vineri, 19 aprilie 2013

Cum să te vindeci de dependența emoțională

Se spune că omul niciodată nu e mulţumit de ceea ce are. Că mereu vrea mai mult şi mai mult. Vrem mai mult de la noi, de la viaţă şi de la alţii. În dorinţa noastră de a evolua şi avansa în viaţă facem de multe ori alegeri greşite, şi încercăm să schimbăm conjucturile şi oamenii din jurul nostru pentru a obţine rezultatele la care ne aşteptăm.

Aşa ne clădim viaţa, aşa ne clădim relaţiile: pe dorinţe şi nevoi. Şi dorinţele şi nevoile noastre cresc o dată cu noi. Încercăm mereu să ne schimbăm viaţa şi pe cei din jurul nostru. Mereu vrem mai mult, mereu vrem altceva. Trăim în secolul nemulţumirii. A nemulţumirii de sine, în realitate.

De ce simţim nevoia de a ne schimba viaţa şi de a-i schimba pe ceilalţi?

La baza tuturor schimbărilor pe care vrem să le producem în jurul nostru stă nemulţumirea. Putem fi tentaţi să credem că suntem nemulţumiţi de ceea ce e în exteriorul nostru, însă în realitate adevărata nemulţumire e în interior.

Nemulţumirea e bună pentru că ne motivează. E bună atâta timp cât ştim ce ne dorim cu adevărat. Când ştim unde vrem să ajungem şi de ce vrem să ajungem acolo.Când ştim care e menirea noastră în viaţă. E bună când nu o proiectăm asupra altora. Nemulţumirea poate fi motorul evoluţiei şi al schimbării în bine însă poate în acelaşi timp să însemne şi distrugere. E ca un medicament:dacă îl iei în doză corectă poate vindeca, dacă abuzezi te poate omorî.

Devine rea atunci când confundăm nemulţumirea de sine cu nemulţumirea de ceilalţi, când încercăm să determinăm persoanele din jur să ne mulţumească şi să ne împlinească aşteptările. Când eşuăm în a realiza că nu putem schimba pe nimeni în afară de noi.

Ne înconjurăm de oameni care ne sunt cât mai mult asemenea şi cu cât stăm mai mult cu cineva, cu atât mai mult ne aşteptăm ca acea persoană să se modeleze după nevoile noastre. Noi ne schimbăm în timp şi aşteptăm ca şi ceilalţi să se schimbe în aceeaşi direcţie. Şi cu cât vrem mai mult să schimbăm pe cineva, cu atât mai mult vom da greş. Pentru că un om nu poate să se schimbe decât pe sine şi prin propria voinţă, nu a altuia.

Când nemulţumirea duce la o şi mai mare nemulţumire.

Când rătăceşti fără sens, într-o căutare continuă, cu speranţa că ce vei găsi va fi ceea ce ai nevoie, nemulţumirea duce la o şi mai mare nemulţumire.

Ce vrem de fapt? Ce căutăm? În esenţă toţi vrem acelaşi lucru: iubire. Unii oameni sunt tentaţi să spună că preferă banii în schimbul iubirii. Securitatea financiară e o nevoie de bază. Nu poţi să te gândeşti la iubire când tu trăieşti de pe o zi pe alta. Dar în cazul în care ţi-ai împlinit nevoia de securitate financiară şi vrei mai mult şi mai mult, te întreb ce goluri vrei să umpli cu banii?

Nu ştim cu ce să ne mai împodobim în exterior, la ce petreceri să mai mergem, cum să ne perfecţionăm abilităţile de seducţie. cu ce să ne mai distragem atenţia, unde să ne mai ascundem şi cum să ne mai umplem golurile interioare.

Ne petrecem serile şi zilele mentinându-ne ocupaţi, fugind de noi înşine. Distracţiile ne-au fost lăsate ca să ne ascundem gândurle. Şi după cât de pline sunt cluburile, suntem maeştri la asta.

Singrul lucru constant în viaţă e schimbarea. E normal să ne dorim schimbare în viaţa noastră şi e perfect atâta timp cât această schimbare se centrează pe evoluţie. Însă în momentul în care vrem să îi schimbăm pe cei din jur, când nu îi luăm pe ceilalţi aşa cum sunt, când deşi vrem altceva, nu dăm drumul şi insistăm să transformăm, atunci problema e la noi nu la celălalt.

De ce vrem să îi schimbăm pe cei din jurul nostru?

Când vrem să îl schimbăm pe celălalt, de fapt, avem impresia că nu suntem iubiţi îndeajuns sau că nu suntem iubiţi cum am vrea. Dacă nu ni se împlinesc nevoile şi aşteptările ce le avem, noi percepem că nu suntem iubiţi cum am vrea noi.

Proiectăm pe celălalt credinţa că nu suntem iubiţi aşa cum dorim şi încercăm să îl modelăm ca să ne iubească cum vrem noi, pentru a ne simţi apreciaţi şi demni de iubire.

De câte ori ţi-ai fi dorit ca ceilalţi să îţi acorde mai multă atenţie? De câte ori ai încercat să îi schimbi pe cei din jurul tău ca să se potrivească aşteptărilor tale?

Ţi-ai dorit ca ei să înceteze să facă anumite lucruri sau să înceapă să facă altele, sau să fie diferiţi într-un anume mod?

Vestea proastă e că nu poţi încadra oamenii în tipare potrivite pentru tine, fiecare are propria personalitate iar noi nu avem nici un drept să intervenim pentru a-i schimba.

Nu ai observat că, cu cât încerci mai mult să schimbi un om, cu atât el va fugi mai tare? Nimănui nu îi place să fie înlănţuit şi îngrădit.

