marți, 17 octombrie 2017

Timpul ne învață că fericirea și liniștea sufletească sunt cele mai bune medicamente

 
Lumea s-a schimbat mult, a devenit mai rece, oamenii nu mai au timp să se asculte unii pe alții, să se privească mai mult, nu mai au timp de nimic, nu mai știu să vadă viața cu sufletul.

Să întindă o mână, să se salute, să zâmbească…Toate acestea sunt elemente fundamentale pentu a trăi într-o lume mai bună.
Ce ne învață timpul

Cea mai mare parte a timpului este consacrată unor obiective și idealuri false. În ziua în care realizăm toate astea, este momentul să începem să trăim cu adevărat.

Mi se pare firesc să nu putem mulțumi pe toată lumea mereu. Atunci, cel mai bine este să ne asigurăm că avem noi și apropiații noștri satisfacții. La fel oamenii din jur sunt preocupați de nevoile lor.

A lupta împotriva procesului de îmbătrânire este ca și cum ai alerga după vânt ca să-l prinzi. Deschideți brațele și primiți-l. Corpul se schimbă, nu putem face prea multe.

Să nu pierdem timpul încercând să inversăm procesul. Ar fi mai bine să ne schimbăm modul de gândire, ca să vedem frumusețea în tot ce este nou.
Nimeni nu este perfect și nimeni nu este cu adevărat fericit. Dar, când reușim să depășim acest lucru, ne putem bizui pe compasiune și nu pe critică.

Regretăm, poate, anii pe care i-am petrecut tot legându-ne de aspectul nostru. Cu cât vom încheia un “pact” cu nava în care sălășluiește propriul suflet, cu atât ne va fi mai bine. Trupul este important, dar nu el ne definește.

Sănătatea este comoara oricărei ființe. Însă, stresul, grijile, temerile ne pot deranja mult mai mult decât orice mâncare sau băutură delicioasă pe care ne-o interzicem.

Fericirea și liniștea sufletească sunt cele mai bune medicamente. Iubirea și înțelepciunea vor supraviețui mult mai mult decât un nu știu ce lucru material. De aceea, să împărtășim din experiențele noastre, ele pot ajunge mult mai departe decât ne-am putea imagina.
Nu ne aflăm pe Terra pentru o perioadă lungă. Și dacă trăim împotriva curentului acest lucru poate să ne dea sentimentul de a fi condamnați la perpetuitate. Viața nu trebuie să fie o corvoadă, ci să aibă gustul unei aventuri.

Niciodată să nu ezităm să bem o șampanie bună. Este potrivit să folosim lucrurile pe care le păstrăm pentru cel mai bun moment. Mâine nu este garantat pentru nimeni. Astăzi este un cadou și de aceea îl numim “prezentul”.

În concluzie, mâncați, beți (cu măsură!), profitați de fiecare zi, de micile ei bucurii!
 

vineri, 13 octombrie 2017

De prea multe ori uităm "cine suntem!"


Uităm să privim cerul, să privim apele, să ascultăm suspinul pământului. Nu avem timp decât pentru aşa-zise proiecte minunate care nu valorează, de altfel, nici doi bani. Suntem sufocaţi de obsesii, agasaţi de ştiri proaste, asediaţi de informaţii care ne transmit, seci, că lumea se duce la vale cu o viteză din ce în ce mai mare. Şi, pierduţi sub un astfel de bombardament al puerilului cotidian, începem să credem că nu mai avem timp, că îmbătrânim degeaba, că suntem pierduţi printre alte destine debusolate.

Dar pământul există. Cerul există. Apele există. Există şoaptele lor... Nu ne va fi bine decât atunci când vom reînvăţa să le privim. Şi să le ascultăm!
 
de Cristian Lisandru

marți, 10 octombrie 2017

Nu trăi supărat, bucură-te de experiență!


