marți, 26 ianuarie 2016

Daca o iubești, arată-i! Daca nu, las-o să plece!

 
Pentru că nimeni nu poate sta „legat” de tine doar prin vorbe. Nimeni nu poate crede şi spera în promisiuni atât de „sincere” şi în cuvinte atât de alese cu grijă şi cu trudă, o veşnicie.

Există mulţi bărbaţi experţi în arta cuvintelor pompoase. Desăvârşiţi în a le spune. Cuvinte parcă scoase din cele mai fine cărţi potrivite inimii. Cuvinte care mângâie până şi cel mai îngheţat suflet de femeie. Acele cuvinte care, spuse la momentul potrivit, pot înăbuşi certuri, trăiri negative, supărări şi pot înălţa spirite. Sigur, toţi avem nevoie de emulaţie intelectuală şi, de ce nu, spirituală. Toţi savurăm cuvinte şi vorbe pregătite cu atâta iscusinţă. Dar cum rămâne cu faptele? Cum rămâne cu aceste cuvinte ce au uitat să mai fie transformate în acţiuni concrete?

Să umbli cu cioara vopsită o zi, o săptămână sau chiar o lună este atât de obositor. Eu nu i-am înţeles niciodată pe acei oameni care vând gogoşi partenerilor ani de zile la rând fără a obosi, măcar puţin. Îi consider nişte actori teribil de buni şi de „autentici”. Atât de autentici în inautenticitatea lor încât până şi cel mai pragmatic suflet ar cădea pradă şi ar muşca din mărul discordiei şi al promisiunilor deşarte.

Cele mai frumoase femei sunt cele care sunt iubite. Însă iubirea nu o poţi ţine în frâu. În niciun caz prin vorbe dulci şi mascate. Iubirea necesită, înainte de toate, fapte. Iubirea înseamnă acţiune şi nu o continuă contemplare tembelă a fiinţei de lângă tine pe care o abureşti zilnic şi o topeşti din cuvinte.

Iubirea înseamnă să promiţi şi să te ţii de promisiune. Iubirea înseamnă să vorbeşti şi să transformi ce ai vorbit în faptă. Iubirea înseamnă poezie, literatură, teatru şi film. Dar nu un teatru fals şi nici un film de comedie proastă. Iubirea înseamnă să spui, să crezi în ceea ce spui şi mai apoi să înfăptuieşti. Iubirea înseamnă fapte şi nu doar vorbe. Altminteri, nu e iubire. E amăgire. Amăgirea fiinţei şi a simţurilor. E o bătaie de joc sistematică şi de prost gust în care Rişti să răneşti suflete, să otrăveşti inimi şi să intoxici spirite.

Este, în primul rând, amăgirea propriei fiinţe. A celui care amăgeşte şi continuă acest joc dureros al impostorului emoţional. Iar dacă de tine nu îţi pasă, măcar ai grijă ca celălalt să fie protejat.

Aşadar, dacă o iubeşti, arată-i! Dacă nu, las-o să plece! Iar dacă nu pleci tu, va pleca ea! Fii sigur de asta!

de Alexandru Chermeleu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...