marți, 3 februarie 2015

Nu e drept să te iubesc și tu să nu mă iubești

"Dacă Dumnezeu ar fi negustor…"

Noi, oamenii, cerem neîncetat ceva: sănătate, bani, mașină, casă, iubire, soție, copii, concedii… și lista e lungă. Cerem unui izvor nesecat. Dacă Dumnezeu ar fi negustor, cu siguranță ar fi de temut. Dar fiindcă e Dumnezeu și ne permite să cerem fără a plăti pe loc, Îl tratăm ca pe lampa lui Aladin.

De parcă ceva din ceea ce suntem ni s-ar cuveni, cerem minuni fără să ne gândim că tot ce primim e cu împrumut. ”Avans 0, rate fără girant și fără dobândă!” Câteva cuvinte și gata, facem creditul și continuăm să cerem. Nici măcar nu ni se impune o sumă maximă pentru risipă. Putem lua cât vrem. Profităm, căci ”pomeni” nu-s multe pe lumea asta! Iar proști sunt destui să ne împrumute dacă n-avem cu ce să plătim o lună-două.

Noi, oamenii, credem că ne jucăm cu Dumnezeu Război. Care adună mai mult, câștigă: Doamne, uite, acum am mai mult ca Tine! Am luat eu! Punctajul la final! Hai, Doamne, continuă să joci cu mine, poate de data asta câștig eu!

Dumnezeu intră în joc ori de câte ori Îl chemi. Pentru că El ia toate șansele ca oportunități de a ni Se dezvălui. Chiar și-n război. Deși vede că la final a câștigat mai mult, ne lasă să-L păcălim. El știe că ne păcălim singuri. Îl chemăm în război și în pace Îl lăsăm la ușă. În pacea cu alții. ”Doamne, lucrează Tu la inima lui, să mă poată ierta pentru cât i-am greșit! Doamne, îți promit că dacă… ”

Și El lucrează. Și suntem iertați. Și după ce primim iertarea greșim altcuiva. Sau tot lui, dar în alte feluri. Și iar cerem împrumut de la Dumnezeu. Și-i cumpărăm omului iertarea. Da, i-o cumpărăm, căci nimic nu ni se dă pe gratis. Ci cu preț de sânge. Sânge de Domn.

Și vine o zi când și omul acela ne greșește nouă. Ne revoltăm. Îi întoarcem spatele și după umilințe, îl iertăm. Iar la prima următoare greșală reproșăm: ”Ai mai greșit o dată! Nu ți-ai ținut promisiunea! Mi-ai înșelat încrederea! Eu, care de atâtea ori te-am ajutat, eu, care atâtea am făcut pentru tine… eu, care te-am iubit, eu, care te-am pus pe primul loc mereu, eu, care m-am sacrificat!”

Oh, da! SACRIFICAT! Noi vorbim de sacrificii de parcă am vorbi de aerul pe care-l respirăm. Nu-i așa că noi am fost răstigniți, biciuiți, huliți, scuipați? Pentru greșelile altora! ”Da, eu m-am sacrificat în relația asta să-ți fie ție bine, am muncit să-ți asigur ție decența, să ajungi cine ești, să ajungi CE ești, să te vindeci, să te descoperi, să îți faci relații…” și atâtea ”Să”-uri … Chiar așa, tocmai eu, care am așteptat atâta să te întorci tu la mine, care am avut atâta răbdare să nu mai joci la poker, să nu mai fumezi, să nu mai bei, să nu mai lipsești nopțile! Tocmai pe MINE să mă părăsești, să mă înșeli, să mă lovești, să mă folosești, să mă acuzi… și tot atâtea ”Să”-uri… avem atâtea drepturi și o singură obligație: SĂ CEREM!

Dacă Dumnezeu ar fi negustor…

Căutăm dreptatea la semenii noștri, să ni se dea cu aceeași mână cu care am dat, să ni se măsoare cu aceeași măsură cu care am măsurat (nici mai mult nici mai puțin, dar, Doamne, dacă se poate… pune la mine mai mult!)!

