Alege înțelept cu cine te însoțești!

Surprinzator de multi oameni accepta abuzul (emotional, verbal si chiar fizic) in relatiile lor, considerand ca este cumva "normal". Ei cred ca daca partenerul este nervos, este "normal" sa jigneasca, sa aduca injurii, sa faca o criza, sa sparga sau chiar sa loveasca. Asa este "iubirea", cu nabadai. Important este ca isi cere scuze dupa aceea si merg mai departe.

Prea multi oameni traiesc in certuri frecvente, consum de alcool care duce la agresivitate si accepta o astfel de viata pentru ca o considera "normala".

Nu, nu este normal sa traim in acest fel. Aceste scenarii inseamna abuz psihic (si fizic) si nu reprezinta normalitatea pentru oamenii civilizati. O astfel de viata duce la tulburari psihice, boli fizice si chiar moarte.

Daca nu stii ce inseamna abuz psihic din partea unui partener, iti redau mai jos o lista:

- posesivitate si control: "unde te duci, cu cine te intalnesti, cat stai, cand vii acasa, nu ai voie sa stai de vorba cu alti barbati/alte femei" - spuse pe un ton agresiv si amenintator

- gelozie morbida si acuze nefondate - iti cauta in telefon, face o criza la orice interactiune de-a ta cu o persoana de sex opus, te acuza fara temei

- simti nevoia sa il/o protejezi ca sa nu izbucneasca o cearta, ca si cum ai merge pe o gheata subtire

- te umileste, te critica, te devalorizeaza, te jigneste

- are nevoie de tot felul de dovezi ca il iubesti, de diferite asigurari si reasigurari

- te forteaza sa faci sex, chiar daca nu iti doresti asta

- te acuza ca din cauza ta este nefericit sau nervos

- te ameninta sau ameninta ca sparge ceva ori ca se sinucide daca nu faci ce vrea el/ea

- te manipuleaza sau te santajeaza emotional, incercand sa-ti induca sentimente de vinovatie

- isi schimba des dispozitia fara niciun motiv aparent, astfel ca este imprevizibil

- nu comunica, ci face crize

- este nesigur pe el/ea, are o stima de sine scazuta

- este invidios pe realizari tale si nu suporta sa ai mai mult succes decat el/ea

- consuma alcool sau droguri frecvent

- iti dai seama ca ai devenit si tu trist sau deprimat de cand esti in aceasta relatie

Relatiile pot sa ne desavarseasca fericirea sau pot sa ne intunece existenta, aducandu-ne boli psihice si fizice. Nu merita sa-ti sacrifici viata pentru o persoana care are nevoie de ajutor de specialitate... tu nu poti sa salvezi pe nimeni de sine insusi.

Alege intelept cu cine te insotesti!

de dr. Ursula Sandner

De ce eșuează relaţiile?

 

Sunt relaţii care, cu toate că partenerii sunt compatibili, au credinţe, mod de a privi viaţa și valori comune, ajung să se destrame. De ce se întâmplă asta? Am să-ţi enumăr câteva dintre motivele posibile pe care să le ai în vedere atunci când dorești să rămâi alături de persoana cu care simţi că te potrivești.

- Comunică asertiv (adică cu respect ridicat faţă de partenerul tău cât și faţă de tine însuţi), nu jigni, nu acuza, nu-l umili și nu-l devaloriza pe cel de lângă tine. Orice om își dorește să se simtă preţuit, respectat, valorizat și iubit de către partenerul său, iar când asta nu se întamplă este foarte greu să mai existe înţelegere și armonie în acel cuplu.

- Întâmpină-l cu bucurie atunci când vine acasă, zâmbește-i și oferă-i atenţia ta. Lasă tot ceea ce faci în acel moment și oferă-i o îmbrăţișare. Astfel, sentimentul de apartenenţă, de "acasă", îl va face pe partenerul tău să își dorească să vină acasă cu drag.

- Arată ca îţi pasă de el, de preocupările pe care le are și ascultă-l cu interes atunci când îţi vorbește despre jobul lui, despre ceea ce îl frământă sau despre ceea ce se petrece în viaţa lui din afara căminului. Fii întotdeauna alături de el atunci când are nevoie.

- Surprinde-ţi partenerul cu mici suprize, fii atent la ceea îi face plăcere și oferă-i acele lucruri.

- Petreceţi timp de calitate împreună, indiferent cât de ocupaţi sunteţi amândoi. O relaţie se construiește, nu există și nu continuă de la sine, ci are nevoie de participarea implicată a ambilor parteneri.

- Nu neglija relaţia fizică, pentru că ea este cea care contribuie la conexiunea intimă între parteneri.

