duminică, 25 ianuarie 2015

Vindecare...prin smerenie


1) Nu-ți judeca aproapele. 

2) Arată-i aproapelui iubirea în orice împrejurare. 

3) Socotește-l pe cel de lângă tine, din afara ta, mai presus de sine. 

4) Ascunde faptele tale bune și virtuțile tale (nu te lăuda cu ele). 

5) Recunoaște-ți greșelile proprii și nu le repeta. 

6) Iartă-te pe tine și pe ceilalți. 

7) Nu te încrede în voința proprie, ci în Voia lui Dumnezeu. 

8) Fii răbdător. 

9) Nu agonisi. 

10) Practică tăcerea. 

11) Înfrânează-te. 

12) Fii blând și simte compasiunea. 

A atinge iubirea din inima noastră

Dacă noi am practica aceste virtuți, numai pe ele singure, am crește în interior, am simți cu adevărat iubirea pe care inima noastră o poartă în ascunsul inimii, căci acolo, în inimă, cum spun sfinții părinți, e lăcașul lui Dumnezeu. Inima noastră fizică e vehiculul iubirii, căruia îi dăm putere să funcționeze, practicând smerenia, respectiv cele două mari forme ale iubirii: iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru oamenii din jurul nostru. Scopul vieții nu este acela de a dobândi lucruri, de a poseda oamenii la fel ca pe niște obiecte, de a obține titluri și a apărea mari în fața lumii și de ochii lumii, ci acela de a conștieniza iubirea și adevărata sursă a iubirii, care este în noi înșine, este Dumnezeu în inima noastră. Aceasta este cea mai înaltă formă de iubire posibilă, adevărata iubire, este țelul și capătul căutărilor noastre: doar atingând iubirea aceasta și trăind-o în noi înșine avem șansa mântuirii și a îndumnezeirii. În mod potențial, oricărui om îi este dăruită șansa de a atinge iubirea în propria sa inimă și comuniunea cu divinul din sine, numai că omul caută sprijinul în afara sa, omul se atașează periculos de alți oameni, devine dependent de alții, de oamenii apropiați, de un om iubit și, prin aceasta, el încalcă însăși legea iubirii. Într-un fel sau altul, practica smereniei ne ajută să iubim, iar iubirea ne ajută să ne smerim, înțelegând că treapta esențială către iubirea de Dumnezeu, treapta ultimă este abandonul Egoului nostru , a voinței proprii, ceea ce înseamnă că-i permitem iubirii divine să lucreze prin noi, să se manifeste prin noi și să ne vindece, deopotrivă pe noi și lumea din jurul nostru. Dependența de un alt om sau de lucrurile lumii este cauzată de eșecul nostru de a găsi iubirea în noi și aceasta este- poate- lupta fundamentală a omului, căci în dependență el crede că iubirea și vindecarea vin din lume, dintr-o ființă iubită, din a avea bani 
sau diferite alte forme de posesiune. Când suntem dependenți de formele lumii, punem voința noastră mai presus de voința divină și suferim cumplit; când suntem liberi de lume înseamnă că liberul nostru arbitru a ales să se supună Voinței divine și să-i permită iubirii adevărate să se exprime prin noi. A iubi cu iubirea lui Dumnezeu înseamnă a fi vindecați...

Vindecarea este un proces de transformare de sine

Cu alte cuvinte, vindecarea presupune un proces de transformare de sine, care poate dura mulți ani, desigur, practicând iubirea și smerenia în mod conștient, în toate situațiile vieții, fără nici o excepție. Chiar dacă eșuăm, chiar dacă nu reușim întotdeauna, chiar dacă Egoul omenesc ne atrage și ne ispitește, chiar dacă întreaga lume ne-ar sta împotrivă, noi suntem iubiți și susținuți continuu din interior, adesea și din exterior, prin Grația Divină, să atingem vindecarea ființei noastre sau măcar să pășim apăsat către ea. Vindecarea nu este doar un proces fizic, cum tindem să credem, ci unul spiritual, profund, care ne cere să ”coborâm mintea noastră în inimă”, cum spun tot sfinții părinți, pentru ca gândurile noastre omenești să fie impregnate cu mireasma desăvârșită a iubirii lui Dumnezeu, ce izvorăște din inima noastră. Gândurile omenești sunt precum norii negri, care ascund soarele, iar atunci când soarele e ascuns, viața se ofilește, viața suferă, viața se rătăcește și noi suferim, iar suferința noastră e semnul separării de Sine și semnul separării de divinul care-i atât de aproape, atât de frumos și de puternic...în inima noastră. Redescoperirea iubirii divine din inima noastră și trăirea în această iubire se numește vindecare. Restul este doar...ameliorare! 

de Maria Timuc

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Nu mai căutați fericirea acolo unde ați pierdut-o!


