sâmbătă, 31 decembrie 2011

O mantie de la ingeri, pentru noul an


Doresc sa va fac un dar, care sa functioneze ca remediu si sprijin in orice situatie pe parcursul intregului an 2012 - avem nevoie de curaj sa fim noi insine, copii curati al lui Dumnezeu, cei care il primesc si cei care il manifesta pe Dumnezeu, in toate momentele lui 2012. 
Si asa va fi !

Cand ceasul va bate miezul noptii incepand noul an , un inger va aduce un dar pregatit special pentru tine, un dar care se va afla in fata ta . Este intr-o cutie mare, impachetat cu hartie care arata ca razele de luna pe suprafata sclipitoare a unui lac, si este legat cu o panglica tesuta si ea la fel, tot din raze de luna. 

“Dezleaga panglica. Deschide cutia. Da la o parte hartia subtire si priveste la ce se afla in pachet, cea mai extraordinara mantie, facuta din iubire, din iubirea angelica preacurata, si tesuta cu fire de fericire si cu vise, fericirea ta si visele tale, tesuta special pentru tine. Unele fire sunt facute din emotia pe care o vei simti atunci cand visele tale vor deveni realitate. Alte fire sunt emotiile pe care le-ai simtit in trecut, in cele mai minunate momente din viata ta. Fiecare bucurie, ras, sarut si imbratisare este aici, fiecare moment tandru pe care l-ai impartasit cu ceilalti in trecut, si de acum inainte. Fiecare moment in care ai fost in mod sanatos mandru si incantat de un lucru minunat pe care tu sau cineva drag tie l-a realizat sau infaptuit, fiecare moment de pace sufleteasca in care ai simtit cum constiinta ta se extinde la infinit, una cu infinitul, unica, si te-ai vazut cu adevarat asa cum esti, copil al unui Univers binevoitor, curat si nevinovat, binecuvantat cu iubire si indrumare. 

Toate sunt aici, in aceasta mantie tesuta special pentru tine.

Si cel mai extraordinar lucru este ca poti imbraca aceasta mantie chiar acum! 
Poti sa te infasori in ea si sa te simti imbratisat/a cu aceasta bucurie, iubire si pace sufleteasca chiar acum in acest moment, oricare ar fi problemele din viata ta. Nu este necesar sa astepti pana cand se intampla ceva ca sa simti toate aceste lucruri, poti sa le simti chiar acum: infasoara-te in aceasta mantie si lasa iubirea sa-ti deschida inima, si sa se arate pe fata ta, inflorind intr-un zambet fericit. Chiar acum.
Pune-ti mantia ingerilor pe tine in fiecare dimineata. Infasoara mantia strans in jurul tau si inspira bucuria vietii. Simte cum toata ingrijorarea se scurge de la tine si este inlocuita cu o iubire profunda care se revarsa pentru tine, asa cum esti, in chiar acest moment. Asculta cum canta ingerii atunci cand realizezi iubirea si grija lor, si relaxeaza-te in imbratisarea lor, cu incredere, stiind ca in tot timpul zilei ei vor veghea asupra ta.
Fa acest lucru in fiecare zi. 
Permite-ti sa simti aceasta bucurie pe care o doresti, chiar acum. 
Fa acest lucru si cel mai extraordinar miracol va incepe treptat sa se manifeste in jurul tau, atat de subtil si de treptat incat s-ar putea sa nu-ti dai seama de ce se intampla decat dupa ce a trecut ceva timp din acest an. 
Fa aceasta, fii chiar tu aceasta, fii bucurie, pace si iubire, lumineaza in jurul tau cu aceste calitati in fiecare moment, si incetul cu incetul toate circumstantele din viata ta vor incepe sa se transforme si sa se alinieze la energia pe care o transmiti in jur”.
Ah, si uite, mai este in pachet o carte postala de la ingerul tau : 
"Cea mai simpla cale de a-ti indeplini visul este prin a-ti oferi darul fericirii, chiar acum". 
Nu e minunat?"



sursa :http://www.humanitysteam.ro


vineri, 30 decembrie 2011

Multumesc !


De cele mai multe ori, sfarsitul de an este, pentru mine, un moment de reflectie la ceea ce s-a intamplat... sau nu s-a intamplat in acest an... si imi propun sa realizez anul ce va urma.

Doar ca de data aceasta lucrurile stau diferit si simt nevoia sa stau un pic deoparte si sa ma uit cu ochii sufletului catre toate cele bune pe care le-am primit (uneori prin intermediul altor oameni, chiar daca initial lucrurile nu pareau asa) in tot acest an. Si, uitandu-ma in urma, imi dau seama ca nu au fost putine. Recunostinta mea creste pe masura ce scriu aceste randuri. Sunt aspecte care atunci cand s-au intamplat m-au suparat, ca nu era chiar ceea ce imi doream… Acum, dupa cateva luni bune, realizez ca a fost nevoie sa invat inca o lectie la scoala vietii si singura modalitate prin care am putut sa fac acest lucru a fost traind acea experienta. A fost un an bogat in astfel de lectii si acum, uitandu-ma la el, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a daruit.


Sunt recunoscatoare pentru tot si daca as avea puterea sa schimb ceva stiu ca nu as face-o, as trai exact la fel, desi uneori a durut foarte, foarte tare… Poate ma veti intreba de ce ? Raspunsul meu este la fel de simplu ca si intrebarea: pentru ca acesta a fost singurul mod in care am putut sa invat cate ceva despre ceilalti si mai ales despre mine. Obisnuiam adesea sa arat cu degetul, sa critic, sa fiu nemultumita la adresa celorlati... anul acesta stiu ca daca vedeam acele lucruri, o faceam doar pentru ca ele existau si in mine, doar ca nu puteam sa le accept. Si pana la urma cine sunt eu sa judec, sa evaluez? 

Sunt recunoscatoare pentru toti oamenii frumosi la suflet pe care i-am intalnit, pentru tot ceea ce ei mi-au oferit...sunt recunoscatoare pentru darul divin de a crea acest blog , multumindu-va voua , dragii mei vizitatori pentru onoarea de a-mi pasi pragul si pentru mesajele frumoase pe care mi le-ati scris ...sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt sanatoasa, ca ma pot bucura de viata impreuna cu familia mea , chiar daca am trecut printr-un episod dureros pierzandu-mi tatal (stiu ca Sfanta Treime il tine acum in brate si ma va ocroti mereu de acolo de sus)... sunt recunoscatoare pentru toate oportunitatile deghizate in 'greutati' care m-au facut sa descopar resurse interioare despre care nu stiam ...

Sunt recunoscatoare ca pot spune din tot sufletul TE IUBESC VIATA !

Cu INFINITA  IUBIRE si LUMINA  din partea mea ,
Daniela Anisoara 

LA MULTI ANI !


Picături de Iubire și Lumină

...descrierea acestui drum  numit  "Picături de Iubire şi Lumină"


Atunci când vine la mine un câine, mă priveşte în ochi şi dă din coadă, mă iubeşte. Câteva clipe. În aceste câteva clipe, Dumnezeu este pentru mine, acel câine!

Atunci când o pisică se freacă de piciorul meu, mă iubeşte. Şi Dumnezeu este acea pisică.

Atunci când înmugureşte un pom, mă iubeşte pentru că mi se dăruieşte sub forma spectacolului fantastic al renaşterii. Iar Dumnezeu este mugurele.

Atunci când un copil îmi zâmbeşte, acel copil mă iubeşte şi Dumnezeu este acel copil.

Atunci când Soarele răsare, scăldând în lumina lui de aur totul, Soarele mă iubeşte şi Dumnezeu mi se arată ca fiind Soarele.

