joi, 18 ianuarie 2018

Priveşte ochii lor... !

 
Priveşte-n ochii unui om! Încearcă să nu-l analizezi. Încearcă să simţi tot ceea ce poate transmite. Încearcă să-l înţelegi. Cu cât îl analizezi mai mult, cu atât mai mult, între tine şi el apar valuri de păreri care nu au decât menirea să distorsioneze imaginea lui.

Priveşte un om în vârstă! În ochii lui se văd chinurile bătrâneţii. Se văd regretele pentru anii care au trecut în zadar. Se vede lupta zilnică a vieţii, o luptă în care el pierde din ce în ce mai multe runde. În ochii lui nu se mai vede speranţa unui viitor…!

Nu mai trăieşte decât în trecut. Şi nu întotdeauna este un trecut frumos. Ascultă-i povestea din privire! Citeşte-o! Învaţă de la el! Evită-i greşelile! Mâine vei fi tu în locul lui…

Priveşte un tânăr! Câtă viaţă are în privire…! Vezi speranţa pe care o transmite. El trăieşte doar în viitor. Pentru el, trecutul nu este foarte îndepărtat. Din trecut oricum nu a învăţat mare lucru. Nu ştie ce este înţelepciunea.

El nu ştie că viitorul i se va aşterne-n faţă exact aşa cum şi-l va construi, dar pentru asta va trebui să renunţe la multe. Trebuie să aibă un mare curaj pentru a-şi urma visul. El încă nu ştie că puţini reuşesc asta. Ieri ai fost tu în locul lui şi nu poţi decât să-mi dai dreptate…!

Priveşte cum trece pe lângă tine o femeie pe care cândva ai iubit-o nebuneşte. Nu este singură. Este la braţ cu un bărbat care a ştiut să-i ofere mai multe decât tine. Sau poate tu i-ai oferit mai mult, dar ea a căutat mereu mai puţin. Doar o femeie poate înţelege asta…! Îi cauţi privirea. Vrei să înţelegi ceva din ea. Ai vrea să-i spui că încă o iubeşti…

Toate amintirile îţi înneacă fiinţa. A fost cândva a ta şi ai pierdut-o pe drum. Te priveşte şi ea şi pricepi că este o altă persoană. Te întrebi care este algoritmul după care iubeşte o femeie…! În câteva momente renunţi la a-‘nţelege capriciile unei fiinţe pe care nici măcar ea nu şi le poate explica. Cel mult, încerci să nu mai repeţi aceleaşi greşeli cu o altă femeie. Chiar şi aşa, succesul nu-ţi va fi garantat…!

Priveşte un snob care coboară dintr-o maşină luxoasă. Este îmbrăcat într-un costum foarte scump. Nu a cumpărat acel costum pentru că se simte mai bine în el. L-a cumpărat pentru a dovedi celorlalţi că este prosper. Vrea să-ti arate că trăieşte pe o altă treaptă socială. Priveşte-i trufia! Crede că Pământul îi aparţine. Se crede mai important decât Alexandru cel Mare…

El nu vrea să-şi mai aducă aminte că-n urmă cu ceva timp era sărac lipit. De fapt, a şi uitat pentru că memoria nu este punctul lui forte. Nici el nu mai ştie ce făcea în acea perioadă. De citit, sigur nu citea…! Nu că n-ar fi avut timp ci că nu ştia s-o facă. Nici acum nu ştie. Citeşte-i povestea! Învaţă din făţărnicia lui!

Opreşte-te şi priveşte-n ochii unei femei tinere şi frumoase! Priveşte-i aroganţa! Este obişnuită cu foarte multă atenţie din partea bărbaţilor de toate vârstele şi cu invidie din partea tuturor femeilor. Ea nu te va privi aşa cum o priveşti tu. Mereu a avut de unde să primească tot ce şi-a dorit…

Ce o macină cel mai mult, este dacă în viaţă va face alegerea perfectă. Poate alege orice şi aproape pe oricine, dar din păcate, o singură dată. Ştie că tinereţea zboară. Si odată cu ea şi frumuseţea, iar şansele îi vor scădea dramatic. Ştie că poate alege greşit. E singurul ei complex. Priveşte-i povestea! Admiră-i frumuseţea, dar nu te lăsa subjugat de ea…!

