vineri, 3 iulie 2020

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată!


De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii

Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele…

Nu închidem uşile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiţi sau cu lecţia de viaţă învăţată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simţim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înţelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvântare şi iubire şi pentru a-l tămădui cu Hristos Euharistic. Dacă nu învăţăm să închidem uşile trecutului, nu vom vedea cealaltă uşă ce ni se deschide îmbietor în faţă şi ne tot uităm în urmă la cea deschisă cu speranţa că poate, poate cineva sau ceva intră pe ea…

Dacă n-aş fi fost acolo, dacă n-aş fi spus asta, dacă n-aş fi dorit, dacă n-aş fi fost orbit, dacă aş fi înţeles de ce, dacă aş fi avut răbdare, dacă… şi tot aşa. Gândurile, vorbele, atitudinile, dacă nu le ordonăm, nu le spălăm, ne vor acri, oţeti, ofili. Ţinem uşile şi ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnavă de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru că lucrurile s-au întâmplat altfel decât ne propusesem noi să se întâmple şi ne vine greu să credem că timpul nu se opreşte în loc.

Evoluăm. Creștem. Învățăm din greșeli

Chiar dacă au fost momente în care am cugetat, fără a acţiona evident, nădejdea şi rugăciunea sunt telefonul cu care îl ţinem pe Doamne atent. Ieri eram inteligent aşa că am vrut să schimb lumea. Astăzi sunt înţelept aşa că mă schimb pe mine !

În viaţă, dacă îţi arăţi durerile, poţi fi considerat slab. Dacă le ascunzi, poţi fi considerat insensibil… Aşa că cel mai bine este să trăieşti suferinţele cu şi în Hristos, iubind pe ceilalţi mai mult decât te iubeşti pe tine. Iubirea este cheia cu care întoarcem ceasornicul vieţii. Orice nu este iubire este putere a întunericului. Suntem pe pământ ca să învăţăm să iubim. Odată ce învăţăm să iubim, murim. Dumnezeu ne ia la El ca să-L iubim de Dânsul în chip desăvârşit. Dumirit sau nu, sufletul va face lumină în minte mai devreme sau mai târziu. Altruismul, aerul fiinţei ontologice ne subliniază în cursul de la şcoala vieţii că esenţa rămâne aceeaşi; dragostea care niciodată nu cade !

Important nu este ce ai făcut, simţit sau gândit în viaţă, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învăţat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulţumit de tine şi de cei din jur. Nu ziua de ieri ne face să fim cine suntem, deşi ar părea, ci în pofida tuturor evidenţelor, ce ne defineşte este astăzi şi mâine, starea de prezenţă continuă.

Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii ! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul… Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur !

Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor !

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată ! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.

Bucura-te de minunea de a fi şi caută Bucuria în Potir ! 

de Ieromonah Hrisostom Filipescu

joi, 2 iulie 2020

Dragostea ta nu poate schimba un om, atât timp cât el nu și-o dorește


Ai făcut vreodată imposibilul de a ajuta pe cineva să se schimbe? Să aprinzi o lumină în sufletul său pierdut? Ai dat toată puterea și energia ta pentru a topi inima înghețată a omului tău? Să-i arăți că poate deveni mai bun, cel mai bun?

Ai întâlnit vreodată un om care, în general, „nu era al tău”? În fond, bănuiai că nu aveți viitor, dar nu ai schimbat nimic?

Poate că se temea pur și simplu de obligații grave? Sau era captiv de dependențele sale, pe care nu le putea învinge? Sau te-a înșelat literalmente la fiecare pas? Sau te-a umilit și insultat constant?

Dar în loc să fugi… ai rămas. Ai luat-o ca pe o provocare. Ai crezut orbește că el se poate schimba și tu chiar ești persoana care îl poate ajuta în acest sens. Cine, dacă nu tu, îl vei ajuta să devină o versiune mai bună a sa?