Atunci când Soarele apune, colorând orizontul într-un fel năucitor, Soarele şi Cerul mă iubesc, şi Dumnezeu este Cerul îngemănat cu Soarele .

Atunci când apare Curcubeul şi arcul acesta de lumină extraordinară şi prin frumuseţe şi prin raritate mi se arată, Dumnezeu este Curcubeul.

Atunci când o femeie îmi dăruieşte un zâmbet din toată fiinţa ei, acea femeie mă iubeşte şi Dumnezeu este acea femeie. 

Zâmbetul mi l-a dăruit şi nu mi-l mai poate lua nimeni înapoi. Indiferent cine e, valoarea zâmbetului rămâne neschimbată.

De aceea, vreau să învăţ să adun fiecare Picătură de Iubire și Lumină care mi se oferă. Cu timpul se va aduna o adevărată avere. Singura avere adevărată: Iubirea.

Poate că astfel, căutând clipele de iubire care se irosesc pe lângă noi pentru că trecem pe lângă ele fără să le conştientizăm, culegându-le pe cele pe lângă care au trecut ceilalţi fără să le observe, voi învăţa să recunosc din ce în ce mai multe dintre ele. Astfel, căpătând experienţă, voi învăţa eu însămi să dăruiesc celor din jur clipe, Picături de Iubire și Lumină . Poate că la început va fi foarte greu, dar cu timpul voi învăţa cu siguranţă să dăruiesc din ce în ce mai mult. Cred că încep să înţeleg unde am greşit de-a lungul anilor. Atunci când am început să dăruiesc, nu ştiam cum trebuie să dăruieşti fiecăruia în parte. Nici acum nu cred că ştiu, în totalitate ,dar am început să observ că unii oameni pot primi mai mult, alţii mai puţin. Când am descoperit acest detaliu, am crezut că am găsit soluţia unei probleme: Trebuie să-i dai fiecăruia cu măsură, altfel e risipă, ori risipa e un păcat.
Am crezut apoi o vreme --- după ce am descoperit că unora prea multă dragoste le dăunează --- că trebuie să învăţ să dau cu măsură. Ceva însă, înăuntrul meu, se opunea acestei soluţii. De ce cu măsură?
S-a întâmplat însă de curând--- şi sunt convinsă că nu accidental --- s-a întâmplat deci să întâlnesc o fiinţă care s-a impus să-mi explice "foarte simplu", că de fapt, nu trebuie să drămuiesc. Am înţeles atunci că de fapt, ceea ce credeam eu că este o soluţie, ar putea fi exprimat cam aşa: să ţinteşti spre cineva, ca şi cum ai trage o săgeată. Am folosit această imagine, pentru că este cea mai sugestivă: dacă arunci spre cineva, orice, inclusiv dragoste, poate avea efectul unei arme; poate răni sau chiar ucide.
Există multe leacuri, pentru multe răni. Luate în doze prea mari însă, nu mai vindecă ci agravează boala.
Abia acum încep să-mi dau seama că Dragostea, atunci când simţi nevoia să o manifeşti, trebuie să fie asemeni unei fântâni: o clădeşti, undeva la marginea drumului, departe de orice aşezare, în acel loc în care călătorul ostenit şi însetat are nevoie de ea. Dacă va ajunge la fântână unul căruia nu-i e sete, poate nu o va observa; dar un călător însetat, se va opri sigur şi nu e firesc să-l opreşti să-şi potolească setea, oricum ar fi ea; mai mare sau mai mică. Fiecăruia trebuie să-i laşi posibilitatea de a lua atât cât are nevoie. 
Nu cred că trebuie să te închizi şi să nu mai dăruieşti, dar îi dăruieşti fiecăruia cât poate duce, nu mai mult şi nu stabileşti tu ce, cât şi cui. Dăruieşti pur şi simplu.
Aici am greşit eu foarte mult. M-am risipit în relaţii cu oameni care nu aveau posibilitatea să primească mai mult şi m-am înşelat singură crezând că se poate. Când m-am simţit rănită, n-am înţeles că nu cel care m-a rănit e vinovat ci eu, că m-am risipit. De fapt, în realitate, m-am rănit singură, provocându-mi o hemoragie de Iubire, insistând fără rost într-o direcţie greşită. Simţeam şi simt înăuntrul meu că toţi avem nevoie de Iubire. Am simţit asta de mic copil. Poate acesta a fost unul din cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru mine. M-am înşelat însă crezând că iubirea e altfel decât toate celelalte în privinţa dozei. Mi-am închipuit greşit că oricât i-ai dărui unui om, nu e destul. Oricâtă iubire ai dărui, nu e destul. Acest lucru este perfect adevărat, dar aici mai este un amănunt critic: TOATE LA TIMPUL LOR.
Oricâtă iubire îi dăruieşti cuiva, nu e prea multă, cu o singură condiţie: ca omul să simtă că primeşte şi să trăiască fericirea pe care ţi-o dă Iubirea. Dacă omul este iubit şi nu simte fericirea de a fi iubit, înseamnă că doza e prea mare şi că ai irosit ceva ce pentru altcineva înseamnă VIAŢĂ. Înseamnă că e prea mic spiritual ca să poată absorbi mai multă Iubire. În această situaţie, nu trebuie să te încăpăţânezi în vreun fel oarecare, să-l constrângi în vreun fel oarecare. Aşa cum un copil mănâncă mult mai puţin decât un adult, un suflet foarte tânăr, are nevoie de doze mici de Iubire. Altfel, este copleşit şi strivit şi asta produce reacţia de respingere. Nimănui nu-i place să fie sufocat în nici un fel. Aici am greşit a doua oară, deşi mi s-a atras atenţia de nenumărate ori.
Am făcut prin urmare două mari greşeli:

---> Am trecut pe lângă izvoarele iubirii, din care picură picătură cu picătură iubirea, căutând un ocean de iubire în care să mă scufund. N-am înţeles că nici eu nu sunt pregătită pentru a mă îneca în Iubire.
---> Am irosit multă Iubire în direcţii în care era nevoie de mult mai puţină şi nu am dăruit nimic, acolo unde ar fi fost nevoie de mult mai puţin.

Abia acum, am început să descopăr picăturile de Iubire care se află pretutindeni în jurul meu şi nu numai al meu, ci al nostru al tuturor. Acum, trebuie să învăţ să adun aceste picături şi să le transform în acumulare de Iubire, într-o rezervă de Iubire. Apoi, să învăţ să dăruiesc şi eu, fără însă să urmăresc ceva anume. Apoi dacă cumva obosesc, să încep să pun pun la loc, tot din picăturile din jurul meu iar când rezerva s-a completat, să dăruiesc din nou, şi tot aşa.
Mai departe, trebuie să învăţ să descopăr micile izvoare şi ochiurile de iubire, din care să beau atunci când sunt însetată şi să dăruiesc celor care pot primi mai mult; să nu uit să las şi eu în urma mea picături, pe care să le găsească alţii, care vin din urmă, ca şi mine nu cu mult timp în urmă. Trebuie să descopăr pâraiele şi lacurile de Iubire, din care să beau şi mai mult, pentru a dărui şi mai mult, pentru a lăsa celor care vin pe acelaşi drum, până când voi deveni eu însumi un astfel de izvor, apoi un pârâu, un râu, un fluviu şi poate, într-o zi a acestei vieţi, voi deveni una cu Nesfârşitul Ocean de Iubire care este Dumnezeu. 
De fapt, ceea ce trebuie să învăţ este să descopăr şi să primesc ceea ce mi se oferă şi să ofer şi eu la rândul meu. Dar nu la întâmplare, ci cu grijă, să nu fac rău, din dorinţa de a face bine.
Dar toate au un început. Acum, trebuie să fac un pas important: să mă lămuresc până unde pot merge, ce ştiu, ce nu ştiu, cât de departe merge puterea mea de a descoperi, de a oferi. Mai aproape? Mai departe? Cât de aproape sau cât de departe?
Trebuie să aflu despre mine cât anume ştiu, dacă ştiu să recunosc picăturile, ochiurile izvoarele, pâraiele, cât pot eu să ofer, cât ajunge şi cum acolo unde împrăştii...
Asta înseamnă să am curajul să întreb şi să încerc şi puterea să accept că am greşit, dacă am greşit.
Dacă am dat peste un râu de iubire, care curge pentru mine, care mă aşteaptă doar să-l recunosc şi să-l accept, trebuie să ştiu să recunosc asta .

