Conversatii cu Dumnezeu I

De ce unii oameni, ...par sa auda mai mult din comunicarile lui Dumnezeu decât altii?
Pentru ca unii oameni vor cu adevarat sa asculte. Ei vor sa auda si vor sa ramâna deschisi la  comunicare,  chiar  si  atunci  când  aceasta  pare  inspaimântatoare,nebuneasca sau absolut gresita.
Trebuie sa-L ascultam pe Dumnezeu, chiar atunci când ceea ce se spune pare a fi ,,gresit” .Mai ales când pare gresit. Daca voi credeti ca aveti dreptate in toate privintele, ce nevoie mai aveti sa vorbiti cu Dumnezeu?Dati-i drumul si actionati asa cum stiti. Dar, observati ca, de când sunteti, tot asta faceti.Si uitati-va in ce hal a ajuns omenirea. E clar ca v-a scapat ceva. E limpede ca exista ceva ce nu intelegeti. Numai ceea ce intelegeti voi vi se pare corect, deoarece„corect” este un termen pe care-l folositi pentru a desemna ceva cu care sunteti de acord.Deci, ceea ce v-a scapat, va va aparea la inceput ca fiind „gresit”.Singurul mod de a face un pas inainte este de a va pune intrebarea: „Ce s-ar intâmpla daca tot ceea ce eu am considerat ca este ,,gresit” este ,,corect”?.Orice mare savant stie acest lucru. Când ceea ce face nu da rezultate, un savant da deoparte toate presupunerile si o ia de la capat. Toate marile descoperiri s-au facut când oamenii au acceptat si au dorit sa nu aiba dreptate.

