sâmbătă, 6 aprilie 2013

Să fii iubită...

Nu pentru ochii tăi. Pentru că într-o zi îţi vor fi poate trişti şi plânşi, încercănaţi, ridaţi, acoperiţi de ochelari...

Nu pentru frumuseţea trupului tău...pentru că în orice zi poate apărea o femeie mai frumoasă, iar tu vei fi aruncată la coşul cu obiecte uzate.

Nu pentru felul în care te îngrijeşti, te îmbraci şi ştii să te pui în valoare, pentru că într-o zi te poţi trezi pe un pat de spital, după o anestezie generală...şi nu va fi nimeni să te ţină de mână...

Nu pentru frumuseţea părului tău, pentru că într-o zi vei fi poate nevoită să faci chimioterapie...

Nu pentru mâinile tale care ştiu să mângâie, să aline, să cureţe, să dăruiască ...căci poate că într-o zi nu vor mai putea...

Nu pentru statutul tău, nu pentru poziţia ta, pentru familia ta sau pentru câţi bani ai... Pentru că poţi pierde totul peste noapte. Pentru că într-o clipă, poţi să nu mai fii nimeni. Şi te vei trezi, dintr-o dată, a nimănui.

Şi nu, nici măcar pentru mintea ta...căci într-o zi vei suferi poate de Altzheimer.

O bătrână de 90 de ani, internată într-un spital de bolnavi de Altzheimer, era vizitată în fiecare zi de soţul său. Acesta venea în fiecare dimineaţă la ora 9,00 să ia micul dejun cu ea. Întrebat fiind:

-"De ce mai veniţi? Dacă oricum nu vă cunoaşte?"
- "Vin. Pentru că eu o mai cunosc pe ea..."

Ţi s-a spus că nu se poate. Că o astfel de iubire nu există. Aşa că alegi Acum-ul....Ba există. Dar dacă vrei să fii iubită aşa e posibil ca acum să te doară, să urli, să suferi, să mori de dor, să te chinui şi să plângi, să mai aştepţi, pentru că nu accepţi să fii iubită pentru nimic altceva decât pentru ...Sufletul tău.

Căci doar el este nepreţuit, de neinlocuit, imposibil de imitat şi de "operat" estetic. Doar el este cu adevărat unic şi dă formă, viaţă şi farmecul de neinlocuit buzelor tale, ochilor tăi, fiinţei tale. Cuvintelor, gesturilor, felului tău de a fi. Şi doar pentru el va veni să ia micul dejun cu tine şi la 90 de ani, când nu ţi-a mai rămas nimic din tot ce ai avut...

Vei fi lăudată pentru felul în care arăţi, pentru felul în care te îmbraci, pentru frumuseţea buzelor tale, pentru scânteile din ochii tăi, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zâmbetul tău cald, pentru gropiţele din obraji şi pentru toate nimicurile. Bucură-te, dar lasă-le să treacă fără să îţi lipeşti inima de ele. Zâmbeşte cu tristeţea că toate trec şi ascultă-l cu adevărat doar pe cel care îţi va spune că s-a îndrăgostit de sufletul tău.

Şi să iubeşti şi tu, la rândul tău, doar ceea ce nu moare.
Căci în rest... Toate trec...

(Urarea şi sfatul unui paznic. De la azilul de bătrâni)

de Alexandra Svet 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...