sâmbătă, 13 februarie 2016

Sufletul nostru ca un ocean...

În care unii oameni fac surf la suprafaţă, ani de zile, necunoscându-ne decât valurile, furtunile, liniştile aparenţele. Nebănuind că stâncile ce le apar uneori în cale sunt doar vârfuri de munţi ce se lasă întrezărite... Sau iceberguri ce au provocat atâtea naufragii...

În timp ce alţii vin uneori pentru câteva clipe, ne privesc în ochi parcă de dincolo de vremi, ne luăm de mână şi coborâm împreună în adâncuri, printre comori ascunse în corăbii neatinse de veacuri, printre culori şi bogăţii şi taine de nebănuit... Lumea întreagă, cu toată nebunia şi gălăgia ei dispare, în timp ce noi ne scufundăm în adâncuri pentru câteva clipe ce par o veşnicie. Un basm. Un vis frumos. Şi apoi ne întoarcem uşor la suprafaţă. La cotidian, la zgomot, la timp... Înapoi printre oamenii ce fac surf grăbiţi pe valuri din ce în ce mai tulburi şi mai agitate...

Au fost doar câteva clipe prin adâncuri, dar viaţa nu mai e niciodată la fel. Zâmbim când oamenii vânează grăbiţi valurile sufletului nostru... Sau se feresc de ele, neintrezărind însă altceva... Zâmbim, pentru că ştim că undeva, acolo în adâncuri, sunt corăbii pline de bogăţii, e o altă lume, cu alte culori, atât de vii... Cu atâtea taine, cu atâtea minunăţii... Uneori ochi ce ne zâmbesc tainic ne iau de mână şi coborâm împreună din ce în ce mai adânc... Alteori nu. În timp ce noi mergem înainte, orice ar fi, cu sufletul nostru ca un ocean... În care atâţia trecători grăbiţi fac surf la suprafaţă...

"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...