Când aud că „bărbatul oferă protecție femeii”, prima mea întrebare este… protecție față de cine?
De urși?
De cutremure?
De facturi?
Sau, mai sincer spus, de alți bărbați?
Că aici începe partea incomodă.
Femeii i se spune de mică:
„Ai nevoie de un bărbat care să te protejeze.”
„Un bărbat adevărat își apără femeia.”
„Fără bărbat lângă tine, ești vulnerabilă.”
Dar vulnerabilă în fața cui?
De cele mai multe ori, pericolul de care femeia trebuie „protejată” vine tot dintr-o lume în care alți bărbați fluieră, urmăresc, hărțuiesc, amenință, insistă, agresează sau cred că „nu” înseamnă „mai insistă puțin”.
Și atunci întrebarea devine foarte interesantă:
femeia are nevoie de protecția unui bărbat pentru că lumea e periculoasă sau pentru că unii bărbați fac lumea periculoasă pentru femei?
Și să nu confundăm protecția cu posesia.
Protecție nu înseamnă:
„Nu ieși îmbrăcată așa.”
„Nu te duce acolo.”
„Nu vorbi cu ăla.”
„Nu ai ce căuta singură.”
„Eu decid, că știu mai bine.”
Asta nu e protecție.
Asta e control cu parfum de grijă.
Un bărbat care chiar oferă siguranță nu îți micșorează libertatea.
Nu te ține sub supraveghere.
Nu te face să simți că fără el ești pierdută.
Nu te sperie cu lumea ca să te facă dependentă de el.
Protecția reală nu ar trebui să însemne că femeia are nevoie de paznic.
Ar trebui să însemne că are lângă ea un om care o respectă, o sprijină și nu devine el însuși motivul pentru care ea trebuie protejată.
Pentru că adevărul dur este ăsta: multe femei nu caută un bărbat care să le apere de lume.
Caută un bărbat de care să nu fie nevoite să se apere.
Voi cum vedeți? Când se spune că bărbatul protejează femeia, vorbim despre grijă reală sau despre control ambalat frumos?
sursa: facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*