joi, 1 decembrie 2016

La mulţi ani, România!

 
Nu mă pot abține să nu scriu despre asta. Mă uit acum la știri, m-am uitat și de dimineață. Ce-am văzut? Păi am văzut povești despre oameni care au reușit, care au arătat lumii partea frumoasă a României, care au luptat pentru visurile lor și care și le-au văzut împlinite. Oameni care au reușit ceea ce ne dorim toți: să ajungem cineva, să nu stăm cu grija zilei de mâine și să putem trăi frumos... 
 
Și știți ce m-am întrebat inevitabil? De ce doar azi?! De ce doar de 1 decembrie să ne aducem aminte de cei care pot ajuta și inspira prin puterea propriului exemplu? De ce doar de 1 decembrie să vedem știri despre oameni care au dovedit că se poate? De ce doar de 1 decembrie să arătăm ceva de calitate, ceva bun, ceva util? De ce doar de 1 decembrie să promovăm România?! 
 
De ce de mâine să ne întoarcem la accidente, la știri despre personaje odioase care nu au nimic bun de oferit și arătat? De ce de mâine să uităm frumosul pe care l-am arătat azi?
De ce nu e ziua noastră în fiecare zi? Sau de ce nu ne purtăm zilnic ca și cum ar fi 1 decembrie?
 
Asemenea ideii să fim mai buni doar de sărbători, același lucru se întâmplă și cu a fi mândru că ești român, doar de 1 decembrie! Păcat! Mare păcat!

Georgiana R.
#PasajeDinViață

marți, 29 noiembrie 2016

Când e timpul de „Adio”

 
Dacă e toxică, nu e iubire.

Dacă trăiești într-un stres permanent că ceea ce faci sau spui îl va deranja pe celălalt, nu e iubire.

Dacă simți că gelozia lui îți îngrădește libertatea de a fi și de a interacționa cu alți oameni, nu e iubire.

Dacă te jignește, te desconsideră, te face să te simți mărunt și neînsemnat, nu e iubire.

Dacă azi îți aduce flori, iar mâine te rănește, nu e iubire.

Dacă ceea ce spun alții e mai important și mai credibil decât ceea ce spui tu, nu e iubire.

Dacă te simți manipulat sau folosit, nu e iubire.

Nu lăsați omul de lângă voi să vă terfelească sufletele, pretinzând că e iubire. E ușor să cazi în capcana unei așa-zise iubiri, să te agăți de ea ca și cum ar fi ultima ta șansă la viață și să cazi apoi într-o prăpastie adâncă de depresie și de pustietate atunci când el întoarce spatele și pleacă.

Dacă te regăsești într-una dintre variantele de mai sus, pleacă tu, chiar dacă îl iubești, pentru că el nu te iubește.

Nu vă irosiți. Sufletul, timpul, iubirea. Da, nu irosiți iubirea pe oameni care nu vă iubesc. Plecați la timp. Cu curaj, cu încredere, cu speranță. Nimeni nu e de neînlocuit, indiferent cât de mare e golul pe care îl lasă atunci când pleacă.

E incredibil de trist și de descurajant câți oameni își pun toate visele, toate speranțele și toată ființa într-un singur om și rămân ancorați în niște relații în care nu se simt fericiți decât într-o zi din șapte, doar pentru că au falsa impresie că viața nu ar avea sens fără acel rău.

Iubiți-vă pe voi înșivă atât de mult încât să găsiți în voi puterea de a vă elibera de o iubire toxică.

Pentru că, așa cum spuneam încă de la început, dacă e toxică, nu e iubire.

de Iustina Dinulescu

luni, 28 noiembrie 2016

Fiecare judecată pe care o faci vădeşte cu mare precizie ceea ce urăşti sau nu poţi accepta la tine însuţi

 
Viaţa nici nu te binecuvântează, nici nu te pedepseşte. Ea colaborează cu tine pentru a te ajuta să te trezeşti la adevărul a ceea ce eşti. Viaţa este învăţătorul tău; ea îţi oferă un continuu feedback, o continua corecţie, dar tu nu alegi să asculţi…
Dacă încerci să găseşti forma perfectă – serviciul perfect, relaţia perfectă – vei fi mereu frustrat. Lumea nu oferă perfecţiunea în această privinţă; ea îţi oferă pur şi simplu oportunitatea de a evolua şi de a te schimba.