Intrăm în relații plini de speranță, visând că ne vom găsi sau întreține fericirea. Ne îndrăgostim, suntem cu capul în nori și ne imaginăm că în felul acesta va decurge viața noastră, de acum înainte. În jurul nostru miroase a fericire. Însă după ce îndrăgosteala se duce și ar trebui să trecem la nivelul următor, lucrurile pot lua o altă turnură.

Poate pentru că nu suntem pregătiți pentru mai mult decât pentru ceea ce tocmai s-a terminat.

Poate pentru că nu concepem că relațiile sunt și altceva, nu doar lapte și miere.

Poate pentru că încă nu suntem suficient de maturi să gestionăm problemele care pot apărea.

Poate pentru că descoperim că, de fapt, nu avem în comun ceea ce ne trebuie pentru un drum mai departe.

Sau poate pentru că iubim diferit, sau, pur și simplu, nu suntem unul pentru celălalt. 

Și atunci suntem nevoiți să ne luăm la revedere, să rămânem cu amintirile frumoase și să mergem mai departe. Separat! Ideal așa ar fi, însă suntem oameni, avem slăbiciuni și, uneori, ne este imposibil să ne detașăm și să vedem din afară cât de clar este că s-a terminat.

Ne încăpățânăm să reluam firul relației, din nou și din nou, pentru a realiza unde am greșit și cum am putea repara. Întoarcem relația pe toate părțile, încercăm să o resuscităm și refuzăm să acceptăm prezentul.

Suntem chinuiți de “cum ar fi fost dacă…”, iar acest gând nu ne dă pace, ne dă speranțe, ne facem iluzii. 

Nu acceptăm că nu vom mai regăsi fericirea în locul în care am pierdut-o. Am vrea să fie posibil să o luăm de la capăt, să dispară tot ce-a fost urât și prost, să ne purtăm altfel, să avem alte reacții, să fim altfel. Însă asta este imposibil. Chiar de-am avea șansa să retrăim totul, nu știu dacă am schimba ceva. Și asta pentru că suntem dispuși să ne schimbăm comportamentul abia după ce am pierdut relația.

Însă fericirea nu mai este de mult acolo, așa că perseverenţa cu care o căutăm nu va da roade.

O căutăm și sperăm, poate pentru că ne este teamă. Teamă că s-a dus, că asta a fost și am ratat-o. Ne e teamă că alta nu va mai veni.

Dar fericirea e în noi, nu în relații, nu în cei de lângă noi. Data viitoare, în relațiile ce vor veni, putem fi și mai fericiți. E alegerea noastră! Fie alegem să batem pasul pe loc, răscolind printre amintiri după bucăți de fericire, fie alegem să adunăm ce-a fost frumos în relație, și să mergem mai departe. Cu demnitate și speranța că data viitoare vom greși mai puțin, vom fi mai înțelepți, mai atenți, mai pregătiți, sau mai potriviți. 

vineri, 23 ianuarie 2015

Să TRĂIEŞTI, nu să exişti: 6 semne că îţi iroseşti viața


Funcţia adevărată a unui om este să trăiască, nu să existe. Nu îmi voi irosi zilele încercând să le lungesc. Am să încerc să îmi folosesc timpul. – Jack London

Iată 6 semne care îţi arată că, poate, îţi pierzi timpul vieţii. Dacă găseşti că anumite aspecte dintre cele enumerate ţi se potrivesc, nu te panica, nu te autocritica. Mai bine priveşte totul cu umor şi apoi încearcă să te scoţi din acea trapă şi să începi o nouă viaţă. Mai frumoasă. Mai sănătoasă.

Îţi iroseşti viaţa dacă…

1. Ai un corp nesănătos, o minte şi un suflet bolnave

Dacă ai tendinţa de a te îngrijora prea mult, ai tendinţa de a te plânge în legătură cu trecutul tău şi nu te străduieşti să faci mai mult pentru prezent, atunci s-ar putea să nu fii prea bine la nivel mental. Este esenţial să mănânci sănătos, să faci exerciţii fizice să practici forme de liniştire a minţii (chiar şi ruga fac
e parte din aceeaşi arie); este esenţial să îmbrăţişezi natura în solitudine.

