În universul nostru strâmt, credem că știm să ‘’citim’’, apoi lipim etichete și trecem mai departe. Citim oameni, citim situații de viață și înțelegem cât adevăr putem, cât adevar există în noi care ne permite să și vedem. De cele mai multe ori ne înșelăm, pentru că nu cunoaștem inima oamenilor, nu vedem substanța lucrurilor.
Așa că eu una mi-aș dori să citesc inimi. Mi-aș dori ca noi, oamenii, să ne citim dupa inimi.
Cred că într-o ’’lume a inimilor’’ ne-ar durea rana celuilalt, ne-ar bucura lumina altuia. Toți am deveni mai atenți la ceea ce suntem, la ceea ce facem. Într-o ’’lume a inimilor’’ nu ne-am mai putea ascunde, minți, răni…NU am mai vorbi fără rost.
Răul ar deveni imposibil de realizat, pentru că dragostea curată din inimile larg deschise ar exclude impostorii. Mi-aș dori să ne citim după inimi, iar inimile noastre să fie curate și frumoase, să nu ne fie teamă sau silă să privim în ele!
Să ai inimă bună… adică să nu păstrezi nimic stricat în ea: ură, răutate, nemulțumire, cârtire, osândire, păreri de sine. Iar dacă valurile vieții au adus mâl și noroi în inimă, să nu rămânem în ele. ”Să avem inimă bună!” și nimic rău nu ni se va întâmpla, pentru că Dumnezeu știe și iubește inima bună. Cum știm că inima e bună? O spun Sfinții Părinți: Este bună atunci când mintea se gândește la Dumnezeu și inima începe să cânte!
Inima bună este biletul nostru de ”zbor ușor” spre Acasă. Așa că vă doresc:
Să vă fie inima ca un prunc îmbăiat de mama lui,
Să vă fie sufletul ca o lumânare ce-și ridică flacăra spre Infinit,
Să vă fie casa ca o pâine caldă învelită într-un ștergar curat,
Să vă fie lacrimile comoară neprețuită în visteria Eternității,
Să vă fie rugăciunea ca tămâia ce deschide porțile Cerului,
Să vă fie brațele larg deschise spre a îmbrățișa suflete,
Să vă fie dragul inimii mereu tovarăș de drum!
Să vă fie dorul de Dumnezeu un porumbel alb cu un răvaș spre EL,
Să vă fie neputința omenească… răstignire și iubire,
Să-ți fie/să ne fie inima bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*