joi, 18 septembrie 2014

Depresia: Cele 3 CAUZE Emoțional - Energetice ale stărilor depresive

Cei care se autoînvinovățesc sunt îngâmfaţi pentru că se cred "atât de perfecţi" încât nu ar trebui să greşească. Compătimirea exagerată a altora produce autocompătimire, iar un om care îşi plânge de milă este perceput ca un factor agresiv de către ceilalţi. Descoperă care sunt cele 3 cauze energetice majore ce conduc către instalarea stărilor depresive.
 

Este evident că stările depresive fac parte în mod natural din viaţa psihică a individului. Dacă însă stările de tristeţe persistă şi vă afectează viaţa, nu ezitaţi să căutaţi un psiholog bun.
 
Cauzele majore ale stărilor depresive sunt următoarele:

Autoînvinovățirea
 
Cei care se autoînvinovățesc sunt îngâmfaţi - pentru că se cred "atât de perfecţi," încât nu ar trebui să greşească.
 
Cei care se autoînvinovățesc sunt laşi. Vinovăţia face din tine o fiinţă fără vlagă şi lipsită de reacţie.
 
Societatea, media fac din tine un depresiv şi un nevrotic. Când greşeşti, este în firea lucrurilor să se întâmple asta, pentru că ai moştenit o inteligenţă imperfectă şi ai fost învăţat să fii iraţional de către o armată întreagă de oameni (părinţi, profesori, prieteni) care au moştenit şi ei inteligenţe la fel de imperfecte. Din copilărie, modelul nostru social ne antrenează să devenim deprimaţi.
 
Depinde doar de noi să schimbăm răul care ni s-a făcut.
 
Autocompătimirea
 
Este un semn de nevroză să ne aşteptăm ca alţii să ne trateze întotdeauna corect, ca bunătatea noastră să fie răsplătită tot cu bunătate sau ca lumea să fie atât de acceptabilă pe cât vrem noi să fie.
 
Este important să ştii că celorlalţi oameni nu le plac cerşetorii şi nici cei care îşi expun suferinţa în piaţa publică. Un om care îşi plânge de milă este perceput ca un factor agresiv de către ceilalţi. Cu alte cuvinte, văicăreala de sine îi agresează pe ceilalţi. Energia unui astfel de om nu este de dorit în preajma nimănui.

Compătimirea altora
 
Compătimirea exagerată a altora produce autocompătimire. În linii mari, mila faţă de ceilalţi reprezintă o reacţie naturală. Şi frumoasă. Dar există situaţii în care acest model de compătimire a altora devine obsesiv şi nociv propriei vieţi. În plus, ne expune la un şantaj emoţional din partea celor aflaţi în suferinţă.
 
Teama că vom fi consideraţi lipsiţi de inimă ne îndeamnă adeseori să ne complicăm inutil viaţa. Nu este normal să ne însuşim suferinţele celorlalţi. Îmi aduc aminte de isteria provocată acum un an când un băieţel a fost omorât de câini. Pe toate canalele media vedeai oameni plângând şi manifestându-se exagerat, de parcă ar fi trăit cu adevărat durerea familiei băieţelului. Acele reacţii erau nevrotice şi false! Eticheta socială pretinde ca anumite evenimente să fie însoţite de emoţii specifice. Dacă nu te manifeşti zgomotos, înseamnă că eşti lipsit de inimă, ar crede unii....nimic mai fals!
 
Focusați-vă pe soluţii, mai puţin pe emoţii. Uneori, emoţiile amplificate artificial distrug orice şansă de rezolvare.
 
de Alina Maria Albert (Neagu)

miercuri, 17 septembrie 2014

Asumă-ți răbdarea cu care cauți iubirea. Și curajul de a fi acolo atunci când o vei găsi.

