duminică, 3 mai 2015

A fi creştin înseamnă a fi „ca toată lumea” şi totodată „cu totul altfel”

Fiind întrebaţi de filosofii antichităţii ce înseamnă a fi creştin, gânditorii ucenici ai lui Hristos, din primele secole, nu au apelat la un set de definiţii, nici la vreo prezentare sistematică a unei concepţii de viaţă religios-morale. Fireşte, astfel de lucruri nu găsim nici în Sfintele Evanghelii. Răspunsul lor, însă, era formulat în sentinţe paradoxale, antitetice, singurele pe măsură a surprinde ceva din însemnătatea acestei calităţi sfinte.

Pentru autorul necunoscut al „Epistolei către Diognet” (sec. II d.Hr.), a fi creştin înseamnă a fi „ca toată lumea” şi totodată „cu totul altfel”.

"Iisus, Păstorul cel bun, şi oile sale" (Ev. Ioan 10, 9-16)

„Creştinii nu trăiesc deosebiţi de ceilalţi oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în oraşe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viaţă străină. Învăţătura lor nu e descoperită de gândirea şi cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotinţă; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învăţătură omenească. Locuiesc în oraşe greceşti şi barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băştinaşilor şi în îmbrăcăminte şi în hrană şi în celălalt fel de viaţă, dar arată o vieţuire minunată şi recunoscută de toţi ca nemaivăzută. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice ţară străină le e patrie, şi orice patrie le e ţară străină. Se căsătoresc ca toţi oamenii şi nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuţi. Întind masă comună, dar nu şi patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile. Iubesc pe toţi, dar de toţi sunt prigoniţi. Nu îi cunoaşte nimeni, dar sunt osândiţi, sunt omorâţi, dar dobândesc viaţa. Sunt săraci, dar îmbogăţesc pe mulţi, sunt lipsiţi de toate, dar în toate au de prisos. Sunt înjosiţi, dar sunt slăviţi cu aceste înjosiri, sunt huliţi, dar sunt îndreptăţiţi. Sunt ocărâţi, dar binecuvintează, sunt insultaţi, dar cinstesc. Fac bine dar sunt pedepsiţi ca cei răi, sunt pedepsiţi dar se bucură, ca şi cum li s-ar da viaţă. Iudeii le poartă război ca unora de alt neam, elenii îi prigonesc, dar cei care îi urăsc nu pot spune pricina duşmăniei lor“ 
(Epistola către Diognet, în: PSB, vol. I, p. 412-413).

Acesta este unul dintre cele mai frumoase pasaje ale lucrării, care explică pe scurt care sunt deosebirile şi asemănările creştinilor cu păgânii. Astfel, creştinismul nu aduce cu sine o deosebire de limbă, neam sau îmbrăcăminte. Creştinii nu constituie o sectă aparte, care respinge pe criterii etnice sau lingvistice pe cei cu care trăiesc. Nu îi resping din aceste puncte de vedere aşa cum făceau, spre exemplu, iudeii, dar nici nu îi primesc în cadrul Tainelor lor oricum. Învăţătura lor centrală nu are o bază filosofică, omenească, precum în cazul păgânilor, care îşi bazează întregul cult doar pe descoperiri omeneşti. Obiceiurile esenţiale prin care se deosebesc sunt cele ale evlaviei interioare şi ale dragostei. „Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice ţară străină le e patrie, şi orice patrie le e ţară străină“. Creştinii nu sunt legaţi esenţial de vreun loc tocmai pentru că ei se consideră doar călători pe acest pământ aşteptând împărăţia Cerurilor. Apoi, autorul trece la descrierea moravurilor creştine, afirmând că poporul creştin are respect faţă de instituţia familiei, dar proscrie avortul, desfrânarea şi orice fel de lăcomie şi vieţuire trupească. Cu toate că erau acuzaţi de nerespectarea legilor, creştinii se supuneau acestora, dar evitau sacrificiile pentru împărat. Apoi, autorul trece încet la o exprimare pur paradoxală, care trebuie să i se fi părut uimitoare destinatarului său. Cu toate că creştinii sunt iubitori de oameni şi fac binele sunt ucişi, prigoniţi, chinuiţi, dar chiar şi în aceste momente reuşesc să le impună respect adversarilor. Oricum, nimeni nu poate spune cu exactitate care este cauza duşmăniei împotriva creştinilor.