Priveşte-n ochii părinţilor tăi! Priveşte regretele pe care le au şi învaţă din ele. Ei au vrut mereu altceva pentru tine. Nu că nu te-ar fi vrut fericit, dar ei aşa ştiu c-ai fi fost mai împlinit…! Tu poate ai urmat o cale care te face fericit, o cale care te face să te simţi liber. Ei te privesc cu îndoială. Aşa au fost educaţi şi ei…! Să trăiască viaţa altcuiva.

Priveşte-le ridurile! Şi tu vei avea parte de ele. Asta dacă nu se va inventa formula tinereţii veşnice. Încearcă sa vezi cum eşti privit de către ei. Cum nu te va admira niciodată nimeni. Câtă iubire este in ochii lor…! Ei te văd perfect mereu, indiferent de ce alegere vei face în viaţă. Ei te văd mai bun decât oricine din jurul tău. Doar eşti o prelungire a sufletului lor. Învaţă-le povestea! Învaţă să-i iubeşti cât mai sunt lângă tine. Va veni o perioadă când îţi vei cere singur sfaturi…!

Priveşte-n ochii unui om! Încearcă să nu-l analizezi! Încearcă să simţi tot ceea ce poate transmite. Încearcă să-l înţelegi! Cu cât îl analizezi mai mult, cu atât mai mult, între tine şi el apar valuri de păreri care nu au decât menirea să distorsioneze imaginea lui.

Şi gândeşte-te că într-o altă perioadă, într-un alt spaţiu şi alt timp, tu vei fi asemenea lui! 

de Adrian Cutinov

miercuri, 17 ianuarie 2018

Oamenii cu probleme nu pot avea relații fără probleme

 
Trăim într-o lume a relațiilor de toate felurile. Ne conectăm virtual, legăm prietenii profunde sau de conjunctură, iubim și suferim în relații de cuplu, ne unim destine și ne despărțim afectând părți considerabile din viața noastră și mergem mai departe căutând să fim în relații pentru că singurătatea ne sperie mai mult, poate, decât o relație disfuncțională. Este preferabil să fim împreună, dar nu cu orice preț. Este de dorit să ne implicăm și să ne „făurim” relațiile pe baze solide, ca să ne dăm șansa de a fi împreună sănătoși și fericiți.

Fiecare dintre noi avem o părere despre cum ar trebui să fie o relație. Părerea ta despre cum ar trebui să fie relația ta de cuplu este profund influențată de așteptările pe care le-ai asimilat în copilărie, modelele de iubire pe care le-ai văzut, experiențele trăite de tine și emoțiile asociate acestora. Aducem cu noi în viața adultă, tot felul de supoziții neconștientizate și neexaminate despre cum ar trebui să fie relația ideală, cum ar trebui să ne simțim și proiectăm niște așteptări, uneori nerealiste, care ne determină comportamentul în relații, ne afectează felul în care gândim despre partener și, de multe ori, în loc să ne aducă liniște și bucurie, ne aduc presiune și neliniște.

Miturile despre relații ne fac să tindem spre idealuri lipsite de realism, pentru ca apoi să ne învinuim pe noi și pe partener când nu reușim să le atingem. Ideile distorsionate creează cercuri vicioase ale nefericirii în care ne învârtim, ieșind dintr-o relație pentru a intra apoi în alta care eșuează, dorind mereu să-i schimbăm pe ceilalți pentru că sunt nepotriviți și uităm să ne uităm la persoana care ar putea cu adevărat să producă o schimbare reală: noi înșine!

Oamenii sunt fericiți sau nefericiți, nu relațiile!