 
Dragostea nu doare. Nu te face să plângi. Nu te scufundă în deprimare și singurătate. Dragostea atinge suflete, scaldă în căldură și frumusețe inimile care se caută, unește gânduri și emoții, umple goluri și lipește bucăți de suflet pierdute pentru totdeauna. Dragostea este generoasă și blândă, chiar și cu cei care o confundă, chiar și cu cei care spun „te iubesc” dar nu-i înțeleg adevărata semnificație, chiar și cu cei care se mulțumesc cu câteva nopți de pasiune. Dragostea nu pedepsește. Nu ține ranchiună. Nu te ceartă. Nu te învinuiește pentru faptul că uneori tinzi să accepți sentimente banale, suflete goale și reci lângă tine de teama singurătății. Dragostea rămâne la fel de pură și încântătoare ca întotdeauna. La fel de misterioasă și tăcută. La fel de frumoasă și zâmbitoare. Noi suntem cei care ne schimbăm. Noi suntem cei care ne mulțumim cu puțin ca mai apoi să aflăm că nu este suficient. Noi suntem cei care ne plângem alegerile. Cei care nu știu să aștepte, să spere, să creadă într-un suflet asemănător cu al nostru. Noi suntem cei care ne grăbim să acceptăm lângă noi persoane care ne vor face nefericiți, oameni care nu ne pot întregi oricât am încerca. Pentru că pasiunea, atracția, chimia dintre două trupuri nu înseamnă neapărat și întregire, regăsirea a două suflete. E ca și cum te-ai trezi în mijlocul iernii cu nimic altceva decât cu o păturică care să-ți acopere trupul, astfel încât gerul singurătății să nu te înghețe. Și nu vei îngheța. Îți va fi frig totuși. Și vor fi unele nopți cu ger cumplit care îți vor transforma sufletul în țurțuri de gheață. Și vor fi momente în care îți vei dori să fi așteptat, să fi înfruntat teama de a rămâne singur decât cumplita dezolare care te cuprinde în timp ce sufletul ți-a înghețat.

Dragostea ține de cald sufletelor pereche. E ca și cum în miezul celei mai cumplite ierni arde un soare numai pentru ele. Un soare numai al lor.

Dragostea își revarsă magia și frumusețea numai asupra celor care împărtășesc aceleași emoții, aceleași gânduri, aceleași trăiri.

Este dătătoare de pace, de armonie, de simplitate și frumusețe.

Așa că nu fi în căutare de înlocuitor al iubirii. Nu te mulțumi să îmbraci sufletul în haine contrafăcute, chiar dacă alții nu văd diferențele tu singur vei ști că nu sunt originale. Nu te grăbi să alegi un suflet doar pentru ambalajul frumos în care vine. Poate alții vor fi înșelați de hârtia lucioasă și scumpă în care este împachetat, dar tu vei știi că nu este nimic de valoare înăuntru.

Dragostea este cel mai frumos sentiment din lume. Să poți simți și avea în viața ta un suflet cu care să o împarți, cu care să te bucuri și să te simți fericit este cel mai mare dar pe care ți-l poți face în viața aceasta. Căci dragostea nu se oprește la omul pe care îl iubești. Dragostea este mereu în căutare de iubire, de suflete pure, greu încercate, care vor ști să-i prețuiască calitățile, care vor ști să o dea mai departe altor suflete.

Dragostea este un izvor nesecat de bunătate, blândețe, generozitate, căldură și speranță pentru cei care știu să aștepte, pentru cei care știu să aleagă corect, pentru cei care știu să vadă dincolo de exterior și să citească în adâncul sufletelor.

sursa: http://anasstassya.wordpress.com/

marți, 16 septembrie 2014

Septembrie. Marți – Viața e o bucurie

"Ridică-ți privirea. Nu-i așa că viața e minunată?"

Viața este o bucurie. Un dar neprețuit. Și știu că există uneori momente care ne fac să nu o vedem așa cum este ea în realitate, clipe care ascund de noi esențialul și promisiunile ei.