Creştinii şi misiunea lor în lume

Creştinii sunt cei care dau un sens lumii, creştinii sunt consideraţi sufletul lumii. „Ca să spun pe scurt, ce este sufletul în trup, aceea sunt creştinii în lume. Sufletul este răspândit în toate mădularele trupului, iar creştinii în toate oraşele lumii. Sufletul locuieşte în trup, dar nu este din trup, creştinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nevăzut este închis în trupul văzut şi creştinii sunt văzuţi, pentru că sunt în lume, dar credinţa lor în Dumnezeu rămâne nevăzută. Trupul urăşte sufletul şi îi poartă război fără să îi fi făcut vreun rău, pentru că îl împiedică să se dedea plăcerilor; şi lumea urăşte pe creştini, fără să îi fi făcut vreun rău, pentru că se împotrivesc plăcerilor ei. Sufletul iubeşte trupul, deşi trupul urăşte sufletul, sufletul iubeşte şi mădularele, şi creştinii iubesc pe duşmanii lor. Sufletul este închis în trup, dar el ţine trupul, şi creştinii sunt închişi în lume ca într-o închisoare, dar ei ţin lumea. Sufletul nemuritor locuieşte în cort muritor; şi creştinii locuiesc vremelnic în cele stricăcioase, dar aşteaptă în ceruri nestricăciunea. Sufletul chinuit cu puţină mâncare şi băutură se face mai bun; şi creştinii pedepsiţi în fiecare zi se înmulţesc mai mult. Într-o atât de mare ceată i-a rânduit Dumnezeu, că nu le-a îngăduit să o părăsească“ 
(Epistola către Diognet, în: PSB, vol. I, p. 413-414)

Războiul trupului împotriva sufletului este asemănat cu războiul păgânilor împotriva creştinilor. Cum luptă de fapt creştinii? Prin iubire. Pedepsirea creştinilor nu face altceva decât să îi înmulţească şi mai mult, pentru că dragostea creşte prin suferinţe. De vreme ce virtutea primordială a creştinului este iubirea aproapelui, orice prigoniri nu pot să surpe această lege a dragostei. De aceea, creştinii sunt numiţi sufletul lumii, ca unii care privesc îndeaproape cele spirituale şi se preocupă de acestea, pe când păgânii sunt prinşi doar de cele trupeşti. 
Formulările acestea poetic-paradoxale sunt cele mai frumoase ale Epistolei către Diognet, lucru pentru care a fost numită pe drept „perla Antichităţii creştine“.

În încheiere, vă invit la lectura acestei scrieri. Sunt multe lucruri care vă pot oferi un subiect de meditaţie. Paradoxul este oricum o interesantă formulare a unei teme creştine de meditaţie.

sursa:http://ziarullumina.ro/patristica/formularile-poetic-paradoxale-ale-epistolei-catre-diognet

15 comentarii:

  1. Maria

    Fermecatoare de D-zeu Fecioara,
    Te port mereu doar in inimioara.
    Binecuvantata de D-zeu nascatoare,
    Iti trimit in Univers iara o sarutare.

    Te iubesc tot eu iara atat de mult,
    Si mi-e drag vorba sa ti-o tot ascult.
    Ti-o ascult doar cu dor si jale,
    Cand iti tot ascult lacrimile tale.

    Cand iti simt sufletu tare indurerat,
    Pentru toata dragostea ce tu mi-ai dat.
    Cand la toti mereu totul am dat,
    Si cind toti mereu totul au furat.

    Doamne lumea-i tate pacatoasa,
    Si-am crezut ca-i mai frumoasa.
    Doamne mila ta tu iar ne-o varsa,
    Si ne du pe toti iara la tine acasa.

    Speranta doar de sus ne vine, du-ne Doamne sus la tine,
    Du-ne doar acolo la bine, pe toti cei buni si pe mine.
    Doar pe toti acei buni oameni doar cu credinta in viata,
    Pe toti aceia care inca mai au in inima si-o speranta.

    Doamne iubirea-i toata doar un vis si-o lumina,
    Doamne-ar da la noi acasa iara toata sa ne vina.
    E, un farmec si-o mare, si-o iubesc asa de tare,
    Fara ea totul doar doare, si ea-i tota doar soare.