Poate că aceste ultime zile de  decembrie  2011, m-au adus cu un pas înainte faţă de momentul când am început descrierea acestui drum, numit "Picături de Iubire si Lumina ". Mai am multe de învăţat. Pe de altă parte, dacă nu încerc de fiecare dată când se iveşte ocazia, de unde pot afla peste ce am dat? Dacă m-am înşelat sau nu? Învăţătura vine din experienţă, din practică.
Anul 2011 însă, pare să schimbe ceva în acest peisaj al căutărilor. Să fi găsit oare primul izvor? S-ar părea că da.Sper din toata inima să-l gasiti si voi pe al vostru !


extras din cartea "Picătura de iubire" de Șerban Stănescu 
 

joi, 29 decembrie 2011

Binecuvantare


Intra in aceasta zi cu inima plina de iubire, de bucurie si recunostinta, foarte bucuros ca esti viu, ca faci ceea ce faci, ca te afli acolo unde esti; si vezi cum se iveste perfectiunea acestei zile. Binecuvantati sunt toti cei care pot vedea peste tot in jurul lor frumusetea, bucuria si armonia si care le apreciaza deplin. Binecuvantati sunt toti cei care Ma recunosc in fiecare fiinta si lucru si care-Mi multumesc pentru tot. Bucuria este ca o piatra aruncata in mijlocul unui iaz. Ea da nastere undelor ce se indreapta din centru spre margini, dupa care ele se intorc din nou in centru, aducand bucurie tuturor celor cu care intra in legatura. Iubirea este ca un balsam tamaduitor, vindeca toate ranile, toate durerile si necazurile; asadar, iubeste cu iubirea Mea divina; iubeste ceea ce este de iubit si ceea ce pare de neiubit; iubeste-i pe cei care nu cunosc intelesul iubirii; iubeste-i pe asa-zisii tai dusmani. atunci cand inima iti este plina cu iubire, nu vei mai cunoaste nici un dusman. Iubirea este piatra de temelie a vietii spirituale." 

Fragment din "Deschiderea Portilor Launtrice" - Eileen Caddy

miercuri, 28 decembrie 2011

Cuvinte de înţelepciune pentru fiecare zi


Nu fii îngrijorat că drumul tău nu este la fel cu al celorlalţi. E nevoie de curaj ca să fii tu însuţi şi să nu trăieşti reacţionând la ceea ce le place sau le displace altora. Fii curajos şi urmează-ţi inima. Tu trebuie să-ţi urmezi propria ta cale unică, pentru a te onora pe tine însuţi şi pentru a-ţi îndeplini ţelul spiritual.Dacă sensul vieţii tale îi incomodează pe alţi oameni, atunci ei NU trebuie să împărtăşească această călătorie cu tine. Dacă aşa stau lucrurile, nu fii dezamăgit.Atunci când ceilalţi aleg să plece – aceasta se datorează, de obicei, faptului că ei trebuie să meargă într-o anumită direcţie, pentru a se onora pe ei înşişi. 
Intotdeauna, dintr-un lucru bun ţi se dă mai mult. Dacă iubirea te face să te simţi bine, va fi mai multă iubire. Dacă banii te fac să te simţi bine, vei atrage mai mulţi bani. Dacă ceea ce faci cu timpul tău te face să te simţi bine, vei avea mai mult timp pentru a face acel lucru.Dar dacă aceste lucruri nu-ţi fac plăcere, vei avea mai puţin din ele. Lucrurile de care nu te bucuri,nu prosperă. Ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovăţie, devine dificil şi problematic.Poţi să faci un milion de afirmaţii, dar nu vor avea nici un efect.
Universul nu sprijină ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovăţie.E chiar atât de simplu! 
Lumea nu va fi niciodată bună, decât dacă eşti dispus să-i vezi bunătatea. Ceea ce experimentezi depinde de felul în care priveşti lucrurile. Când priveşti prin prisma judecăţii,viaţa este denaturată şi goală. Când priveşti cu o inimă şi o minte deschisă, viaţa este impresionantă şi plină de sens.Atunci când priveşti ceva fără iubire, te separi de acel lucru. O faci pentru a încerca să-ţi micşorezi frica. Dar, cu cât te separi mai mult, cu atât este mai mică legătura dintre tine şi ceilalţi şi cu atât devii mai înfricoşat.Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este să o îmbrăţişezi cu iubire. De îndată ce priveşti cu iubire, vezi o lume diferită. 
Viaţa este invăţătorul nostru şi noi putem învăţa din tot ceea ce ne aduce ea. Bineînţeles că nu întotdeauna ne place ce ni se iveşte în cale. Atunci când viaţa ne cere să ne aprofundam înţelegerea şicompasiunea, nu suntem întotdeauna dispuşi să o facem. Suntem mulţumiţi cu nivelul la care ne aflăm.Putem să protestăm, atunci când viaţa ne cere să o luăm din loc, dar asta nu ne împiedică să mergem înainte. Nu-i putem spune “nu” vieţii noastre.Puterea vindecătoare şi reparatoare a experienţei noastre se afla în capacitatea ei de a ne ajuta să accesăm şi să manifestam cele mai profunde părţi din noi înşine. Acesta este motivul pentru care provocările spirituale sunt o parte necesară a evoluţiei noastre. 
Adevărul este paradoxal. Pentru a-l înţelege în întregime, trebuie să-l abordezi din toate unghiurile.O singură abordare parţială nu duce decât la adevăruri parţiale.Până când nu vei admite natura paradoxala a adevărului, nu vei transcende conflictul din conştiinţa,sau pe cel din cadrul relaţiei. Numai atunci când admiţi valabilitatea tuturor punctelor de vedere, poţi depăşi dualitatea.
de Paul Ferrini

luni, 26 decembrie 2011

reAMINTIRE - EU SUNT CEEA CE SUNT !

NU UITA !

Io sunt ceea ce sunt, ceea ce ALEG sa fiu, ceea ce ALEG sa manifest din mine, LUMINA sau Umbra.... dar intotdeauna , atunci cand interactionezi cu mine, prin gand, privire, fapta, citindu-mi postarile....etc...indiferent de modalitatea de interactiune, de conectare....sunt OGLINDA TA PERFECTA...♥


TOT ce -ti place la mine.....ESTI TU ...♥
TOT ce-ti displace la mine ...esti TOT TU...ai in tine si-ti reprimi !
Scoate din subconstient ceea ce esti cu adevarat , privindu-te in oglinzile care iti apar in cale....si iubeste-te exact asa cum esti !
Fii tu insuti mereu... FII CEL MAI BUN TU POSIBIL in fiecare clipa , manifestand mereu partea care TE ONOREAZA in relatia cu fiecare suflet pe care il intalnesti in cale...