”Nu e drept să te iubesc și tu să nu mă iubești, și pe deasupra să mă mai și minți! Nu e drept să mă folosești, și pe deasupra să mă mai și rănești!” Nu sunt drepte atâtea nedreptăți care ni se fac!

Și vă întreb acum: dacă pentru noi nu e drept, pentru El cum a fost? Pentru El cum e când noi promitem și uităm să împlinim, când luăm și nu mai plătim, când judecăm și nu mai cerem iertare, când aruncăm și nu mai luăm înapoi? Când avem mândrie, și nu știm nici măcar antonimul ei?

”ce-ar fi fost cu noi, ce s-ar fi ales de noi, oamenii, dacă tot Dumnezeu n-ar fi încercat să ” facă pace” cu noi? să ne aducă la Pace?…fiindcă, dacă s-ar fi purtat cu noi după adevăr, după dreptatea dumnezeiască… s-ar fi ales praful de noi!…”

Dacă Dumnezeu ar fi negustor…

Oare dacă am da oamenilor pacea noastră, mai degrabă decât dreptate în ceea ce fac, am putea să lăcrimăm mai puțin? Dacă am plânge mai degrabă pentru noi, decât după alții pe care-i acuzăm că nu ne-au iubit și am plânge neputința lor de-a ne iubi, am putea să vedem că Dumnezeu NU E NEGUSTOR și noi nu suntem judecători?

de Monica Berceanu

6 comentarii:

  1. Da, este intr-adevar frumos cum explici tu acest lucru.Si cat de frumos este sa traiesti intr-o lume lume frumoasa cu oameni frumosi, cinstiti, cu Iubire si dreptate. Este formidabil, mi-am dorit intodeauna, si vezi exact asa este lumea mea.
    Cat despre a ierta, cunosc si asta si trebuie sa-ti spun este sentimentul poate cel mai frumos si cel mai placut ce urmeaza imediat dupa Iubire. Pentru ca acest sentiment te inalta enorm in iubire, e un sentiment deosebit sa sti, si sa poti sa ierti. E, un sentiment, o forma formidbila , e o satisfctie si o implinire sufleteasca cu tine insuti. Te simti mai superior celui pe care la-i iertat si de care esti acuzat sau invinuit.
    Atunci cand sti si poti sa ierti, te simti mult mai aproape de Dumnezeu.
    Dar hai sa-ti dau si un alt exemplu:

    Atunci cand ai o famile si poate si copii, si trudesti din greu razbind printre najunsuri, si atunci cand tot ce ai, a fost realizat prin sudoare, si in goana timpului impins de aceste necesitati, care fiind necesitati obligatorii si find necesitati intr-un flux continu si fara intrerupere, ai putea ierta si in continuare si atunci cand ai unvecin care ar venii la tine zi de zi fara intreruperesi ti-ar fura din lucrurile tale ? Si tu ai sti ca el e, si ia-i spune mereu :
    - „ nu ma mai fura pe mine, ca si eu muncesc ca tine“?

    Si el de fiecare data te-ar bate,te-ar invinui pe tine, si te-ar face sa te doara si mai rau, si sa suferi si mai mult? Si tu din bunate cu capul plecat il mai ierti o data, char si atunci cand el nu observa?
    Si a doua zi iar viene, iar te bate si te fura, mintind ceva din gura?
    Si asta asa, zi de zi si fara intrerupere pe timp de, 20 de ani?

