luni, 11 aprilie 2016

Îmi pare rău...


Tot timpul am crezut într-o schimbare în mai bine și chiar și atunci când aveam furtună în suflet, mai trăgeam nădejde că va fi și pe strada mea un picuț de soare. Poate nu atâta cât mi-aș fi dorit de mult, dar suficient cât să mă facă să realizez cât de bun e Dumnezeu cu mine și cât de slab sunt eu ca om, în fața vieții. Măcar pentru un timp. 

Iar acest timp despre care voi căuta să vă vorbesc în următoarele rânduri, e foarte important în viața omului. E timpul în care realizezi că viața ta nu a trecut degeaba și că nu ai pierdut trenul vieții. E timpul în care, după atâta amar de vreme de tot felul de stări nocive pe care le-ai avut, ajungi să simți într-un mod aparent inexplicabil că Dumnezeu te caută să îți vorbească. Vrea să spună unei inimi reci tainele unei iubiri calde. Și parcă acel sens de nedeslușit al vieții, care înainte de acest moment părea difuz, neconturat, acum capătă formă în lumina unei bucurii de moment. Se întâmplă ceva! Oare nu s-a mai întâmplat cândva tot la fel ? Ba da. Dar nu voiam să văd, să trăiesc ca acum. Pentru că nu înțelegeam sensul vieții mele atât de clar. Acum, când îl înțeleg și îl simt, îmi pare rău de atâta timp pierdut.

de Ochii Caprui

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...