A ști să simți, să trăiești și să acționezi plin de iubire, de înțelegere și maturitate se reflectă asupra vieții tale în toate aspectele ei. De aceea sunt momente plăcute, momente de pură fericire dar și clipe de tristețe în viața noastră. Pentru că tot ce se întâmplă este condiționat de noi, de alegerile pe care le facem zilnic, de gândurile și emoțiile care ne inundă mintea și sufletul.

Suntem mici în acest Univers însă puterea care ne-a fost dăruită este imensă. Ne putem transforma viețile, ne putem schimba mințile, putem lucra la îmbunătățirea sentimentelor, putem să ne modelăm în ceva frumos dacă avem suficientă răbdare și perseverență.

Viața în sine este un cadou comun. Toată lumea îl are. Însă nu toată lumea se bucură de el. Sunt oameni și oameni. Suflete și suflete. Însă dacă ești un suflet rătăcit, trist și solitar care crede că viața este grea și nu merită trăită atunci trezește-te! Ea ți-a fost dăruită cu un scop anume. Ea merită tot efortul, toate lacrimile și toată răbdarea care ești. Ea merită mai mult decât poți tu dărui. Așa că străduiește-te să o respecți, să-i oferi locul pe care îl merită. Simte-o, trăiește-o, bucur-o și iubește-o și o să vezi că la rândul ei o să-ți întoarcă înzecit sentimentele. O să simți schimbarea care are loc în momentul în care vei renunța la vechile și prăfuitele gânduri.

Viața nu este un joc.Nu este o povară. Nu este ceva pe care să-l cari în spate și la care să renunți când drumul pare să nu se mai termine și devine aproape imposibil de parcurs. Viața nu este o lecție. Este o serie de lecții minunate care te transformă puțin câte puțin în omul care meriți să fii. Omul cu gânduri minunate. Omul care simte magia și lucrarea Domnului. Omul cu sentimente frumoase. Omul care nu se sfiește să pornească la drum cu desaga goală dar cu inima plină de recunoștință și credință. Omul care simte și dăruiește iubire.

Viața este mai mult decât credem noi. Mai mult decât vedem la prima întâlnire. Mai mult decât capacitatea noastră de înțelegere. Povestea ei este simplă dar plină de provocări ascunse în fiecare zi.

Simte viața. Descoperă-i tainele. Bucură-te de surprizele cu care te așteaptă în fiecare moment. Alege să nu lași timpul să curgă în defavoarea ta. Oprește-i curgerea trăind frumos și simplu fiecare bucățică de timp, fiecare fragment din călătoria care-ți așteaptă pașii. Ridică-ți privirea. Nu-i așa că viața e minunată?

sursa:
http://anasstassya.wordpress.com

luni, 15 septembrie 2014

“Log in” to life


Oare mai au nevoie să ne implanteze cipuri? Când purtăm peste tot telefoanele astea care ştiu mai multe lucruri – poate chiar mai bine!- despre noi decât ştim noi înşine…Ne însoţesc peste tot, zi şi noapte, ele, singurele care sunt mereu cu noi, peste tot, singurele pe care le lăsăm atât de aproape de inima noastră, singurele care dau buzna fără să bată la uşă, cu bipăitul lor nesuferit, năvălind la ceas târziu din noapte cu vibraţia vreunui whatsapp insomniac, invadându-ne din ce în ce mai mult, din ce în ce mai îndrăzneţe, fiinţa interioară pe care le-o lăsăm pe zi ce trece fără încă o barieră…

Memoria ni se atrofiază pe zi ce trece, fiindcă găsim cu un click orice informaţie de care avem nevoie – o fi din sursă sigură? Nici nu ne mai întrebăm… 

Gândim, citim şi ne rugăm din ce în ce mai puţin, fiindcă viaţa ne prinde anesteziaţi, apăsând robotic telecomanda, cu privirea goală privind mecanic ecranul televizorului, cu sufletul deschis primind fără discernământ otrava, veninul, mizeriile, bârfele, răutăţile, vulgarităţile care se revarsă şuvoi, la ceas de seară, spre inimile noastre care şi-au dat jos scutul şi primesc neprotejate tot ce în loc să le ridice, le scufundă din ce în ce mai tare, pe zi ce trece…

