joi, 25 mai 2017

Hristos S-a Înălțat!

O mărturisire frumoasă! 

  

Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept.

Am judecat pe alţii pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înţeleg.

Am plâns şi-am strigat a neputinţă, dar m-am ridicat din propria-mi voinţă.

Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.

Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.

Am călcat prin bălţi şi prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în şuvoi.

Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.

M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.

Am zburat din mândrie pe culmi înalte şi abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.

M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.

Am căutat bogăţiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.

Am încetat să mă mai plâng şi-am învăţat să mă ridic râzând,

Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,

Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt

În căderea ploii şi-ntr-un suflet blând.

Îmi ridic braţele acum şi închin aceste versuri în semn de mulţumire,

Căci am scris prea mult cu litere de fum şi prea puţin cu versuri de iubire.

de Adela Moldovan
luminapentrucandeladinsuflet


marți, 23 mai 2017

Va veni o zi în care vei înţelege rostul durerii


Într-o zi durerea îţi va dezvălui adevăratul său scop

Fie că te transformă într-o persoană mai puternică, mai plină de compasiune sau mai înţeleaptă, vei înţelege în sfârşit de ce a trebuit să treci prin tot ce ai trecut, de ce a trebuit să fii singură şi de ce a trebuit să fie atât de greu.

Într-o zi durerea îţi va arăta luminiţa de la capătul tunelului

Durerea te va transforma într-o persoană minunată, te va aduce mai aproape de Dumnezeu, de familia ta, de prietenii tăi şi de oamenii dragi din viaţa ta. Într-o zi durerea va fi motivul pentru care ai învăţat să fii o persoană mai bună, o mamă mai bună, o fiică mai bună, o soţie mai bună.

Într-o zi durerea nu te va mai deruta

Nu va mai fi văzută precum o povară pe care o porţi după tine în orice loc mergi, nu te va mai defini, nu va mai fi ataşată de numele tău sau de reputaţia ta şi va fi ceva pe care o vei putea privi înapoi şi abia dacă o vei mai simţi.

Într-o zi durerea ta va fi motivul pentru care ai luptat pentru fericirea ta, pentru o viaţă mai bună, pentru răspunsuri la întrebări importante, pentru viitor, pentru lucruri pe care ţi le-ai dorit.

Într-o zi durerea te va elibera

Va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorinţa de a reuşi, foamea de a fi fericită şi de a deveni mai puternică pentru a face faţă greutăţilor viitoare cu speranţă şi încredere.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu te vei mai teme de suferinţă

Când ştii că ai trecut prin ce era mai rău şi încă ai supravieţuit, când ai ajuns acolo unde trebuia deşi nu ai avut nimic, când te uiţi la tine în oglindă şi vezi femeia pe care ţi-o doreai să o vezi în urmă cu ceva timp... atunci vei şti că durerea te-a transformat!

Într-o zi durerea va avea un sens

Vei putea privi înapoi şi vei şti de ce lucrurile trebuiau să se întâmple aşa cum s-au întâmplat. Vei întâlni oameni care au trecut prin aceleaşi situaţii şi îţi vei da seama că nu eşti singură. Vei împărtăşi poveştile şi lecţiile tale şi vei reuşi să îi ajuţi pe alţii să se vindece. Îţi vei vindeca inima rănită prin iubirea pe care o porţi oamenilor.

Într-o zi vei fi recunoscătoare pentru durerea ta pentru că ţi-a arătat o viaţă mai bună, te-a transformat într-o persoană incredibilă şi te-a împins în braţele celor mai frumoşi oameni din lume.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu îţi va mai fi teamă să îţi trăieşti viaţa. Vei ştii că ai tot ce îţi trebuie pentru a nu te da bătută şi că indiferent de problemele prin care treci vei găsi soluţii, te vei ridica de jos şi vei merge până în pânzele albe pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti.

sursa material:
https://www.kudika.ro/

luni, 22 mai 2017

Iubirea nu se declară atunci când ţi-o cere cineva…

 
Atunci când iubeşti uiţi să mai vorbeşti…Trăieşti doar momentul şi atât! S-ar putea ca acel moment să dispară atunci când îţi doreşti mai tare să-l faci prizonierul tău.

Iubirea nu este o stare de confort. Confortul este căutat de către cei care nu au curaj…

Iubirea este un salt cu parapanta. Iar zborul poate dura atât de puţin încât trebuie să ţii ochii deschişi pentru a nu pierde nici o fărâmă din frumuseţea iubirii.

În acel zbor nu mai vezi valoare nici în bârfe, nici în politică şi nici în părerile celorlalţi. Cum ai mai putea să te gândeşti la altceva?

