luni, 21 iulie 2014

Despre vindecarea ”victimei”


O femeie povesteşte furioasă: ”soţul meu mă înşeală, nu-i pasă de mine, vorbeşte la telefon cu x şi cu y, bea prea mult alcool, lipseşte de acasă, face aia şi face ailaltă...”! ”Dar la început, când v-aţi cunoscut, nu făcea oare lucrurile astea”? ”A, ba da”, recunoaşte femeia. ”Ne-am dus într-o vizită şi el ieşea afară, să vorbească la telefon cu fosta iubită, iar aceea îi dădea continuu mesaje şi îl suna”. ”Nu cumva te ignora şi la început, dar n-ai vrut să vezi asta”, am insistat eu? ”Ba da, dar am crezut că se schimbă”, a replicat ea. ”Îmi era frică să spun ce gândesc şi ce vreau, veneam cu frică acasă, să nu se supere de la ceva, făceam lucrurile de frică”! ”Atunci, dacă tot erai nefericită, de ce te superi şi de ce nu-i dai voie să plece, de ce te opui fericirii tale? Nu cumva te simţi mai bine în absenţa lui”? ”Ba da”, recunoaşte ea inocentă şi uluită!

Victima din noi se măreşte şi se trezeşte la viaţă pe măsură ce trece vremea şi evităm să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre. Victima a văzut de la început că nu are o relaţie de iubire cu bărbatul de lângă ea, dar a decis să intre într-o relaţie în care nu primea iubire şi, evident, nu iubea. O relaţie bazată pe frică nu poate duce decât la mai multă frică; numai o relaţie bazată de iubire, pe respect, pe acceptare, o relaţie asumată în întregime, ca fiind propria ta alegere, poate rezista în timp şi devine sursă de hrană pentru suflet. Energia victimei, atât de prezentă în lumea întreagă, dar şi atât de inconştientă, devine mai puternică atunci când este alimentată. Energia victimei ne creează probleme nenumărate, nu doar în cuplu, ci şi în alte relaţii de viaţă. Victima din noi pretinde că cineva din afară, fie un soţ, fie o mamă, un tată, un copil, un guvern, o coaliţie sau mafia mondială, ne cauzează suferinţa, dar – în acelaşi timp în care agresivitatea interioară ni se face cât Turnul Eiffel – vinovăţia noastră creşte. De ce? Pentru că am luat o decizie, am făcut o alegere, am văzut, pe de altă parte, aspecte neplăcute la cealaltă persoană, şi le-am ignorat; nu ne-am asumat responsabilitatea pentru alegerea noastră, dar am aşteptat ca celălalt ”să se schimbe”, fără să fim conştienţi că noi am decis să intrăm în poveste. Suferinţa, frica, fie ea de separare, de a fi abandonat, agresivitatea, răutatea, critica şi toate cele ce compun starea de victimă sunt expresii ale neînţelegerii puterii noastre de a alege. În orice situaţie, oricât de grea ar părea, nu am aterizat ca extratereştrii în deşert, ci fiindcă am decis noi înşine. Oricând avem puterea să facem altă alegere, oricare alta, decât aceea de a ne plânge de milă. O alegere asumată înseamnă asumarea oricăror consecinţe. 

Dacă ne-am desprinde de energia victimei din noi am avea cu siguranţă mai puţine divorţuri, mai multă iubire, mai puţină ură şi mult, mult mai puţină agresivitate. Energia vindecată a victimei ne-ar face mai responsabili, mai conştienţi şi mai puţin dispuşi să criticăm lumea pentru ceea ce ni se întâmplă. Semnul sigur c-o întreţinem inconştient este faptul că găsim vinovaţi pentru nefericirea noastră în lume. Dacă ne displace o situaţie, o putem părăsi, oricare ar fi riscul, dar niciodată fără să ne asumăm responsabilitatea pentru consecinţele acelei alegeri. Un om care ne înşeală, ne trădează, ne tratează fără iubire nu-i vinovat de starea noastră, oricând putem părăsi obiectul suferinţei, dacă înţelegm că suntem victime prin propria îngăduinţă. 

de Maria Timuc 
sursa: jurnalul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...