duminică, 5 august 2012

Lacrimile


Cu siguranta, celor mai multi dintre noi ni s-a spus, de mici, ca, atunci cand cineva plange, inseamna ca acea persoana este suparata. Ni s-a mai spus, probabil, ca a-ti lasa emotiile, trairile, sa fie vazute in acest mod de catre cei din jur, ar fi un semn de slabiciune sau ca ”este rusine” sa plangem in fata altora. Am mai aflat ca doar fetitelor li se permite sa planga uneori, iar baietilor si barbatilor acest lucru pare a le fi chiar interzis – desi natura ne-a inzestrat cu glande lacrimale si cu canale lacrimale pe fiecare dintre noi.

Mai tarziu, am realizat ca lacrimile pot fi nu numai de tristete, de suparare, de dezamagire, de regret … dar si de fericire, de iubire, de bucurie, de recunostinta, de adorare. Nu este nicio rusine sa iti lasi emotiile la iveala in acest mod… lacrimile sunt la fel de naturale ca respiratia…

Va invit sa parcurgeti cateva ganduri ale lui Omraam M. Aivanhov despre lacrimi.

Lectura placuta!

“Lacrimile sunt asociate in general cu necazul, dar in realitate orice emotie poate provoca niste lacrimi. Si cum traim tot felul de emotii, lacrimile sunt deopotriva de mai multe categorii.

Exista lacrimi de tristete, de furie, de ciuda, si exista si lacrimi de bucurie, de incantare.

Poezia, pictura, muzica ne pot umple ochii de lacrimi, dar si anumite comportamente umane atunci cand sunt indeosebi frumoase si nobile. Iar misticii evoca in povestirile lor lacrimile provocate de extaz.

In masura in care lacrimile elibereaza o anumita tensiune interioara, oricare ar fi originea lor, ele sunt folositoare. Dar evident ca lacrimile de bucurie si de incantare sunt cele mai benefice.

Sa nu va stergeti lacrimile cu dosul palmei, ele sunt pretioase.

Lacrimile de ciuda, de necaz, de furie, le puteti lasa sa se usuce, ele nu sunt decat putina apa sarata, dar pastrati lacrimile ce au fost smulse din profunzimile sufletului vostru (se culeg intr-o batista curata , care se pastreaza cu grija, fiindca asemenea lacrimi poseda o mare putere).

Lacrimile de bucurie ne intaresc, ne infrumuseteaza, ne intineresc. Unele persoane cred ca daca nu plang niciodata, dau dovada de forta de caracter. Nu, depinde de ce plangem. Se intampla ca niste flori din gradina noastra interioara sa aiba nevoie sa fie udate cand incep sa se ofileasca sau sa se acopere de praf. Atunci, lacrimile le refac si le spala cu delicatete. “

de O.M. Aivanhov 

2 comentarii:

  1. sa plangem doar ptr pacate.''-asa spun sf,parinti

    RăspundețiȘtergere
  2. eu mereu am trait cu impresia ca lacrimile ne sunt folositoare.de fapt mie chiar imi sunt :* pentru ca in momentele in care sufar daca plang ma descarc de ceea ce simt iar apoi ma simt mai bine dar daca ma abtin si nu plang ma simt din ce in ce mai rau toata ziua :(

    RăspundețiȘtergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...