În loc să pleci, ai continuat să ierți, în ciuda tuturor aventurilor. Ai continuat să speri că totul poate fi diferit dacă încerci ceva mai mult. Au continuat să crezi că în cele din urmă se va schimba, deși nu au fost respectate condiții preliminare pentru acest lucru.

Ai încercat vreodată să vindeci pe cineva care nu și-a dorit-o? Să salvezi pe cel care nu ți-a cerut-o? Sau să-l schimbi pe cel care a rezistat cu toată puterea?

Dacă da, atunci permite-mi să-ți spun un aspru adevăr: totul a fost în zadar. Pentru că misiunea ta a fost inițial imposibilă. Pur și simplu ai pierdut timpul și energia, irosit lunile și anii vieții sale. Le-ai dedicat cuiva care nu a apreciat niciodată și nu-ți va aprecia eforturile și sacrificiile.

Știu că speri că într-o bună zi iubitul tău va înțelege totul și va începe să te trateze așa cum o meriți. Ești sigură că își va da seama cât de mult ai făcut pentru el.

Dar asta nu se va întâmpla. Niciodată. El va rămâne la fel ca întotdeauna. Și singurul lucru pe care îl poți face este să te salvezi înainte să te distrugă complet.

Știu că ești plin de optimism și credință. Crezi că dragostea ta este atotputernică. Speri că va înțelege câtă durere ți-a provocat și va deveni persoana la care ai visat întotdeauna.

Da, este adevărat. Dragostea este atotputernică și poate muta munții. Dar, din păcate, ea nu poate lumina sufletul celui care preferă să trăiască în întuneric.

Ea nu poate repara un om peste noapte. Ea nu poate înlocui sufletul său.

Pentru că nu vrea deloc să se schimbe. Aceasta ar trebui să fie decizia lui, nu a ta.

Cât de naivă ești când visezi că schimbi pe cineva. Știi de ce? Pentru că nu poți schimba o persoană până când el însuși nu o dorește. Oricât de greu ai încerca.

Nu ești mamă pentru iubitul tău și nu ești obligată să-l crești. Nu ești îngerul lui păzitor și nu ești obligată să-l conduci prin viață.

Nu mă înțelege greșit. Nu spun că nu ar trebui să-ți susții partenerul. Nu spun că nu ar trebui să-l ajuți dacă vrea să devină mai bun. Și nu spun că nu ar trebui să crezi în el și să-l inspiri dacă ia inițiativa.

Dar asta ar trebui să fie decizia lui …

Doar ține cont de faptul că persoana pe care încerci cu încăpățânare să o schimbi, nu e omul tău. Ți l-ai imaginat. L-ai pictat în imaginația ta. Atât!

El – e doar un drumeț oarecare. Și asta e problema lui, și nu a ta.

Sursa: cluber
© Articol tradus de Ești minunată


marți, 30 iunie 2020

O persoană căreia îi pasă cu adevărat de tine nu te va face să treci niciodată prin iad


Dragostea nu ar trebui să doară.

Dragostea nu trebuie să fie dificilă și insuportabilă.

Adevărul este că toți vrem un singur lucru – înțelegere.

Orice altceva, oricât de frumoase sunt cuvintele ascunse în spatele ei, nu pot fi numite iubire!

Cu toții suntem de acord cu aceste afirmații, știm minunat CE ar trebui să fie dragostea, dar … În același timp, acceptăm o relație care ne transformă viața în iad!

Și asta nu este totul! De asemenea, justificăm acțiunile altor oameni, susținând că fac acest lucru din dragoste. Ne trag în iad pentru că iubesc? Nimic nu pare ciudat ?!

Din anumite motive, continuăm să ne convingem că iubirea nu este o călătorie cu o barcă plină de plăcere într-o zi de vară, ci o muncă grea în transpirații și sacrificii constante.