TI-AM SPUS AZI CAT DE MUUUUULT TE IUBESC ????
Ei bine, TE IUBESC ! ♥ Ar trebui sa ma simti ! ♥



GRATIE SI BINECUVANTARI DIVINE

EU SUNT CEEA CE SUNT ! COPILUL DIVIN AL LUI DUMNEZEU
IO sunt doar ceea ce SUNT , nu ce proiecteaza altii pe mine...(nu sunt ceea ce gandesc altii despre mine), indiferent de ceea ce gandesc, Bun sau Rau.

Nu sunt nici buna , nici rea....nici frumoasa nici urata, nici inger , nici demon, nici inteleapta , nici proasta, nici cuminte , nici politicoasa , nici impertinenta...IO SUNT DOAR CEEA CE SUNT...

IO SUNT CEEA CE ALEG SA FIU ...cu Liber Arbitru... ♥
Trăiesc în credinţa că întregul UNIVERS e de partea mea, câtă vreme rămân devotata celei mai bune părţi din mine...si fac VOIA DIVINA ♥ ♥ ♥

TOT ce spui despre MINE, TU.....oricare ai fi TU....despre TINE spui...
IO SUNT DOAR CEEA CE SUNT shi , in plus, OGLINDA TA PERFECTA !

Avand in vedere ca toate persoanele ne sunt OGLINZI....cu cat IUBESTI MAI MULT...CU ATAT TE IUBESTI PE TINE MAI MULT...

...IUBIREA ESTE O PROIECTIE...♥ ♥ ♥


DUMNEZEU UNICUL ne iubeste pe fiecare , exact asa cum suntem , indiferent de ceea ce facem .DOAR IUBIREA LUI este INFINITA !!!

In fapt...ORICE ENERGIE EMITI ESTE O PROIECTIE ASUPRA PROPRIEI TALE PERSOANE...

LUMEA ESTE O IMENSA OGLINDA...orice spun shi fac ....referitor la propria mea persoana fac...pentru ca in clipa in care io interactionez cu cineva....MA UIT IN OGLINDA....

INTELEGETI ACUM ????

Daca IUBESTI....pe tine te iubesti de fapt... PRIMESTI IUBIRE...
Daca injuri....pe tine te injuri de fapt...primesti energia injuraturii...
Daca urasti ....pe tine te urasti de fapt...primesti energia Urii...
Daca agresezi....pe tine te agresezi de fapt...shi primesti energia agresiunii respective...

Ceea ce emiti...exact aia PRIMESTI...

Mai clar... ATUNCI CAND PACATUIESTI... PACATUIESTI FATA DE TINE INSUTI...iti faci rau SINGUR SINGUREL....

Asa ca IA AMINTE, OMULE !!!!

Si FII IUBIRE.....ARMONIE, PACE, LINISTE, COMPASIUNE, BUCURIE... ca sa primesti toate astea inmiit inapoi...♥

IO DIXIT.
GRATIE SI BINECUVANTARI DIVINE !
PACE si IUBIRE



Cu multumiri ingerului Andreea Cretu ...pentru o rezonare perfecta !

Sa invatam de la ingerul pazitor - Michel Pepe - Eternel Enchantement

Pentru voi, suflete frumoase si pline de lumina.
"Să-i iubim pe îngeri, care sunt călăuzitorii şi tutorii noştri, constituiţi şi daţi nouă de Tatăl. Acum cu adevărat suntem fii ai lui Dumnezeu. Suntem, chiar dacă nu înţelegem limpede acest lucru, pentru că încă suntem ca nişte copii. Dar chiar dacă încă suntem copii şi ne rămâne de parcurs un drum atât de lung şi de periculos, de ce ne-am teme cu nişte protectori atât de mari? Ei nu pot fi nici înfrânţi, nici înşelaţi şi ne păzesc în toate "căile noastre". Sunt fideli, sunt prudenţi, sunt puternici. De ce să ne facem griji? Trebuie doar să-i urmăm, să fim alături de ei şi astfel vom rămâne sub ocrotirea lui Dumnezeu."

Sfântul Bernard 

movie by Laurentiu Lary

muzica Michel Pepe - Eternel Enchantement

duminică, 25 decembrie 2011

Mesajul Ingerilor

Buna seara la Mos Ajun! Va iubesc si va trimit mai jos un Mesaj al Ingerilor pentru noi toti! 


Noaptea acestui Craciun este o Noapte cu totul speciala! 
Un Miracol se va intampla cu intreg Universul!
Uriase transformari in bine se vor produce in Campul Spiritual al tuturor Fiintelor de pe aceasta Planeta Pamant! 
Ingerii intregului Univers sarbatoresc aceasta clipa impreuna cu voi! 
Flacari ale Iubirii Divine se aprind pretutindeni cu o stralucire inimaginabila! 
Forta Luminii Adevarate va fi simtita de toate Fiintele si va va da increderea de care aveti nevoie ca sa mergeti triumfator mai departe!
Maestrii Luminii se nasc ACUM si vor cladi temelia stralucitoare a Viitorului vostru! 
Soarele vostru Interior se aprinde si mai viu cu fiecare respiratie a voastra, umplandu/va Viata cu daruri ceresti! 
A sosit timpul in care maretia Spiritului vostru sa isi spuna cuvantul! 
Nu va indoiti nici/o clipa de forta voastra de a ridica Lumea la adevarata ei stralucire originara! 
Este timpul sa aduceti Miracolul in destinul vostru, Miracolul Iubirii si al Certitudinei ca Binele Superior este singura realitate creata de Cel Atot-iubitor! Nu lasati Mintea voastra omeneasca sa umbreasca aceste clipe! Traiti experienta trezirii voastre si a Universului , bucurandu/va si sarbatorind Noul Inceput! Drumul vostru este luminat de Aurele noastre iar iubirea noastra angelica va ajuta sa va impliniti menirea divina! 
Chiar daca va este greu nu va lasati pacaliti de umbra care nu vrea sa va regasiti pe voi insiva! 
Orice umbra dispare atunci cand creste Lumina! 
Iubiti Neconditionat chiar si atunci cand va simtiti raniti! 
Deveniti DAR pentru Existenta prin modul vostru iubitor de a fi! 
Renuntati la gandul saraciei si recunoasteti/va nesfarsita bogatie interioara care va atrage tot ce va doriti in planul exterior! 
Onorati Natura si respectati/o pentru ca ea va ajuta sa urmati calea adevaratei Lumini! 
Doriti cunoasterea si folositi/o pentru a aduce si mai multa Lumina Viitorului! 
Aveti incredere in Dumnezeu care are un plan maret cu voi, cu fiecare si bucurati/va de fiecare clipa de Viata pe care o traiti pentru ca ea sta la baza continuei voastre transformari! 
Dar dupa Dar intra ACUM in Viata tuturor Fiintelor acestei Creatii! 
Binecuvantari ceresti curg peste voi! Ele va vor sterge lacrimile si vor transforma orice suferinta in glorie Divina! 

Va iubim! 
INGERII 


sâmbătă, 24 decembrie 2011

Nasterea Domnului



Ca în fiecare an, luminatul praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de o negrăită bucurie duhovnicească, pentru că această zi reprezintă împlinirea făgăduinţelor şi nădejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la început, ca îndemn de călăuză pe drumul ce duce spre mântuire. 


Ascultând istorisirile minunate din Sfânta Evanghelie despre cele petrecute în noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii aţintiţi spre steaua călăuzitoare spre Betleem, unde s-a născut Hristos. Acolo, în peşteră, în ieslea cea săracă, Pruncul nou-născut a venit pe Pământ să sfinţească pe om, să-l facă sălaş dumnezeiesc. Împreună cu păstorii auzim şi trăim şi noi frumuseţea fermecătoare a cântării îngereşti: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând recunoştinţă pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc faţă de noi, oamenii, şi pentru marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său ca să ne mântuiască. 