Dacă te uiţi în jurul tău, vei vedea multe căi deschise autoexprimării; unele îţi vor cere să te adaptezi. E ok, e bine să fii adaptabil, e bine să înţelegi că acelaşi lucru poate fi spus şi făcut în multe feluri. Desprinde-te de ideile tale preconcepute, fiecare moment este nou şi fiecare situaţie cere ceva diferit de la tine. Fiecare experienţă ce vine spre tine te va întreba dacă eşti dispus să nu te mai cramponezi, dacă eşti dispus să ai încredere, dacă eşti dispus să păşeşti afară din timp.

Lumea nu-ţi poate oferi o viaţă stabilă şi previzibilă; toate lucrurile din lume se află într-un proces de schimbare, nimic nu e stabil şi previzibil. Nimic nu-ţi va oferi altceva decât securitate temporară. Gândurile vin şi pleacă, relaţiile încep şi se termină, trupurile se nasc şi pier. Iată tot ce îţi poate oferi lumea: evoluţie, schimbare, caracter tranzitoriu al lucrurilor.

Ca să pricepi ceva din această lume, trebuie să înveţi să priveşti dincolo de formă, către intenţia creativă; fii receptiv la intenţia aflată în spatele modului de exprimare a unei persoane şi vei vedea mai clar ce înseamnă aceasta pentru ea. A privi dincolo de formă este un alt mod de a spune “priveşte dincolo de propriile tale idei preconcepute“.

Ca să-l vezi pe semenul tău aşa cum este el în realitate, trebuie să priveşti dincolo de prejudecăţile tale despre el. Dacă vrei să-l cunoşti, trebuie să te apropii de el, să-ţi deschizi inima şi să-l întrebi care îi este intenţia.
Fiecare situaţie din viaţa ta îţi oferă oportunitatea de a căpăta o mai mare apropiere de ceilalţi şi o mai mare libertate. Dacă vrei să găseşti adevărul, priveşte înăuntrul tău, priveşte-ţi propriile intenţii. Atunci nu este cu putinţă să interpretezi greşit intenţiile altuia. Până nu vei înţelege că oricine este bun, îţi va fi greu să găseşti bunătate în tine însuţi sau în alţii. Renunţă la judecăţile pe care vrei să le faci, căci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a cărui bunătate nu o poţi vedea.
Nu există fiinţă umană care să nu merite iertarea şi iubirea ta. Fiecare judecată pe care o faci despre aproapele tău vădeşte cu mare precizie ceea ce urăşti sau nu poţi accepta la tine însuţi; nu urăşti pe cineva decât în cazul în care îţi aduce aminte de tine însuţi…
Această lume este o şcoală şi ai venit aici ca să înveţi; a învăţa înseamnă a face greşeli şi a le corecta. A învăţa nu înseamnă a face tot timpul ceea ce este bine; dacă ai face tot timpul ceea ce e bine, ce nevoie ar mai fi să vii la şcoală?

Nu încerca să fii perfect, este un ţel nepotrivit; doreşte în schimb, să recunoşti fiecare greşeală pe care o faci, ca să poţi învăţa din ea. Perfecţiunea vine spontan şi fără efort numai atunci când spui adevărul, când renunţi la dorinţa de a-i impresiona pe alţii, când îţi abandonezi falsa mândrie.
Împărtăşeşte altora din experienţa ta, dar nu cauta să le-o impui, căci nu ştii ce nevoi au alţii şi nu este treaba ta s-o ştii; aminteşte-ţi de ceea ce este bun în aproapele tău şi în tine însuţi, recunoaşte-ţi greşelile şi fii tolerant faţă de greşelile pe care le fac alţii.
 
sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

8 lucruri de reținut atunci când crezi că totul merge prost

 
Scriitorul și bloggerul Mark Cernov consideră că, indiferent de cât de proastă zi, săptămână sau lună nu am avea, ar trebuie să apreciem și să fim mulțumiți pentru lucrurile pe care le avem. El accentuează că de fapt fericirea nu constă într-o viață fără probleme, ci modul în care le soluționezi, pentru că anume aceste experiențe acumulate te fac să iubești viața și mai mult și să apreciezi mai tare oamenii de lângă tine și să te bucuri mai des pentru tot ce ai.