2. Eşti foarte negativ/ă

· „Cea mai bună armă împotriva stresului este abilitatea noastră de a alege un gând faţă de un altul.” – William James

Fericirea este cu adevărat o alegere. Dacă eşti prea negativ/ă, dacă mereu vezi mai degrabă jumătatea goală a paharului şi te plângi prea mult, atunci alegi tristeţea. Dar viaţa este miraculoasă şi merită să te bucuri de ea. Bucură-te de savoarea ei. Începi chiar acum.

Cu destul exerciţiu, gândurile negative vor începe să dispară. Şi chiar atunci când ţi se pare că în jurul tău lucrurile nu stau deloc bine, chiar şi atunci poţi aprecia modul cum gândurile pozitive te fac atât de puternic/ă. Gândirea pozitivă ne ajută să ne păstrăm un organism sănătos, după cum au arătat chiar mai multe studii în ultima perioadă.

3. Nu te-ai schimbat îndeajuns

· „Nu drumul este dificil. Dificultatea este drumul.” – Søren Kierkegaard

Pentru a avea parte de exeperiențe transformatoare, trebuie să părăsim zona noastră de confort. Dacă nu călătoreşti, dacă nu schimbi peisajul vieţii tale, din toate punctele de vedere şi îţi cauţi mereu scuze. Există atât de multe lucruri de învăţat, de aflat. De experimentat. Nu te închide în tine bucură-te de toate darurile vieţii. Imbratișează uraganul, dansează cu apocalipsa. Limitează-ţi pe cât posibil limita de confort, pentru a evolua, pentru a te preschimba şi pentru a învăţa. Vei rămâne uimit/ă de câte eşti capabilă să faci!

4. Îi laşi pe ceilalţi să îţi dicteze ce să faci

· “Oamenii furioşi vor că tu să îi vezi cât sunt de puternici. Oamenii care te iubesc vor să vadă cât eşti de puternic.“ - Chief Red Eagle

Nu există nimic greşit în a primi un sfat bun din partea cuiva. Dar ţine minte, doar tu poţi evalua cât este de bun acest sfat. Nimeni nu ştie mai bine decât tine, anumite aspecte ale vieţii tale. Dacă laşi pe oricine altcineva să îţi conducă viaţa, să îţi spună ce să faci, să îţi spună ce e mai bine pentru tine, atunci poate că de fapt ţi-o iroseşti.

5. Nu te simţi valoros/valoroasă

· „Devenim cu atât mai valoroşi cu cât ne antrenăm minţile să devină mai impersonale. Devenim mai buni cu cât acceptăm universul, ne gândim mai mult la măreţia sa şi mai puţin la micimea noastră.” – Rebecca Goldstein

· Să învăţăm a ne auto-preţuim este un lucru în acelaşi timp dificil şi... uşor. Dacă te auto-surprinzi adesea minimalizându-te, este timpul să îţi schimbi atitudinea şi să înţelegi că eşti o fiinţă valoroasă, pentru simplul fapt că... EXIŞTI.

6. Îţi petreci prea mult timp îngrijorându-te din cauza banilor

„Nu te
simțí invidios/ invidioasă pe aceia care trăiesc într-un paradis al proştilor, căci doar un prost poate crede că aceea este fericirea” - Bertrand Russell

Crezi că munca este singurul lucru care contează pe lume? Te înşeli… Dacă munca este doar acel ceva care îţi aduce bani, atunci înseamnă că îţi iroseşti viaţa.

Banii sunt probabil, cea mai mare distracţie a vieţii pentru noi oamenii, dar ei nu înseamnă totul. Din păcate, din punct de vedere cultural, li s-a dat o prea mare importanţă banilor şi trăim astăzi bazaţi pe un sistem de valori nesustenabil.