O persoană care te iubește sincer, din toată inima, nu te va face să treci prin iad pentru a fi alături de el. Omul care iubește cu adevărat, nu te va trage în iad! Doar acel care nu te iubește, te va trage acolo doar pentru a te distruge. Poate o persoană iubitoare să facă asta ?!

Omul care iubește nu te va răni niciodată atât de mult. Nu-ți va aduce niciodată atâtea lacrimi.

Persoana potrivită nu te va face să suferi niciodată. Nu te va face niciodată să crezi că iubirea trebuie să fie grea și complicată.

Nu te va umili, nu te va forța să te îndoiești de tine. Nu-ți va arunca niciodată în față fraze de genul: „Tu însuți ești de vină pentru tot!”.

Persoana potrivită nu va renunța la tine niciodată, mai ales în momentul în care vei avea nevoie de ea.

O persoană care iubește cu adevărat, dimpotrivă, va deschide o nouă lume pentru tine. Va deveni pentru tine cea mai strălucitoare și mai caldă rază de soare într-o dimineață rece. Ea te va ridica atunci când te vei poticni, te va ajuta să-ți întinzi aripile și să zboare în sus.

Vei simți întotdeauna susținerea. Nu vei fi speriat, nu vei fi rănit …

O astfel de persoană te va ajuta să înțelegi un adevăr foarte important: „Dragostea este cel mai sincer lucru din lume și nu trebuie să lucrezi din greu pentru a-i menține focul”.

Persoana potrivită va trăi astfel încât să-ți provoace zâmbete pe fața ta, cât mai des posibil. Nu va risipi timp pentru a-ți demonstra clasica iubire. Până la urmă, tu ești sensul vieții lui.

El te va privi întotdeauna într-un mod special – cu blândețe și căldură. Această viziune nu poate fi confundată cu nimic în lume. În ea este Iubirea însăși.

Căldura îmbrățișării sale va deveni pentru tine un adevărat refugiu din toate problemele și adversitățile vieții. Ai visat întotdeauna la un astfel de loc – să fii calm și ușor.

E o asemenea iubire pe care ai visat-o că te va face atât de puternic, încât vei putea muta munții.

Persoana potrivită nu-ți va insufla niciodată ideea, că iubirea poate fi dificilă.

Dimpotrivă, va face tot ce îi stă în puteri pentru a-ți arăta și dovedi că iubirea poate, și ar trebui să fie ușoară. A fi fericit este atât de simplu și firesc atunci când o persoană iubitoare și grijulie este în apropiere.

Orice altă „iubire” nu e dragoste de fapt. Deci, oprește-te. Gândește-te cu atenție și trage concluziile corecte.

Nu te mai minți, convingându-te că persoana care te face să suferi, te iubește.

Te minți că relațiile necesită o muncă infernală și efort inuman, iar în caz contrar, te va părăsi și vei fi de vină.

Nu mai pierde dragostea și lacrimile pe relații care nu merită!

Cu siguranță vei întâlni pe cineva care te va iubi cu adevărat și nu te va trage în iad. Vei recunoaște imediat acea persoană: lângă ea vei fi liber și ușor. Mult noroc și dragoste!

sursa: internet

luni, 29 iunie 2020

Cum este omul care în realitate nu te iubește

 
Te doare să știi că omul pe care îl credeai cel mai aproape de sufletul tău este atât de distant. Te doare atunci când înțelegi că nu e de vină soarta, nici anii ce au trecut, nici unele cuvinte rostite aiurea. Există o banală absență a celei mai importante emoții. Există un fel de a fi care construiește un zid de nepătruns între voi.
Există ziua când, anulând și ultima picătură de speranță, ajungi la o singură concluzie: omul de alături nu te iubește și poate că nu te-a iubit vreodată.

Omul care nu te iubește nu se ascunde sub măști de neînțeles. Sau, chiar de ar încerca acest lucru, nu va reuși să ascundă și emoția primară, acea descoperire de sine, acel autentic exprimat în gesturi și dovezi de atașament.

