luni, 24 iunie 2013

Fericirea nu este absolută, ci este compusă din clipe efemere


Societatea ne impune anumite reguli, un şir de legi nescrise, pe care ar trebui să le urmăm toţi pentru a intra în rândul lumii. De parcă aceste reguli ne-ar face cu adevărat fericiţi sau măcar împliniţi sufleteşte.

În zilele noastre, o formulă magică a fericirii este compusă din următoarele ingrediente: carieră, bani, căsătorie, copil. Însă suntem mulţumiţi dacă le avem pe toate acestea? Sau tot timpul ne vom dori alte lucruri? Oamenii nu sunt stabili în sentimente, idei şi dorinţe, multe dintre ele capătă un caracter efemer de-a lungul vieţii. Nu putem fi niciodată siguri că ceea ce ne face astăzi fericiţi, ne va face şi mâine.

În tot haosul din jurul nostru doar libertatea ne poate transmite o stare de euforie şi de împlinire. Ajungem să ne dorim să evadăm măcar puţin din situaţiile pe care altădată le visam. Vrem să urcăm trepte profesionale, sentimentale şi sociale, iar atunci când reuşim să le atingem, ne dăm seama că nu ne simţim aşa cum credeam. Dar nu ne mai putem întoarce, astfel că ne fixăm alte obiective cu speranţa că ne vor face fericiţi cu adevărat. Tot timpul căutăm, aspirăm tot mai sus şi visăm, dar uităm să simţim, să trăim şi să fim mulţumiţi de ceea ce avem.

De ce trebuie să urmăm o anumită cale în viaţă doar pentru că alţii o fac? De ce ne prefacem că ceea ce au ales alţii pentru noi, ne face să ne simţim împliniţi? Conştiinţa ne răspunde simplu “Pentru că aşa trebuie” sau “Pentru că aşa este bine”. Şi continuăm să facem multe lucruri în viaţă, fără să ştim de ce le facem. Ne minţim în fiecare zi că toate acţiunile noastre urmează un traseu care duce spre o viaţă împlinită, perfectă. Sperăm că tot ce facem reprezintă ingredientele potrivite pentru formula fericirii. Le analizăm pe toate cu grijă şi ne impunem limite în viaţă, până într-o zi când realizăm că am greşit ingredientul principal şi pornim din nou în căutare: alt loc de muncă, o altă dragoste adevărată…

Fericirea nu este absolută, ci este compusă din clipe efemere. Chiar dacă am obţinut-o acum, nu înseamnă că am cucerit-o definitiv. Nu trebuie să renunţăm la ea, trăind izolaţi şi debusolaţi, dar nici s-o fugărim toată viaţa pentru că avem cele mai mari şanse să uităm de prezent, de libertatea şi de individualitatea noastră.

de Viorica Ghinea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...