Cei care se autoînvinovățesc sunt îngâmfaţi pentru că se cred "atât de perfecţi" încât nu ar trebui să greşească. Compătimirea exagerată a altora produce autocompătimire, iar un om care îşi plânge de milă este perceput ca un factor agresiv de către ceilalţi. Descoperă care sunt cele 3 cauze energetice majore ce conduc către instalarea stărilor depresive.
Este evident că stările depresive fac parte în mod natural din viaţa psihică a individului. Dacă însă stările de tristeţe persistă şi vă afectează viaţa, nu ezitaţi să căutaţi un psiholog bun.
Cauzele majore ale stărilor depresive sunt următoarele:
Autoînvinovățirea
Cei care se autoînvinovățesc sunt îngâmfaţi - pentru că se cred "atât de perfecţi," încât nu ar trebui să greşească.
Cei care se autoînvinovățesc sunt laşi. Vinovăţia face din tine o fiinţă fără vlagă şi lipsită de reacţie.
Societatea, media fac din tine un depresiv şi un nevrotic. Când greşeşti, este în firea lucrurilor să se întâmple asta, pentru că ai moştenit o inteligenţă imperfectă şi ai fost învăţat să fii iraţional de către o armată întreagă de oameni (părinţi, profesori, prieteni) care au moştenit şi ei inteligenţe la fel de imperfecte. Din copilărie, modelul nostru social ne antrenează să devenim deprimaţi.
Depinde doar de noi să schimbăm răul care ni s-a făcut.
Autocompătimirea
Este un semn de nevroză să ne aşteptăm ca alţii să ne trateze întotdeauna corect, ca bunătatea noastră să fie răsplătită tot cu bunătate sau ca lumea să fie atât de acceptabilă pe cât vrem noi să fie.
Este important să ştii că celorlalţi oameni nu le plac cerşetorii şi nici cei care îşi expun suferinţa în piaţa publică. Un om care îşi plânge de milă este perceput ca un factor agresiv de către ceilalţi. Cu alte cuvinte, văicăreala de sine îi agresează pe ceilalţi. Energia unui astfel de om nu este de dorit în preajma nimănui.
Compătimirea altora
Compătimirea exagerată a altora produce autocompătimire. În linii mari, mila faţă de ceilalţi reprezintă o reacţie naturală. Şi frumoasă. Dar există situaţii în care acest model de compătimire a altora devine obsesiv şi nociv propriei vieţi. În plus, ne expune la un şantaj emoţional din partea celor aflaţi în suferinţă.
Teama că vom fi consideraţi lipsiţi de inimă ne îndeamnă adeseori să ne complicăm inutil viaţa. Nu este normal să ne însuşim suferinţele celorlalţi. Îmi aduc aminte de isteria provocată acum un an când un băieţel a fost omorât de câini. Pe toate canalele media vedeai oameni plângând şi manifestându-se exagerat, de parcă ar fi trăit cu adevărat durerea familiei băieţelului. Acele reacţii erau nevrotice şi false! Eticheta socială pretinde ca anumite evenimente să fie însoţite de emoţii specifice. Dacă nu te manifeşti zgomotos, înseamnă că eşti lipsit de inimă, ar crede unii....nimic mai fals!
Focusați-vă pe soluţii, mai puţin pe emoţii. Uneori, emoţiile amplificate artificial distrug orice şansă de rezolvare.
de Alina Maria Albert (Neagu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*