- Nu-ţi obliga partenerul să facă lucruri pe care nu-și dorește să le facă, nu-l manipula și nu-l șantaja emoţional. El nu a venit pe lume ca să-ţi satisfacă ţie dorinţele și capriciile egoiste, așa că permite-i să-și exprime personalitatea în orice situaţie.

- O relaţie funcţională este o relaţie în care nu simţi nevoia să ai secrete faţă de partenerul tău, pentru că asta arată că nu poţi să fii tu însuţi în acea relaţie.

- Adu-ţi aminte că doar tu ești singurul responsabil de fericirea ta proprie, partenerul tău a venit în viaţa ta ca să ţi-o desavârșească, nu ca să-ţi umple golurile, să-ţi fie scut împotriva singurătăţii, plictiselii, să facă pentru tine ceea ce nu-ţi dorești tu să faci, să-ţi asigure siguranţa materială sau de altă natură. O astfel de relaţie este o relaţie "din interes", nu una autentică.

- Nu încerca să-l schimbi pe partenerul tău, ca să corespundă imaginii pe care tu ţi-ai format-o în mintea ta despre cum ar trebui să fie el; nu, nu știi tu mai bine ce este mai bine pentru el, ci doar îţi manifești neacceptarea și dorinţa de control. Poţi să-i comunici calm ce anume nu-ţi place la el, însă depinde doar de el dacă se schimbă sau nu. Dacă nu o face, tu ai de ales: fie îl accepţi așa cum este, fie îţi cauţi pe cineva care să-ţi corespundă.

de Dr. Ursula Sandner

Am învățat ca în viață trebuie să cred doar în mine și în Dumnezeu

V-ați întrebat vreodată în mâinile cui, conștient sau inconștient, v-ați lăsat viața? În mâinile partenerilor? În mâinile șefilor? Pe mâna soacrei sau pe mâna băncilor?

Ți-ai lăsat viața pe mâna copiilor? Pe mâna cui ți-ai lăsat viața, ăla are grijă de ea. Și el face cum se pricepe. Și cum a învățat și în funcție de propriile lui planuri.

Eu cred că dacă îți lași viața în mâinile lui Dumnezeu, El are grijă de ea. Cum să-i ceri Bunuțului să aibă grijă de ceva ce nu e nici la tine nici la el, ceva la care singur ai renunțat? Eu i-am dat-o lui în grijă.

Iar de atunci, viața mea înflorește. Personal, profesional, fizic, emoțional, fiecare an e mai bun decât anteriorul, fiecare întâmplare e o lecție învățată, fiecare întâlnire are un rost. Atunci când îți lași viața în mâinile lui Dumnezeu nu mai trebuie să stai cu ochii pe nimeni. Când mergi pe mâna Lui, e de ajuns să privești în sus.

Dumnezeu ne iubește și dorește să-Și arate dragostea față de noi. El dorește să aibă o relație personală cu noi, relație care depășește în profunzime simpla noastră căutare de Dumnezeu în situațiile de urgență sau când avem nevoie de ceva.

Îmi amintesc când Dumnezeu a vorbit inimii mele spunându-mi că dacă L-aș căuta tot timpul cu aceeași ardoare ca în momentele mele de disperare, nu m-aș afla în astfel de momente atât de des. Adevărul e că noi chiar suntem disperați după Dumnezeu tot timpul, fie că ne dăm sau nu seama de acest lucru.

Am realizat că, atunci când Îl ai pe Dumnezeu, ai tot ce îți trebuie! Totul se rezumă la a învăța să cauți fața lui Dumnezeu – cine este El, prezența Sa – și nu doar mâna Lui, sau ceea ce poate face El pentru tine.

sursa: http://randuripentrutine.eu/

Când te doare sufletul plângi, suferă, ţine capul sus şi mergi mai departe!

Ar trebui să faci ce simţi fără să îţi pese de ceea ce vor crede ceilalţi.

Ar trebui să faci ce simţi fără să te temi că te vor judeca.

Ar trebui să fii tu însăţi în orice împrejurare fără să te întrebi dacă vei nemulţi pe cineva fiind astfel.

Ar trebui să fii tu însăţi indiferent dacă ţi se vor adresa reproşuri sau dacă alţii se vor aştepta să fii altcineva sau în vreun alt fel.

Vor fi momente în care te va durea sufletul şi nu doar aşa, cât să poţi spune în continuare că eşti bine şi să pretinzi că eşti bine doar pentru a nu stârni curiozităţi sau presupuneri de toate felurile.