Mulţi dintre noi credem că averile ne-ar putea cumva salva, că banii ne pot aduce fericire şi iubire. De fapt, banii sunt doar o unealtă prin care putem potenţa anumite aspecte care sunt deja frumoase în viaţă. Problemele apar atunci când ne transformăm noi înşine în maşinării de făcut bani. Dar trebuie să renunţăm la această condiţionare socială. Căci altfel… NE IROSIM VIAŢA!

sursa:
http://www.garbo.ro/

joi, 22 ianuarie 2015

Răsfăţul pe care îl merităm


Azi voi scrie o postare diferită de ceea ce scriu eu de obicei, mai ales că nu numai o dată m-aţi întrebat de ce nu fac recenzii sau câte un review despre lucruri care îmi plac sau care îmi displac şi despre lumea mea şi obiceiurile mele. Eu mă gândisem că sunt deja bloguri dedicate pentru tot felul de lucruri, dar voi scrie şi eu cu plăcere atunci când voi simţi nevoia să scriu despre lucruri pe care le cunosc şi pe care le consider utile pentru cititorii mei.

Azi voi scrie despre noi, femeile, despre felul în care ne îngrijim frumuseţea. Sau urâţenia (pentru cele care se simt urâte), pentru că şi ea trebuie îngrijită până la urmă.

Să fim sincere: nu toate suntem nişte frumuseţi răpitoare, nu toare reuşim să avem siluete de vis şi ten imaculat. Dar cu siguranţă toate putem fi frumoase, cu condiţia să ne îngrijim frumuseţea dată de natură, să ascundem micile imperfecţiuni şi să evidenţiem calităţile cu care am fost înzestrate. Putem fi frumoase chiar și mai plinuțe, chiar și când nu mai suntem tocmai în floarea vârstei și chiar și cu defectele cu care ne-a lăsat natura.

Multe femei îşi imaginează că îngrijirea personală presupune tratamente cosmetice sofisticate şi costisitoare și mult timp dedicat. Greşit.

Mă întristează să văd din ce în ce mai multe femei lipsite de orice preocupare pentru sănătatea, frumuseţea şi feminitatea lor, faţă de felul în care apar în faţa lumii. Nu mai ies din zona lor de confort şi nu renunţă la jeanşi, adidaşi, părul prins într-o coadă sau lăsat în voia sorţii (netuns, nevopsit, deshidratat), bijuterii prost asortate, neadecvarea ţinutelor şi a machiajului la locaţie şi timp. Paiete şi ştrasuri ziua, converşi şi şlapi seara în restaurant.

Tot trist mi se pare că mai există încă persoane care consideră îngrijirea personală ca pe un fel de depravare. Li se pare greșit să te fardezi, să mergi la coafor, să ai o manichiură îngrijită. Iar aiurea de tot mi se par bărbații care ne vor frumoase, dar care nu înțeleg că frumusețea trebuie întreținută și că pentru a o întreține avem nevoie de timp și de produse și care ne reproșează că ne cumpărăm cosmetice și parfumuri. Bine zicea tata: "Fă cumva să ai bănuții tăi, să nu fii nevoită să-i ceri bărbatului tău bani pentru un săpun bun și să nu îți poată reproșa niciodată că ai cheltuit pe ceva ce îți trebuie și îți place!"

Dacă detest ceva la o femeie, atunci detest să o văd neîngrijită, cu părul nespălat (nu admit scuza “n-am avut timp!"), unghiile neîngrijite, machiajul prost şi părul inutil de pe corp. Nu înţeleg de ce e greşit să avem păr pe picioare (şi-l epilăm) dar e corect să avem păr pe mâini? Sau mustaţă.

Sunt femei care consideră cosmeticele inutile, care n-au descoperit încă plăcerea de a le folosi și beneficiile lor. Am o prietenă dragă care, ori de câte ori vine la mine, se miră că am multe “creme şi cremuțe”. Într-o zi m-a întrebat dacă îmi trebuie într-adevăr atâtea. Nu îmi trebuie chiar atâtea câte am de obicei… dar nici nu mă limitez la strictul necesar, pentru că trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru cosmetice şi parfumuri… şi îmi cumpăr, pentru că le folosesc cu plăcere şi mă bucur de ele. Fiecare cu nebuniile lui. Bine că nu sunt vicii nesănătoase, nu?

Aceeaşi prietenă mi-a spus că şi-ar dori şi ea să aibă un ten frumos, dar nu are nici timp, nici banii necesari şi nici răbdare să se dea cu creme.

Aici a început teoria.  “Cum adică nu ai răbdare şi timp pentru tine?” Timp pentru propria persoană şi pentru îngrijirea personală îţi faci şi dacă ar fi să găseşti doar noaptea târziu, înainte de culcare. Vă asigur că nu veţi fi mai obosite pentru că aţi “pierdut” 20-30 minute de somn în baie, din contră.