Vei ști după felul în care refuză să te privească în ochi, atunci când îl provoci să fie sincer. Vei ști asta încercând să-l întrebi despre propria sa lume, despre prieteni și visuri, despre dorințe și trecut, fără a-l simți acolo, gata să-ți spună despre toate. Veți trece unul pe lângă celălalt și de fiecare dată schimbul de emoție va fi o povară, o suferință, un fel de a îndepărta.

Lipsa de iubire îl transformă pe om. Îl face mic sau indiferent în fața realității. Îl supune unui test al timpului pe care sigur nu-l va trece cu brio. Va merge pe un drum periculos, la finalul căruia, resemnat, va recunoaște ceea ce ascundea de mult timp.

Să nu echivalezi acel om cu întreaga lume, refuzând orice schimb de emoție și de energie. Retrage-te din povestea care nu ți-a îmbrățișat iubirea, adună-ți visele toate și păstrează-le în inima ta. Într-o zi, inima ta va bate din nou pentru un om drag și atunci povestea va fi mai frumoasă ca oricând.

Nu regreta un moment consumat, chiar dacă îl vei mai păstra în suflet. Unii oameni nu-și potrivesc dorințele, așteptările, liniștea sau nebunia și este firesc asta. Nu este firesc să porți cu tine o emoție, știind că în timp s-a transformat în lanțuri care te țin pe loc. Ai curajul să te iubești mai mult, să te accepți mai mult, să-ți oferi mai multă libertate.

Timpul îți va oferi răspunsuri. Până atunci, fii sinceră cu tine, crede în tine, investește în tine. Ești cel mai bun prieten al tău, ești firul de lumină al vieții tale. Fii sigură că într-o zi, astăzi sau peste câțiva ani, cineva își va purta pașii pe drumul tău. Va găsi atât de apropiate poveștile voastre, va dori să te asculte și să-ți spună despre orice. Alături de el vei fi liberă și fericită, veți trăi iubirea firesc și cu seninătate. Te va privi în ochi și vei găsi acolo dragoste, multă dragoste.

© Sufletisme.ro

vineri, 26 iunie 2020

Sunt...


Sunt clipe în viaţă când o simplă privire e de ajuns pentru a-ţi tăia respiraţia; sunt momente în viaţă când un singur cuvânt îţi trezeşte sau îţi adoarme întreaga fiinţă; sunt secunde de care depind vieţi şi minute de care se ţin destine;

sunt atingeri care se împletesc în trăiri de care nu te mai lipseşti întreaga viaţă; sunt îmbrăţişări care îţi opresc în loc timpul şi îţi strâng toate simţurile pentru a ţi le prinde într-un bucheţel de împliniri!

sunt dorinţe care te sperie atât de tare încât te fac să renunţi la ochii lui, de teamă să nu vină o zi în care strălucirea lor să îţi vadă ochii tăi înlăcrimaţi;

sunt rugi înălţate spre cer care te pun în genunchi chiar când te gândeai că acolo te vei afla doar cu câteva clipe înainte să mori; şi te întrebi cum se poate să îţi îngenunchezi mândria şi te apleci, împreunându-ţi mâinile pentru a cere câteva clipe în plus, câteva minute de MAI VREAU!

sunt lacrimi care rămân în colţul ochilor din mândrii şi temeri; sunt lacrimi al căror curs îl lăsăm să îşi urmeze drumul tocmai pentru că ştim că orgoliile nu ne ajută la nimic; şi ne găsim curajul să le lăsăm să cadă, să ne inunde ochii şi să ne umezească buzele!

sunt Inimi care simt fără să spună prin vorbe; pentru că Ele nu au învăţat alfabetul nostru; sunt suflete care plâng pentru că şi-au pierdut jumătatea sau nu au găsit-o decât după mulţi ani, într-un sertar prăfuit, şi, de teamă să nu fie “infestată” cu mucegai, o lasă pe masă, rătăcind, undeva.