Exact de asta e nevoie acum.Nu poti sa-L cunosti pe Dumnezeu, pâna nu ai incetat sa-ti mai spui ca-L, cunosti deja pe Dumnezeu. Nu poti sa-L auzi pe Dumnezeu, pâna nu incetezi de a crede ca L-ai auzit deja.
Nu pot sa-ti spun Adevarul Meu panå cand tu nu incetezi sa-Mi spui adevarul tau
Dar adevarul meu despre Dumnezeu vine de la Tine.
Cine a spus asta?
Altii.
Care altii?
Conducatorii. Preotii. Rabinii. Pastorii. Cartile. Cerule, Biblia!!
Acestea nu sunt surse autorizate
Nu sunt? Nu.
Atunci care sunt?
Asculta-ti sentimentele.
Asculta-ti Gândurile Cele mai Înalte. Asculta-ti experienta.Ori de câte ori oricare dintre ele difera de ceea ce ti s-a spus de catre profesor sau ai citit în cartile tale, uita cuvintele. Cuvintele sunt purtatoarele cele mai putin demne de incredere ale Adevarului.
Atât de multe vreau sa-ti spun. Atât de multe vreau sa intreb. Nu stiu de unde sa incep. De exemplu, cum se face ca nu Te arati?Daca exista cu adevarat un Dumnezeu si Tu esti acela, de ce nu Te arati intr-un mod pe care-l putem intelege cu totii?Am facut-o de nenumarate ori. O fac chiar acum.
Nu.
Vreau sa spun printr-o metoda de revelatie care este de necontestat;care nu poate fi negata.
Cum ar fi?
Cum ar fi, sa apari chiar acum în fata ochilor mei.
O fac chiar acum.Unde?
Oriunde te uiti.
Nu, vreau sa spun: intr-un mod de necontestat. Intr-un mod pe care niciun om nu l-ar putea nega.
Cum ai vrea sa fie asta? Sub ce forma sau înfatisare ai vrea sa apar?
Sub forma sau infatisarea pe care o ai Tu cu adevarat.
Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o forma sau infatisare pe care tu sa le poti intelege. As putea adopta o forma sau o infatisare pe care tu le-ai putea intelege,dar atunci toata lumea ar presupune ca ceea ce ei vad este unica forma sau infatisarea lui Dumnezeu, mai degraba decât una din multele-forme sau infatisari ale lui Dumnezeu.Oamenii cred ca Eu sunt ceea ce ei vad, mai degraba decât ceea ce ei nu vad. Dar Eu sunt Marele Nevazut, nu felul in care apar Eu intr-un anumit moment. Ca sa zic ca, Eu sunt ceea ce Eu nu sunt. Eu vin din aceasta stare de Eu nu sunt  si la ea Ma intorc intotdeauna.Totusi, când Eu apar intr-o anumita forma sau alta - o forma în care Eu cred ca oamenii Ma pot intelege, ei Imi atribuie aceea forma pentru totdeauna.
Daca as parea altor oameni in orice alta forma, primii ar spune ca nu am fost Eu, pentru ca acum nu arat la fel si nici nu spun aceleasi lucruri, asa incât, cum as putea fi Eu? Vezi deci ca nu conteaza in ce forma sau in ce mod Ma arat - orice mod as alege si orice forma as lua, nici una nu ar fi de necontestat.
Dumnezeu nu se arata ca Dumnezeu in Sine, din sau prin observare exterioara, ci prin experienta interioara.Si,atunci când experienta interioara L-a aratat pe Dumnezeu în Sine, observatia exterioara nu mai este necesara. Iar daca observatia exterioara este necesara, experienta interioara nu este posibila.Deci, daca ai nevoie de o revelatie, nu poti sa o ai, pentru ca, insusi actul de a cere este o afirmare a faptului ca ea lipseste; ca nimic din Dumnezeu nu se arata acum. O astfel de afirmatie da nastere la experienta. Pentru ca, gândul tau despre ceva este creator si cuvântul tau este producator, iar gândul tau si cuvântul tau sunt extrem de eficiente incat da nastere realitatii tale.Drept urmare, vei trai experienta faptului ca Dumnezeu nu se arata acum, pentru ca, daca s-ar arata, tu nu i-ai cere lui Dumnezeu sa o faca.
Asta inseamna ca eu nu pot sa cer tot ceea ce vreau?Vrei sa spui ca, daca ne rugam pentru ceva, de fapt indepartam raspunsul de fiecare data?Totusi, voi nu ati auzit raspunsul sau nu vreti sa-l credeti.Raspunsul la intrebare este dat din nou în termenii de astazi, în limba de astazi,cam asa:Nu vei primi ceea ce ceri si nu poti avea nimic din ceea ce vrei. Asta, deoarece chiar cererea ta este o afirmare a faptului ca nu ai; si, când spui ca vrei un lucru,cererea ta actioneaza pentru a produce exact aceasta experienta – dorinta  - în realitatea ta. Rugaciunea  corecta  nu  este  deci  rugaciunea  de  cerere,  ci  rugaciunea  de recunostiinta.
Când Îi multumesti lui Dumnezeu inainte pentru ceea ce alegi sa traiesti în realitatea ta, în fapt recunosti ca aceasta exista acolo ... de fapt.Recunostinta este, astfel, cea mai puternica afirmatie în fata lui Dumnezeu; o confirmare ca, înca dinainte sa ceri, Eu ti-am raspuns.De aceea, niciodata sa nu implori. Apreciaza.
Dar daca eu Îi sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru ceva dinainte si acest ceva nu apare niciodata? Aceasta ar putea duce la deziluzie si amaraciune.Nu poti folosi recunostinta ca pe o unealta cu care sa-L manipulezi pe Dumnezeu; un instrument cu care sa prostesti Universul. Nu te poti minti pe tine însuti. Mintea ta stie adevarul despre gândurile tale. Daca spui ,,multumesc, Dumnezeule, pentru un lucru sau altul", având tot timpul foarte clar în minte ca, in realitate acesta nu exista, nu te poti astepta ca Dumnezeu sa stie mai putin decât tine si sa-L faci, astfel, sa ti-l dea.Dumnezeu stie ce stii tu si ceea ce tu stii este ceea ce apare ca realitate a ta.Dar cum pot eu sa fiu cu adevarat recunoscator pentru ceva ce stiu ca nu exista?
Credinta. Daca ai credinta cât o boaba de mustar vei muta muntii. Vei ajunge sa stii ca exista, pentru ca am spus Eu ca exista; pentru ca am spus ca ti-am raspuns deja, chiar înainte sa o ceri; pentru ca am spus si ti-am spus-o in toate modurile posibile, prin toti invatatorii care-ti vin in minte ca, orice vei alege, daca vei alege Numele Meu, asa va fi.

Sursa: Conversatii cu Dumnezeu I - Neal Donald Walsch