Vor fi momente în care te va durea sufletul şi nu vei dori să faci altceva decât să plângi, să suferi în linişte, să petreci timp cu propriul tău sufletul şi să încerci să găseşti motivaţia de care ai nevoie pentru a continua, deşi nu găseşti motive să mai crezi în oameni, în sinceritatea lor sau a sentimentelor lor.

Dar, draga mea… Când te doare sufletul plângi, suferă, ţine capul sus şi mergi mai departe pentru că tu eşti puternică şi meriţi mai mult. Meriţi să fii fericită! Când te doare sufletul nu ţine cont de nimeni. Nu le răspunde la întrebări. Spune-le doar că e o perioadă a vieţii care va trece şi după care vor urma unele mai bune.

Nu eşti datoare cu explicaţii. Nu eşti datoare cu nimic. Când te doare sufletul permite-ţi câteva clipe de odihnă în care să rămâi singură şi să te deschizi faţă de tine însăţi.

Ai nevoie să te odihneşti după atâtea căzături şi lovituri pe care le-ai primit de la oameni, de la viaţă, de la încrederea aceea pe care ei nu au ezitat să o sfărâme.

Ai nevoie să te odihneşti pentru că ai nevoie să îţi aminteşti cât de puternică eşti, cât de mult meriţi de la viaţă şi că trebuie să lupţi pentru ceea ce meriţi.

Ai nevoie să îţi dai seama că tu trebuie să fii fericită!

sursa: http://randuripentrutine.eu/

Când emani lumină – îi deranjezi pe cei care trăiesc în întuneric

„Dacă râsul este contagios, haideți să facem o epidemie”.

Probabil de mai multe ori ați fost în situația când pur și simplu străluciți de fericire, doriți să împărtășiți acest sentiment cu întreaga lume și ca răspuns – primiți doar priviri răutăciose și dezaprobare. De ce lumina ta interioară este atât de deranjantă pentru oamenii care trăiesc în întuneric?

Într-adevăr, acest lucru se întâmplă mereu. În viața noastră există oameni care sunt literalmente plini de lumină și luminează tot ce este în jur, iar cei care „trăiesc în întuneric” îi lovesc cu toxicitatea lor. Cel mai uimitor lucru este că aceste „lămpi” toxice apar exact în momentul în care suntem fericiți și vrem să „îmbrățișăm întreaga lume” – să împărtășim bucuria tuturor. 

„Invidia este de o mie de ori mai rea decât foamea, deoarece este foamea spirituală” – Miguel de Unamuno, filosof spaniol.

Într-adevăr, prietenii adevărați sunt cei care nu numai că își pun umărul în momente dificile și te susțin, dar și împărtășesc bucuria și fericirea cu tine.

Lumina și întunericul fac parte din natura umană. Cineva în suflet e plin de lumină, cineva de întuneric, adică de invidie și mânie. Problema este că trebuie să comunicăm cu acești „purtători ai întunericului” și, din păcate, să le spunem că ne otrăvesc „lumina”.

Cert este că unii oameni trebuie să ia lumina de la tine pentru a se simți mai bine, căci în sufletul lor trăiește răul iar în vene le curge invidia.

Dar dacă o persoană nu este în măsură să ne împărtășească fericirea, atunci ce facem lângă el? Să stingi lumina este foarte ușor, dar oare o vei putea aprinde din nou?

Când inimile noastre sunt pline de bucurie, ne grăbim să împărtășim cu cei pe care îi cunoaștem bine. Fiecare o face în felul său. Cineva scrie o postare pe o rețea de socializare, cineva sună și spune cele mai noi știri, alții scriu poezie … Există o mulțime de moduri, dar esența este aceeași – vrem să împărtășim bucuria cu cineva.

Dar lumina noastră este întâmpinată de întunericul fără speranță. Întunericul invidiei și al răului. Și lumina începe să se estompeze … Ca și cum cineva îi taie aripile în zbor. Emotiile se estompează, bucuria dispare undeva …

Dacă acest lucru se repetă cu prietenul sau persoana iubită – este timpul să vă gândiți la ceea ce faceți de fapt împreună. Fericirea este cu adevărat contagioasă, dar numai pentru cei care strălucesc și din interior.

Pentru „oamenii întunericului” bucuria altcuiva provoacă disconfort și agresivitate. Doar nu credeți că totul este în voi! Nimic personal! Reacția lor nesănătoasă este asociată exclusiv cu complexele lor.

Lumina ta ar trebui să strălucească și să lumineze această lume cu bine și bucurie. Iar oamenii care trăiesc în întuneric nu ar trebui să te încurce. Îndepărtează-te cu îndrăzneală de ei și continuă să te bucuri de viață!

 sursa: http://psihologiadeazi.ro/