Ceea ce pare de multe ori să fie o problemă în relație este, mai degrabă, una individuală a fiecărui partener. De multe ori, atunci când ne conștientizăm propriile gânduri și așteptări de la noi, de la celălalt, de la viața împreună, când ne observăm comportamentele și ne vindecăm rănile emoționale, devenim parteneri mai buni.

Împreună, sper să reușim să descifrăm o parte din miturile despre relații pe care le-am preluat și le perpetuăm și apoi să le găsim alternativa mai sănătoasă pentru a ne spori șansele de a avea relații armonioase pentru că, nu-i așa, viața este mai frumoasă când o împărtășim!
 
de Aniela Cazacu

luni, 15 ianuarie 2018

Trăim într-o lume în care toți își dau seama dacă ai slăbit sau dacă te-ai îngrășat, dar niciunul dacă ești trist!


Uneori cea mai bună decizie este să faci liniște în interior. Nu mai știm să ne bucurăm de tăcere. Eu cu mine și cu Doamne… Acesta e începutul. Să pot să stau în tăcere, fără să am nevoie de fundal sonor ca să nu mă simt singur, trist. Nu ai nevoie să îți duci inima și mintea departe pentru a fi bine. Coboară în inimă și fii blând cu tine, fii delicat cu ce găsești acolo și întoarce-te ori de câte ori simți nevoia. Ai fugit destul de tine ca să te întâlnești cu tine! Când te doare, spune-I lui Doamne!

Statisticile arată că există tot mai multă depresie, deznădejde, tristeţe. Ce este de făcut?

Dincolo de diagnostic este o poveste de viață. Cine ascultă povestea până la capăt? Rănirea gravă și repetată a celor 6 nevoi de bază (siguranță, conexiunea cu ceilalți, autonomie, stimă de sine, autoexprimare, limite realiste) ne face ca să devenim vulnerabili. Adeseori suntem atrași de persoane care sunt reci cu noi, ori punem nevoile celorlalți pe primul loc, așa încât uităm să ne dăm seama că avem și noi nevoi nehrănite. Trăim din firmituri și dezvoltăm codependențe emoționale. Se pune praf pe suflete când uităm de zâmbete. Cred că e imposibil să nu fim frumoși când suntem fericiți. Am uitat să ne bucurăm. Trăim pe pilot automat și nu suntem conectați în Aici și Acum. E nevoie să acceptăm că în viață ne vom îndepărta de oamenii cu care am avut relații speciale la un moment dat, pe care i-am pus pe piedestal. Oricât de mult doare. Să înțelegem că atunci când cineva nu îți influențează viața în mod sănătos e nevoie să-l lași să plece. Ne agățăm de celălalt și cerșim iubire, atenție, prezență, afecțiune când nu mai există cale de întors, poate, demult. Și suferim ciocănind la uși închise. De exemplu, una dintre temnițele interioare în care oamenii trăiesc este teama de ceea ce cred alții despre ei.


Să nu uităm că de la magazin nu putem cumpăra iubire, prietenie, fericire, respect sau timp.

Extras din interviul cu pr. ierom. Hrisostom Filipescu

joi, 11 ianuarie 2018

Copiii nu sunt o proprietate care se păstrează. Mersul vieții ni-i ia. Nu le faceți reproșuri!

 
Eu însămi am fost tentată să cred că fiica mea îmi va aparține toată viața. Mult timp nu m-am împăcat cu ideea că a crescut și că va veni vremea să plece de lângă mine.

Am oftat, m-am frământat, am analizat îndelung problema și, în cele din urmă, am acceptat că și eu am făcut la fel. Am plecat de lângă părinții mei, trebuia să-mi construiesc propria familie.

Așa și dvs. Ați crezut că puiii/copiii vor rămâne mici, că-i veți îngriji și conduce toată viața. Este normal că atunci când ei își iau zborul să aveți un moment de dezechilibru. Asta nu înseamnă că nu vă mai iubesc, nu înseamnă că nu vă mai apreciază, nu înseamnă că s-au îndepărtat de dvs., care atâția ani nu ați trăit și nu ați respirat decât pentru ei.