A te îngriji nu ar trebui să fie un efort sau un supliciu, ci o plăcere binemeritată după o zi de muncă. Un răsfăţ.

Fiecare femeie ar trebui să îşi aloce câteva minute (în funcţie de posibilităţi) doar pentru ea. O baie cu spumă sau chiar un duş relaxant, apoi răsfăţul cremelor şi al uleiurilor catifelate și parfumate… Cum să nu ai răbdare şi timp pentru aşa ceva? Cum să nu te bucuri de linişte, de senzaţii şi de arome? Învățați să vă bucurați de produse, să le aplicați cu plăcere și vă asigur că își vor face efectul pe măsură.

Ştiu, multe dintre voi sunteţi mămici şi îmi veţi spune că nu prea găsiţi timp pentru un asemenea răsfăţ. Nu sunt de acord. Seara, înainte de culcare sau când copilaşii voştri dorm, meritaţi câteva momente ale voastre. Aceste momente vă vor ajuta să vă relaxaţi, vă vor îmbunătăţi calitatea somnului şi îşi vor arăta beneficiile chiar şi a doua zi, când vă veţi trezi mai odihnite şi mai frumoase. Iar cei pe care-i iubim ne merită frumoase și mai puțin tensionate, nu?  Refuz să cred că sunt femei care aleg să meargă la culcare mirosind a mâncarea pe care au gătit-o, a produse chimice cu care au făcut curat, cu mâini aspre și tenul neglijat, în loc să fie curate, delicate, parfumate și relaxate...

Vreau să cred că fiecare femeie, indiferent de vârstă, îşi doreşte să se simtă frumoasă şi se simte bine când este curată, parfumată, fină, aranjată.

Insist pe răsfăţul de seară, aşa cum îi spun eu, pentru că este necesar pentru corp, minte şi suflet. Sunt momente benefice în care fiecare femeie are posibilitatea să fie singură cu gândurile ei, să nu o mai preocupe nimic din grijile lumeşti, să îşi facă ordine în gânduri, să îşi stabilească priorităţile, să aibă răgazul de a se gândi ce ar trebui să facă pentru a-şi îmbunătăţi starea şi viaţa, de a deveni cea mai frumoasă variantă a sa şi de a visa. Avem nevoie de asta…  

Nu mai daţi vina pe timp, renunţaţi la câteva minute de privit la televizor (sau navigat pe internet) şi acordaţi-vă atenţia pe care o meritaţi.

Ştiu că unele dintre voi vă veţi supăra pe mine dacă vă spun că preferaţi mai bine să “răsfăţaţi” mobila şi covoarele din casă, în loc să vă răsfăţaţi pe voi înşivă. Uneori, din dorinţa (obişnuinţa sau chiar obsesia) de a avea o casă foarte curată, unele femei se neglijează pe ele însele. Nu este corect. Trebuie să existe un echilibru, să nu neglijăm nici una, nici alta.

Trist este că atunci când vârsta începe să îşi arate semnele, devenim disperate şi nu mai ştim ce să facem şi cât să cheltuim pentru a salva ceea ce nu am îngrijit la timp.

Şi acum să discutăm şi despre produse şi despre ce ne permitem şi ce nu, poate scăpăm de prejudecata că e prea scump şi că nu ne permitem .

Sunt sigură că anumite doamne vor gândi că ele nu au bani de creme, seruri şi alte minuni cosmetice. Dar există creme pentru fiecare buzunar. Şi vă rog să mă credeţi că există creme ieftine, cu ingrediente naturale care sunt mai bune decât multe creme renumite şi scumpe. Eu nu folosesc numai game de top, ci produse care îmi fac bine. Am o gamă preferată, dar schimb des cosmeticele pentru a le testa, dar şi pentru că după folosiri îndelungate tenul se obişnuieşte cu o anumită cremă şi devine imun la “farmecele” ei.

Nu îmi aleg cosmeticele cu snobism… Nu trebuie neapărat să avem produse scumpe, că nu doar acelea sunt eficiente. Există uleiuri natural inegalabile (din argan, avocado, orhidee, sâmburi de caise, etc) care fac minuni şi pe care şi le-ar putea permite oricine. Important este să ne cunoaştem tenul. Să nu-i dăm surplus din ceea ce are prea mult şi să-l lipsim de ceea ce-i trebuie mai mult.