    E, un farmec superb cu-n suflet pur si tare duios,
    Si e si un Inger tare blind ce-a coborit aici la noi jos.
    Si tot ce-as mai vrea sa am eu si acolo sus,
    E tot farmecu, Ingeru, pe Maria si pe Iisus.

    imi



    Di-to Maria!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ingeru meu Pazitor

    De-as mai avea un singur dor,
    A-s vrea sa fiu doar nemuritor.
    Neestiind eu ceasul cand am sa mor,
    I-am dat sufletul Ingerului meu pazitor.

    E, tot ce sufletul-mi doreste,
    Cand el m-i se salasuieste.
    Cand el cu mine doar traieste,
    Si de toate ma tot pazeste.

    Cand si amintirile dor,
    Pana si-n ultimul por.
    Atunci tu-mi esti drag doctor,
    Ingerul meu dreag pazitor.

    Alerg doar prin ploi si vant,
    Si tie cantarea mea ti-o cant.
    Te iubesc intr-un cuvant,
    Ingerul meu drag si sfant.

    Nu mai vreau sa stau la rand,
    Nu mai am nici ce sa vand.
    Nu mai vreau sa-ntreb nici: cand?
    Te vreau doar linga mine stand.

    Doar cu ochii lacrimand,
    Si cu sufletul suspinand.
    Te port mereu cu mine-n gand,
    Inger drag frumos si bland.

    Tu ma poarta-n calea cea aleasa,
    Si ma du in clipa ceasului frumoasa.
    Pe cea aleasa de buna Imparateasa,
    Si ma du doar direct, la mine acasa.



    imi

    RăspundețiȘtergere
  3. Noi oamenii am învățat doar să judecăm.
    Punem adesea cu două mâini răul înainte de adevăr.
    Dacă Dumnezeu ne-ar judeca pe noi cum judecăm noi pe alți n-ar mai fi existat lumină pe pământ.

    Îmi pare rău dragă Daniela, despre părerea ta.
    Tu nu ști încă nimic dar uite cred că mă judeci greșit.
    Eu am să mă rog pentru tine și doresc ca Dumnezeu să te lumineze cu lumina înțelepciuni lui Hristos.

    Sfântu Duch să fie mereu cu tine Daniela dragă.

    Limir.

    RăspundețiȘtergere
  4. Altădată parcă erai altfel dragă Daniela.
    Cine oare a băgat frica în tine, sau cu ce oare te-am supărat?
    La început am admirat cu câtă dragoste ai scris neobosită zi de zi câte un nou articol. Mă întrebam ce înger a lui Dumnezeu o fi și omul acesta?

    Când am găsit prima dată blogul tău am rămas plăcut impresionat şi mi-am spus că aici voi scrie multe. Mi-a plăcut blogul tău întocmai pentru că tu scriai zi de zi fără să te opreşti şi atunci când adesea listea de comentarii era goală.

    Tu acum poţi spune ce vrei, dar eu simt şi astăzi cât de mult te bucurai tu atunci, cel puţin la unele dintre comentariile pe care le scriam aici.
    Atunci tu ai fost o eroină, am admirat curajul tău şi am simţit atât de mult dorinţa dreptăţii la tine.

    Nu am scris eu aici artă, dar sincer îmi pare rău că nu am scris mai mult. Îmi pare rău dragă Daniela, şi simt nevoia să-mi cer iertare că în vremea aceea încă selectam din tot ceea ce ajungea la tine.

    Pe urmă a urmat o vreme în care am scris mult şi la care ţi-ai format tu probabil o părere. Da nu e aşa dragă Daniela. E, așa cum am mai scris, tu nu ști încă nimic. Acum nu doresc să intru în detaliu pentru că orcum n-ai crede. Acum doresc doar să-mi cer scuze, dacă le primești.

    Vreau doar să amintesc că lumea e mare și multe vorbe sunt în ea.
    Omu modern a învățat și să scrie șiret, dar adevăru îl știu doar eu și ceru.

    Tu acum fă așa cum îți spune Dumnezeul tău dragă Daniela, Dumnezeul meu îmi spune că vor veni mari schimbări în lumea noastră, și îmi mai spune că poate odată vei înțelege și tu.

