică ești și cât de multe lucruri extraordinare faci: ești fiică, ești mamă, ești soție sau iubită, lucrezi, ai grijă de casa și de cei dragi și nu de puține ori alegi să îi pui pe alții mai presus de tine.
 
Dacă ar sta în puterea mea, te-aș face să vezi că nu trăiești "într-o lume a bărbaților" la care te străduiești să te adaptezi, uneori prin supunere... Te aud atât de des spunând ca "am nevoie de el pentru că nu mă descurc sau mi-e frică să fiu singură" și de fiecare dată vreau să-ți spun că nu este adevărat: tu ești cea care alege să-și predea puterea si să o pună în mâinile unui alt om, care dispune de ea după bunul său plac, de multe ori neținând cont de tine și de dorințele tale. Ține minte mereu că tu îți creezi realitatea și viața prin alegerile și deciziile tale.
 
Dacă ai vrea, tu ai putea sa "muți munții" si să realizezi tot ceea ce vezi în visurile tale cele mai frumoase și nu ai mai aștepta de la nimeni să te facă fericită sau să îți dea (material, emoțional, profesional, social etc.) ceea ce și tu ai putea să obții, fără să fii nevoită să renunți la personalitatea ta.
 
Daca ai ști cat de puternică ești, chiar și atunci când iubești și ești sensibilă și tandră, nu ai mai accepta compromisuri și sacrificii doar pentru ca sa hrănești ego-ul altcuiva sau pentru că îți este frică că nu poți să te descurci în viață singură.
 
Da, este minunat să fii diplomată, caldă și calmă, însă conștientizează te rog că în mănușa de catifea se află o mână de fier. Nu mai permite nimănui niciodată să te facă să te îndoiești de tine, ci fii mereu demnă și încrezătoare în tine și în puterea ta interioară.
 
Evoluția ta si chiar a omenirii depinde de cât de mult îți valorifici tu însușirile naturale: inteligența, iubirea, acceptarea, frumusețea, comunicarea, grija pentru alții, empatia.
 
Îți doresc din suflet "La mulți ani" și te rog, fă-ți astăzi un cadou: privește-ti chipul în oglindă, zâmbește și spune-ți cât de mult te iubești! Ești minunată!
 
Te pup și te îmbrățișez cu drag!"
 
de dr. Ursula Sandner

luni, 7 martie 2022

Spune oamenilor dragi că îi iubești. Astăzi, mâine și în fiecare zi


Trebuie să le spunem mai des oamenilor la care ținem că îi iubim din tot sufletul. Să nu mai presupunem că știu. Să nu mai așteptăm un moment mai potrivit. Să nu mai amânăm... pentru că nu știm ce se va întâmpla mâine.


Nu mai presupune că oamenii la care ții știu că îi iubești. Și chiar dacă știu, întotdeauna cuvintele pot vindeca, pot da putere, pot inspira... de ce să nu le folosim? De ce să le ținem doar pentru noi? Nu știm ce va fi mâine... așa că ar fi bine să nu ne mai ascundem sentimentele, să nu mai amânăm momentele de iubire... și să spunem celor dragi nouă cât de mult înseamnă pentru noi.

"Te iubesc" înseamnă lucruri diferite în contexte diferite. Întotdeauna, totuși, există o modalitate de a cultiva afecțiunea și de a întări o legătură. Le spunem oamenilor că îi iubim pentru a afirmă o conexiune emoțională profundă și semnificativă.
Cum să spui "Te iubesc" fără să spui "Te iubesc"?

Trebuie să recunoaștem, uneori parcă este mai ușor să spui "Te iubesc" câinelui sau pisicii decât unui om drag (chiar și atunci când ești destul de încrezătoare că persoana care te aude îți răspunde cu aceeași monedă).

Chiar dacă există limbaje nonverbale ale iubirii (și acestea sunt de-a dreptul minunate), dragostea verbală este în continuare un mod esențial de a exprima ceea ce simți.

Cum spui "Te iubesc" fără să spui "Te iubesc"? Te învățăm noi mai jos:

1. Viața mea este minunată de când faci parte din ea.

2. Îmi este mult mai bine cu tine în viața mea.

3. Tu ai adus liniște și multă fericire în viața mea.

4. Mă faci să vreau să fiu mai bună decât sunt.

5. Tu mă ajuți să devin cea mai bună versiune a mea.

6. Îmi place de tine până la cer și înapoi.