Starea de iubire este asemănătoare cu starea pe care o simţi atunci când ajungi în faţa unui peisaj care îţi taie răsuflarea prin originalitatea şi pitorescul mister ce erau ascunse până atunci pentru tine…

În acel moment devii egoist într-un mod spontan. Nu că nu ţi-ai dori ca şi alţii să vadă ceea ce vezi tu, dar uiţi pur şi simplu că nu eşti singur pe lume.

Între armonia peisajului şi sufletul tău se formează un pod pe care te plimbi nestingherit. Nu mai poţi să faci nimic altceva în acele clipe…

Iubirea nu înseamnă baloane în formă de inimioară!

Iubirea nu înseamnă cadouri frumos împachetate şi legate cu fundiţă roşie de ziua îndrăgostiţilor!

Iubirea este tot ceea ce încerci să-i spui fiinţei adorate şi ţi se pare mereu că niciun cuvânt nu are o aşa de mare putere de exprimare…

Dacă o persoană îţi cere să-ţi declari iubirea faţă de ea, înseamnă că nu te merită.

Dacă tu te conformezi şi îngaimi câteva cuvinte doar pentru a o linişti, înseamnă că nici tu nu meriţi mai mult.

Vă veţi înconjura de baloane în formă de inimioară şi de cadouri legate cu fundiţă roşie care vor fi cumpărate la reducere de ziua îndrăgostiţilor, iar apoi veţi trăi amândoi cu impresia că aţi cunoscut iubirea…

Dar ce legătură poate avea iubirea cu toate astea?
 
de Adrian Cutinov

sâmbătă, 20 mai 2017

Ura mănâncă sufletul celui care urăște, nu al celui care este urât

 
Umbră și vis, totul va dispărea. Totul are un început și un sfârșit. Există un ritm interior pe care îl obișnuim prin ceea ce simțim, gândim sau acționăm. O stare pozitivă, relaxată, plină de speranță, ancorată într-o relație vie cu Doamne și cu cei din jur, aduce bucurii. Înlocuiți gândurile negative cu gânduri pozitive și zâmbiți. Zâmbetul interior este mai puternic decât zâmbetul exterior.

Alungă tristețea din viața ta. Aici, acum. Nu ai nevoie de ea. Distrageți mintea de la vechile ei obișnuințe și surprinde-o cu ceva nou, ceva frumos, ceva ușor. Nu vă repetați acțiunile și filmul tristeții. Fiți inventiv și acționați contrar mecanismelor ce vă duc spre anestezie. Astăzi luăm în brațe pe Nu sau pe Da?!

Șoapta îngerului e delicată, a diavolului este obsedată. Când nu ne place viața așa cum o avem acum, înseamnă că nu o trăim corect.

Celor care au suferit o pierdere, celor care jelesc, celor care suferă de o boală care le schimbă viața, celor singuri, precum și toturor celor care trec printr-o perioadă de doliu, de orice natură, le transmit că orice poate fi depășit, indiferent ce eveniment traumatic am experimentat fiecare. Renunți la ce ai pierdut, sortezi ce e bun și frumos, te agăți de ce a rămas și ce vine și construiești ceva nou, în tine și în jurul tău.

…Observ ceea ce este rău, dar mă concentrez pe lucrurile bune. Nu urăsc. Cu toții trecem prin momente bune, câteodată rele. Ura mănâncă sufletul celui care urăște, nu al celui care este urât. Dăruiește frumusețe și fericire, atât cât poți. Cea mai grea minte e cea care se plictisește. Optimismul salvează lumea. Ei se tot vaită, dar nimic nu se schimbă. Să înveți, să fii recunoscător. Totul este un cadou. Am învățat să fiu recunoscător pentru tot. Toți învățăm din greșeli.

Viața este scurtă, este un cadou. Amintește-ți ce are valoare. Să te bucuri de viață, să fii iubit și cel mai important să ai iubire în inima ta. Problemele ține-le doar în culegerea de matematică, nu și în suflet. În viață unele lucruri trebuie să le acceptăm, oricât de grele ar părea la moment. Mai târziu vom înțelege ce și cum a fost aici, acum.

Împarte sentimentele la mai mulți oameni, nu doar unuia singur. Câtă vreme sentimentele tale se duc doar către o singură persoană care nu-ți răspunde la fel, vei fi singur. Dăruind sentimente bune și frumoase în mai multe părți, vei primi din zone diferite emoții pozitive. Vocabularul suferinței schimbat cu sintaxa bucuriei. Există fericire în lume! Și lumea suntem noi, fiecare în parte.