Nu trăi supărat, bucură-te de călătorie şi trăieşte din plin experienţa. Fereşte-te să te implici mai mult decât e cazul acolo unde oamenii au dovedit că îşi urmăresc interesul şi atât. Nu rămâne blocat în trecut, nu te ancora prea mult în viitor, fii autentic. Dacă te împrieteneşti cu viaţa şi o accepţi aşa cum vine către tine, vei fi fericit. Dacă reuşeşti să o înţelegi vei cunoaşte liniştea.

În unele zile simţi că te prăbuşeşti, te saturi să faci ceea ce trebuie să faci şi parcă ceva se rupe în tine. Acel ceva te face să te opreşti şi să hotărăşti să schimbi ceva în viaţa ta. Acel moment a venit, mă bucur că te afli acum aici, sunt încântat să te cunosc. Începem!

Vrei să fii sănătos mental, să te dezvolţi la nivel spiritual şi să trăieşti într-o stare de bine? Alege să trăieşti o viaţă simplă în care să iubeşti oamenii, să preţuieşti momentele şi să te foloseşti de lucruri. Reţine cei trei paşi, iubeşte oamenii, preţuieşte clipele şi foloseşte-te de lucruri, nu invers.

O viaţă simplă şi trăită într-o stare de bine, nu înseamnă o viaţă plictisitoare în care nu se întâmplă mai nimic. Înseamnă o viaţă de calitate în care renunţi treptat la obiceiurile nefolositoare şi la cercurile care te ţin pe loc ameninţându-ţi creşterea. O viaţă simplă este o viaţă trăită cu bucurie, una în care munceşti din pasiune şi eşti recunoscător ţie pentru realizările pe care le-ai obţinut până la această vârstă.

Nu trăi supărat când o persoană se poartă urât cu tine pe nedrept, nici nu o urî. Poate atunci viaţa te pune la încercare. Poţi să îi răspunzi înapoi cu aceeaşi monedă ori poţi să o ierţi şi să ieşi învingător. Şi astfel mergi mai departe. Odată ce ai promovat testul nu vei mai fi pus în situaţii similare. Iar, dacă cineva va dori în mod special să te pună, ele nu vor mai avea efect asupra ta. Atunci ai devenit imun. Răspunzând dar cu aceeaşi monedă te vei împiedica de dezamăgiri la fel cum se izbeşte o muscă în geam.

Folosim expresii populare în vorbire, ne îmbrăcăm toţi la fel, ne e jenă să fim sinceri. Căutăm să ne integrăm, să fim în rând cu turma dar ne străduim să ne convingem cunoştinţele că suntem diferiţi dar nu unici. Cele mai multe dintre idei se împărtăşesc pe Facebook.

Alergăm după lucruri şi ne plictisim de ele. Ne folosim de oameni şi apoi îi aruncăm. Spunem că ne pasă însă trecem indiferenţi prin viaţă. Nu ne pasă, noi ne gândim numai la noi, fără să avem habar că eu sunt eu, iar în aceeaşi măsură sunt aproapele meu. Restul înţelegerilor sunt fabule sau adăugiri „dovedite“ ştiinţific.

Dă frâu liber veseliei, nu trăi supărat. Când viaţa îţi adresează o provocare ego-ul tău te răneşte cel mai tare. Permite-i vieţii să curgă, ia o pauză de la tot. Nu mai impune oamenilor să îţi spună ceea ce îţi place să auzi, dacă ceea ce îţi place să auzi nu este chiar adevărat. Mă urmăreşti?

Spuneam că atunci când negi adevărul, el te loveşte crunt. Tot adevărul te transformă şi te ridică. Nu trăi supărat, nu fii resemnat, fii tu însuţi. Oricine ai fi fă ceea ce ai venit aici ca să faci.

Epuizarea şi îmbolnăvirea minţii

Afacerile, facturile, grijile şi serviciul sau banii, conflictele apărute în familie din cauza neajunsurilor aproape că te-au pus la pământ. Te cerţi cu sora, cu fraţii. Eliberează-te de orice responsabilitate, uite-te la cer. Nu vorbesc despre nicio teorie, nu e nicio şmecherie, uite-te la cer! Aşează-te la masă şi savurează mâncarea, nu o înghiţi şi fugi. Fii recunoscător pentru ea nu din cauză că trebuie şi că procedând astfel Universul te va premia, pentru că gratitudinea este minunea. Fii mulţumirea!