Aşadar, fiecare femeie poate găsi cosmetice care să o ajute, important este ca ele să fie alese cum trebuie, în funcţie de necesităţile tenului, nu după ureche, nu după reclame şi nu după părerile altora.

Ştiu femei care se îngrijesc perfect cu produse accesibile şi care au succes cu ele, aşa cum ştiu femei care folosesc toate minunile cosmetice mult lăudate şi scumpe şi care nu au parte de niciun rezultat favorabil.

Dar dacă totuşi buzunarul vă permite, n-ar trebui să vă zgârciţi să cheltuiţi pentru sănătatea şi frumuseţea voastră. Vă asigur că sunt multe femei care se consideră prea sărace să cheltuiască 150 lei pe o cremă (de care s-ar folosi 2-3 luni), dar care cheltuiesc câte 3-400 lei lunar pe ţigări şi pe alte prostii (care mai sunt şi nesănătoase). Nu faceți rabat de la calitate când este vorba despre propria persoană, studiați ingredientele, comparați și alegeți ceea ce este mai bun.

Este musai să te îngrijeşti sau e doar o plăcere şi o fiţă? Este şi musai şi o plăcere.

Am auzit adesea femei spunând: „Eu nu am folosit cremă în viaţa mea şi uite, nu am riduri“.

Desigur, vorbim despre femei care au trăit alte vremuri, mai puţin expuse radicalilor liberi (poluare, stress, soare nociv şi alimente chimizate), dar au avut noroc şi de o genetică bună.

Dar cremele nu folosesc doar la prevenirea/diminuarea sau estomparea ridurilor. Rolul lor este să întreţină pielea, aşa cum rolul apei este să întreţină vegetaţia (de exemplu), iar una dintre cele mai importante necesităţi ale pielii este hidratarea. Din păcate nu toate femeile ştiu asta şi trăiesc cu impresia că îşi îngrijesc tenul corect, folosind uleiuri şi creme inutile, inadecvate tenului lor (antirid la 25 de ani!).

Este important de ştiut că pielea îşi pierde hidratarea (indiferent cât de bună este crema hidratantă pe care o folosim) dacă nu se aplică înainte de cremă o barieră care să menţină hidratarea (care să nu permită pierderea apei). Nu vreau să vă plictisesc şi nu vorbim aici despre chestii complicate şi costisitoare, ci despre o formulă simplă: înainte de a folosi crema hidratantă (de care are nevoie orice ten), folosiţi un ser (loţiune sau spray) care menţine hidratarea. Altfel, crema este inutilă, pentru că se va purta aşa cum se poartă apa: după un timp se va evapora, deci nu va mai avea niciun efect.

Lipsa de hidratare = ofilire. Aşa se explică de ce femei foarte tinere au tenul tern, lipsit de luminozitate, necatifelat, obosit.

Nu voi insista foarte mult, mi-am dorit să vă încurajez să vă acordaţi răsfăţul şi atenţia pe care le meritaţi. Să nu consideraţi că îngrijirea personală şi răsfăţul sunt un lux inutil sau o extravaganţă.

Sunt sigură că fiecare femeie va căuta să afle ce necesităţi are tenul și trupul ei şi va găsi cea mai bună formulă pentru a le întreţine.

Paşii cei mai importanţi sunt: curăţarea (demachierea și neapărat exfolierea), apoi hidratarea şi revitalizarea sau nutriţia (acolo unde este necesar). Nu ne ajută cu nimic să ne copleşim tenul cu toate cremele posibile dacă nu cunoaştem rolul fiecăreia şi etapele de folosire.

Aveţi grijă de voi, femei frumoase! Nu vă abandonaţi şi nu vă neglijaţi. Meritaţi să fiţi luminoase şi fericite!

de Irina Binder

miercuri, 21 ianuarie 2015

Cu mintea întreagă!

 
Cel mai mult au de pierdut în viaţă, oamenii care insistă aiurea să obţină ceea ce nu li se cuvine, ceea ce nu este pentru ei, ceea ce nu-şi permit să aibă, ceea ce numai în capul lor le este “menit”. Evident că este vorba despre toate aspectele vieţii, însă pe primul loc, în categoria “vieţi distruse”, se situează cei ce rămân ancoraţi în relaţii sentimentale din trecut. Ei visează la împăcări, reveniri, resuscitări şi tot felul de intervenţii divine. Acestea nu se întâmplă niciodată, şi astfel, acest gen de oameni, trăiesc în tot felul de halucinaţii şi fantezii bazate pe un trecut care nu mai revine. O altă categorie de oameni, aflaţi într-o adâncă prăpastie, este reprezentată de către cei care îşi imaginează, în mod bolnăvicios, că un anumit om le este sortit. Bineînţeles că această idee este doar în mintea lor.
 
