Partea întunecată din noi acţionează ca un depozit pentru aspectele neacceptate din interiorul nostru – toate lucrurile despre care pretindem că nu suntem şi toate aspectele care ne fac să ne fie jenă.Umbra are multe feţe: înfricoşătoare, lacomă, furioasă, răzbunătoare, răutăcioasă, egoistă, manipulatoare, leneşă, dominatoare, ostilă, urâtă, fără valoare, meschină,care critică … şi lista poate continua.
Acestea sunt feţele pe care nu vrem să le arătăm lumii şi feţele pe care nu vrem să ni le arătăm nouă înşine. Tot ceea ce urâm, căruia îi opunem rezistenţă, sau ce nu ne asumăm în privinţa noastră înşine, capătă viaţă proprie, subminând capacitatea noastră de autoevaluare. Când ajungem faţă în faţă cu partea întunecată din noi, prima tendinţă pe care o avem este să plecăm, iar a doua este să ne târguim cu ea ca să ne lase în pace. Mulţi dintre noi şi-au risipit o mare cantitate de timp şi bani, în efortul de a face exact acest lucru. Ironia este că trebuie să acordăm cea mai mare atenţie tocmai acestor aspecte ascunse, pe care le-am respins. Când închidem undeva acele părţi din noi înşine care nu ne plac – fără să ştim, sigilăm comorile noastre cele mai preţioase. Ele sunt ascunse acolo unde ne-am aştepta cel mai puţin să le găsim. Ele sunt ascunse în întuneric.
Aceste comori încearcă cu disperare să iasă afară, să le dăm atenţie, dar noi ne încăpăţânăm să le împingem înapoi. Ca nişte uriaşe mingi ţinute sub apă, aceste aspecte ies la suprafaţă, ori de câte ori nu mai sunt apăsate. Atunci când alegem să nu permitem unor părţi din noi înşine să existe, suntem forţaţi să cheltuim cantităţi uriaşe de energie fizică pentru a nu le lăsa să iasă la suprafaţă.
Când vă luaţi un răgaz pentru a vă descoperi întregul sine, deschideţi uşa înspre adevărata iluminare. Una dintre capcanele uriaşe ale Epocii Informaţionale este sindromul „chestia asta o ştiu deja”. A şti ne împiedică adesea să trăim o experienţă cu inima. A lucra cu umbra nu este o activitate intelectuală; ea este o călătorie de la cap spre inimă. Mulţi dintre cei care se află pe calea spre autodesăvârşire cred că ei au încheiat procesul, dar, de fapt, nu vor să vadă adevărul despre ei înşişi. Mulţi dintre noi tânjim să vedem lumina şi să trăim în frumuseţea sinelui nostru superior, dar încercăm să facem acest lucru fără să integrăm totalitatea a ce înseamnă noi înşine.
Fie că vă place, fie că nu vă place – dacă sunteţi oameni, aveţi o umbră. Dacă nu o puteţi vedea, întrebaţi-i pe membrii familiei voastre, sau pe cei cu care lucraţi. Ei o să v-o arate. Noi credem că măştile pe care le purtăm ne ascund sinele nostru interior, dar, orice refuzăm să recunoaştem în privinţa noastră înşine, scoate capul şi se face cunoscut atunci când te aştepţi cel mai puţin.
A accepta un aspect din tine însuţi, înseamnă a-l iubi, a-i permite să coexiste împreună cu toate celelalte aspecte, nedându-i o importanţă mai mare sau mai mică decât oricărei alte părţi din tine însuţi. Nu este suficient să spui: „ştiu că am totul sub control”. Trebuie să vezi ce poţi învăţa de la acest aspect, ce dar îţi aduce el şi atunci trebuie să fii capabil să-l priveşti cu veneraţie şi compasiune.
Când ne acordăm răgazul de a ne descoperi umbra şi darurile ei, înţelegem de ce se spune „Aurul se află în întuneric”. Fiecare dintre noi trebuie să descopere acel aur, pentru a ne reuni cu sinele nostru sacru.
Motivul pentru care trebuie să lucrăm asupra umbrei este să devenim întregi. Să sfârşim suferinţa. Să încetăm de a ne mai ascunde pe noi înşine, de noi înşine. În momentul în care facem asta, putem înceta de a ne mai ascunde de restul lumii. Societatea noastră nutreşte iluzia că toate recompensele se duc către oamenii care sunt perfecţi. Dar mulţi dintre noi descoperă că a încerca să fii perfect este un lucru costisitor. Consecinţele emulării „persoanei perfecte” ne pot distruge fizic, mental, emoţional şi spiritual.
Înăuntrul nostru, noi avem fiecare trăsătură, împreună cu opusul ei polar; fiecare emoţie umană şi fiecare impuls. Trebuie doar să scoatem la lumină, să ne asumăm şi să acceptăm cine suntem în întregimea lui, binele şi răul, întunericul şi lumina, puternicul şi slabul, cinstitul şi necinstitul.
Dacă voi credeţi că sunteţi slabi, atunci trebuie să căutaţi opusul şi să vă găsiţi puterea. Dacă sunteţi conduşi de frică, trebuie să mergeţi înăuntrul vostru şi să vă găsiţi curajul. Dacă sunteţi o victimă, trebuie să-l găsiţi în voi pe cel care victimizează. Aveţi, prin naştere, dreptul de a fi întregi – de a avea totul.
E nevoie doar de o modificare a percepţiei voastre, de o deschidere a inimii. Atunci când poţi să-i spui celui mai profund şi mai întunecat aspect din tine însuţi „eu sunt acesta”, atunci poţi ajunge la adevărata iluminare. Nu putem accepta lumina pe deplin, până când nu acceptăm pe deplin întunericul. Am auzit că se spune că a lucra asupra umbrei este calea luptătorului condus de către inimă. Ea ne duce spre un loc nou din conştiinţa noastră, unde trebuie să ne deschidem inimile către tot ceea ce înseamnă noi înşine şi către întreaga omenire.
sursa :Debbie Ford - Partea intunecata a cautatorilor de lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*