    Limir cu Maria Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate dragă Limir, altădată eram altfel! M-am schimbat foarte mult, dar eu spun că în bine, Tu ești cel care mă vede așa! Este adevărat, postam zi de zi câte un articol și comentam cu frenezie la ceea ce primeam ca răspuns din partea cititorilor. Dar timpul a trecut peste mine la fel cum a trecut și peste tine și noi toți deopotrivă. Suntem întro continuă schimbare. Important este ca în tot acest iureș care ne cuprinde să nu ne pierdem pe noi, îmi doresc ca fiecare să ne regăsim latura interioară cea care duce către Dumnezeu și Creația Lui.
    Ei, vezi, aceasta este explicația tăcerii mele uneori. M-am apropiat mai mult de Dumnezeu și nu mai simt nevoia să trăncănesc zi de zi. Nu pentru ca am ales să NU mai ajut suflete în jur cu ceea ce postez, dar am nevoie și de liniștea mea interioară, de pacea atât de mult dorită. Am trecut ca orice om prin prea multe în ultimul timp și îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că m-a ridicat de fiecare dată! Mă înțelegi acum? Dacă da, mă bucur nespus!
    Comentariile tale le citesc de fiecare dată, chiar dacă nu public chiar tot ce scrii, uneori îmi este greu să îți înțeleg mesajul pe care vrei să îl transmiți și dau PAS, scuze :(
    Îți mulțumesc pentru consecvență și mai ales pentru aprecieri! Dacă nu ți-am căzut de tot în dizgrație și încă mai dorești să mă urmărești chiar și așa dupa postările mele mai rare, nu-mi rămâne decât să te îmbrățișez cu iubire și lumina, Daniela.

    RăspundețiȘtergere
  6. Știu eu de ce, dar tare mi-e drag de tine dragă Daniela!
    Dumnezeu să-ți dea în dar sănătatea și fericirea în toată ființa ta.
    Iar în suflet să-ți sădească Hristos lăstaru veșniciei.

    Limir cu Maria Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Taină

    Dacă ar fi să-ți spun ceva să nu știe nimeni, ți-aș spune că îmi pare rău ca-m trăit în lumea asta.
    Aș prefera să mor de 20.000 de ori decât să mă mai nasc vreodată pe Pământ.
    Dacă îmi amintesc cu plăcere de ceva, îmi amintesc doar de copilărie, în rest regret orice moment.
    Nu te gândi la ce cred eu, eu spun doar ferice de cei ce-au fost chemați de Dumnezeu.
    Dar uite, și să trăiești e uneori o pedeapsă.

    Nu duc lipsă de nimic, dar lipsește Acel ceva.
    Nu-mi place lumea murdară, lumea mea e altfel. Dacă ar fi să dau doar un singur indiciu aș spune că în lumea mea nu sunt chei.

    Acum aici fac și eu ca alți da nu țin la nimic nici măcar la viață.
    Altfel spus prețuiesc doar esența vieți nu cuprinsu ei.
    Viața înseamnă altceva, aici e doar traiu cu existența.
    Aici e doar concurența cu traiu, dar departe e omu cu viața precum cărbunele de diamant.

    Limir J.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragă fată

    Fie în rând o amintire
    Să ai doar flori și fericire
    Și-n nopți senine care vin
    Să ai un cer cu stele plin.

    Fie să ai de-acum în drum
    Doar floricele cu parfum
    Și din a inimi ei rouă
    Împarte lacrima în două.

    Fie ca lacrima rotundă
    În floricele să se-ascundă
    Și frânta lacrimă furată
    Fie doar veche ilustrată.

    Fie şi Dumnezeu acum
    Cu tine dragă în album
    Necazului de altă dată
    Să-i spui adio dragă fată.

    Limir J.

    https://www.youtube.com/watch?v=WPjNphbbla0&feature=youtu.be

    RăspundețiȘtergere
  9. Dacă ne întoarcem cu sute de mii de ani în urmă să căutăm originea finței umane, îl găsim pe Dumnezeu. Evoluția științifică este o minciună.
    De peste 2000 de ani de când se scrie istoria după Hristos, încă nici o viperă nu a primit picioare, încă nici un pește nu și-a mutat domiciliu pe uscat, încă nici o specie de-a lungul evoluției nu și-a schimbat codul genetic ADN. Tot și toate au rămas așa cum le-a făcut Dumnezeu.