Omenirea s-a îmbolnăvit, tu eşti leacul care a venit şi a însănătoşit rasa. Nu te încrede în oameni, bazează-te pe tine. Pe oameni iubeşte-i, dacă poţi. Nu trăi supărat, atunci când te vei cunoaşte nu te va mai putea dezamăgi nimeni şi în sfârşit vei putea trăi liber, apoi vei simţi la fel. Te vei detaşa de vechiul tu şi vei fi gata să le sari în ajutor celor care caută să îşi depăşească condiţia.


„Suferinţa nu există pentru voi înşivă, ca indivizi, dar este cât se poate de reală în cazul celorlalţi, din exterior, ei pot fi afectaţi. Gândind şi procedând astfel fiecare, vicisitudinea va deveni o carte închisă pentru umanitate“. Vorbind cu Dumnezeu vol. I

Oamenii pasionaţi trăiesc mai mult, mai frumos şi mai sănătos. Pasiunea îţi oferă energia ca să capeţi fericirea. Nu trăi supărat, supărarea şi mânia îţi ucid visele. Înaintează pe calea ta, înalţă-ţi spiritul.

Nu trăi supărat, zâmbeşte puţin!

Eu te învăţ să gândeşti pozitiv, însă nu în sensul de a te feri de orice provocare care te scoate din confort. Eu te încurajez să trăieşti fără frică. Nu trăi supărat, adulmecă viaţa din plin şi observă beneficiile care se ascund în fiecare nereuşită. Vorbesc de rezistenţa de a accepta adevărul. Cei mai mulţi dintre oameni când se confruntă cu o dificultate caută o minciună cu care să se amăgească.

Eu nu scriu ca să devin faimos, eu scriu pentru că simt şi pot şi vreau să te ajut.

Şi nu am nevoie de suport de la cei care sunt convinşi că nu dragostea este soluţia pentru orice problemă, ci indiferenţa. Vouă vă spun că aţi trăit degeaba, iar ceea ce aţi experimentat în cincizeci sau o sută de ani trăiţi, eu simt într-o singură zi. Şi oricât m-aţi întrista cu neştiinţa pe care o dovediţi, dragostea îmi aminteşte că şi voi sunteţi iubiţi.

Răspunde cu un gest cald răutăţii lumii, zâmbind, ştiind că tu nu poţi să fii rănit. Orice altă reacţie ai avea, fie că te răzbuni, că urăşti sau ignori, vine din frica care îţi controlează viaţa. Frica este neputinţă şi frustrare. Nevoia de apărare este o confirmare a faptului că eşti dezgolit şi că poţi fi rănit.

Te invit să fii simplu, sincer şi autentic şi să trăieşti frumos. Cravatele şi etichetele mă fac să mă îndoiesc de rezultatele tale.

de Alberto Bacoi
 

luni, 9 octombrie 2017

Mergi pe drumul tău!

Dragul meu trecut, rămâi cu bine!
 
Se întâmplă uneori ca, deşi tu ai decis să te îndepărtezi de anumiţi oameni, ei să nu accepte acest lucru şi să continue să te caute. Bineînţeles că îi ignori, ...sau cel puţin aşa ar fi de preferat, pentru că efectiv nu ai avea altceva de făcut, eşti conştient că, dacă ai răspunde căutărilor lor, s-ar isca din nou polemici şi sufletul ţi-a ajuns până în punctul de saturaţie în ceea ce le priveşte. 

Aceşti oameni ar trebui să înţeleagă că punctul nu este echivalent cu virgula, şi că, dacă în trecut ai făcut din punct virgulă, acum nu se va mai întâmpla la fel.

