Poate că...
Vei întinde mâna să ridici în corabie un om care strigă că se îneacă şi tu vei cădea. Şi nu se va mai sinchisi vreodată să te scoată din valuri...te va mai şi arăta cu degetul că ai căzut...
Vei întinde mâna să hrăneşti pe cineva, se va sătura şi apoi te va înjura. Sau te va muşca. Sau îţi va deveni dintr-o dată cel mai aspru judecător...
Vei invita un suflet înfrigurat, îndurerat, însingurat, în casa ta într-o seară ploioasă de toamnă... Iar după ce se va încălzi, se va îmbăia, va mânca bine şi se va odihni în patul pe care i l-ai pregătit cu drag te va scoate afară, în plină iarnă...
Vei întinde mâna să ajuţi un om căzut la pământ, se va ridica, se va scutura de praf, va prinde puteri, ţi-o va lua înainte şi... Îţi va purta apoi pică toată viaţa!
Vei face un bine cuiva, iar pe de altă parte ţi se va lua ceea ce îi era mai drag sufletului tău...
Vei pansa răni şi vei primi pumni.
Vei oferi flori şi vei primi bolovani.
Vei dărui alinare şi vei primi judecăţi. Vei dărui sprijin şi vei primi cuţite în inimă.
Vei dărui timp şi vei primi reproşuri. Vei dărui încurajări şi vei primi priviri dispreţuitoare.
Vei ridica şi vei cădea mai rău.
Vei susţine şi te vei prăbuşi.
Vei alina setea şi vei primi venin.
Vei sătura foamea şi vei primi otrăvuri.
Vei da aripi, iar tu vei fi mai lovit...
Nu te opri!
Chiar dacă uneori se pare că nici un bine nu rămâne nepedepsit aici pe pământ.
Chiar dacă uneori se pare că cineva se străduieşte parcă din răsputeri să te facă să îţi promiţi că nu vei mai face un bine în viaţa ta.
Chiar dacă uneori ajungi la exasperare şi te întrebi de ce oare a face răul este atât de la îndemână, în timp ce dacă te hotărăşti să faci un bine lumea se va întoarce într-un fel sau altul împotriva ta.
Da, dar miza e mare.
Oricât ar durea să îl faci pe unul şi să nu îl faci pe celălalt, nu uita că atunci când vom pleca de aici, vom pleca doar cu ele: cu binele şi cu răul pe care l-am făcut. Aşa că în loc să sudui, să te dai cu fundul de pământ, să îţi plângi de milă şi să faci pe victima neînţeleasă, mai bine aminteşte-ţi că şi tu ai răspuns de atâtea ori în acelaşi fel vreunui bine făcut.... Şi mai bine mulţumeşte-le celor care nu îţi răsplătesc binele pe care l-ai făcut aici.
Uneori cele mai frumoase palate sunt cele construite din bolovani pe care alţii le-au aruncat în noi.
Cele mai îndrăzneţe aripi ne-au fost puse de cei care ne-au rănit cel mai mult...
Cele mai frumoase flori au crescut acolo unde am plâns cel mai cu foc...
Iar cei care ne-au răsplătit binele cu rău ne-au făcut cel mai frumos cadou: ni L-au îndatorat pe Dumnezeu!
Aşa că nu, nu te opri...
Dăruieşte aripi, chiar dacă tu vei fi mai lovit.
Dăruieşte-ţi inima, chiar dacă tu vei fi mai strivit.
Dăruieşte, chiar dacă asta înseamnă să te laşi răstignit...
Cel care ne-a iubit cel mai mult, Cel care a venit să ne mântuiască, Cel care a înviat a treia zi.... aşa a murit!
de Alexandra Svet
http://pandoras.realitatea.net/svet
Vei întinde mâna să hrăneşti pe cineva, se va sătura şi apoi te va înjura. Sau te va muşca. Sau îţi va deveni dintr-o dată cel mai aspru judecător...
Vei invita un suflet înfrigurat, îndurerat, însingurat, în casa ta într-o seară ploioasă de toamnă... Iar după ce se va încălzi, se va îmbăia, va mânca bine şi se va odihni în patul pe care i l-ai pregătit cu drag te va scoate afară, în plină iarnă...
Vei întinde mâna să ajuţi un om căzut la pământ, se va ridica, se va scutura de praf, va prinde puteri, ţi-o va lua înainte şi... Îţi va purta apoi pică toată viaţa!
Vei face un bine cuiva, iar pe de altă parte ţi se va lua ceea ce îi era mai drag sufletului tău...
Vei pansa răni şi vei primi pumni.
Vei oferi flori şi vei primi bolovani.
Vei dărui alinare şi vei primi judecăţi. Vei dărui sprijin şi vei primi cuţite în inimă.
Vei dărui timp şi vei primi reproşuri. Vei dărui încurajări şi vei primi priviri dispreţuitoare.
Vei ridica şi vei cădea mai rău.
Vei susţine şi te vei prăbuşi.
Vei alina setea şi vei primi venin.
Vei sătura foamea şi vei primi otrăvuri.
Vei da aripi, iar tu vei fi mai lovit...
Nu te opri!
Chiar dacă uneori se pare că nici un bine nu rămâne nepedepsit aici pe pământ.
Chiar dacă uneori se pare că cineva se străduieşte parcă din răsputeri să te facă să îţi promiţi că nu vei mai face un bine în viaţa ta.
Chiar dacă uneori ajungi la exasperare şi te întrebi de ce oare a face răul este atât de la îndemână, în timp ce dacă te hotărăşti să faci un bine lumea se va întoarce într-un fel sau altul împotriva ta.
Da, dar miza e mare.
Oricât ar durea să îl faci pe unul şi să nu îl faci pe celălalt, nu uita că atunci când vom pleca de aici, vom pleca doar cu ele: cu binele şi cu răul pe care l-am făcut. Aşa că în loc să sudui, să te dai cu fundul de pământ, să îţi plângi de milă şi să faci pe victima neînţeleasă, mai bine aminteşte-ţi că şi tu ai răspuns de atâtea ori în acelaşi fel vreunui bine făcut.... Şi mai bine mulţumeşte-le celor care nu îţi răsplătesc binele pe care l-ai făcut aici.
Uneori cele mai frumoase palate sunt cele construite din bolovani pe care alţii le-au aruncat în noi.
Cele mai îndrăzneţe aripi ne-au fost puse de cei care ne-au rănit cel mai mult...
Cele mai frumoase flori au crescut acolo unde am plâns cel mai cu foc...
Iar cei care ne-au răsplătit binele cu rău ne-au făcut cel mai frumos cadou: ni L-au îndatorat pe Dumnezeu!
Aşa că nu, nu te opri...
Dăruieşte aripi, chiar dacă tu vei fi mai lovit.
Dăruieşte-ţi inima, chiar dacă tu vei fi mai strivit.
Dăruieşte, chiar dacă asta înseamnă să te laşi răstignit...
Cel care ne-a iubit cel mai mult, Cel care a venit să ne mântuiască, Cel care a înviat a treia zi.... aşa a murit!
de Alexandra Svet
http://pandoras.realitatea.net/svet
Multumesc!...asa este,Judecata ne- o facem singuri. Multumesc pentru daruire!Paste cu Iubire!
RăspundețiȘtergere