Iata o listă cu 8 sfaturi de care să ții cont mereu, dar în mod special, atunci când crezi că totul îți merge prost.

1. Durerea este o parte din creștere.
Uneori, viața îţi închide ușile, pentru că e timpul să mergi mai departe. Şi ăsta e un lucru bun pentru că noi de multe ori nu facem o schimbare dacă nu suntem obligaţi de circumstanţe. Când vremurile sunt grele, aminteşte-ţi că nici o durere nu vine fără un scop. Treci de ceea ce te-a rănit, dar nu uita ceea ce ai învățat din asta. Fiecare mare succes necesită un anumit tip de luptă. Lucrurile bune iau timp. Aminteşte-ţi că există două tipuri de durere: durere care doare și durerea care te schimbă.

2. Totul în viaţă este temporar.
După fiecare ploaie răsare soarele, de fiecare dată când eşti rănit, te vei vindeca. Nimic nu durează pentru totdeauna.
Deci, dacă lucrurile sunt bune acum, bucură-te de ele. Acestea nu vor dura pentru totdeauna. Dacă lucrurile sunt rele, nu vă faceți griji, pentru că acestea se vor remedia. Doar pentru că viața nu este uşoară în acest moment, nu înseamnă că nu poţi să zâmbești. Fiecare moment îţi oferă un nou început.

3. Plângându-te şi îngrijorându-te nu te ajută cu nimic.
Cei care se plâng cel mai mult, realiză cel mai puțin. Nu s-a terminat, dacă ai pierdut este mai bine să încerci de cât să te plângi mereu că viaţa nu te ajută sau că nu ai şansa de a face ceva. Dacă crezi în ceva, încearcă până reuşeşti. Nu lăsa umbrele trecutului să întunece pragul viitorului tău. Fă o schimbare și nu privi înapoi. Și indiferent de ceea ce se întâmplă pe termen lung, aminteşte-ţi că adevărata fericire începe să sosească numai atunci când nu te mai plângi despre problemele tale și vei fi recunoscător pentru ceea ce ai.

4. Cicatricile sunt simbolurile puterii tale.
Să nu îţi fie niciodată ruşine cu cicatricele pe care timpul le-a lăsat în viaţa ta. O cicatrice înseamnă o durerea peste care ai trecut deja. Aceasta înseamnă că: ai învățat o lecție, ai crescut puternic și ai trecut la o altă etapă din viaţa ta. O cicatrice este un tatuaj care reprezintă o victorie cu care te poţi mândri.
Rumi a spus odată, “Rana este locul unde Lumina va intra.” Nimic nu poate fi mai aproape de acest adevăr.

5. Fiecare mică luptă este un pas înainte.
În viață, răbdarea de fapt, nu este aceeaşi cu aşteptarea ci este capacitatea de a menține o atitudine bună în timp ce lucrezi din greu la visele tale. Deci, dacă ai de gând să încerci, mergi aşa tot drumul, nu te întoarce. În caz contrar pot interveni pierderi de stabilitate și de confort pentru o vreme.
Și dacă vrei, o vei face, în ciuda eșecului și respingerilor. Deci, dacă ai de gând să încerci, mergi până la capăt. Nu există nici un sentiment mai bun în lume …

6. Negativitatea altor oameni nu este problema ta.
Fii pozitiv, atunci când negativitatea te înconjoară. Zâmbeşte atunci când alții încearcă să te tragă în jos, poate chiar involuntar. Este o modalitate ușoară de a menține entuziasmul și concentrarea. Nu lăsa niciodată amărăciunea altcuiva să schimbe persoana care eşti. Nu poţi lua lucrurile prea personal, chiar dacă aşa par. Rareori oamenii fac lucruri negative din cauza ta, ei fac astfel de lucruri din cauza lor.
Mai presus de toate, nu te schimba niciodată doar pentru a impresiona pe cineva care spune că nu ești suficient de bun, schimbă-te pentru că te face o persoană mai bună și te va duce la un viitor mai luminos.

