joi, 18 decembrie 2014

Ce te faci când ai sufletul flămând şi nu ai cu ce să-l hrăneşti?


Există hrană ieftină, permisibilă tuturor, însă cu multe chimicale şi care dăunează grav sănătăţii. Există hrană cu preţ mediu, ţi-o poţi permite, însă, ţie, nu-ţi prieşte, nu poţi s-o digeri. Mai există hrană de calitate, însă, scumpă. Vreau ceva de mâncare pentru sufletul meu!

Avem abonamente la săli de fitness pentru muşchi, respectiv pentru a deveni femei şnur, programări la unghii, ne ungem cu toate cremele posibile şi imposibile pentru ten şi corp.

Pentru o seară în club, reprezentanţii sexului masculin afişează un zâmbet ştrengar şi o atitudine de macho, repetând în oglindă schema făcutului din ochi pentru domnişoare “agăţabile”. A! Obligatoriu, ceasul ăla bun, mai scump decât o maşină de spălat rufe. Da, se poartă haine ieftine cu accesorii scumpe…!

Pe ele, pe domnişoarele “agăţabile”, cade şifonierul şi sticla de parfum, fac exces de maclavaisuri şi de roşu pentru a transforma un chip drăguţ într-o păpuşă Chucky.

La bar, ea îl observă pe macho, îi face impresie bună ceasul, nu persoana lui, semnul avuţiei. Se întoarce la locul ei, clătinându-se pe cărămizile din picioare sprijinite pe nişte cuie. Cârpa care o acoperă e tăiată în aşa fel încât să provoace foame bărbatului macho. El vine către ea, îi şopteşte la ureche vorbe care o fac să zâmbească timid…cică! Nu vă trece prin cap, oare, ce i-a şoptit?! Cum nu?! Işi exprima mirarea cum de o fată atât de frumoasă şi de mirobolantă precum este ea, vine neînsoţită în club. Iar ea…e aproape udă…de emoţie! Intervine o pauză, căci domnişoara are nevoie la toaletă să-şi mai tencuiască puţin chipul şi să-şi mai ridice sânii din push-up. Iar restul poveştii…să fie la ei acolo! Deja nu mai suport scenariul, scenariu tipic din zilele noastre în nopţile din club.

Sufletului meu, sărmanul, ce să-i dau să mănânce?! O să se îmbolnavească de tristeţe de la atâta regim la care îl supun. Pentru că nu îi dau nici ieftinături cu chimicale, iar marfa de la promoţii e aproape expirată. Dar nici scumpeturi nu-mi permit, căci, ştiţi….calitatea tot la calitate trage… Dar poate am noroc şi produsul de calitate mult dorit va privi mai atent, şi prin celelalte rafturi mă va vedea pe mine într-un raft nepotrivit, aşezată acolo din vina merchandiserului.

de Luiza Ionescu
sursa: facebook

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...