Nici plăcerea, nici durerea nu sunt veșnice. Ele se succed una alteia, precum ziua cu noaptea. Unde este plăcere va fi și durere. Și invers. După ce ai urcat și ai ajuns în vârf, trebuie să cobori. După ce ai alergat trebuie să te odihnești. Nimic din exterior nu este sigur. Liniște, pace, calm, seninătate, meditație, tăcere… fericirea nu o poți cumpăra, nu o poți pierde. E mereu în tine, în mine, în noi. Drumul contează mai mult decât capătul lui. Păstrez partea bună. Transmit sănătate și lumină și merg mai departe. Oamenii se schimbă. Și eu. Și ei.

Părintele Hrisostom Filipescu – Extras din ”Puține lacrimi, multă fericire”, Ed. PIM, Iași 2014, pag. 198-201

vineri, 19 mai 2017

De ce tocmai mie?

 
Constat ca "De ce tocmai mie?" este o intrebare pe care ne-o punem numai la necaz. Sau ma rog, cel putin eu 😊

Rar ne intrebam de ce primim atata iubire cand sunt in jurul nostru atatia oameni poate mai buni, mai frumosi, mai blanzi si mai plini de daruri care adorm in fiecare noapte singuri, plangand ...poate chiar noi am adormit candva asa, si in momente cand aveam mai multe de daruit...dar cat de repede uitam cand ne e bine de clipele cand ne rugam pentru ceea ce luam acum "for granted", uitand sa multumim.

Rar ne intrebam de ce ni se daruieste atat de mult cand poate sunt atatia oameni care muncesc mult mai mult decat noi, care sunt de-o mie de ori mai pregatiti, mai capabili, mai disciplinati, dar carora nimic nu pare sa le iasa...Si poate ca si noi am fost candva acolo, dar cat de repede uitam ca sunt momente in viata in care orice am face, oricat de mult ne-am stradui, oricat ne-am da peste cap, nimic nu pare sa se lege. Cat de repede uitam asta cand se intampla sa avem succes. Desigur, succesul apare pentru ca suntem noi destepti, pentru ca am invatat noi sa vizualizam, ca am vazut "The Secret", ca avem un coach smecher, ca nu e nimeni ca noi pe pamantul asta si pentru ca asa e absolut normal sa fie...Dumnezeu se insela cand nu primeam noi ceea ce doream...uitam ca sunt in jurul nostru milioane de oameni mai destepti, care fac mult mai multe eforturi, fara a primi nici macar o sutime din ce avem noi...

Rar ne intrebam atunci cand suntem bine de ce tocmai noua ni se intampla sa fim sanatosi, cand atatia oameni-si unii dintre ei atat de tineri- mor in jurul nostru sau se lupta cu boli incurabile....Rar ne intrebam de ce noua ni s-au oferit un acoperis deasupra capului, apa proaspata de baut, liniste, dimineti fara bombe, posibilitatea de a ne imbraca frumos, de a manca un desert sau de a savura un pahar de vin, de a studia, de a calatori, de a ne urma visele, de a iubi..cand sunt atatia oameni in lume, poate mai buni, mai curati, mai lipsiti de pacate, mai destepti, mai frumosi -pe dinauntru si pe dinafara- care nu au parte de nimic din toate astea...

Nu, cand ne este bine este firesc sa fie asa. Este absolut normal. Ni se cuvine. Dumnezeu greseste cand nu ne da tot ce ne dorim si ar fi firesc sa avem, asa ca nu ezitam sa Il tragem la raspundere, sa Ii batem obrazul, sa ne plangem, sa cartim, sa Il mustruluim, sa Il certam cu asprime, sa ne imbufnam, sa suduim sau sa ne victimizam maxim. Uitam sa multumim pentru lucrurile de care ne bucuram- de la cele mai marunte pana la cele mai mari- uitam sa dam la randul nostru ceva inapoi, ne arogam toate meritele cu mandrie si privim in jurul nostru de sus, de la inaltimea tuturor calitatilor noastre, desigur, judecandu-i pe cei ce nu au reusit ce reusim noi, fara sa ne dam seama ca totul, absolut totul, incepand de la marele dar de a putea respira, fara sa poti face tu nimic pentru asta, este un dar de la Dumnezeu. (Asta neinsemnand desigur ca Dumnezeu iti baga in sac sau ca iti inmoaie posmagii, ci doar ca orice efort omenesc va fi zadarnic daca Dumnezeu intoarce privirea rostind "Nu" sau "Nu acum")

Daca am rosti intrebarea "De ce tocmai mie?" mai des si atunci cand ne este bine si am trage linie dupa ce am face bilantul tuturor binecuvantarilor ne-am da seama ca tot, absolut tot ceea ce avem este un dar, ca fiecare mic lucru care nu ne aduce nefericire este un cadou pentru care alti oameni fac poate mult mai multe eforturi, fara insa a se putea bucura de el. Si poate ca lumea ar fi mai buna, mai plina de zambet, de mila, de bunatate si de recunostinta.

de Alexandra Svet
sursa:
https://www.floareadinasfalt.ro/
 

miercuri, 17 mai 2017

Sunt femeie. Mă voi descurca.