7. Ești cea mai importantă persoană pentru mine.

8. Voi păstra pentru totdeauna amintirile pe care le creăm împreună.

9. Îmi place să fac lucruri noi cu tine.

10. Vreau să îmi împart viața cu tine.

11. Vreau să visăm împreună la un viitor minunat.

12. Iubesc la nebunie să te văd zâmbind.

13. Scopul meu în viață este să te fac să râzi.


Cum îi spui "Te iubesc" fără să spui nimic?

Folosește limbajul iubirii pentru a spune cuiva că îl iubești fără să te folosești de cuvinte.

Iubirea non-verbală poate include:

- atingerea fizică;
- timpul petrecut împreună;
- dăruirea cadourilor;
- servicii (lucrurile pe care le facem că să îi ușurăm viața celui de lângă noi).

Așadar, dacă nu vrei să folosești cuvintele (deși ar fi bine să faci asta pentru că puterea lor este incredibilă), încearcă să demonstrezi că iubești pe cineva recurgând la dragostea non-verbală.

Iată cum poți spune cuiva că îl iubești prin acțiuni și nu cuvinte:

- pui telefonul departe atunci când sunteți împreună - astfel îi demonstrezi că el este cel mai important pentru tine;

- asculți activ astfel încât să știe că ești atentă la ce îți spune;

- oferi un cadou bine gândit. Fă ceva de tipul do it yourself pentru puncte bonus;

- îl ajuți cu un lucru de care are nevoie;

- te ocupi de treburile casnice când el nu este acasă (deși acestea sunt taskurile lui);

- îți faci timp pentru o activitate preferată de-a lui pe care să o faceți împreună;

- îți amintești lucruri despre el - astfel îi arăți că îl asculți și că te interesează persoana lui;

- ești acolo atunci când are nevoie - cu prezența, cu sfaturi, cu încurajări, cu un umăr pe care să plângă.

sursa: https://www.kudika.ro/

joi, 3 martie 2022

Într-o zi, nu o să mai doară, într-o dimineață oarecare, vei știi cum să zâmbești!


Într-o zi, nu mai doare. Într-o dimineață oarecare, te trezești și a trecut. Amintirile nu îți mai spintecă sufletul. Îți umpli plămânii cu aer proaspăt și expiri cu putere, dorindu-ți să dai afară toată acea neliniște, care noaptea trecută parcă era încă acolo. Lacrimile au dispărut și ele pentru că le-ai plâns pe toate la vremea lor. Azi, după mult timp, îți simți sufletul ușor ca o păpădie. Nu știi de ce, cum și când s-a petrecut această "uitare", dar liniștea pe care o simți e ca o binecuvântare.

Nu te mai doare să faci slalom printre amintiri frumoase și nu-ți mai e teamă nici să ți le amintești pe cele dureroase. E liniște. Sufletul tău nu mai suspină nici de dor, nici de singurătate.

De dimineață, când te-ai privit în oglindă, te-ai redescoperit. Uitasei că poți să zâmbești și că îți stă atât de bine când faci asta. Așa că îți mai zâmbești o dată. Și încă o dată. Ești liberă. Ai reușit să te descătușezi din propriile lanțuri.

Iubim, iar fericirea își face cuib în sufletele noastre. Apoi, dintr-o dată, ea lasă cuibul gol, iar golul începe să doară. E aceeași poveste de fiecare dată. Întotdeauna nouă și întotdeauna veche.

Ne trezim deodată goi, iar golul acela se umple treptat cu amarul întrebărilor "De ce?", "De ce mie?", "De ce acum?", "De ce?". Am simțit-o fiecare în parte. O durere ce nu poate fi explicată în cuvinte, durerea unui gol. Aproape pentru toate durerile există un remediu rapid și eficace. Pentru această durere, însă, remediu nu este decât timpul. El face și desface, îți dă și îți ia, te rănește și te vindecă.

Doar timpul îți dă răgazul pentru a-ți aminti cum să zâmbești după ce ai pierdut și te-ai pierdut. Iar într-o dimineață oarecare, vei știi cum să zâmbești. Într-o zi, nu o să mai doară. Pur și simplu. Te vei trezi și va fi trecut.


de Iustina Ţalea
→ sursa: http://momenteinviata.ro/intr-o-zi-nu-mai-doare/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...