An de an bucuria sărbătoririi Naşterii Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră fiinţă. Este, de fapt, partea comuniunii noastre la bucuria cea sfântă şi fără de sfârşit a vieţii dumnezeieşti, pe care o zugrăveşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan când afirmă: „Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi vă mărturisim şi vă vestim viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă” (I Ioan 1, 2-3). Această mărturie exprimă o lucrare vie, căci prin Întruparea şi Naşterea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a adus-o şi ne-a împărtăşit-o ca viaţă dumnezeiască, nemuritoare. Descoperindu-se oamenilor ca „pâinea vieţii” (Ioan 6, 48) şi lămurind că această pâine este Trupul Său pe care îl va da pentru „viaţa lumii” (Ioan 6, 51), Mântuitorul Iisus Hristos a ridicat viaţa omenească la plinătatea vieţii dumnezeieşti şi a arătat, peste veacuri, că viaţa este bunul şi darul suprem de care trebuie să se bucure nu numai omul, ci şi întreaga făptură. Sărbătoarea Naşterii Domnului este, astfel, sărbătoarea vieţii. Prin Întruparea sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit valoarea şi frumuseţile vieţii. Mântuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenţei omeneşti. 

„Ziua de naştere a Domnului este ziua de naştere a păcii”, spune un sfânt părinte al Bisericii, întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să împace pe om cu Dumnezeu şi pe oameni între ei. O frumoasă cântare bisericească îndeamnă: 

„Hristos se naşte, măriţi-L! 

Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! 

Hristos pe Pământ, înălţaţi-vă!” 

Totul este bine când trăim în linişte, iar bucuria noastră este deplină când avem siguranţa zilei de mâine. 

Hristos a coborât din ceruri, pentru ca noi să-i ieşim întru întâmpinare prin trăirea virtuţilor care duc la desăvârşire. Să avem, aşadar, mereu în inimile noastre fiorul sfânt, trăit de magii care au mers să se închine Mântuitorului, aducând daruri Celui ce S-a făcut om, pentru ca noi să ne îndumnezeim prin credinţa şi faptele noastre. 

Purtând în inimi şi în cugete bucuria acestei sfinte sărbători, vă doresc tuturor să o petreceţi cu pace, sănătate şi alese bucurii, potrivit datinilor străbune.

sursa crestinortodox.ro 

vineri, 23 decembrie 2011

Crezul Optimistului

Pentru că Moş Crăciun vine pe nesimţite în curând, vreau să iau parte la această magie alături de voi. Cred în optimism şi în bunătatea acestei lumi, astfel încât sunt alături de tine cu un mic cadou care te va ajuta pe viitor. Îţi prezint Crezul Optimistului, varianta în limba română!


Şi îţi propun un exerciţiu: Printează-l pe o hârtie frumoasă şi lipeşte-l undeva unde să îl vadă toată lumea, inclusiv tu cel puţin o dată pe zi. De fiecare dată când îl vezi, citeşte-l şi zâmbeşte! Crede-mă, te va ajuta să te binedispui. Eu am incercat deja!
Deşi mai sunt câteva zile până la sărbatoarea Naşterii Domnului şi ceva mai multe până la Anul Nou, simt alături de tine spiritul Crăciunului, astfel încât vreau să îţi urez sincer şi din inimă sărbători fericite, multe împliniri personale şi profesionale, multă dragoste în jurul familiei şi un An nou perfect din toate punctele de vedere.
În seara de Revelion voi cinsti o cupă de şampanie în cinstea ta .
La mulţi ani şi toate cele bune şi frumoase!

sursa :http://www.traininguri.ro/

joi, 22 decembrie 2011

Cine sunt Eu ?

Gratie si binecuvantari divine, spre binele vostru suprem, in deplina armonie cu Planul Divin care va guverneaza intreaga fiinta ! 

Cine sunt Eu ?

SUNT IUBIRE si DARUIESC IUBIRE....SUNT conectata la Sursa IUBIRII INFINITE...la Dumnezeu....si daruiesc si primesc IUBIRE si LUMINA in flux continuu.... ESTE INDESCRIPTIBIL SENTIMENTUL DE PLINATATE......
IUBIREA ISI AJUNGE EI INSASI...
IUBIREA MEA SE COMPLETEAZA CU DUMNEZEIREA IUBIRII INFINITE....♥
NU UITA !
Io sunt ceea ce sunt, ceea ce ALEG sa fiu, ceea ce ALEG sa manifest din mine, LUMINA sau Umbra.... dar intotdeauna , atunci cand interactionezi cu mine, prin gand, privire, fapta, citindu-mi postarile....etc...indiferent de modalitatea de interactiune, de conectare....sunt OGLINDA TA PERFECTA...♥
TOT ce -ti place la mine.....ESTI TU ...♥
TOT ce-ti displace la mine ...esti TOT TU...ai in tine si-ti reprimi !
Scoate din subconstient ceea ce esti cu adevarat , privindu-te in oglinzile care iti apar in cale....si iubeste-te exact asa cum esti !
Fii tu insuti mereu... FII CEL MAI BUN TU POSIBIL in fiecare clipa , manifestand mereu partea care TE ONOREAZA in relatia cu fiecare suflet pe care il intalnesti in cale...
TI-AM SPUS AZI CAT DE MUUUUULT TE IUBESC ????
Ei bine, TE IUBESC ! ♥ Ar trebui sa ma simti ! ♥
GRATIE SI BINECUVANTARI DIVINE !

URAAAAAAAA, AM INTELES!

RENUNT sa-mi mai doresc, sa ma atasez, sa ravnesc, sa ma zbat, sa lupt.
RENUNT la planuri si la asteptari .
Ma las condusa de DIVINITATE, DE SFANTA TREIME, pe care O simt mai presus de mine si mai constienta de ceea ce ...e bine pentru mine.

Ma bucur de fiecare clipa in care reusesc sa ascult, sa primesc mesajul Ghidului meu interior, conectat la tot ce este, mana in mana cu Dumnezeu.

Am inteles ca in starea de pace si in prezent sunt inspirata, trece prin mine tot ce am nevoie sa stiu, sa fac, sa simt, sa creez.

INCETEZ a crede ca-mi apartine tot ce fac sau creez.
TOT CE FAC SAU CREEZ este un dar pe care il primesc si il dau mai departe.

Si, desi aparent tot ce fac vine din mine, de fapt vine de undeva de dincolo de mine, din Universul infinit.

Am inteles ca am primit si primesc exact ce am nevoie, exact in momentul potrivit.

Ca nu exista nimic care sa vina prea devreme si nimic care sa vina prea tarziu.

Am inteles ca AM UN DREPT DIVIN in tot ce exista IN VIATA ASTA ( in iubire, in numarul copiilor pe care ii am, in poezie, in mangaiere, in bani, in sex, in bunuri materiale, in cunoastere, in prieteni, in vecini, in calatorii in tara si peste hotare, in ORICE EXISTA) , si ca tot ceea ce este al meu prin drept divin , imi poate fi luat doar cu ingaduinta Lui Dumnezeu.
Dumnezeu a dat , Dumnezeu a luat , fie numele Lui Binecuvantat!

EU , primesc acum si aici, astazi si de acum inainte , in fiecare nanosecunda a vietii mele, TOT CE MI SE CUVINE PRIN DREPT DIVIN, POTRIVIT PLANULUI DIVIN , in plan sufletesc, spiritual, energetic, fizic, material, universal, cosmic, la nivel de sine (inconstient si constient), de-acum si pururea si-n vecii vecilor , Amin !

