joi, 11 august 2016

Și, spune-mi...ți-am zis vreodată că în noi trăiesc două inimi?

Una e a ta. Una e a mea. Ambele nebune, ambele ale noastre... Și niciuna dintre ele nu poate trăi fără cealaltă.

 
În tine trăiesc două inimi. Una aste a ta și a doua este a mea.
 
A doua, adică a mea, e o nebună. Se naște în fiecare dimineața acolo, în pieptul tău. De fapt, în inima ta. Știu că tu nu o vezi niciodată, dar sunt sigur că o simți... dezgolită de toate păcatele și-acoperită de fluturi. Ai făcut-o să uite de uitare, despărțire sau indiferență. Ai învățat-o să se bucure de zâmbete, de Soare și de cer. Ai învățat-o și dezvățat-o de dor și să îmbrace seara cămăși largi visând la viitor. Apoi ai obișnuit-o să spună "Bună dimineața!" ceștii de cafea și "Noapte bună!" așternuturilor, tale, ce ascund lumea. I-ai ascuns nervii și temerile într-o cutie ca să îi deschizi uși și ferestre spre viitor. Ai învățat-o să sărute lacrimi și să se bucure de ploaie valsând fără teamă printre stropi. E o nebună care în cele mai neașteptate momente îți scrie pe corp cu atingeri fine, iubire.

A doua inimă a ta, e a mea.
 
În mine trăiesc două inimi. Una este a mea și a doua este a ta. A doua, adică a ta, e o nebună. Se naște în fiecare dimineață acolo, în pieptul meu. De fapt, în inima mea.
...
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...