    Descoperirea cercetătorilor este o dovadă ştiinţifică a faptului că Dumnezeu a lăsat un mesaj înscris în codul nostru genetic, şi anume YHWH a scris numele său în fiecare dintre noi. Numele lui Dumnezeu este codificat în celulele de baza ale umanităţii, astfel că fiecare persoană indiferent de rasă, religie, sex sau statut are amprenta divină a Creatorului în interiorul ei, 75% din elementele care definesc codul genetic uman aparţin acelei creați divine Dumnezeu.

    Acum așa cum am mai scris, dacă îl acceptăm pe Dumnezeu ca formă de existență reală, aunci trebuie să acceptăm ca formă existentă reală și prezența acelui diavol ca dușman al său.

    Altfel se știe că atunci când cineva se hotărăște să mărturisească adevăru lui Dumnezeu, și diavolu se năpustește cu tot iadu asupra lui.
    Acum a-ș avea ceva de spus. Nu aștept compătimire dar vreau să-mi descriu disprețul.
    Socotesc că diavolu e cea mai ordinară creatură pe Pământ. Dacă el na-r fi fost, sa-r fi mutat îngeri din cer la noi pe Pământ.

    Dar realitatea e alta, diavolu face război cu Dumnezeu.
    Diavolu și-a creeat iadu pe Pământ și omu e la concursu între diavol și Dumnezeu.
    Iar pentru că eu omu lui Dumnezeu, lovesc în diavol cu propriile lui unelte uite-l cum se răzbună.

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Lumea mea e altfel, cu totu altfel. Adesea sunt străin în casa mea.
    Adesea stau şi cuget, adesea mă întreb dacă tot ceea ce fac are vri-un folos? Adesea sunt convins că nu sunt înţeles, adesea inţeleg că nu pot fi înţeles.

    Nu am mai scris demult şi cred că am hotărât să nu mai scriu. La ce folos oare să oferi un adevăr când lumea vrea minciuna?
    Atunci când ceea ce oferi cu inima e tratat cu indiferenţă, atunci sufletu îţi spune că se iroseşte în zadar.

    Nu am ales eu, dar îmi pare rău că trăiesc într-o lume absurdă şi laşă.
    Adesea îmi spun că trebuie să împart ceea ce simt, dar uneori îmi spun că doar Dumnezeu poate schimba ceva şi a-r fi mai bine doar lui să-i scriu.

    Totuşi azi le voi face încă pe amândouă. Sunt convins că rândurile mele nu au nicio valoare în inima ta, dar poate Dumnezeu mai citeşte o parte şi printre rânduri.

    Drag Dumnezeu, doar tu mai poţi schimba ceva, fă Doamne să fie spălat Pământu de păcate, fă să piară toată cunoaşterea cu ştinţa modernă, fă Doamne să se întoarcă-se omu la originea cunoaşteri cu Dumnezeu.
    Piară din lume toată averea ridicată cu diavolu, fie totu ca-n palmă, fie totu cum ai făcut Tu, şi cum ai lăsat Tu, din mâna Ta de Dumnezeu.
    Piară omu profan cu averea şi banu, întoarcă-se omu la căsuţa plină cu spirit.

    Ardă toate comorile pe Pământ, fie om cu om egal, că prea sa-u ridicat neamuri din neam cu diavolu.
    Vie lavă din ceruri, scăldat în foc fie acest Pământ, fă Doamne ca din tot ce-a ridicat diavolu să se aleagă jaru şi cenuşa, prafu şi pulberea!
    Înceapă o lume nouă, fie omu după asemănarea lui Dumnezeu, nu doar după trup şi chip ci şi după inimă şi suflet.

    Limir J.

    http://cdn.simplesite.com/i/67/c4/283726782054122599/i283726789547300178._szw1280h1280_.jpg

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Limir, comentariul tău de acum mi-a mers direct la inimă! Chiar te rog să imi/ne mai scrii, eu voi citi și voi aproba ceea ce cred că se merită să fie citit și rumegat ca mesaj. În ceea ce privește vorbitul tău doar Lui Dumnezeu cred că nu este rea soluția sau cel puțin să îi vorbim și lui, nu numai lumii. Cred ca El ar fi singurul care ne-ar da cel mai bun sfat iubindu-ne necondiționat, NU cum fac oamenii! Am dreptate?

      Te rog încă o dată, nu pleca de aici din casa mea virtuală!
      Cu iubire și lumină,
      Daniela.

      Ștergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...