luni, 1 septembrie 2014

Toamnă în suflet


S-a aşezat toamna în sufletul meu. A dat năvală şi a suflat peste el culoare şi lumină. Frunze de cleştar, flori aurii, petale colorate şi parfumate, asta a readus toamna în inima şi viaţa mea. 

Printre frunzele vesele ce plutesc nestingherite, mângâiate de razele solare, plutesc şi gânduri, şi sentimente şi emoţii. E aşa de bine când au companie. Se simte atât de plăcut. 

Reuşesc să-mi stabilesc priorităţile doar privind atent la întreg spectacolul din sufletul meu. Se pare că a prins cumva viaţă şi dansează şi valsează şi fredonează într-un ritm uluitor, fără să pară că oboseşte. Îl simt aşa cum nu l-am mai simţit de ceva vreme. Uşor, sublim, delicat. Îi simt emoţiile, îi simt ezitările, îi simt căldura şi bunătatea. Uitasem câte sentimente poate ascunde un suflet. Câte trăiri, câte gânduri, câte cuvinte nespuse. Uitasem că are nevoie de un moment al lui, în care să se simtă răsfăţat, uitasem că are nevoie de grijă, mângâiere, căldură ca să poată înflori frumos. 

Pentru prea mult timp, grija aceasta am dăruit-o celorlalţi. Pentru prea mult timp, priorităţile mele au fost altele. Pentru prea mult timp am lăsat sufletul în grija nimănui, l-am abandonat, l-am uitat şi mă întrebam fără rost de ce sufăr, de ce plâng, de ce mă chinui să înţeleg lucruri de neînţeles. De-abia acum am înţeles că şi sufletul are nevoie de un moment al lui, are nevoie de lacrimi ca şi pământul arid, are nevoie să fie curăţat, eliberat de gânduri negative, de sentimente, de emoţii distructive. 

S-a aşezat toamna în sufletul meu şi mi-a amintit cât de bine se simte, cât de bine se vede, cât de perfect este totul atunci când sufletul pluteşte uşor, tresaltă fericit, gângureşte aidoma unui bebeluş. S-a aşezat toamna şi brusc s-a făcut lumină. Sufletul meu a cunoscut speranţa. Şi e atât de fericit, atât de graţios, atât de frumos, încât dansul lui îmi trezeşte fiori. Şi îmi doresc ca muzica să nu se mai oprească niciodată.

de Anastasia
filedejurnal

3 comentarii:

  1. ...într-o dimineață am remarcat frumusețea luminii și am avut revelația frumosului în forma lui completă, directă.
    Iar frumosul acesta nu era doar al meu ci îl împărțeam cu lumea dar rămânea totuși perfect, imposibil de retușat, întreg.
    Chiar și remarcând frumosul îl includ în categorii, după care el își poartă eticheta în povești, cântece, visare...stau pe marginea apei și fac cu bățul valuri de gânduri, doar gânduri...

    ....nu m-am putut abține, trebuia să mă uit înăuntru.
    Mi-a plăcut, deși intuiam dinainte de-a păși, pragul, ,,casei tale".
    Un fior, o senzație, un soi de liniste...nu știu exacat ce mi-a ademenit simturile.
    Pentru o clipă am închis ochii și-am zâmbit !

    Foarte plăcută și frumoasă, pagina ta. Felicitari !
    Este prima impresie pe care o lași unei persoane care intra pe aceasta pagină.
    Te reprezinte, pe tine ca persoană, nu pe tine ca… înfățișare.
    E limpede că ești o suma de caracteristici, de abilități, de idei.
    Folosește-te de ele, de cine ești.
    Ai reușit să transmiți ceva frumos, ceva original.
    Ești ceea ce postezi, ce comentezi și ce expui.
    Fă-o in continuare, cu înțelepciune și moderație.

    RăspundețiȘtergere
  2. :"> Mulțumesc. Te îmbrățișez cu drag și bine ai venit pe blogul meu.
    Cu iubire și lumină, Daniela

    RăspundețiȘtergere
  3. Absolut minunat acest blog al tau fa în continuare ceea ce faci este minunat ce transmiti tu ca om esti un suflet minunat

    RăspundețiȘtergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...