7. Ceea ce este menit să fie în cele din urmă va fi.
Există binecuvântări ascunse în fiecare luptă cu care te confrunți, dar trebuie să fii dispus să îţi deschizi inima și mintea pentru a le vedea. Nu poţi forţa lucrurile să se întâmple.
Poate fi o călătorie pe termen lung. Trebuie să îţi opreşti îngrijorările, întrebările și nu pune la îndoială fiecare pas din drumul tau. Râzi de confuzie, trăieşte conștient de prezent și bucură-te de viața ta.

8. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este acela de a continua.
Nu-ți fie frică să te întorci sus pentru a încerca din nou, să iubeşti din nou, să trăieşti din nou și să visezi din nou. Nu lăsa o lecție dură să îţi împietrească inima. Cele mai bune lecții de viață sunt de multe ori învățate din cele mai grave greșeli. Când simţi că eşti pe cale să renunţi, aminteşte-ţi că, uneori, lucrurile trebuie să meargă foarte rău înainte de a putea fi corecte iar uneori trebuie să treci prin ce e mai rău pentru a aprecia ceea ce va veni bun.

sursa: http://suflare.ro/

vineri, 25 noiembrie 2016

Să ne dezghețăm!

 
Ai ținut cuiva de cald, cât să nu-i înghețe sufletul și să nu-i tremure inima?

Tuturor ne-a fost la un moment dat, frig. Știm bine că e rău când o fereastră rămâne deschisă și în afară se stârnește brusc un vânt rece. În afara ta. Iar de acolo aerul acela rece pătrunde imediat în interior prin ferestra deschisă.

Sufletului i se face frig de cele mai multe ori în tăcere. Pentru că nu simte nicio plăcere să primească sentimente care în loc-l să încălzească, încep să-l lovească – și-l fac să nu mai vorbească.

Am văzut multe suflete înghețate de egoism. De indiferență. Sau de absență. De fapt, absența gândului bun, îngheață chiar orice drum.

Acum, după ce sufletul a experimentat și stări care l-au înghețat, a învățat să așeze lângă uși și ferestre sisteme de protecție. Draperii de vorbe bune, radiatoare de răbdare – și uși prin care orice trece, transformă în cald ce-i rece.

Uneori, instalația interioară e scoasă de priză – pentru că simte c-a venit sezonul cald, cel în care primește exact ce-i priește. Și de aici crește, ca un copil sincer și inimos, încrederea. În mărinimia ei, încrederea nu se gândește la factorii externi, care se pot schimba după cum bate.. vântul.

De aici i s-a dus vorba încrederii că odată pierdută, ea nu se mai întoarce. Dar de fapt ea nu s-a pierdut – ci doar a înghețat, când frigul brusc a intrat.

Pe suflet, un singur lucru poate să-l mai dezghețe: o inimă în care a intrat – sentimentul cel mai înalt. Iubirea. Acea iubire necondiționată – care rezistă și fără sisteme de aer condiționat, și bate cu inima doar pentru ce-i adevărat.

M-am întors la această iubire necondiționată într-un moment în care toate sistemele mele interioare nu mai funcționau. Pentru că ele nu mai erau în priză. Doar așa, inima mea n-a mai tremurat – și sufletul s-a dezghețat.

Iubirea aceasta necondiționată vine de Sus, și coboară prin noi, pentru a ne da aripi noi.

Astăzi, Îl rog iar pe Dumnezeu, să ne scoată din ce-i greu. Adică să Îl iubim, pentru ca și noi să primim – draperii de vorbe bune și radiatoare de răbdare la fiecare intrare în suflet.