Este foarte simplu: CINE ÎŢI ESTE SORTIT, ŞI ESTE PENTRU TINE, RĂMÂNE LÂNGĂ TINE PENTRU TOATĂ VIAŢA CHIAR DE LA PRIMA ÎNTÂLNIRE!
 
Din păcate cei ce trăiesc la nivel imaginativ, sperând că vine ziua în care doritul şi adulatul “Suflet Pereche” soseşte triumfător, explicându-şi cu argumente solide întârzierea, ajung să dezvolte boli psihice. De obicei este vorba despre o combinaţie între schizofrenie şi paranoia. Şi cu bolile psihice nu se glumeşte. Sunt necesare îngrijiri medicale de specialitate. Dacă aceste persoane mai au şi o formare “spirituală” atunci lucrurile sunt şi mai grave. Şi asta pentru că Spiritualitatea prost înţeleasă, sau defectuos asimilată, îţi poate crea nişte scenarii demne de Science Fiction. Unii ating tot felul de puncte imaginare prin care cred, cu desăvârşire, că trebuie să se lupte pentru a obţine un Suflet. Minţile lor nasc câmpuri de lupte mistice şi apocaliptice. Îşi dezvoltă idei prin care consideră că au tot felul de misiuni. Am asistat, pe parcursul carierei, la tot felul de cazuri de acest gen, cazuri în care oamenii au dorit să-şi explice prin parapsihologie sau spiritualitate decepţiile lor, neacceptările lor. S-au gândit că totuşi există o soluţie miraculoasă care le poate salva viaţa, le poate confirma “acurateţea” gândirii. Nu, nu există nicio asemenea soluţie. Spiritualitatea corectă nu are rol încurajator asupra unui psihic labil sau dezechilibrat. Astfel de oameni au nevoie de psihoterapie serioasă dacă doresc să mai revină la realitate. Unii pot să revină, pentru alţii este prea târziu. Depinde de cât de mult au lucrat la alimentarea propriilor fantezii. Este de înţeles faptul că un om îşi doreşte pe cineva alături, îşi doreşte un Suflet cu care să-şi petreacă tot restul vieţii, însă de aici şi până la fantasme demne de filme artistice, de aici şi până la a trăi înglodat într-o disfuncţionalitate satisfăcută de un orgoliu uriaş, de aici şi până la a ajunge în situaţia prin care toată viaţa ta depinde de un suflet “menit”, vorbim deja despre un dezechilibru mental puternic. Parapsihologia şi Spiritualitatea se adresează oamenilor care au un bun discernământ, persoanelor care posedă un simţ dezvoltat al echilibrului, celor ce doresc să evolueze, nu să dezvolte “până la cer” sâmburi de boli psihice. Recomand multă atenţie în paşii spirituali şi multă răbdare celor ce doresc o anumită creştere, recomand împăcarea cu trecutul, recomand trăirea în clar şi concret, recomand mult discernământ în alegerea informaţiilor cu caracter spiritual. De ce? Simplu: spiritualitatea poate să te înalţe sau să te termine psihic. Depinde întru totul de tine ce alegi!

de parapsiholog: Adrian Valerian Antonovici

marți, 20 ianuarie 2015

Cele mai importante NU-uri în viață!


Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.

Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi şti ce e mai bine pentru tine.

Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.

Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.

Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.

Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.

Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.

Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.

Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modalitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.

Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.

Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.

Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.

Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas.

sursa:
https://anasstassya.wordpress.com/

luni, 19 ianuarie 2015

Eu decid, eu îmi cunosc mai bine viața


S-a încheiat încă un an. Spre fericirea mamei mele, m-a prins cu portofelul în mână. Din păcate, am pășit în 2015 cu sufletul obosit, dezamăgit și puțin trist. Anul ce a trecut m-a făcut să cunosc oameni noi și să pierd persoane care probabil n-au avut ce căuta în viața mea de la bun început deși eu m-am încăpățânat să le găsesc în loc în inima mea.