Nu este tragic. De la tăierea ombilicului copiii au devenit ființe de sine stătătoare, legate de dvs. pentru nevoile de hrană, îngrijire, educație și afecțiune.

Nu fiți amărate că nu mai au nevoie de dvs. Înseamnă că i-ați pregătit bine pentru viață.

Dragostea copiiilor rămane. Mama este de neînlocuit.

Vă simțiți puțin singure și fără rost? Ați făcut greșeala pe care o fac majoritatea mamelor. Trăiesc pentru ei, fără a mai trăi pentru ele.

Reorganizați-vă programul, acum aveți foarte mult timp liber. Ocupați-vă de dumneavoastră, căci toți copiii sunt fericiți să aibă mame frumoase și îngrijite.

de Razvan Miulescu

marți, 9 ianuarie 2018

Trăiește și permite-le și altora să trăiască așa cum cred de cuviință!

 
Pierdem atât de multă energie complet inutil încercând să explicăm sau să ne justificăm în fața oamenilor al căror singur scop este să critice, să găsească "nodul în papură", să spună ce nu este bine. Dorința lor este să te domine și să-și compenseze propriile lor sentimente de inferioritate prin devalorizarea ta.

Nu, nu-ți vrea nimeni "binele" când te critică, ci ceea ce-și dorește este să arate că el este mai bun sau mai deștept decât tine. Când critici pe cineva vrei ca persoana aceea să accepte viziunea ta asupra lucrurilor și vrei să-i arăți că felul în care gândește, vorbește sau acționează ea nu este suficient de bun. Pentru cine nu este suficient de bun? Pentru cel care critică, binențeles. Cât egoism și egocentrism sunt implicate în acțiunea de a critica...

Da, este ok să oferi feedback-uri constructive (adică spui ce nu crezi tu că este ok și cum anume se poate îmbunătăți ceva), însă doar atunci când îți sunt cerute.

Da, este în regulă să vorbeșți despre cum te afectează pe tine acțiunile sau comportamentele unei persoane, atunci când te privesc în mod direct. Dacă alege să le schimbe, este perfect, însă dacă nu dorește să facă nimic și pe tine te deranjează, este responsabilitatea ta să pleci, să ieși din situație.

Un om care trăiește conștient, respectându-se pe sine și pe cei din jurul său în același timp, nu-și permite să critice pe cineva doar pentru că nu se încadrează în viziunea lui îngustă despre viață.

Dacă nu-ți place de cineva, dacă simți nevoia să-l critici sau să te raportezi la el dintr-o postură de superioritate, înseamnă că mai ai de lucru cu tine. Ceilalți sunt ok așa cum sunt, însă tu ai o problemă cu a-i accepta. Trasează-ți limite și granițe clare de interacțiune cu cei cu care nu rezonezi și mergi pe calea ta.

Trăiește și permite-le și altora să trăiască așa cum cred de cuviință!

de Ursula Sandner

luni, 8 ianuarie 2018

În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți!


Cândva nu vom mai avea nevoie de cuvinte. Limbajul sufletului se înțelege peste tot în natură. Suntem ceea ce gândim (sănătoși, bolnavi, fericiți, nefericiți). Gândurile sunt coroana de spini sau de flori pe capul fiecăruia. Ele descarcă o anumită chimie în corp. Orice emoție negativă blochează celulele sistemului imunitar și ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore sau chiar ani.

Stresul este moartea celulei. E drept că unele celule nervoase se refac printr-o gândire constructivă, optimistă, dar e nevoie de MUNCĂ personală. Orice boală trebuie tratată cu înțelegere, compasiune și nu cu revoltă, deoarece unele suferințe le primim ca lecții, iar altele au cauze spirituale (egoism, invidie, răzbunare, stres, frică etc).