    Si atunci intr-o zi cand este si el la stramtoare, sau are doar o zi mai buna, vine la tine iti zambeste si te invita la o cana de ceai? Sau la un suc? Sau poate chiar sa vi de ziua lui sa mananci si sa bei, spunand si afirmand toti invitatilor, ca tu esti cel mai bun prieten al lui?
    Ai putea sa-l crezi?
    Ai putea sa-l ierti si sa crezi, si sa fi convinsa cu sufletul ca na-re sa mai vina sa te bata, sa te fure, si sa te mai faca sa plingi si sa suferi?
    Si ai avea incredere char chiar si atuncea cand in decizia ta ar sta si viitorul frumos si mai bun al copiilor tai? Un viitor cu o lume mai buna, o minunata si care de tine a fost mereu visata?
    O lume pe care ti-ai dorit-o din tot sufletu, si in care ar putea acum sa traiasca si sa se bucure macar copii tai?
    Nu crezi ca daca vei ierta sau vei crede cu adevarat ca este prietenul tau, risti sa mai astepti si sa suferi inca 20 de ani? Risti sa sa sufere si sa mai astepte si urmasi tai?
    Altfel si prin urmare ti-ar spune zambind si subtilil ca esti proasta si naiva. Ti-ar da sa maninci si sa bei, si a doua zi ar face la fel.
    Iar tu avand in vedere si cele spuse de bunici si de parinti tai cu care a fost mereu la fel ca si cu tine.
    Atunci cum te-ai decide?
    Pentru o zi de ospat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc dragă Anonim pentru acest comentariu şi pentru toate celelalte care au legătură cu postările mele de pe acest blog şi cu mine. Însă, îmi cer scuze că nu am publicat toate comentariile tale scrise cu atâta voinţă (am avut răbdarea necesară să le citesc) dar, adresate altei persoane şi alt blog. Poţi să îi scrii personal acesteia dacă aşa doreşti! Eu, te aştept aici, pe blogul meu, să comentezi strict la ceea ce postez. Îţi mulţumesc pentru înţelegere. Cu iubire şi lumină, Daniela.

      Ștergere
  2. Draga Daniela, imi pare bine ca existi, si ma-m bucurat foarte mult acum un an cand te-am gasit.
    Dar acum nu mai sunt un anonim, sunt imi. Sunt Limir Radu asa cum bine ai stiut de la bun inceput si mai recunoscut mai de fiecare data si dupa felul cum scriu. ( Probabil dupa greseli )
    PS. A-s fi folosit adineauri gilimelele, dar pe calculatorul meu nu functiuneaza decat " asa ". Sunt operele expertilor nazisti se pare. Nici Alex, fiul meu, n-a reusit astazi sa refaca din nou functonarea standard. Si mai sunt inca multe alte sikane, dar asta nu e important acum.
    Totusi sa revin draga Daniela. In articolul pubicat mai sus mi-ai laudat vointa (sa nu spun capabilitatea), de a scrie pe acest blog al tau, si mi-ai confirmat rabdarea necesara sa le citesti.
    Mi-a parut si bine, mi-a parut si rau. Tie nu stiu daca ti-a parut bine sau rau, dar mi-ai scris ca sunt adresate altei persone si altui blog. Si ai mai spus ca ma astepti aici pe blogul tau sa comentez strict personal si la subiect.
    Dar inainte de a ma plinge doresc sa-ti multumesc. Nu stiu cum si in ce forma s-a nimerit cumva, dar in aceste ultime 6 saptamani in care acesti neoameni de nazisti mi-au fraudat libertatea, char ma-u ajutat postarile tale. Motiv pentru care ma-m hotarat sa-ti scriu char tot ce am pe suflet si tot ce-au mai pus si viperele astea suplimentar.
    Imi pare rau ca vorbesc asa, stiu ca nu se cade, dar cand vei cunoaste toata perfiditatea lor si daca a-i fi simtit si tu tot ce-am simtit si cum ma-m simtit si eu, poate ma-i judeca mai blind.
    Te-am intrebat deja de mult daca te deranjeaza ceea ce scriu, si nu o scriu sa ma vaicaresc sau doar din rauate individuala personala, mai sunt si alte motive pe care sigur le-ai sesizat.
    Si tot asa cum ai sesizat, tot acesti nenorociti ma-u inchis intr-un spital de nebuni aceste ultime 6 sepamani pe motive neintemeiate si absurde.
    Nu stiu cand am sa incp sa scriu, dar tot ceea ce doresc sa-ti scriu nu sunt nici, minciuni nici preocupari in lipsa de ocupatie. Intentionez sa-ti trimit si dovezi sau certitudini pe adresa ta de mail. Corespondenta si poate cateva fotografii. Nu e nimic deosebit, dar o fac pentru o oarecare siguranta si pentru certitudinea celor afirmate de mine.
    Nu te-am rugat inca niciodata nimic draga Daniela, dar a-s incerca sa te rog sa nu ma judeci inainte de termen si totodata te-as ruga pentru o informatie.
    Nu am de gand sa capitulez, dar am nevoie de protectie. Aici in tara lor nu ma poate ajuta nimeni, totul se vinde si se cumpara. In tara la noi, avem deja la carma tari unu de-a lor.
    Inca de mult timp pe cand scriam orecum si cateva poezi in limba slava si unele texte in rusa, stiu ca-i nelinistea enorm si erau adesea sabotate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum de cand am venit inapoi, nu am incercat sa gasesc pagini rusesti, dar stiu ca inainte totul era personalizat si era imposibil de gasit char si unele titluri muzicale. Cu tote ca nici na-s sti unde si la cine sa ma adresez, si nici limba rusa nu o cunosc decat in forma limitata.
    Nu a-s fi apelat nici la tine, nici la ei sau la altcineva, dar nu doresc sa mai ajung unde am fost.
    Altfel fara sa te supar, te-as intreba cu ce te-am suparat? Acum comentariile sunt adresate tie si blogului tau.
    Ieri ma-m bucurat ca-ai aprobat macar cela 4 comentarii, azi au ramas doar doua, si tot azi am scris 3 comentarii special temei alese de tine. Ce nu ti-a placut? Cu ce te-am suparat?
    Intentionez sa scriu mai multe comentarii si inteleg ca nu pot fi toate aprobate imediat.
    Dar la unele ma satept sa poata fi vizualizate, nu intentionez sa le scriu doar de a trece de pe un calculator pe altul.

