luni, 5 septembrie 2011

Relaxare prin puterea gandului



Trăieşte admirabil fiecare zi

Chiar dacă unele gânduri şi sentimente străine, poate chiar malefice, vor încerca să ne pătrundă în aură, ele vor fi cu uşurinţă deturnate de lumina divină care există în noi. Astfel, toate energiile fiinţei noastre vor fi antrenate să meargă în direcţia cea bună pe care am ales-o.
Dacă ajungem să trăim măcar o zi minunată, o zi care înseamnă poate abia o secundă din viaţa veşnică, nu numai că va fi păstrată în „dosarele cosmice”, nu numai că nu va muri niciodată, dar ziua aceasta va ajunge să le antreneze şi pe cele viitoare, pentru a-i semăna din ce în ce mai mult. Să urmărim tocmai de aceea să trăim admirabil fiecare zi, pentru că ea le va influenţa extrem de binefăcător pe cele care îi vor urma şi le va ajuta să fie pline de fericire, ordine, echilibru şi armonie.
Să ne învăţăm să acţionăm într-un sens cât mai vast, în aşa fel încât acţiunile noastre luminoase să fie utile tuturor. Pentru asta este suficient să ne transformăm felul de a gândi, să avem conştiinţa că fiecare dintre noi trăieşte în acest univers, fiecare şi toţi suntem clipă de clipă intim şi profund legaţi de acest univers. Eşti macrocosmic, acţionează macrocosmic
Iată un exerciţiu foarte simplu: suntem între cei patru pereţi ai camerei noastre, izolaţi cât mai bine fizic, departe de lumea întreagă Cu toate acestea, putem să ne obişnuim ca o dată pe săptămână să ieşim din încăpere cu ajutorul gândului, pentru a ne expansiona într-un spaţiu din ce în ce mai vast: casa noastră, oraşul în care locuim; apoi ne imaginăm că oraşul respectiv face parte dintr-o regiune, iar această regiune face parte dintr-o ţară; ţara face parte dintr-un continent, continentul se află pe Terra, iar Terra face parte din familia planetelor sistemului solar.
Acest procedeu spiritual ne ajută să conştientizăm că suntem integraţi în univers. Acum ne putem da seama că sistemul solar, la rândul său, face parte dintr-o galaxie, iar galaxia este o părticică infimă a Macrocosmosului. În felul acesta vom realiza cu uimire că, deşi ne aflăm singuri în camera noastră, suntem în acelaşi timp expansionaţi în Macrocosmos. Iar dacă acum suntem fiinţe macrocosmice, de ce mai trebuie să ne impunem vreo limită, de ce să nu deschidem larg ochii şi inima şi să ne spunem nouă înşine că avem deseori de făcut acţiuni care sunt macrocosmice? Exerciţiul acesta ne permite accesul cu cea mai mare uşurinţă la o stare de expansiune în nemărginire. De ce să nu folosim la maximum roadele unei asemenea stări?
Este foarte important să descoperim valoarea nebănuită a păcii interioare profunde. În tăcere, noi pregătim împrejurările prielnice pentru manifestarea entităţilor divine. Ele iubesc foarte mult liniştea şi aşteaptă mereu acele condiţii pe care oamenii, datorită agitaţiei zilnice, nu le oferă decât foarte rar. Cu cât o fiinţă umană este mai evoluată, cu atât are nevoie de mai multă linişte, de mai multă pace profundă. În această aparentă absenţă a vieţii, un asemenea om simte autenticul, tainicul ei gust; căci adevărata viaţă, viaţa divină intensă, este o linişte vie, copleşitoare. Tăcerea pregăteşte condiţiile pentru apariţia şi manifestarea entităţilor divine. Iar când ele sunt aproape, simţim deasupra noastră suflul misterios al eternităţii.
Multe entităţi divine, invizibile, coboară fără încetare să ne ajute. Ştiind asta, să le oferim cât mai des în noi înşine condiţiile favorabile pentru a le primi şi a le reţine atenţia. Toate aceste fiinţe divine sunt mereu pregătite să ne viziteze şi mereu caută un loc în inima noastră, în mintea noastră, pentru a acţiona şi pentru a ne aduce multe bucurii spirituale. Lipsa de recunoştinţă însă le poate îndepărta.
Entităţilor elevate le place să le apreciem sprijinul şi generozitatea. Că oamenii sunt imperfecţi, slabi, copilăroşi, ele ştiu deja şi au forţă să treacă defectele cu vederea; ba chiar mai mult, tocmai atunci când ne dovedim plini de greşeli ele spun: „Iartă-i, Tată Ceresc, că nu ştiu ce fac şi de aceea noi urmărim să-i ajutăm!“ Dar dacă observă că oamenii nu le apreciază prezenţa şi ajutorul, entităţile divine îi părăsesc. Nu fiindcă ar avea nevoie de consideraţia sau mulţumirea lor, dar ştiu că nerecunoştinţa împiedică fiinţele umane să profite de darurile spirituale pe care le-ar putea primi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...