Oare nu ar fi timpul ca, măcar pentru o săptămână anul acesta să arunci telefonul? Să închizi televizorul, laptopul, tableta, Ipod-ul, DVD playerul… Tot…

Învaţă o poezie, reaminteşte-ţi un cântec vechi pe care îl cântai alături de prieteni odinioară la ghitară, pe dealul copilăriei, reîmprieteneste-te cu îngerul tău păzitor în loc să îţi mai faci încă un prieten virtual care nici măcar nu te va saluta pe stradă, calcă desculţă prin iarbă în loc să îţi mai cumperi încă o pereche de pantofi overpriced …sau dăruieşte o pereche de pantofiori pe care nu îi mai porţi unei fetiţe sărace …iar tu fugi spre mare să alergi din nou prin nisip desculţă, să te întinzi în nisipul fierbinte…şi să nu te grăbeşti să pleci de pe plajă chiar dacă ai rămas singură şi ţi-e frig…Nu îţi mai cumpăra încă un fond de ten, ci îndrăzneşte să te laşi iubită aşa cum eşti, împodobeşte-te doar cu zâmbetul acela pe care îl aveai când erai copil şi credeai în miracole şi iertai imediat orice ţi s-ar fi greşit…. Priveşte cerul şi reînvaţă să îi vorbeşti, să îi ceri cu credinţă că îţi va răspunde negreşit, numără stelele şi aplaudă apusul…reîndrăgosteşteste-te, chiar dacă va fi pentru a mia oară, de aceeaşi persoană… Bucură-te de fiecare respiraţie şi de toate lucrurile simple pe care le-ai uitat…

Pentru o săptămână măcar, apasă “Log Out” din viaţa virtuală, uită de TV, telefon, asfalt, pereţi, magazine şi de toate locurile astea de unde nu se vede cerul … Şi de toate măştile din cauza cărora cerul nu te mai poate vedea…

Apasă cu îndrăzneală, hotărâre, bucurie şi dor ….”Log In”. To Life!

de Alexandra Svet 

duminică, 14 septembrie 2014

Crucea, chipul în care Hristos îşi îmbrăţişează în Iubire creaţia

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”


Crucea ne însoţeşte în toată viaţa noastră, de la botez până la mormânt, când ne odihnim întru nădejdea Învierii sub umbra crucii. Crucea are multe semnificaţii în viaţa creştinului. Pentru cineva, crucea poate să însemne lipsa sănătăţii, faptul că s-a născut foarte sărac şi necăjit ori a căzut într-o boală incurabilă pe care o poartă toată viaţa. Crucea poate fi şi un eşec ori regretul unei neîmpliniri. Crucea copilului orfan este lipsa de dragostea părintească. Crucea cuiva care şi-a pierdut soţul sau soţia este crucea văduviei, durerea provocată de dor şi de singurătate. Există şi o cruce a sărăciei, a celor lipsiţi de bunuri materiale, după cum există şi o cruce a grijilor oamenilor bogaţi, dar singuri, izolaţi şi invidiaţi.

Crucea este şi lupta sau osteneala de a săvârşi binele, a mărturisi adevărul şi a face dreptate într-o lume plină de răutăţi şi de invidie. Avem datoria de a ne lua crucea ostenelii săvârşirii faptelor bune, căci nimeni nu se poate mântui fără osteneală. Cu toţii avem o Cruce de purtat. În faţa Crucii lui Hristos, putem alege: 

Să luăm Crucea. Este greu, atât de greu, încât e posibil să cădem de mii de ori pe acest drum al crucii. Să fim zdrobiţi de greutatea ei, mai ales că nu lipsesc cei ce ne biciuiesc pe drum, ne ocărăsc şi îşi scuipă ura adunată în inimă asupra noastră, numai pentru că am ales să Îi urmăm lui Hristos. Dar fie şi căzând de mii de ori, Domnul va fi acolo să ne ajute. Esenţialul în aceste clipe este să strângem Crucea şi mai tare în braţe, să nu îi dăm drumul, să ne legăm prin ea de Hristos. Să nu cedăm, orice ar fi! 