    Altfel trebuie sa-ti multumesc si pentru curajul tau, si indraznesc sa te intreb ce te-a determinat sa elimini cele doua comentarii de ieri? A fost decizia ta? Influentata?
    Stiu ca sunt capabili sa faca presiuni in formele cele mai subtile. Si sunt infiltrati, acolo ca si aici. Dar daca a-r fi asa na-r trebui sa-ti fie teama. Citeste si tu articolul tau de azi.
    Si char daca na-i sa-l citesti, tot doresc sa-ti multumesc din suflet pentru tot ceea ce ai facu deja pentru mine. Pentru tine poate nu e mult, dar pentru mine a fost si este un ajutor, o linistire si o oarecare siguranta impotriva acestui neam.

    Draga Daniela, iti doresc pace in suflet, iubire in inima, curaj in decizii, lumina in gand, putere in sanatate si binecuvantare in spirit!

    imi

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Imi, îţi mulţumesc pentru toate comentariile tale pe care le faci la postările mele. Aşa cum bine ai observat şi tu, nu le-am putut publica pe toate, din motive bine întemeiate. În primul rând că uneori eşti incoerent în exprimare, ai recunoscut şi tu acest fapt! Câteodată scrii în limba germană sau rusă şi nu pot aproba acele postări fiindcă blogul meu este în limba română iar vizitatorii străini, au posibilitatea de a traduce textul cu google translate, am această opţiune în partea de sus a blogului, dreapta.
    Ai avut impresia că nu aprob tot ce comentezi datorită greşelilor gramaticale. Nu o fac şi nu o voi face niciodată! Respect opinia tuturor, indiferent cât de corect scrie. Şi nu în ultimul rând, nu ţi-am publicat anumite comentarii care aveau un limbaj nepotrivit, jignitor şi care, sunt convinsă nu te reprezintă.
    În concluzie, te aştept şi de acum încolo cu comentarii legate strict de postările mele şi de blogul meu şi mă bucur nespus că te simţi bine aici, în casa mea virtuală şi mai aproape, de ce nu, de Dumnezeu.

    Pace să ai şi tu în suflet şi în gânduri. Cu iubire şi lumină, Daniela.

    RăspundețiȘtergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...