Fără Dumnezeu nu există bucurie autentică, iar prezența Lui se simte la tot pasul. De la sufletele care ne apar în Calea ce-o avem de parcurs, până la natura care mângâie simțurile. Cea mai mare minune este să iubești toți oamenii. și nu putem împărtăși celuilalt ceea ce nu suntem deja. Cred că nu ne lipsesc informațiile, ci experiențele. Viața nu este o formulă matematică general valabilă, ci trăire în Duh și în Adevăr.

În ființa lor toate lucrurile din lume sunt bune, întrebuințarea lor uneori este greșită. Tot ce există este bun și orice cădere aduce ceva folositor la lumină. Când iertăm, nu doar sufletul nostru se simte ușurat, ci mai ales sufletul celui pe care îl iertăm. întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te. Viața se trăiește, nu se caută, nu se învață.

Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Sunt două zile în care nu mai putem face nimic: ieri și mâine. Prezentul este timpul mântuirii. Amânarea înseamnă niciodată. Un om valorează atât cât iubește. Restul e poveste.

Verbul meu este în inimă și pulverizează spre voi. E nevoie să înțelegem că nu am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, ci ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire. Unică. În ochii tăi este soare când iubești. Iar ca să ajungi la fericire nu ai nevoie de hartă, ci de prezență, de tine.

Descoperă sau redescoperă Iubirea Tatălui Ceresc! Să ai grijă de sufletul tău! În fiecare zi ar fi bine să ascultăm puțînă muzică, să citim câteva rânduri, să privim la ceva frumos și să rostim câteva cuvinte dulci, calde. Toată lumea râvnește la fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poți să ai curcubeu fără strop de ploaie. Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inima care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou.

Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce menit să fie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credință în ce va fi. Eroii sunt printre noi.

Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viața te poate surprinde oricând. Într-o clipă se termină totul și te trezești că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare.

Fragment extras din cartea "
Puține lacrimi, multă bucurie!", Ieromonah Hrisostom Filipescu, Editura PIM, Iași, 2014, pp. 11-12. 

vineri, 5 ianuarie 2018

Nu renunţa niciodată să cauţi omul care să te iubească şi pe care să-l iubești cu adevărat…

 
„În iubire e nevoie să „lupţi” pentru omul mult prea drag sufletului tău, dar doar atunci când şi el „luptă” pentru tine. În iubire e nevoie de Doi „luptători”… şi astfel „victoria” este garantată!

Putem iubi cu tot sufletul nostru, dar niciodată nu putem determina pe cineva să ne iubească, orice am face noi….

Tot ce putem face e să fim frumoşi în continuare, cu sufletele calde şi blânde, cu inima plină de iubire, cu mintea frumoasă, să fim oameni tot mai minunaţi, şi cei potriviţi nouă, cei care ne pot vedea frumuseţea sufletului nostru şi a minţii noastre, ne vor iubi cu adevărat şi nu vor pleca niciodată…

Nu poti face un om să te iubească… doar cei care Aleg singuri să te iubească o vor face. Nu lupta pentru o iubire neîmpărtăşită, pentru că îţi va aduce foarte multă suferinţă. Mai bine mergi mai departe şi speră în continuare că într-o zi, omul care te va vedea cât de frumos eşti, ce suflet şi ce minte frumoasă ai, se va îndrăgosti cu adevărat de tine şi va şi rămâne…

Doar oamenii care ne văd toată frumuseţea sufletului şi a minţii noastre rămân în viaţa noastră… Ceilalţi sunt doar simpli pasageri…

Fii un om Frumos şi într-o zi, cu siguranţă, un om la fel de frumos ca tine te va vedea cu adevărat şi se va îndrăgosti de tine şi te va iubi exact aşa cum meriţi…

Speranţa moare ultima… Nu renunţa niciodată să cauţi omul care să te iubească şi pe care să-l iubesti cu adevărat…”


de Camelia Șerban
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...