Asta, pentru că-i o lume tot mai înghețată, pe care poți ușor aluneca, dacă nu te ții de Dumnezeu prin ea.
 
de Camelia Capitanu

marți, 22 noiembrie 2016

Iubirea reciprocă

 
Când vorbim despre ”probleme” în cuplu, o singură întrebare este – cred – relevantă și numai răspunsul fără echivoc la această întrebare dezvăluie și viitorul acelei relații. ”Îl/o iubești”? Asta-i întrebarea, a cărei simplitate dezarmantă ascunde complexitatea cauzelor care sapă distructiv sau constructiv la rădăcina unei relații, a unei căsnicii sau a unei povești cu El și cu Ea. Răspunsul de tip ”da” ”nu” și chiar răspunsul echivoc ”poate”/”nu știu” au semnificații profunde, în lăuntrul cărora regăsim puterea interioară a persoanei de a călători alături de celălalt în și peste timp. Din arealul luminos al sufletului face parte un singur răspuns la această simplă întrebare și acela este ”Da, eu iubesc”! Dar, în aceeași măsură ca importanță este un răspuns pe care cel ce iubește trebuie să și-l dea, să-l cunoască, să-l privească deschis, cu sinceritate și cu întreaba claritate; ”Eu sunt iubit/ă”? Dacă aceste două întrebări primesc răspunsul categoric ”da”, alte răspunsuri care introduc dubiul, teama, neputiința , neliniștea sau suferința de orice fel nu sunt altceva decât reflecții mentale, în miezul cărora se ascund tipare și proiecții inconștiente, cu rădăcini în trecutul emoțional al persoanei. Relațiile noastre de dragoste viețuiesc și pendulează, uneori greu și frustrant, alteori tainic și fără speranță, între inimă și minte, între iubire și gândurile noastre despre iubire, între poezie și matematică, între confuzie și claritate. Trecutul nostru amoros se ivește ca o fantomă în prezent, iar noi nu izbutim să recunoaștem fantoma aceasta, să ne-o arătăm nouă înșine, să o aducem la lumină și să-i dizolvăm corpul plin de suferință, așa încât să trăim cu inima azi și să vedem cu mintea chiar ființa iubită de acum, nu iubitele și iubiții din trecut, ale căror umbre stau pitite în inconștientul nostru.

Răspunsul sincer de tip ”DA” la cele două simple întrebări; ”iubesc eu”? și ”sunt iubit/ă” este – aș spune – ipostaza ideală, aceea ce face obiectul dorinței sufletului, dar care sfârșește mult prea des printre hățișurile minții, locul în care sufletul care iubește pare a fi sfâșiat de stafiile trecutului. Felul în care am iubit în trecut, felul în care ne-am exprimat emoțiile sau nu, felul în care am perceput iubirea reapar cu îndârjire, sugerându-ne că trebuie să schimbăm ceva pentru ca iubirea să nu rămână o perpetuă stare de vis în noi. Acest ”DA” mare și sincer conține formula terapeutică cea mai puternică și mai luminoasă, deopotrivă pentru suflet și pentru relația cu ființa iubită. Puterea lui ”DA – ca răspuns la ambele întrebări” e puterea iubirii care poate muta și munții din loc: obstacolele pe care mintea le vede, le înalță, le inventează, le crează și cele ce se ivesc din expresiile palpabile ale existenței, sunt dizolvate prin iubire. Iubirea reciprocă e iubirea dorită și dăruită, în același timp, și de aceea în ea se ascunde însuși fluxul natural al curgerii energiei în toate planurile experienței omenești(mental, emoțional, fizic). Curgerea iubirii sub forma ”darurilor” care vin și pleacă de la el către ea și invers, de la ei către lume și invers, topește balastul, opozițiile, obstacolele, frustrăirle, tensiunile, neputiințele, recontextualizând orice situație și izbutind s-o învingă. Într-o relație în care iubirea este reciprocă nu poate lipsi ceva, dar dintr-o relație în care iubirea are orice altă formă, exceptând reciprocitatea iubirii, lipsește totul. Acolo unde iubirea nu-i reciprocă, teama, dubiile, neclaritatea, neliniștea, agitația minții, lipsa de comunicare și toate obișnuințele de reacție din trecut nu-s altceva decât semnale că se poate să fi omis sufletul în relațiile noastre trecute și avem nevoie să ne vindecăm. Numai iubirea poate menține o relație, căci ea are energia necesară pentru a depăși toate gardurile pe care lumea, viața, natura omenească și, mai ales, năbădăioasa structură mentală tind să le ridice în calea noastră. Apostolul Pavel, în marea sa înțelepciune, a spus că ”Iubirea rabdă totul, iartă totul, poate totul”, dezvăluindu-ne astfel că-n iubire e tainica noastră putere de a călători prin viață și-n sufletul care-o trăiește deschis și conștient e ascuns leacul nostru pentru toate bolile sufletului și ale minții. Dacă suntem într-o relație în care iubește doar unul, ne aflăm pe marginea drumului către suflet; drumul corect e – îndrăznesc să spun – acela pe care fuzionăm cu cel iubit grație puterii iubirii de a ne cununa sufletele, a ne arăta că nu există separare și că cel iubit nu poate pleca niciodată din sufletul tău. Abia atunci sufletul este vindecat, căci în el sălășluiește credința că iubești și ești iubit. Atunci contează mai puțin prezența sau absența celui iubit, cât încrederea sufletului în iubire și aceasta este o trăire care ”vindecă, vindecă, vindecă”...în mod absolut! 
 