sunt picături de apă pe care le-am văzut în lumina timpului meu şi care mă spală în fiecare zi de nefericire!

sunt oameni în viaţa mea… pe care i-am întâlnit din întâmplare şi care m-au făcut fericită prin simpla lor privire;

sunt oameni în viaţa mea care mi-au dat în dar bucuria fiecărei clipe; care m-au învăţat că “în viaţă trebuie să fii şi puţin egoist”, că “trebuie să faci doar ce simţi”; pentru care m-am întors când am plecat pentru a-i mai privi pentru o clipă doar; cărora le-am spus “ADIO!” fără cuvinte sau cărora le-am spus-o din durerea aceea surdă născută din teama de a nu suferi încă o dată!

Oameni care mi-au spus “TE IUBESC!” fără să se gândească dureros că i-aş putea respinge, oameni pe care îi admir pentru tăria lor, pentru puterea de a crede că totul în viaţă ţi-e dat să îl trăieşti o singură dată!

sunt oameni în viaţa mea de la care am avut aşteptări şi care m-au dezamăgit tocmai pentru că am aşteptat ceea ce ei nu aveau de unde să-mi dea; oameni pentru care am făcut TOT şi care nu au făcut nimic pentru mine; oameni pentru care nu am făcut NIMIC şi care au făcut din clipă veşnicie pentru a mi-o da în dar!

sunt oameni de la care am primit buchete imense de flori şi care nu mi-au smuls un surâs măcar!

Şi oameni de la care am primit un ghiocel prin care mi-au dat tăria de a merge mai departe, chiar dacă sunt înlăcrimată la fel ca el.

Chiar dacă sunt la fel de plăpândă şi la fel de trecătoare!

Ei mi-au spus fără să ştie “… pentru că renaşti de fiecare dată când nimic nu mai dă şanse de dezgheţ!”

de psiholog Monica Berceanu

luni, 15 iunie 2020

Iubirea inseamna libertate si armonie, iar atunci cand ele lipsesc, nu este vorba despre iubire, ci despre ego-ul (egoismul) tau care nu stie sa piarda cu demnitate.

Aproape in fiecare zi aud de la diferite persoane cum isi controleaza partenerul/partenera pe ascuns sau fatis: ii cauta in telefon, in mesajele de pe retelele de socializare, in lista de apeluri, pun microfoane in masina, platesc detectivi particulari sa-i urmareasca etc.

De multe ori, tocmai pentru ca isi doresc asta, gasesc cate ceva compromitator si incep scandalurile, amenintarile cu despartirea si divortul, santajul emotional, dramele si tot ceea ce urmeaza dupa o altfel de "descoperire".

In plus, cu toate ca uneori gasesc dovezi, nu pleaca din relatie, ci se folosesc de ceea ce au gasit pentru a genera conflicte nesfarsite.

Aceasta realitate ne arata cum percepem noi relatiile: "esti al meu/a mea", "am drepturi asupra intimitatii tale", "nu ai voie sa vorbesti cu nicio persoana de sex opus in afara de mine", "faptul ca ai spus ca ma iubesti imi da dreptul sa fac pe politistul cu tine, sa te urmaresc si sa te pazesc"...

Oare asta sa insemne iubirea? Posesivitate, control, gelozie, santaj emotional, drama si scandal?

Daca esti atat de nesigur pe tine sau pe relatia ta, de ce mai continui? Daca nu te simti iubit, apreciat, dorit, daca nu ai incredere in partenerul tau ca sta langa tine pentru ca isi doreste asta, pentru ca te place (si nu pentru ca il controlezi sau il obligi in vreun fel), de ce mai stai in acea relatie?

Un alt aspect asupra caruia vreau sa iti atrag atentia este felul in care te simti atunci cand cauti dovezi ale infidelitatii partenerului tau: incepe sa-ti bata inima cu putere, se descarca adrenalina, ti se strange stomacul etc. - pe scurt, iti dai tot organismul peste cap. Iar cand gasesti, simti ca iti pica cerul in cap... Asa alegi tu sa traiesti?

