ESTE IMPORTANT SĂ TE VINDECI ÎNCÂT SĂ NU MAI RĂNEȘTI OAMENII CARE ÎNCEARCĂ SĂ TE IUBEASCĂ, doar pentru că altii te-au rănit pe tine. când îi iubeai. Nu pentru tine. Ci pentru cei care vin cu inima deschisă și nu știu că tu încă sângerezi.
Există o rană tăcută care nu urlă, dar lovește. Este rana omului care a fost rănit atunci când iubea. Care a fost trădat exact când era vulnerabil. Care a fost abandonat exact când avea nevoie de prezență. Rana aceea nu dispare singură. Se transformă. În suspiciune. În răceală. În reacții dure. În distanță.
Și, fără să vrei, ajungi să faci altora exact ce ți-a fost ție făcut.
Nu pentru că ești rău.
Ci pentru că ești nevindecat.
Când nu te vindeci, ajungi să confunzi iubirea cu pericolul. Afecțiunea cu amenințarea. Apropierea cu pierderea. Și atunci, chiar dacă cineva vine sincer, tu ridici ziduri. Împingi. Rănești preventiv. Ataci înainte să fii rănit din nou.
Asta nu e putere.
Este frică mascată în control.
Oamenii care încearcă să te iubească nu sunt responsabili pentru cei care te-au distrus. Dar dacă nu-ți cureți rănile, ei vor plăti prețul. Vor primi reproșuri care nu le aparțin. Vor fi pedepsiți pentru greșelile altora. Vor fi ținuți la distanță de un trecut care nu e al lor.
Vindecarea nu înseamnă să uiți.
Înseamnă să nu mai reacționezi din durere.
Să nu mai răspunzi cu tăcere când cineva îți vorbește frumos.
Să nu mai suspectezi iubirea doar pentru că ai cunoscut trădarea.
Să nu mai sabotezi ce e bun doar pentru că nu seamănă cu ce ai știut.
Cea mai mare responsabilitate emoțională a unui om este să nu transforme alți oameni în câmp de luptă pentru rănile lui vechi.
Dacă cineva încearcă să te iubească, nu-l pedepsi pentru ce ți-au făcut alții.
Nu-l forța să repare ceva ce n-a stricat.
Nu-l transforma în vinovat doar pentru că e prezent.
Vindecă-te!
Pentru că iubirea adevărată nu vine să te rănească.
Dar pleacă, de obicei, atunci când este rănită prea mult.
de Răzvan Vasile
