sâmbătă, 20 septembrie 2014

Ne cosmetizăm viaţa când încercăm să fim ca alţii, fără să ştim de fapt cum suntem noi

Celebrate your Life

Din dorinţa de a fi ca şi ceilalţi, de a fi acceptaţi şi apreciaţi, vrem să părem altfel decât suntem în realitate. Atunci alegem să ne ”cosmetizăm” viaţa. Ne uităm la cei din jurul nostru şi ne căutăm repere în standardele unei societăţi care alege să valorizeze aparenţele şi superficialitatea. Aşa ajungem să ne judecăm după câte avem şi uităm cine suntem. Sub stratul gros de superficialitate, nu ne mai regăsim pe noi. Ştim însă, ce avem de arătat ca să fim apreciaţi. Intrăm în competiţii şi ne lăsăm copleşiţi de frustrări. Nu mai avem timp şi energie să ne găsim cu adevărat dincolo de încercările de a ne lustrui existenţa. Nici nu ne dăm seama că frustrarea pe care o trăim este determinată de aşteptări, iar aşteptările noastre reflectă mai ales oglinda socială şi mai puţin valorile şi priorităţile noastre personale. Pe acestea le descoperim abia după ce ne lăsăm prinşi de tentaţia de a ne crea o existenţă după cerinţele celorlalţi. Ne cosmetizăm viaţa când încercăm să fim ca alţii, fără să ştim de fapt cum suntem noi, când ne căutăm modele în exterior şi ne rătăcim de modelul din interiorul nostru, când facem din valorile altora, propriile noastre valori. Ne cosmetizăm viaţa când nu avem îndrăzneala de a ne arăta lumii aşa cum suntem, sau când nu ştim exact cum suntem, când am preluat standardele altora pentru că nu le-am ştiut crea pe ale noastre. Când teama de a fi marginalizaţi şi neînţeleşi, de a ne simţi singuri printre mulţi, ne încolţeşte în suflete, ne cosmetizăm viaţa pentru a îndrăzni să ne privim în oglinda socială fără teama că nu ne va plăcea ce descoperim. Mă întreb, însă, dincolo de ”machiaj” şi retuşuri, câţi suntem cu adevărat mulţumiţi de cum trăim? Câţi putem spune că avem viaţa pe care ne-o dorim şi suntem fascinaţi de miracolul fiecărei zile?

Numai gânduri bune! Aveţi grijă de voi şi de toţi cei dragi vouă!

Cu iubire şi lumină, 
Daniela

2 comentarii:

  1. A ne accepta pe noi înşine nu înseamnă de fapt să acceptăm să urmăm reguli, modele şi/sau tipare impuse de alţii, după cum, in mod greșit, interpreteaza majoritatea dintre noi.
    Nu accepta să fii o copie.
    Ești o ființă perfectă.
    Care însă, permanent, e împiedicată să fie ea însăși, prin aceea că este îngropată în false credințe/dogme și forțată să repete, la nesfârșit, modele impuse de alții.
    Tu ești perfecțiunea.
    Permanent întâlnești pe alții dornici să te ajute/îndrume să devii altcineva, care te fac să crezi că te poți dezvolta, că poți să te îmbunătățești, tocmai ca să nu poți fi tu însăți, ca să accepți să fii mereu doar o copie, menită să accepți să urmezi sfaturile, învățăturile și/sau modelele altora.
    ,, Renuntati la ideea de a deveni cineva, pentru că sunteti deja o capodoperă.
    Nu puteti fi îmbunătătiti.
    Trebuie doar să va dati drumul, să cunoasteti asta, să realizati asta.
    Dumnezeu însusi va creat pe voi; nu puteti fi îmbunătătiti ’’. (Osho)

    Se spune că sculptorul Michelangelo, fiind întrebat cum de reușeste să scoată dintr-un bloc de marmură o sculptură a unui leu, atât de perfectă, încât pare vie, ar fi răspuns în felul acesta:
    „ Pur si simplu, îndepărtez tot ce nu arată a leu.”

    Așadar, trebuie doar să înlături stratul gros care s-a depus între timp și care acoperă în acest moment diamantul din tine.
    Fiind o creație a lui Dumnezeu, nu e nimic de evoluat, de adăugat, de dezvoltat, ci numai de înlăturat.
    Totul este deja în tine.
    Trebuie doar să îți amintești cine ești.... ești o ființă unică, ce să mai dezvolți ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru portia de frumos pe care o gasesc mereu aici.Sa fiti iubiti!

    Maya

    RăspundețiȘtergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...