Iubirea inseamna libertate, inseamna sa intelegi faptul ca un alt om sta langa tine pentru ca isi doreste si atat timp cat isi doreste sa faca asta. Nu poti sa-l tii langa tine cu forta, cu dramele tale, cu santajul emotional. Daca recurgi la astfel de mijloace reusesti doar sa-l indepartezi si mai repede de tine, deoarece nimeni nu vrea sa traiasca in stres si in captivitate.

Un alt om alege sa-ti fie alaturi pentru tot ceea ce aduci tu frumos in relatie - pentru atentia si afectiunea pe care i le oferi. A intrat in relatie cu tine pentru ca se simtea apreciat, valorizat, iubit. Nimeni nu va pleca dintr-o relatie in care exista compatibilitate, armonie, iubire, atentie, afectiune, grija si interes - asta ne dorim cu totii sa primim intr-o relatie, nu scandal, drama, santaj emotional.

Te simti bine in relatie? Perfect, bucura-te. Nu simti ca primesti ceea ce-ti doresti? Pleaca, fara tot acel scandal inutil care oricum nu-l va face pe partenerul tau sa te iubeasca mai mult, din contra. Va ramane langa tine o perioada din mila, dar asta nu are nimic de-a face cu iubirea.

Iubirea inseamna libertate si armonie, iar atunci cand ele lipsesc, nu este vorba despre iubire, ci despre ego-ul (egoismul) tau care nu stie sa piarda cu demnitate.

de dr Ursula Sandner

marți, 9 iunie 2020

Cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viață nu au nevoie de așteptări, premeditare sau speranțe prea mari.


Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care se întâmplă pe neașteptate, spontan. Cele mai frumoase fotografii sunt instantaneele. Cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care ți le-ai făcut fără să le plănuiești. Cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viață nu au nevoie de așteptări, premeditare sau speranțe prea mari. Pur și simplu se întâmplă. Nu când ne dorim noi să se întâmple, ci atunci când le vine vremea sau când avem cea mai mare nevoie.

Ai încredere că viața ți-a pregătit ceva bun. Chiar dacă uneori e grea și îți dă bătăi de cap, de suflet. Avem nevoie și de momente mai puțin plăcute, uneori pentru a ne aduce cu picioarele pe pământ și a ne ancora mai bine în realitate, alteori pentru a ne da unele lecții de care avem nevoie pentru a fi fericiți. Câteodată pentru că suntem oameni și avem datorii de plătit, iar altădată pentru că avem nevoie să știm să apreciem mai mult lucrurile frumoase care ne sunt oferite sau oamenii minunați pe care îi avem ori îi vom avea alături.

Câteva dezamăgiri, câteva zile proaste sau acei câțiva oameni care te-au rănit nu înseamnă că viața nu e frumoasă sau că nu merită trăită din plin. Faptul că nu ți s-au îndeplinit toate dorințele atunci când ai vrut nu înseamnă că nu meriți sau că nu se vor împlini când va fi timpul lor. La fel cum unele așteptări prelungite care par a dura la nesfârșit nu sunt neapărat infinite.

Uneori, în foarte puțin timp se poate întâmpla ceea ce nu ți s-a întâmplat o viață întreagă. Poți întâlni în câteva minute oameni minunați care par hotărâți să îți aducă fericirea după ce mult timp ai așteptat ca ea să îți fie oferită de cei care au refuzat cu vehemență să o facă, fie pentru că nu au vrut, fie pentru că nu au putut.

Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care se întâmplă pe neașteptate, spontan. Cele mai frumoase fotografii sunt instantaneele. Cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care ți le-ai făcut fără să le plănuiești. Cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viață nu au nevoie de așteptări, premeditare sau speranțe prea mari. Pur și simplu se întâmplă. Nu când ne dorim noi să se întâmple, ci atunci când le vine vremea sau când avem cea mai mare nevoie. 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...