O altă variantă ar fi să cârtim împotriva Crucii. Crucea, când cârteşti, devine de mii de ori mai grea, devine insuportabilă, chin, iad. Dar nici în acest caz nu suntem lipsiţi de nădejdea mântuirii. Domnul aşteaptă, cu drag, cu dor, cu îndelungă răbdare ca acesta să renunţe la egoism, să renunţe la gândul că ar putea să mai taie din greutatea Crucii, să nu fie nevoit să se jertfească întreg. 

Iar ultima variantă ar fi să trădăm Crucea. Trădăm Crucea fiecare dintre noi când nu avem putere să combatem păcatul, abuzurile, nedreptăţile, când ne îndulcim cu vorba poporului "lasă, că merge şi aşa!". La Hristos nu se merge cu jumătăţi de măsură, cu compromisuri. 

Părintele Dumitru Stăniloae, marele teolog şi dogmatist român, spune că cel mai frumos şi convingător discurs despre dragoste este îmbrăţişarea lui Hristos de pe Cruce. Crucea ne învaţă că din orice cădere există şi ridicare, totul depinde de noi! 

de Ieromonah Hrisostom Filipescu

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Banii aduc frumusețea?


Toată lumea ştie că din cele mai vechi timpuri frumuseţea era asociată cu femeia. Era o specialitate feminină şi încă este. De aceea, priceperea de a măslui fizicul era o preocupare feminină. Bărbaţilor li se cereau alte calităţi. Ei bine, lucrurile s-au schimbat şi nu s-au schimbat. Femeile încă trebuie să fie frumoase, ba chiar această prescripţie a căpătat forme sălbatice. Dar vechea zicală: bărbatul să fie puţin mai frumos ca dracul, deşi rămâne în picioare, mai are şi varianta bărbat frumos. 

Din ce în ce mai mult în mass media se fac referiri la fizicul bărbaţilor şi din ce în ce mai mult bărbaţii se ocupă de fizicul lor şi de felul în care arată. Aflăm că fotbaliştii mor după haine scumpe, că pot concura femeile la investiţiile financiare în imagine. Există chiar şi la noi cabinete de beauty pentru ei: depilări, cosmeticale. Aromele şi parfumurile nu mai sunt rezervate doar femeilor.

Dacă luăm în consideraţie cele două atribute – frumos şi bogat - deci frumuseţe şi bani, nu putem obţine decât patru situaţii: frumos-bogat, frumos-sărac, urât-bogat, urât-sărac. Şi, dacă eliminăm extremele – mare nenorocire, indiferent de sex - nu ne rămân decât două în care frumuseţea şi bogăţia concurează pe piaţa alegerilor. Ce alegem? Ce preferinţe avem? Ce decizie iei când ai de ales? Sau, către cine-ţi îndrepţi alegerea când banul se asociază urătului?

Pusă astfel problema, veţi vedea că alegerea aceasta este foarte dificilă. Mai întâi, pentru că dacă bogăţia, banii, sunt ceva precis – în fond, poate fi redusă la o cifră, frumuseţea este discutabilă. Ca şi urâţenia. Cu alte cuvinte, ne aflăm în faţa definirii inacceptabilul. Oricine poate face acest exerciţiu, dacă nu porneşte de la cum să fie, ci de la cum să nu fie. Adică, cum ne stabilim minimele exigenţe, de la care negocierile interioare încep să lucreze. Este ca atunci când auzim pe cineva spunând “nu m-am făcut doctor, pentru că nu pot să văd sânge”. Aici intrăm în lumea lui “în niciun caz”. Aşa stând lucrurile şi cum fiecare are în cap o reprezentare personală a urătului, o lume a preferinţelor, atunci când vorbim despre fizic, inacceptabilul nu este dificil de definit: bărbaţii trebuie să nu aibă defecte fizice, handicapuri. Aceştia sunt excluşi din câmpul alegerilor. Poate că accepţi un bărbat cu picioare scurte, dar trebuie să le aibă. Putem spune că unele defecte pot fi trecute cu vederea, altele nu, chiar dacă vederile sunt diferite.

