miercuri, 25 noiembrie 2015

Scrisoare mie…

 
De când mă știu, am căutat să pășesc cu grijă în sufletele oamenilor pe care i-am cunoscut. Fără să îmi las prea multe amprente ale personalității mele pe la ei prin suflet. Aceasta am încercat eu și nu pot spune că mi-a reușit în mare măsură. Dar măcar am încercat. Nu m-am dat în lături. Nu m-am îngrețoșat niciodată de neputințele oamenilor pe care îi iubesc, considerând că și ei sunt oameni ca și mine. Și eu sufăr de aceleași traume ca și ei. Și ei sunt sensibili ca și mine. La toate. Pentru aceasta am căutat să îi respect, oricât de greu mi-ar fi fost în anumite situații.Unii mi-au deschis bucuros sufletul și mi-au oferit ceea ce aveau ei mai frumos și mai de preț: dragostea lor. Alții însă, mi-au dat jos doar un lacăt din cele șapte pe care le aveau pe suflet. Și le sunt recunoscător că au încercat și astfel. Înseamnă mult pentru mine. Am învățat lucruri mici despre oameni mari și lucruri mari de la oameni mici. Cine a spus că ”Aparențele înșeală”, a știut profunzimea lucrurilor în sine.

Am avut și am in continuare mare grijă să nu poposesc în sufletul unui om care nu m-ar iubi. Nici măcar de fațadă. Că poposește el în sufletul meu și va sta acolo mult și bine, aceasta-i altă treabă. Dar eu nu stau acolo unde nu mă simt dorit. Nu îmi priește. Prefer să plec singur cu aceeași decență și demnitate pe care am avut-o atunci când am intrat, decât să fiu dat pe ușă afară. Sufletele oamenilor sunt ca și locurile pe care le vizitezi. În unele dintre ele, datorită terenului accidentat, pășești repede și cu grijă, ca nu cumva să strici sau să te lovești instantaneu, având mereu tendința ca să te aperi. În altele, când ochii ți-s răpiți de atâta frumusețe și desfătare, la fel: tinzi să pășești rar, cu grijă, cu atenție, ca să nu rupi ceva, să nu distrugi ceva din neatenție. Cert însă este faptul că dacă vei umbla cu dragoste în orice loc, vei reuși să treci fără să deranjezi. Se vor deranja doar aceia cărora nu le convine dragostea. Și dacă ai umblat în multe locuri și ai experiența călătoriilor în sine, atât de adânc încrustată în sufletul tău încât ai ajuns ca să deduci ceea ce va urma să vizitezi încă de la început, sigur trebuie să știi că vor fi multe locuri în care nu vei fi primit cu brațele deschise și atunci nu te descuraja, dar nici nu te victimiza. Viața are legile ei, iar tu ca să poți călători în pace, trebuie să îți creezi reperele tale. Nu contează câte suflete ai vizitat, ci felul în care ai făcut-o. Nu contează câți oameni ai iubit, ci intensitatea iubirii pe care ai avut-o către ei. Nu contează câți au vrut să scape de tine, ci felul în care tu te-ai despărțit de ei. Nu contează cine ești, atâta timp cât te-ai străduit să devii, să fii, să rămâi un om bun. Cine nu te-a vrut, nu te va plânge. Cine nu te-a iubit, nu își va aminti de tine. Cine nu ți-a cunoscut sufletul în profunzime, te-a și uitat de atunci demult. Și la final, viața se va decide între voi doi: Tu și Doamne Doamne pe care L-ai iubit.

sursa:
https://ochiicapruiblog.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...