Am inteles ca binele meu cel mai inalt a fost stabilit de mine , impreuna cu Dumnezeu, cu mult timp in urma, inainte sa fiu aici, inainte sa ma nasc.

Si mi-l pot aminti doar atunci cand las totul sa fie, cand accept, primesc, iubesc, daruiesc.

Cand curg odata cu fluviul si celebrez fiecare moment asa cum este, fara sa ma opun la nimic.

Cand am incredere, cand ma dau la o parte din calea lui Dumnezeu si ii permit sa ma inspire. Cand imi dau voie sa fiu.

Am inteles ca in afara de iubire nu exista nimic.

Si tot ce am crezut ca exista in afara iubirii este doar iluzie.
Si ca suferinta nu exista decat in afara iubirii, in minte, in iluzie.

Am inteles ca a fi destept sau avut nu e totuna cu a fi fericit si ca realizarea despre care vorbeste atata lume si pe care mi-o doream si eu este doar o alta iluzie care ma proiecta in nefericire.

Ca nu e nevoie de asteptari, planuri, scopuri.
Nu e nevoie nici macar sa cauti, pentru ca exact atunci cand te opresti, afli tot ce e necesar sa stii.
Ca intentia este mult mai puternica decat dorinta, ea porneste din inima.

Ca “realizarea” cu adevarat importanta este cea a inimii mele.
Si ca nu am bucurie mai mare decat calatoria in interiorul ei, experimentand straturi tot mai profunde ale iubirii.

Ca nu exista adevar exterior, ci doar adevarul interior.

Ca a darui si a primi reprezinta acelasi lucru in realitate.

Ca totul e bine asa cum este, totul este perfect, este Dumnezeu!
Multumesc!

de Nicoleta Svarlefus si Andreea Cretu
 

marți, 20 decembrie 2011

Cele 17 Niveluri ale constiintei



NIVELURILE DISTRUCTIVE

1. Nivelul rusinii.
La nivelul asta, esti dominat de nevroza. Esti timid, retras, introvertit. Devii paranoic, crezand ca toata lumea te judeca si incepi sa ai halucinatii. Cand ti-e rusine, incepi sa compensezi prin perfectionism, prin rigiditate, si incepi sa devii un extremist moral.
2. Nivelul vinovatiei.
La nivelul asta, ori esti manipulat si pedepsit, ori pedepsesti manipuland. Cel mai mare lucru care te preocupa este pacatul, incepi sa actionezi din vinovatie si s-o proiectezi asupra altora.
3. Nivelul apatiei.

La nivelul asta domina disperarea, lipsa sperantei. Viata pare fara rost, viitorul pare fara rost. Traiesti intr-o stare generala de neajutorare. Esti dependent de ceilalti iar altii te percep ca pe o povara de care trebuie sa aiba grija.
4. Nivelul doliului.

La nivelul asta, traiesti predominant intr-o continua melancolie, fiind trist pentru ce ai pierdut. Incepi sa vezi tristete peste tot in jurul tau. Tristete pentru conditiile vietii, incepi sa privesti viata in sine ca fiind trista. Crezi ca nu poti inlocui ceea ce ai pierdut sau ce a simbolizat pentru tine.
5. Nivelul fricii.

Aici, frica iti limiteaza cresterea ca persoana si duce la inhibitii. In acel moment, cauti lideri puternici care par ca si-au cucerit fricile si crezi ca ei vor fi cei care te vor scoate din culmile disperarii si te vor elibera din“sclavie”.
6. Nivelul dorintei.

Cand esti in “dorinta”, lucrul asta te poate motiva sa participi intr-o gama larga de activitati “umane”. Insasi economia se afla la nivelul dorintei. Dorinta face sa investim efort, sa atingem obiective si sa obtinem premii. Insa dorinta este si nivelul dependentei: de alcool, de tutun, de droguri. Este nivelul acumularii si al lacomiei. De ce nu functioneaza? Pentru ca satisfacerea unei dorinte este inlocuita de alta dorinta, nesatisfacuta. La nivelul asta, ramai obsedat sa acumulezi din ce in ce mai multi bani, mai ales fara un scop final pentru ei.
7. Nivelul furiei.

Dorinta duce la frustrare, iar frustrarea duce la furie. Aceasta poate duce, mai departe, la actiune distructiva sau la actiune constructiva. Furia te poate catapulta spre independenta sau te poate schimba in rau. Poate duce la ura si poate avea un efect coroziv in toate ariile vietii tale.
8. Nivelul mandriei.
Nivelul la care ajungi in momentul in care ai autoritate in domeniul tau. Nivelul la care majoritatea vor sa ajunga. Mandria pare frumoasa, insa e frumoasa doar in comparatie cu nivelurile anterioare. In societate, mandria are o reputatie buna si e incurajata frecvent, insa e vulnerabila, deoarece e dependenta de conditiile exterioare. Daca acele conditii exterioare nu mai sunt implinite, te poate catapulta inapoi in cele mai de jos niveluri ale constiintei. Partile negative ale mandriei sunt aroganta si negarea lucrurilor care nu se incadreaza “in tipar”, blocand cresterea ta ca persoana.


NIVELURILE CONSTRUCTIVE

9. Nivelul curajului.
De-abia acum incepi sa devii cu adevarat puternic. Incepi sa explorezi si sa experimentezi lucruri noi, si devii stimulat de lucrurile pe care le faci. In “curaj”, ai energia sa inveti lucruri noi, iar cresterea si educatia nu mai sunt lucruri asa de mari pentru tine. In “curaj”,ai capacitatea de a-ti privi frica in ochi si de a creste, in pofida faptului ca ea inca exista acolo.
10. Nivelul neutralitatii.
In momentul asta, incetezi sa mai privesti lucrurile in alb sau negru. Incepi sa nu mai fii rigid in lucrurile pe care le faci, devii flexibil si incetezi sa mai judeci in general. Cand lucrurile nu iti ies asa cum vrei, nu te mai simti infrant, nu te mai simti speriat, nu te mai simti frustrat. In“neutralitate”, poti sa spui cu usurinta “daca nu obtin lucrul asta, nu e nici o problema, o sa-l obtin pe altul”. E nivelul la care nu mai esti intimidat cu usurinta. Nu incerci sa demonstrezi nimic, nu esti interesat de conflict sau competitie, nu vrei sa controlezi comportamentul altor persoane. Incepi sa detii cu adevarat stabilitate emotionala.
11. Nivelul dispozitiei.
Nivelul la care vei avea parte de cea mai rapida crestere. E nivelul la care ti-ai depasit problemele din viata ta si esti dispus sa participi la tot ce inseamna VIATA. De-abia acum devii cu adevarat prietenos, succesul aparand automat. Incepi sa lucrezi pe orice tip de post e nevoie, si nu te simti inferior atunci cand te ocupi de “munca de jos”. Incepi sa fii empatic la nevoile celorlalti, sa-i ajuti pe ceilalti si sa contribui la bunastarea societatii.
12. Nivelul acceptarii.
In “acceptare”, incetezi sa mai obtii bucurie din lucrurile exterioare tie. Nimic din ceea ce exista in afara persoanei tale nu are capacitatea sa te faca cu adevarat fericit. Iubirea nu mai e oferita sau luata inapoi de catre altcineva, ci este generata din interior. Devii activ in viata, fara sa ai vreo intentie ascunsa. Nu mai esti interesat doar sa determini “ce e bine” si “ce e rau”, ci esti dedicat sa rezolvi problemele reale pe care le au restul oamenilor. Muncile grele nu te mai sperie, ba chiar iti creeaza placere. Incetezi sa mai discriminezi si sa fii intolerant. Obiectivele pe termen lung devin prioritare in fata celor pe termen scurt.
13. Nivelul ratiunii.
Este nivelul stiintei, al medicinei. Este nivelul laureatilor premiilor Nobel. Insa ratiunea, ca lucru intrinsec, nu constituie un ghid spre adevar. Ratiunea este cel mai eficient lucru intr-o lume tehnologica, insa, in acelasi timp, reprezinta un blocaj major in a obtine niveluri superioare de constiinta.
14. Nivelul iubirii.
In general, dragostea, in societate, reprezinta o combinatie ale urmatoarelor elemente: atractie fizica, posesivitate, control, dependenta, eroticism si noutate. La baza, toate lucrurile astea ascund defapt sentimentul de furie si dependenta pentru persoana sau lucrul pe care-l iubesti. Dragostea adevarata este dragostea neconditionata, neschimbatoare, permanenta. Nu fluctueaza, deoarece nu este influentata de nici un factor extern. Dragostea adevarata e un mod de a interactiona cu lumea: iertand, ingrijind si suportand. Acesta e nivelul adevaratei fericiri.
15. Nivelul bucuriei.
Este nivelul vindecarii, nivelul compasiunii si al spiritualitatii. Nivelul la care ai o atitudine pozitiva in fata oricaror necazuri din viata ta, oricat de grave ar fi ele.
16. Nivelul pacii.
Nivelul la care totul este viu si radiaza energie. Nivelul marilor invatatori spirituali ai istoriei. Este nivelul la care religia formala este inlocuita de spiritualitate pura, facand-o astfel inutila.
17. Nivelul iluminarii.
Cel mai inalt nivel al constiintei umane, unde umanitatea se amesteca cu divinitatea. Extrem de rar. Nivelul lui Krishna, Buddha, Iisus. Chiar si numai a te gandi la persoane de la nivelul acesta iti poate ridica constiinta. Este identificarea sinelui cu intreg universul, reprezentat prin transcendenta ego-ului.