Se mai adaugă şi timpul. Dacă-ţi propui o legătură scurtă şi avantajoasă, poţi strânge din dinţi şi face rabat la urâţenie. Poţi răbda. Dar şi frumosul este perisabil şi nu te ţine-o viaţă. 

Un cântec popular nu mai pare, în această perspectivă, valabil astăzi. În cântec se vorbeşte despre vânzarea bărbatului frumos, despre intenţia unei neveste de a-şi vinde bărbatul frumos la târg: “Într-o zi de dimineaţă/ Mă dusei cu-al meu în piaţă/ E bărbatul frumuşel/ Cât dai lele pe el?” Suma oferită e bunicică, dar pe nevastă o apucă îndoielile. Aşa că nu-l mai vinde pentru că “Banul trece, e lucru drăcos /Eu rămân cu-al meu frumos”.

Cea mai mare dificultate în alegerea cu pricina este presiunea socială a prezentului. Din totdeauna frumuseţea şi banii au contat. Dar astăzi, ele contează mai mult ca niciodată. Peste tot mesajul este mai mult sau mai puţin agresiv. Reclama “cine-ţi rezistă la o asemenea maşină”, o spune clar. Se subînţelege că frumuseţea nu este importantă la bărbaţi. Sau că ea este facultativă. Să fii frumos, să ai bani, sunt mesajele prezentului. Pe vremuri, fetele alegeau “băieţi de viitor” – care vor face bani, astăzi ele aleg “băieţi de prezent” – care au bani -. Nimeni nu aşteaptă.

Invazia bărbaţilor în zona chirurgiei estetice şi a industriei frumuseţii ne arată că şi ei au înţeles că banii nu ajung, că există bărbaţi cu bani – finanţele sunt mai ales masculine – şi că şansele de reușită cresc dacă la bani se adaugă frumuseţea. Şi, mai este ceva. Femeile, şi ele, aleargă după bani. Şi unele chiar şi au... 

Şi atunci dacă ele au bani, de ce să nu aleagă un bărbat cu bani şi frumos. Mai ales, că nimeni nu te obligă să stai cu ele toată viaţa. Adică “ban la ban trage” se schimbă în “ban la ban şi frumuseţe trage”. 

În sfârşit, avantajele de a alege un bărbat urât şi bogat nu trebuie uitate. Ele sunt mai mari decât cele ale alegerii unui frumos bogat: invidia surorilor de sex este mai mică, te poţi obişnui şi la o adică-l poţi părăsi mai uşor când un alt ofertant bifează ambele calităţi. Dublă meritocraţie – naturală, deci frumuseţea şi cea socială, banii – tentează şi este comfortabilă dacă nu te bântuie mitul duratei. Bărbatul urât şi bogat ştie că banii contează, cel frumos şi bogat, poate fi traversat de confuzii.

La toate acestea se adaugă un ingredient care descurajează şi complică alegerea, deşi astăzi nu se mai stă mult pe gânduri: interiorul, sufletul, caracterul, firea sau cum vreţi să-i spuneţi. Dar cine mai are timp de aşa ceva? Imaginea contează şi ce zic alţii despre tine. Şi chiar dacă ai putea stârni compasiune – doar stai cu urâtul! - fruntea sus: ai bani!

de Aurora Liiceanu

vineri, 12 septembrie 2014

5 tipuri de oameni de care trebuie să te ferești



Iubesc oamenii. De toate felurile. Şi cred că toţi suntem frumoşi. Indiferent de defectele pe care le avem, de comportamentele uneori neadecvate, de felul în care acţionăm sau în care reacţionăm. În fiecare dintre noi există un strop de bunătate, o undă de lumină, o flacără ce pâlpâie uşor sau un foc ce arde intens.