 
Sunt femeie, am învățat să mă ridic după fiecare învingere pentru că fiecare eșec reprezintă o lecție de viață.

Nu spun că bărbații n-au sentimente, ci că femeile sunt mult mai sensibile. Punem la suflet fiecare gest, fiecare cuvințel și trăim la maxim fiecare moment. Ne lăsăm duse de val, trăim clipa și învălmășim sentimente, deseori dăm dovadă de puțină ingenuitate.
 
Fie pentru că te-ai îndrăgostit de omul greșit, fie pentru că n-ai reușit să-ți atingi obiectivul, fie pentru că viața te-a pus la încercare, sigur ai trecut printr-o perioadă grea, peste care credeai că nu vei mai trece vreodată. Te închizi în tine, îți vine să strigi, să reproșezi persoanei care te-a rănit tot ce-ți trece prin cap, deși ești conștientă de faptul că niciodată nu ar putea înțelege prin ceea ce treci.

Și când el îți aruncă cuvinte, face un talmeș-balmeș în sufletul tău și te face să-ți închipui că lucrurile se vor schimba în bine. Apoi dintr-o dată omul lângă care dormi noaptea se schimbă totalmente. Să nu uiți că omul cel mai greu de recunoscut este cel rănit, mai ales din dragoste.

Și tu ai învățat să treci peste anumite comportamente care te-au rănit, să nu mai pui la suflet și să nu mai faci compromisuri când vine vorba de respect și demnitatea proprie. În rest probabil că mai poți lăsa de la tine, dar peste anumite chestii nu mai poți trece! Pentru că deja ți-ai luat porția amăruie, deja ai trecut prin anumite comportamente și recunoști omul prefăcut, cel care recită o poezie minunată, deși ascunde un coșmar în suflet. Ai învățat că instinctul tău nu te înșeală și cel care nu te convinge de la început, la un moment dat își dă arama pe față. Și când o face, dacă ți-ai ascultat rațiunea și sufletul, tu ești departe de prostiile lui. Dacă nu, la un moment dat îți vei aminti cine ești și vei înțelege că dragostea nu înseamnă suferință. Vei spune: Sunt femeie. Voi trece și peste asta.

Și dacă nu ai atins acel obiectiv mult dorit, dacă el s-a îndrăgostit de alta, dacă n-ai avut parte de mărirea de salariu, dacă nu înțelege cât de mult îl iubești, dacă s-a terminat între voi, dacă simți că în ultima vreme lucrurile merg pe dos… amintește-ți că este doar o perioadă mai grea, nimic mai mult. Te vei ridica și vei învinge, la un moment dat, privind către trecut vei zâmbi și vei înțelege cât ești de puternică. Pentru că ești, mai mult decât crezi.
 
de Maria Cristiana Tudose

luni, 15 mai 2017

NU mai trăi in TRECUT, căci astfel iţi ratezi PREZENTUL!


Un lucru foarte important pe care trebuie să-l facem pentru a avea o viaţă cât mai frumoasă este acela de a nu rămâne niciodată BLOCAŢI în TRECUT.
TRECUTUL nu mai există şi nu va mai exista niciodată, iar a rămâne blocat în trecut poate fi foarte toxic pentru viaţa ta prezentă şi viitoare.

Trecutul nostru trebuie privit doar ca o lecţie de viaţă şi trebuie culese din el doar acele lecţii care ne sunt necesare în evoluţia noastră şi doar atât. Să insistăm să ne gândim tot continuu la trecut şi la tot ce odată a fost foarte dureros, nu va face altceva decât să ne aducă foarte multă suferinţă şi frustrare în prezentul nostru şi cât mai multă nefericire.

Ceea ce trebuie să facem noi, e să analizam foarte bine suferinţele din trecut şi să culegem din ele LECŢIILE pe care le-am avut de învăţat din aceste suferinţe. Să mulţumim trecutului pentru tot ceea ce ne-a învăţat şi să-l lăsăm în urma noastră deoarece el chiar nu mai contează.