A fost un an plin cu învățături, cu dezamăgiri dar și ocazii care mi-au oferit încredere în valorile și în visele mele. Ca întotdeauna, când facem acest pas imaginar către un an nou, ne propunem lucruri noi, decidem să renunțăm la anumite tabieturi pentru obiceiuri mai bune, ne simțim pregătiți pentru a lupta din nou dar în același timp ne pregătim sufletul pentru obstacole, greutăți și momente grele.

Într-adevăr, ne-am născut cu pesimismul în brațe. Realizez că de multe ori pun răul în fața și nici nu reușesc să mă bucur de frumusețea vieții; când lucrurile merg prea bine, parcă aștept să vină o veste proastă sau mă preocup pentru că ce e mult strică. Merg pe stradă și realizez că oamenii sunt grăbiți, nu mai avem timp pentru a admira ce este frumos în jurul nostru, ne călcăm în picioare pentru propriul câștig; practic trăim într-o junglă. Printre clădiri înalte, mașini de lux, trăim o viață aparent frumoasă pentru că am ajuns să credem că bunurile materiale ne pot aduce fericirea.

Printre oamenii grăbiți, care nu se uită pe unde merg, parcă sunt haiduci, neștiind nici măcar ce-și doresc, mai există și oameni care nu caută ceartă, oameni care răspund calm și nu jignesc, oameni care își văd de drum și încă mai zâmbesc. În buzunare probabil au ascuns griji, probleme și multă tristețe dar pe chipul lor citești omenia, dragostea și respectul. Sunt oameni care încă mai păstrează calități delicate, oameni care nu judecă faptele altora și stau demni în fața vieții.

Anul care a trecut m-a învățat să nu mai pretind nimic de la ceilalți, să mă bazez pe mine și să lupt pentru ce-mi doresc. Am realizat că am obosit, am încetat să lupt pentru a-i mulțumi pe toți ceilalți, oameni care la un moment dat vor pleca și vor uita. Am ajuns să nu mai cred în promisiuni, să nu mai dai explicații unor oameni care oricum nu vor să înțeleagă, oameni care caută oricare motiv pentru a discuta și nu deosebesc între un sfat bun sau prefăcut.

Am realizat că este mai bine așa, să-i țin strânși lângă mine pe oamenii de la care am ce învăța, care mi-au înțeles slăbiciunile și mă susțin, oameni care cred în mine și nu mă bârfesc pe la colțuri, oameni care nu-mi zâmbesc fals.

După anul care a trecut, am decis să fac curățenie prin viața mea și să ofer prioritate celor care contează cu adevărat, celor care mă pot ajuta cumva și mă pot învăța să fiu un om mai bun. Încă o dorință pentru 2015? Să ajut pe cine are cu adevărat nevoie, pentru că eu sunt un om norocos iar tu, drag cititor, ca și mine poți ajuta la rândul tău. Vreau să ofer puțin din ce am eu, am început să nu mai suport oamenii care se vaită deși au totul și parcă niciodată viața nu le oferă îndeajuns.

Vreau să râd mai mult, să renunț la stres, să ma bucur de lucrurile mărunte, să fac cât mai multe fotografii și mai ales, să-mi clădesc amintiri. Momentele trec dar amintirile rămân; peste ani și ani, acestea vor aduce căldură în sufletul nostru și ne vor bucura în momentele de singurătate. Vreau să trăiesc fiecare zi ca o bucurie deși realizez că este greu; printre responsabilități și lucruri de rezolvat, de multe ori aducem gândurile negative acasă și nu reușim să ne desprindem de ele.

Regula pentru anul 2015: când intrați în casă, lăsați grijile în buzunarul de la geacă și zâmbiți, bucurați-vă de familie, de părinți, de frați și surori, de persoana iubită, de cei care vă așteaptă cu brațele deschise acasă.

Iubiți mai mult, nu vă încărcați sufletul cu oameni cărora nu le pasă, fiți bucuroși, comunicați mai mult, îmbrățișați persoana iubită mai des, alegeți o zi în care puteți face ceea ce vă place și aveți grijă de sănătatea voastră. De la viață ați primit un stilou cu cerneală aurie, acum aveți șansa de a scrie o nouă carte în care sunteți autorul și personajul principal. Povestea voastră depinde doar de voi, de perseverența și voința voastră.

de Maria Cristiana Tudose 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...