Iubesc oamenii. Pe cei trişti, pe cei fericiţi, pe cei pozitivi, pe cei negativişti, pe cei ce plâng, pe cei ce zâmbesc, pe cei ce râd din toată inima. Pe cei care suferă şi pe cei plini de speranţă. Cred că suntem cu toţii fiinţe minunate. Şi în spatele fiecărei vorbe, fiecărui comportament, fiecărei acţiuni sau fiecărei atitudini există ceva bine întemeiat. Ceva-ul acela pe care încerc să-l înţeleg şi să nu-l judec. Pe care încerc să îl accept.

Ştiu totuşi că, oricât de mult aş înţelege, oricât de mult aş accepta, oricât de mult aş iubi, vor exista mereu oameni a căror prezenţă nu-mi va fi benefică. Oameni care, deşi înţeleşi, nu mă vor putea înţelege, oameni care, deşi acceptaţi nu mă vor putea accepta, oameni care, deşi susţinuţi nu mă vor putea susţine, oameni care, deşi iubiţi, nu mă vor putea iubi. Oameni care mă vor critica, mă vor judeca, mă vor respinge. Oameni care, orice s-ar întâmpla, nu mă vor putea ajuta în creşterea mea.

Dar am învăţat să trăiesc cu asta. În anii mei de viaţă pe acest pământ am înţeles că este în regulă să-i iubesc pe ceilalţi, că este normal să-mi doresc să ajut, dar că este de asemenea important să nu mă pun mai prejos de nimeni şi că ar fi inutil să îmi consum energia încercând să-i ascult pe cei care nu vor să fie ascultaţi, să-i învăţ pe cei ce nu vor să fie învăţaţi, să-i schimb pe cei care nu vor să fie schimbaţi sau să-i salvez pe cei ce nu vor să fie salvaţi.

Nu cred că viaţa este o junglă, că oamenii sunt răi şi nici că fiecare este pentru el. Cred că ne-am născut pe acest pământ pentru a trăi unii cu alţii, pentru a ne ajuta unii pe alţii, pentru a ne bucura unii de alţii. Pentru a interacţiona, pentru a crea legături, pentru a consolida relaţii, pentru a nu ne simţi singuri într-o lume în care sunt atâţia ca noi. Cred însă că, indiferent de cât de mult i-am iubi pe ceilalţi, este dreptul nostru de a alege oamenii cu care vrem să ne petrecem timpul, oamenii alături de care ne dorim să ne dezvoltăm, să creştem, să evoluăm. Oamenii alături de care vrem să trecem frumos prin viaţă.

Oricât de dureros ar fi, la un moment dat trebuie să ne desprindem de cei a căror prezenţă nu ne face bine. Pentru că este mai benefic un discomfort temporar decât unul permanent. Este mai utilă o suferinţă limitată decât o durere permanentă. Chiar dacă la prima vedere nu pare a fi aşa.

De-a lungul existenţei mele am înţeles că există mai multe tipuri de oameni. Există oameni pe care se merită să-i ţii în preajmă dar şi oameni pe care îi poţi iubi şi atât, alături de care nu poţi trăi o viaţă aşa cum meriţi. Sunt oameni care îţi consumă energia, care te menţin într-un cerc de negativism şi care îţi încetinesc evoluţia. Aceştia sunt:

1. Dramaticii

Sunt acele persoane care exagerează tot. Cei cărora le place să facă din orice lucru un spectacol şi care tind să devină uşor agresivi pentru a obţine ceea ce-şi doresc. Când interacţionezi cu astfel de persoane tinzi să devii pasiv şi să baţi în retragere sau te simţi provocat să răspunzi la rândul tău cu agresivitate. Încearcă să te exprimi dintr-un loc al păcii şi al calmului, să-ţi spui punctul de vedere fără să le permiţi să te frustreze. Nu vei putea evita niciun tip de oameni, nici nu este indicat, însă ai posibilitatea de a alege să ţii aproape doar acele persoane care nu-ţi consumă energia implicându-te în conflicte repetitive, fără sens sau fără rezolvare.