Totul din mediul tau va avea un efect aspupra nivelului de constiinta. TV-ul. Filmele. Cartile. Paginile de internet. Oamenii. Locurile. Obiectele. Mancarea. Daca esti la nivelul ratiunii a te uita la stirile de la TV (care sunt predominant la nivelul fricii si al dorintei) iti va cobora temporar constiinta. Daca esti la nivelul de vina, stirile TV de fapt iti vor ridica nivelul.
Sa urci chiar si un singur nivel poate fi extrem de dificil; marea majoritate a oamenilor nu reusesc sa faca asta intr-o viata intreaga. O schimbare de doar un nivel poate sa schimbe totul in viata ta. De aceasta este putin probabil ca persoanele sub nivelul curajului sa progresese fara ajutor extern. Curajul este necesar ca sa lucrezi constient; se reduce la a-ti pune realitatea la bataie intr-un pariu pentru sansa de a deveni mult mai constient, mai pregatit. Dar cand ajungi la acel urmator nivel, iti dai seama clar ca a fost un pariu bun. De exemplu, cand ajungi la nivelul curajului, toate fricile tale vechi si falsa mandrie iti vor parea caraghioase acum. Cand ajungi la nivelul acceptarii (fixarii si atingerii de tinte), te vei uita inapoi la nivelul de binevointa si te vei vedea ca un soarece intr-o roata – erai un alergator bun, dar nu alesesei o directie.
Cred ca cel mai important lucru pe care noi ca fiinte umane il putem face este sa ne ridicam nivelul individual al constiintei. Cand facem aceasta, noi raspandim nivele mai ridicate de constiinta celor din jurul nostru. Imagineaza-ti ce lume incredibila ar fi daca am reusi sa aducem pe toata lumea la nivelul ce acceptare. Confrom lui Hawkins 85% din oamenii de pe pamant traiesc sub nivelul curajului.
Cand experimentezi temporar nivelele superioare poti vedea unde trebuie sa ajungi in etapa urmatoare. Ai unul din acele momente de claritate in care intelegi ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Dar cand te scufunzi in nivelele inferioare aceea amintire devine incetosata.
Priveste aceasta ierarhie cu mintea deschisa si vezi daca-ti ofera idei noi care te pot ajuta sa faci urmatorul salt in viata ta. Nici un nivel nu e mai corect sau mai gresit decat celelalte. Incearca sa nu-ti lasi ego-ul umflat de ideea ca esti la un anumit nivel, decat desigur daca esti momentan la nivelul mandriei.

de Leonard Dobre

duminică, 18 decembrie 2011

Ia-ti crucea si urmeaza-ti Creatorul



Da-ti pentru o clipa crucea jos de pe umeri si priveste-o… nu e nici mai mare nici mai mica decat poti duce…Tu ti-ai ales-o din multele variante pe care le-ai avut la dispozitie si tu ai hotarat care este cea mai buna pentru a scoate in evidenta ceea ce esti, dar si ceea ce nu vei fi niciodata, ceea ce stii sau nu vei sti niciodata… Crucea pe care ti-ai ales-o este expresia cea adanca a fiintei tale. Ea este legatura cu pamantul si cerul din tine, cu partea umana si cu cea divina, ea impaca toate dualitatile si vindeca tot ceea ce este antagonic si in aparenta opozitie, tot ceea ce te nemultumeste la felul tau de a fi, toate pornirile si sentimentele contrarii cu care te lupti. 

Nu este nimic mai firesc decat sa ne simtim duali, sa ne simtim verticala si orizontala, intunericul si lumina, puterea si slabiciunea, decat puterea de a crea, dar si cea de a distruge, de a construi, dar si de a darama, de a iubi si de a ura, de a aduce pacea sau de a incepe razboaie, de a face pamantul sa rodeasca sau sa sa usuce… de a da copiilor radacini sau aripi… E nevoie de cruce pentru a impaca toate aceste porniri in noi. Este nevoie sa avem curajul sa le traim pe toate pentru a le cunoaste si cunoscandu-le sa le simtim, simtindu-le sa nu ne mai fie straine si vrasmase. Este nevoie de crucea prin care ni se da toata puterea in cer si pe pamant, este nevoie de gestul cu care unim tot omul efemer cu divinitatea eterna care suntem dincolo de ceea ce ne spune mintea.

Poate ca a venit momentul sa ne dam seama ca nu noi ne ducem crucea… ci crucea ne duce pe noi, ea este vehicolul cu care calatorim spre lumina si impacare, ea nu este povara ci mijlocul prin care suntem ajutati sa ne ducem poverile, ea nu este pedeapsa ci modalitatea prin care iertam tot ceea ce nu ne place la noi si la lumea in care alegem sa traim. Ea nu inseamna moarte, ci viata vesnica, ea nu este un sfarsit ci un vesnic inceput din care sa ne tragem pururea puterea. Caci puterea nu este ceea ce putem sa le facem altora, ci ceea ce putem sa facem cu darurile launtrice pentru a ne apropia mai mult de chipul si asemanarea de la inceputurile vremurilor!


Vine un moment in viata fiecaruia cand crucea nu mai este povara ci ELIBERARE de toate poverile! Vine un moment cand crucea ne ajuta sa ne trezim din vis si sa deschidem ochii catre ceea ce suntem cu adevarat… Copiii luminii vesnice!