La fel cum ţie îţi place să fii acceptat cum eşti, la fel şi ceilalţi îşi doresc să fie iubiţi pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar putea fi.Singura în măsură să hotărască dacă vrea sau nu să se schimbe este persoana în cauză.

De unde vine această dorinţă de a-I schimba pe ceilalţi? Oare chiar ei sunt problema? Sau problema e la noi?

* Dependenţa emoţională *

Când suntem dependenţi emoţional comportamentul celorlalţi ne dă anumite stări: de bucurie sau de tristeţe, de entuziasm sau de mânie, de iubire sau de respingere. Când stările noastre datorate altora sunt unele negative, atunci ne dorim să ne schimbăm starea şi crezând că motivul este comportamentul celorlalţi, dorim să îl schimbăm.

Suntem dependenţi emoţional, de cei din jurul nostru şi mai ales de partenerii noştri. Cea mai mică schimbare în dispoziţia celui de lângă tine te afectează şi îţi produce de la tristeţe până la mânie sau iritare.Practic, starea noastră emoţională este ca o păpuşă iar cel ce ne influenţează emoţiile este păpuşarul.

Orice om are nevoie de iubire, protecţie şi afecţiune. Problema este când acţionăm imatur pentru a ne împlini aceste nevoi.Când nu ne putem oferi noi înşine iubire şi grijă şi aşteptăm de la ceilalţi să ne umple golurile interioare, devenim dependenţi de persoanele care ne satisfac nevoile iar când acea persoană nu ne mai umple rezervoarele, intrăm în panică şi vrem să revină totul la starea iniţială.

“Nu mă mai iubeşti ca înainte”

“Nu mai eşti la fel de atent cu mine”

“Nu îţi mai pasă de mine”

Toate astea sunt acuzaţiile unor oameni dependenți emoţional, care nu mai au parte de aceeaşi iubire şi atenţie şi care nu îşi pot umple singuri rezervoarele.Aşteaptă de la alţii ceea ce nu îşi pot oferi ei însuşi.

Atunci, în încercarea de a ne satisface aceste nevoi, dorim să îi transformăm pe cei din jurul nostru ca să ne împlinească aşteptările.

E schimb pe schimb, iubirea ca un troc. Te iubesc dacă îmi dai ce am nevoie. Dacă nu, te voi schimba şi tot îmi vei da ceea ce doresc. Pentru că eu am nevoie de tine să mă faci să mă simt iubită şi împlinită. Fără tine sunt piedută, simt că nu am valoare.

Totul e bine şi frumos atâta timp cât nevoile ne sunt împlinite. Când rezervoarele încep să se golească, apar nemulţumirile şi reproşurile.

Cum te vindeci de dependenţa emoţională?

Când obiectul iubirii dispare intri în sevraj? Cât de teamă îţi e de singurătate? Eşti conştientă de valoarea ta? Te iubeşti aşa cum eşti sau aştepţi ca alţii să te iubească şi să îţi confirme calităţile pe care nu eşti sigură?

Ce te faci atunci când eşti dependent emoţional? Când ai nevoie de celălalt pentru a te simţi bine? Şi când orice modificare în comportamentul celuilalt e urmată de tristeţe sau de crize de isterie?

Singurul mod de a te vindeca de dependenţa emoţională este iubirea de sine.

A fi independent emoţional înseamnă să accepţi că cei de lângă tine să îţi satisfacă anumite nevoi, însă în lipsa lor să rămâi acelaşi om, capabil să îşi împlinească singur nevoile, fiind conştient de valoarea ta.

Când ajungi să te iubeşti pe tine nu mai ai cum să te mulţumeşti cu fărâme de iubire pe care se gândeşte cineva să ţi le dea din când în când şi nici nu te va mai afecta lipsa de atenţie, pentru că tu îţi vei dărui toată atenţia şi grija de care ai nevoie ca să te simţi important.

Când tu ai rezervoarele pline de iubire şi de atenţie, nu te poate ajuta sau nu îţi poate dăuna cu nimic iubirea ce o primeşti sau nu de la alţii.Pentru că iubirea din interiorul tău va rămâne constantă şi ce vei primi din exterior nu te va întregi, tu deja fiind întreg.

Cu cât rezervoarele noastre interioare sunt mai goale, cu atât mai mult suntem predispuşi să devenim dependenți emoţional. Cu cât suntem mai dependenți emoţional, cu atât mai tare vrem să îi determinăm pe ceilalţi să ne umple rezervoarele, împlinindu-ne nevoile.Şi cu cât mai mult aşteptăm de la ceilalţi să ne împlinească nevoile, cu atât mai dezamăgiţi vom fi.E ca un lanţ al slăbiciunilor.

Descoperă-te: află cine eşti, ce vrei, petrece timp cu tine, în singurătate. Află cine eşti dincolo de imaginile pe care ţi le-ai creeat în mintea ta şi dincolo de convingerile din copilărie.

Nu scoate din viaţa ta persoana de care eşti dependent emoţional pentru că mai devreme sau mai târziu îi vei găsi un substitut. Ca să te vindeci trebuie să afli cine eşti tu şi să îţi descoperi valoarea interioară.

Depăşirea dependenţei emoţionale nu este despre a găsi greşelile în tine şi a le schimba, ci e mai mult despre a le folosi ca un ghid pentru a afla ce se află cu adevărat în spatele fricii de singurătate. a nevoii de a schimba pe cei din jur şi a insecuritatății emoţionale pentru a descoperi apoi care a fost cauza dependenţei. Poţi depăşi toate formele de dependenţă atunci când îţi vei descoperi adevărata valoare interioară.
 
sursa email

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...