Ar trebui să înţeleagă că nu pot ţine lângă ei pe nimeni cu forţa, folosindu-se de tot felul de victimizări, minciuni sau prin intermediul altora. Greşelile se plătesc în viaţa asta, iar cei mai înţelepţi şi dornici de a face din ei cea mai frumoasă versiune a lor, învaţă din ce au greşit. Dar nu declarativ.

Oamenii de care te-ai îndepărtat ar trebui să înţeleagă că odată pierdută încrederea, s-a pierdut totul, şi că aceasta nu este asemenea unui puzzle pe care să-l tot strici şi să-l lipeşti la loc.

Ar trebui să înţeleagă că în viaţă nu există numai câştiguri, există şi pierderi. 

Ar trebui să înţeleagă că oamenii vin şi pleacă şi că pe aceia care vor să plece, nu trebuie să îi roage încontinu să rămână, ci să le dea aripi pentru a merge pe drumul lor. Iar ei să facă la fel.

Ar trebui să înţeleagă că nu au nici cel mai mic drept să vrea să mai intre în sufletul celor pe care i-au rănit, odată ce au lăsat în urma lor furtuni, îndoieli şi dezamăgiri.

Ar trebui să se retragă frumos şi să se arate capabili să înfrunte o despărţire aşa cum se cuvine: civilizat.

Ar trebui să se concentreze pe ceea ce au ales în viaţă, pentru că ce alegi, de aceea vei avea parte.

Şi ar trebui să înceteze să mai umbrească liniştea sufletească a celor despre care spun că-i iubesc. Când iubeşti, nu faci rău. Respecţi, înţelegi şi dai dreptul la fericire, chiar dacă asta înseamnă nefericirea ta.
 
Soarele răsare pe strada fiecăruia. Garantat!

Georgiana R.

joi, 5 octombrie 2017

Concentrează-te pe FRUMOS, iubire, bucurie şi fericire, pentru că doar ele contează cu adevărat!

 
Nu te concentra pe oamenii care îţi fac rău, te supăra şi te indispun, ci concentrează-te pe oamenii frumoşi, care îţi spun vorbe frumoase, te încurajează, te ridică şi te sprijină în evoluţia ta…doar ei contează cu adevărat!

Nu te concentra pe situaţiile neplăcute care te fac să te simţi rău, ci concentrează-te pe cele la care visezi…doar ele contează cu adevărat!

Nu te concentra pe amintirile dureroase şi triste, ci concentrează-te pe cele frumoase şi plăcute, care îţi umplu sufletul de bucurie….doar acele amintiri merită atenţia ta!

Nu te concentra pe cât de greu este să îţi îndeplineşti visele, ci pe cât de puternic şi încrezător în tine eşti şi acestea se vor îndeplini la momentul potrivit…şi doar asta contează cu adevărat!

Nu te concentra pe gânduri de lipsa, ci concentrează-te pe gânduri de prosperitate şi astfel te vei direcţiona spre prosperitate şi nu spre lipsa!

Nu te concentra pe „NU POT”, ci concentrează-te pe a te AUTOMOTIVA: ”EU POT”, ”EU MERIT TOT CE E MAI BUN”, ”Eu POT REUŞI în tot ceea ce-mi propun”….

Nu te concentra pe autocompătimire, ci concentrează-te pe AUTOINCURAJARE. A-ţi plânge de milă NU te ajută la nimic, ci te face să te simţi prost şi să-ţi pierzi curajul şi astfel să NU acţionezi în direcţia dorinţelor tale, dar a te autoîncuraja te ajută enorm să acţionezi şi să realizezi ceea ce-ţi doreşti!

Nu te concentra pe TEMERILE tale, pentru că ele te vor paraliza şi NU îţi vor permite să acţionezi în direcţia dorinţelor tale, ci concentrează-te pe a ACŢIONA cu. curaj, ÎNCREZĂTOR ÎN TINE şi în faptul că POŢI reuşi în tot ceea ce-ţi doreşti. Temerile sunt neimportante şi tot ce contează pentru a reuşi e ÎNCREDEREA ÎN TINE!