Uita-te bine la crucea ta…
NU E ASA CA SEAMANA DE FAPT CU O PERECHE DE ARIPI?

sursa:astrosofia.ro



sâmbătă, 17 decembrie 2011

ZBOR

Pamantul ne atrage cu toate ale lui, palpabile si concrete, dar trebuie sa recunoastem ca cerul ne cheama pe numele noastre cele mai secrete si ca la chemarea lui tresarim. De cate ori privim spre pamant intr-o zi si de cate ori ne ridicam privirea spre cer incercand sa gasim acolo un pic de pace? Asta se intampla firesc, fara sa constientizam gestul de a ridica privirea, pentru ca suntem constienti ca orice problema care ne tine legati de pamantul prozei zilnice numite viata… dispare fara urma cand ne reuseste desprinderea… ridicarea desupra norilor dincolo de care cerul zambeste mereu… 

Trupul este cel care face legatura cu pamantul, el vrea sa simta calea sub picioare si vantul prin par, el vrea caldura soarelui pe piele si mangaierea apei pe fata, el este radacina noastra… dar divinitatea nu ne-a facut plante, nu ne-a facut doar trupuri… divinitatea ne-a facut sa fim totul, ne-a facut in asa fel incat sa avem puterea de a pluti pe deasupra lucrurilor marunte, de a le lasa in urma si urca spre Cerul ai carui fii si fiice suntem.

Divinitatea ne-a dat puterea spiritului care misca si transforma materia, care face diferenta intre un trup inert si unul viu, intre o bucata de roca si o floare. Divinitatea ne-a dat desprinderea de tot ceea ce ne tine pe loc, de toate obiceiurile si automatismele, de toate bagajele trecutului de care nu stim sa scapam la timp… pana ajungem un fel de convoaie de vagoane pline de gunoi care nu ii mai este nimanui de vreun folos.

Azi este o zi prielnica zborului… cu ochii larg inchisi si cu mintea suspendata intr-o planare perfecta peste campiile de logica si ratiune ale mintii. Da… stim aveti facturi de platit si responsabilitati de dus, dar toate sunt mai simplu facut cand inima e usoara si cugetul impacat, cand dam crezare sufletului care spune… esti mai presus de toate astea… nu esti toate astea… tu esti doar o plutire de senin peste cerul celor din jur… esti o bucurie de om langa care viata este o sarbatoare…

Sa ne desprindem asadar de conditionarile mintii si sa plutim inalt… pana dincolo de noi… avem aripi… mai puternice si mai mari decat ale oricarei pasari… cu ele putem zbura pana dincolo de marginile universului anuland timpul si spatiul, cu ele putem sa ne ridicam din cenusa zilnica si putem sa ne transformam cu totul in lumina…

Oare ce ne opreste sa facem asta cu fiecare respiratie?

sursa:astrosofia.ro
 
 

miercuri, 14 decembrie 2011

LEGILE LUI ZAMOLXE

Legile firii-LEGILE NATURALE
Codul dupa care traiau, in urma cu mii de ani, pelasgii, inaintasii daco-romanilor… 
 
1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura.
2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.
3. Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.
4. Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.
6. Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.
7. Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, iar impreuna puterea este si mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa . Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.
9. Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar; sunt ca pulberea campului ce-ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia,boala, amaraciunea si moartea.
10. Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere, daca ea nu este lamurita de vreme.
11. Fierul inrosit a fost rece si se va raci iarasi; Vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant; Pamantul ce-a fost sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste vremi. Ravna omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii intoarce bucuria in tristete si linistea in neliniste. Fierul si focul ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il indeamna la strangere de averi, la marirea puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de aici se naste; ea te va cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele si de vlastarul tau.
12. Neinteleptul este manat de ravna, dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna il duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste castigul in pierdere si inaltarea in cadere.
13. Trufia raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare cu trufia, caci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14. Gandul bun si vorba inteleapta iti pot potoli necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca, pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut in el, caci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea si dupa iarna vine primavara, caci asa este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar aceasta are nenumarate si nesfarsite ramuri si, asemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc si vatra aceasta este pururea.
16. Precum copacul cel falnic creste langa cel mic, fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le vei gasi mai tarziu, inflorite in inima ta.
17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi deci sa aduni ce este inainte de vreme, caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si ispita.
19. Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa treaca de vorba ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima ta; Daca nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide poarta intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa dobitoace. Intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udata de vreme.
20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru indreptare, caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau. Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la boala, gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc neputinta, trufia intotdeauna aduce suferinta.
21. Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce devine iarasi curata. Asa se va duce si aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.
22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se poate fara coaja, asa este si gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa, iar fara vointa,gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea este in rabdarea semintei, iar vointa si rabdarea fac mladita firava sa razbata pamantul tare.
23. In vremea lucrului tau, inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale, inainte de terminarea ei, caci precum fructul isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel cu mintea si simtirea limpede, inainte de a fi terminata.
24. Ia bine seama la cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator, ori vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi, iar de acolo isi trage grabnica avutie.
25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu cea care se vede prin ochii tai.
26. Unde este taria omului acolo ii este si slabiciunea, ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland este deasupra celui aprig. Limpede sa-ti fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.
27. Taria muntelui vine din rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar taria lui este incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci limpezimea sa.
28. Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga si taria ei este asemeni unei revarsari de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afara, dar este chemata de teama lor, insa teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevar, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cu intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.
30. Multumeste-i pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste-i cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste-i soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului tau, multumeste-i lunii pentru linistea somnului tau, multumeste-le stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste-i muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste-i padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste-i izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste-i copacului pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste-i omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.
31. Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea este semanata si crescuta din teama si neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci apasarea pe rana nu o vindeca. Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este amara pantecului tau? Asa este si cu omul, de vei vrea sa-l indrepti, adu-i pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat omului bun, cat si omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata venind. Cine vede mai bine ?
32. Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el, apoi a privit inlauntrul sau si iata ca roadele sale amare aveau radacini in mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasa decat cealalta? Este un izvor mai limpede decat altul? Este un fir de iarba mai presus decat altul? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui. Este in firea lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de flori si dobitoace. Nu seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este marul mai intelept decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai buna ca dreapta ? Altfel vede ochiul stang de cel drept? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lor si cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.
34. Neputinta vine dupa rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane fara umbra.
Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai venit, satul de caldura urmasilor tai.
35. Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara teama.
36. Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea le gasesti in om si toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toata intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului de aceasta intelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul care se vede…
38. Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi te pun doar putin mai sus de dobitoace, caci nu un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nici o mireasma imbatatoare si nici o bucurie a ochilor. Caci unde este caldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este placutul apare si neplacutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este ras, si plansul pandeste.
39. Iata dar calea de inceput: cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie, buna purtare intre semeni. Dimineata sa te trezesti cu ele, ziua sa le porti mereu in minte, seara sa le ai cu tine in somn si astfel supararea, lipsa, amaraciunea, neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge de tine.
40. Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaza calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie, rodnica si trainica lucrare.
41. Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde este vointa poate aparea si delasarea, unde este curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si unde este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de una si fuge de cealalta, dar inteleptul vede si frumosul si uratul, simte si frigul si caldura si finetea si asprimea, aude si placutul si neplacutul, gusta si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este in toate, caci frumosul din urat se trage si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se va face iarasi amar, placutul se naste din neplacut si neplacutul din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar cele neplacute neinteleptului hranesc mintea si intelepciunea sa, caci vede innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43. Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita nici o clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate cobori frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesubt, usorul se intinde mai mult decat se intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate intunericul, puterea care uneste este mai mare decat puterea care desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijina; nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate cele mari stau ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a firii; mare printre intelepti este cel ce o pricepe.
45. Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este fara umbra. El este dincolo de viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea timpului.   
   

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...