2. Nemulţumiţii

Sunt acei oameni cărora nu le vei putea sparge zidurile, orice ai face. Întotdeauna vor avea ceva de spus, vor găsi lucruri pe care să le critice, de care să se plângă, de care să se agaţe. Nu ai prea multe şanse să le câştigi aprobarea, aşa că de cele mai multe ori încercările tale vor fi fără sens. Nu te consuma cu asta, întotdeauna vor exista persoane care te vor discredita, care nu te vor plăcea, care nu te vor accepta, iar asta nu are neapărat legătură cu cine eşti, cu ceea ce eşti sau cu ce faci ci cu felul în care ei sunt construiţi.

3. Neîncrezătorii

Nu le mai da credit celor care nu cred în visurile tale! Ei sunt cei care, dacă li se permite, reuşesc să-ţi stingă flacăra interioară de la primul suflu şi să-ţi altereze imaginea de sine. Dacă le dai voie să-ţi spună că eşti mai puţin decât eşti cu adevărat, nu vei reuşi niciodată să ajungi în vârf, acolo unde îţi este locul. Nu permite ca viziunea lor să devină povestea ta! Ceea ce poţi face nu este presupunerea a ceea ce cred ei că e posibil pentru tine ci este urmarea a ceea ce crezi tu că poţi face pentru tine. Priveşte dincolo de limitările lor pentru că, atunci când îţi dai voie să fii ceea ce eşti cu adevărat, viaţa devine o călătorie fantastică.

4. Manipulatorii

Sunt oamenii aceia care îşi canalizează energia în scopul de a te intimida pentru a câştiga ceva de pe urma ta. Aceştia pun întotdeauna propriile sentimente şi nevoi mai presus de orice şi fug cu prima ocazie în care ai nevoie de ei. Uneori sunt capabili de a spune sau de a face orice, doar pentru că lucrurile să iasă întotdeauna aşa cum vor. Nu te lăsa impresionat de cuvinte sau de lacrimi şi nu te simţi niciodată vinovat fără să fii cu adevărat.

5. Insensibilii

Poate că cel mai onorabil lucru pe care îl poţi face nu este neapărat acela de a nu greşi, ci actul de a recunoaşte când o faci, de a-ţi cere iertare şi de a încerca să îndrepţi lucrurile. Greşelile sunt parte din creştere. Dacă o persoană refuză să te susţină pentru greşelile pe care le-ai făcut în trecut, atunci nu merită atenţia ta. A te menţine în trecut este un lucru care te împiedică să creezi un prezent frumos. Dacă cineva te judecă continuu pentru ceea ce ai făcut cândva, dacă refuză să te ierte şi-ţi reaminteşte constant de lucrurile greşite din urmă, atunci poate că prezentul tău va fi mai bun fără acea persoană.

Atunci când oamenii îţi discreditează visurile, când îţi prezic un viitor departe de cum ţi-ai imaginat tu că o să fie, când te critică, când nu te înţeleg şi nu te apreciază pentru ceea ce eşti, aminteşte-ţi întotdeauna că de fapt ei îşi spun propria poveste şi îşi exprimă propria suferinţă. Iubeşte-i în continuare, dar nu-i ţine în preajma pe cei care nu te pot ajuta să creşti.

Dacă mai sunt şi alte tipuri de oameni de care crezi că ar trebui să te fereşti, spune-ne câteva cuvinte despre asta într-un comentariu, sub articol.

de Andreea
sursa: AICI
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...