de Maria Timuc

vineri, 18 noiembrie 2016

Da, oamenii cu suflete frumoase primesc multe greutăţi de la viaţă, dar aceste greutăţi îi ajută să fie oameni şi mai frumoşi

Ei nu se lasă descurajaţi de nimic şi nu renunţă, devin mai puternici… Oamenii cu suflete frumoase se încăpăţânează adesea să lupte cu viaţa şi, de cele mai multe ori, ei chiar reuşesc şi primesc ce îşi doresc.
 

Ştii, viaţa nu e nimic altceva decât o călătorie care îţi oferă şi bune, dar şi rele. E o călătorie în care contează fiecare pas, nu destinaţia, contează ce laşi în urma ta în timp ce te îndrepţi spre lucrurile sau oamenii pe care ţi-i doreşti. Anumitor oameni viaţa le oferă multe greutăţi, mult mai multe decât ar merita pentru că, din păcate, de lucruri mai puţin frumoase au parte adesea oamenii cu cele mai frumoase suflete, cei mai frumoşi oameni. Iar cel mai frumos lucru la ei este că luptă pentru fericirea lor şi nu se lasă descurajaţi de nimic, nici de răni ale sufletului, nici de oamenii parşivi, mincinoşi sau egoişti şi nici de dezamăgiri.

Ştii… Câteodată e chiar nedrept şi ajung şi ei să se întrebe ce au făcut să merite atâtea greutăţi de la viaţă, dar nu îşi pot răspunde, nimeni nu poate… Probabil nu au făcut ceva doar că… Viaţa îi pune la încercare pe cei mai puternici dintre noi. Ne lasă pe suflet greutăţile pe care le putem duce, ne oferă lecţii grele, lecţii pe care unii nu le vor învăţa niciodată pentru că nu sunt în stare să poarte povara întâmplărilor care le aduc după sine. Uneori avem impresia că viaţa ne pedepseşte, adesea în iubire, dar vine o vreme în care ne dăm seama că doar ne pregătea ceva mai bun, ceva ce nu puteam aprecia la adevărata sa valoare dacă nu am fi fost pierduţi sau nu am fi pierdut oameni care ne-au fost lecţii grele de viaţă. Mie-mi plac oamenii puternici, oamenii încăpăţânaţi şi frumoşi. Oamenii care nu renunţă la dorinţele lor… Îmi place să fiu un astfel de om şi niciodată nu voi renunţa să cred că eu pot reuşi orice, mai ales să găsesc un om pe care să îl merit şi care să mă merite.

Da, oamenii cu suflete frumoase primesc multe greutăţi de la viaţă, dar aceste greutăţi îi ajută să fie oameni şi mai frumoşi. Ei nu se lasă descurajaţi de nimic şi nu renunţă, devin mai puternici… Oamenii cu suflete frumoase se încăpăţânează adesea să lupte cu viaţa şi, de cele mai multe ori, ei chiar reuşesc şi primesc ce îşi doresc.

sursa:
http://damadetrefla.com
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...