Trebuie să înţelegem un lucru: oamenii şi situaţiile din trecut ne-au fost necesare atunci pentru a ne învăţa ce trebuia să învăţăm şi pentru a ne determina să devenim mai puternici, mai buni şi mai înţelepţi acum. Să insistăm să condamnăm situaţiile şi oamenii din trecut şi să ne gândim la ei cu ranchiuna şi repulsie, ne distrage de la a învăţa lecţiile pe care trebuia să le învăţăm din trecut şi în acelaşi timp ne creează un prezent nefericit.

Trebuie să înţelegem că viaţa nu este construită doar din momente plăcute, că uneori apar în viaţă noastră oameni şi situaţii destul de dificile şi neplăcute. Însă ceea ce trebuie să facem noi, e să vedem acele situaţii ca fiind OPORTUNITĂŢI pentru evoluţia noastră prezentă şi viitoare.
Tot ceea ce ni s-a întâmplat odată ne-a fost absolut necesar pentru a ne ajuta să devenim ceea ce suntem astăzi. NU putem schimba trecutul, însă cu siguranţă putem schimba ATITUDINEA pe care o adoptăm faţă de trecut.
Dacă învăţăm să privim trecutul doar ca pe o lecţie de viaţă şi ca pe o oportunitate de evoluţie, cu siguranţă trecutul nostru va căpăta o altă nuanţă, una mult mai puţin tragică şi mai deprimantă. Totul ţine de noi şi de reacţia pe care continuăm să o avem prin gândurile noastre cu privire la trecut.

De ce să nu ne gândim doar la momentele frumoase şi pline de bucurii cu acei oameni din trecut care într-un final ne-au făcut să suferim? De ce să insistam pe gândurile negative care ne fac mai mult rău decât bine?

Da, au fost oameni care ne-au greşit şi ne-au făcut să suferim, dar cu siguranţă au existat şi momente frumoase. De ce să nu păstrăm în sufletul şi mintea noastră doar aceste momente frumoase, iar pe cele urâte să le lăsăm deoparte şi din aceste momente să păstram doar lecţiile pe care le-am avut de învăţat?

Odată ce învăţăm să extragem lecţiile din aceste situaţii şi să ne gândim doar la acele momente frumoase din trecut, ne va fi mult mai uşor să-i IERTĂM pe acei oameni care odată ne-au rănit atât de mult şi vă asigur că doar IERTAREA este adevărata eliberare de trecut. Până nu înveţi să-i ierţi pe cei din trecut, cu siguranţă NU te vei elibera şi nu îţi vei găsi liniştea în prezent.
Trebuie să înţelegem un lucru: oamenii din trecut care ne-au părăsit sau au plecat pe o altă cale, au făcut asta pentru că NU erau destinaţi să rămână în viaţa NOASTRĂ. Ei au venit în acestă lume cu un alt scop şi cu o altă cale, total diferită de a noastră. Tocmai de aceea nici nu au rămas. Cei care trebuie să fie în viaţa noastră şi care au aceeaşi cale cu noi, cu siguranţa vor fi. Aşadar, trebuie să-i lasăm să plece pe drumul lor şi noi să ne vedem de drumul nostru.

Dacă insistăm prea mult să trăim în TRECUT, pur şi simplu ne pierdem PREZENTUL. Trăim nefericiţi şi deprimaţi, blocaţi fiind într-o chestie care chiar nu mai contează, în loc să trăim cu bucurie toate şansele şi situaţiile frumoase pe care viaţa ni le oferă în prezent.

Şi viaţa chiar ne oferă multe şanse la fericire, însă ţine doar de noi să le vedem, să le acceptăm şi să le trăim.

Însă dacă insistăm să trăim în trecut NU vom vedea toate aceste şanse şi vom continua să trăim deprimaţi cu gândul la trecut şi lamentându-ne cât de nedreaptă este viaţa cu noi.
NU viaţa e nedreaptă cu noi, ci NOI INŞINE suntem, atâta timp cât insistăm să trăim într-un trecut trist şi deprimant, în loc să profităm de tot ceea ce viaţa ne dăruieşte frumos în PREZENT.

Aşadar, învaţă să renunţi la gândurile negative legate de trecutul tău, lasă-l în urmă pentru că acolo este locul lui, fii ATENT doar la PREZENTUL tău pentru că doar el contează cu adevărat şi acordă-ţi şansa să fii fericit în fiecare zi trăind doar în PREZENT!
 
de Camelia Șerban
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...