duminică, 12 iulie 2015

Răspuns cuiva


Bucuria, liniștea, pacea, blândețea, dragostea sunt virtuți care îi caracterizează în totalitate pe oamenii lui Dumnezeu. Când îi întâlnești și îți oglindeşti furtunile din ochii tăi în seninul blândeții pe care îl zărești în privirea clară a ochilor lor, rămâi mut de admirație. O admirație care se transformă încetul cu încetul în dragoste față de ei. Simți nevoia, o nevoie ciudată, chiar aparent inexplicabilă, de a fi bun stând în preajma lor. Sufletul tău se transformă. Se modifică, iar tu conștient fiind de acest lucru, privești mirat la tine însuți cum harul îți scaldă sufletul, limpezindu-l de toate pornirile rele. Și aceasta datorită rugăciunii oamenilor buni. Dar te-ai întrebat vreodată cum au ajuns acești oameni să fie ai lui Hristos? De ce s-au dedicat Lui? De ce ei simt neapărat nevoia să fie buni și nu pot trăi fără rugăciune? Ar trebui să știi în primul rând că acești oameni au o lucrare în ei însăși. Ei nu spun ușor lucrurile care îi mâhnesc, pentru că sunt învățați să ierte îndreptând și să îndrepte iertând. Nu vor să împovăreze pe nimeni cu neputințele și nemulțumirile lor. Din prea multă dragoste. Ai văzut cred, lumina aceea de Rai de pe blândul lor chip? Până să ajungă să oglindească în realitate acel Rai, ei au trăit de foarte multe ori stări sufletești asemenea cu iadul. Dar știi ce i-a făcut diferiți față de noi, muritorii de rând? Faptul că s-au încăpățânat să lupte împotriva răului din ei însăși, s-au încăpățânat să spere chiar atunci când li se părea că Dumnezeu nu îi ascultă și că le este împotrivă. S-au încăpățânat să rabde un semn al milei lui Dumnezeu, chiar atunci când au simțit că sunt la capătul puterilor. Iar mai presus de toate, s-au încăpățânat să rabde necazurile cu mulțumire, resemnându-se sub puternica voie a lui Dumnezeu. S-au încăpățânat să fie recunoscători lui Dumnezeu pentru toate, și pentru cele bune și pentru cele rele, mai ales atunci când oamenii ceilalți îi provocau la rele. S-au încăpățânat să aibe inima trează și să nu uite de Dumnezeu în bucuriile lor. S-au încăpățânat ca izolați și urâți fiind de oameni, să se roage pentru aceștia. De ce au făcut așa și de la cine au învățat să fie așa încăpățânați? Au învățat de la binele care nu se dă niciodată bătut în fața răului. Au făcut astfel pentru a avea mulțumire sufletească. Această încăpățânare spre a săvârși binele este taina luminii de pe chipul oamenilor buni. Vrei să fii un om bun? Nu te da în lături de la nimic pentru a-ți atinge scopul. Dumnezeu așteaptă acest lucru de la tine. Tot El va fi Acela Care te va ajuta și tot prin mila Sa vei reuși să fii un om bun. Dumnezeu e totul.

Ochii Caprui

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...