Nu te concentra pe relaţiile din trecutul tău care ţi-au adus multă suferinţă. Lasă-le în trecut pentru că acolo este locul lor şi concentrează-te pe relaţia ta din prezent pentru că doar ea mai contează!

Nu te concentra pe trecutul tău trist, ci caută să iei lecţiile ce trebuia să le înveţi din el şi cauta să te concentrezi doar pe PREZENT pentru că doar prezentul tău contează cu adevărat!

Nu te concentra pe lucruri care te întristează şi te deprimă, ci caută să te concentrezi pe ceea ce te face să te simţi bine şi te bucură!

Starea ta de BINE sau de RĂU, precum şi reuşitele tale în viaţă, depind de ceea pe ce îţi CONCENTREZI mintea! Fii foarte atent pe ce te CONCENTREZI!

Concentrează-te pe FRUMOS, iubire, bucurie şi fericire, pace, pentru că doar ele contează cu adevărat!
 

vineri, 29 septembrie 2017

Vine o zi când îți spui „Gata”


Cu timpul înveţi până la urmă să-ţi vezi de drumul tău şi să-i laşi pe alţii în urmă fără prea mari regrete. Înveţi să te alegi pe tine şi să te respecţi îndeajuns încât să nu mai baţi la aceeaşi uşă închisă la care te încăpăţânai să tot baţi în speranţa că o să primeşti ceea ce aştepţi. De fapt, înveţi să nu mai aştepţi nimic de la nimeni. Oamenii reuşesc să te surprindă plăcut atunci când tu nu ai nici o aşteptare de la ei. În caz contrar dezamăgirea e direct proporţională cu aşteptarea.

Înveţi să iei ca atare fiecare persoană din viaţa ta şi să te îndepărtezi treptat atunci când nu te mai regăseşti într-un loc, într-un om. Înveţi să înlocuieşti mâhnirea cu optimismul, gândind că tot răul e spre bine şi că tristeţea pe care o simţi astăzi e doar preludiul unui mâine mai bun. Dar nu e uşor să înveţi toate astea. Şi nici nu înveţi de pe o zi pe alta. Întâi suferi ca un nebun după fiecare om cu care nu te mai identifici. După un timp ei devin trecut, iar tu înveţi treptat să-i laşi acolo.

Poate că pe unii oameni m-am încăpăţânat eu să-i văd mai buni decât au fost sau cine ştie, poate că eu am purtat vina pentru care ei nu au fost versiunea lor mai bună. Poate că pe unii nu i-am iubit suficient şi i-am determinat să plece, apoi am suferit după ei. Poate că unii nu s-au regăsit în mine, iar prietenia a fost o bătălie pierdută din start pe care am târât-o după noi încercând totuşi să o salvăm. Nu mai este însă timp să privesc înapoi. Nu mai are sens. Am învăţat că e inutil să forţezi lucrurile, agăţându-te cu disperare de oameni ca să nu te simţi singur.

Spuneam cândva că eu nu cred în a doua şansă. Tot nu cred, dar uneori constaţi cu stupoare că unii oameni nu o merită nici măcar pe prima!

Voiam ca aceste gânduri să aibă totuşi o notă optimistă la final, dar văd că nu prea îmi iese. Sunt din nou dezamăgită de oameni şi necăjită pe mine însămi că totuşi îmi pasă şi că încă mai pot fi dezamăgită chiar atunci când îmi spun că nimic nu mă mai poate surprinde… Dar iată, oamenii nu încetează niciodată să te surprindă în cele mai nebănuite şi neaşteptate moduri în ambele sensuri – şi bun şi rău – dar mai ales în cel rău.

Iustina Dinulescu

luni, 25 septembrie 2017

Trăiești dependent de oameni și de iubirea lor...

 
Te străduiești să le fii pe plac, să îi mulțumești și să li te dăruiești. Plângi și te irosești pentru cei incapabili să te înțeleagă, să te accepte și să te iubească. Pierzi timp din viața ta fără să trăiești sau trăind mai mult pentru alții, pentru bucuria lor, pentru bunăstarea lor și uiți de tine.
 
Iar într-o zi te îmbolnăvești. Te trezești într-un salon de spital cu perfuzia bombă chimică curgându-ți în vene și realizezi că trăiești consecințele alegerilor tale naive și a consumului emoțional, dar că nimeni și nimic nu a meritat chinul prin care treci... Durerea este și mai mare când descoperi cât de singur ești și că aceia pentru care ți-ai distrus sufletul și sănătatea sunt bine, fericiți și nu le pasă de tine. 
 
Dacă te ajută Dumnezeu treci peste etapa grea și te vindeci... Ți se vindecă trupul și înveți să-ți vindeci și sufletul. Privești în oglindă ceea ce a mai rămas din tine și observi că ai îmbătrânit în câteva luni cu ani și că nu mai ai părul frumos de altă dată... Te rușinezi cu părul tău rar și nu te recunoști cu chipul brăzdat de riduri.
 
Îți amintești prin ce ai trecut și cât rău ți-ai făcut... dar mai ales că i-ai lăsat pe alții să-ți facă rău... Abia acum recunoști cât de puțin ți-ai dăruit ție și cât de mult altora. 
 
Și realizezi câtă nevoie ai de iubire și de puțină bunătate... Începi să te iubești și să te bucuri de tine așa cum ești: cu păr mai puțin, cu riduri, cu pielea translucidă, cu toate defectele și slăbiciunile tale. Îți amintești cum te-ai detestat pentru kilogramele în plus, cum ți-ai detestat viciile și lipsa ambiției, cât de intolerant ai fost față de neputințele tale. Acum știi că tu ești același om și cu și fără lucrurile pe care le ai, dar mai ales și cu și fără oamenii de care credeai că depinzi sufletește.
 
Și realizezi că nu au contat și nu vor conta niciodată cei care nu te-au plăcut, care nu te-au iubit și care au plecat, că importanți sunt doar cei care ți-au fost alături... Și dintr-o dată lumea întreagă se reduce la un om. Omul care a dormit pe fotoliu veghind somnul tău chinuit, care ți-a șters lacrimile, care ți-a aranjat cu grijă șuvița firavă de păr ca să-ți ascundă golul care te complexa... Omul care a plâns lângă tine și care nu și-a schimbat sentimentele când nu i-ai mai fost pe plac și util...
 
Și astfel înveţi în câteva luni cât alții într-o viață. Înveţi cine și ce este important, înveţi ca trebuie să te iubești atât de mult încât să nu lași nimic să te descurajeze și să te schimbe.
 
Înveţi că oamenii buni răzbat mereu, că ura altora nu trebuie să te otrăvească, înveţi să te rogi și să fii recunoscător pentru tot ce însemni și ce ai.
 
Înveţi că banii nu-ți aduc ceaiul la pat și nu te îmbrățișează, că nu-ți spun "te iubesc" sau "trecem noi și peste asta".
 
Înveți că pe oameni nu-i cunoști în clipe de bucurie și înveți să le înțelegi egoismul, răutatea, lipsurile... și înveți să nu fii ca ei. 
 
Și astfel, după atâta frustrare și nefericire înveti să fii fericit...asa cum ești, cu cine ești și cu ce ai. Și scopurile tale se schimbă, preocupările tale se schimbă și nu-ți mai pasă decât de viața ta, de cum poți trăi frumos, lăsând ceva frumos în urmă.
 
Înveți să trăiești pentru bucuria ta, nu pentru părerea lumii, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i mulțumi pe toți, nu pentru a dovedi cine ești sau pentru a convinge pe cineva. 
 
Înveți cât de puțin contează percepția altora asupra ta și cât de mult contează să fii tu mulțumit cu tine.
 
Înveți să privești viața și omul din oglinda ta cu iubire.  
 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...