Pot să te păstrez?

“Pot să te păstrez?”

Îmi amintesc că am auzit asta într-un film când eram tânără. Nu cred că acel sentiment mi-a părăsit vreodată trupul sau sufletul. M-am străduit să găsesc o iubire atotputernică și fără sfârșit; fără abandon, fără moarte.

 

- Vreau să te țin pentru totdeauna și să te am doar pentru mine. 

- Vreau să mă trezesc dimineața cu fața ta la câțiva centimetri de a mea și, noaptea, să adorm în brațele tale. 

- Vreau ca povestea noastră de dragoste să pună capăt tuturor poveștilor de dragoste trecute. 

- Vreau o obsesie sănătoasă. 

- Vreau nopți obraznice. 

- Vreau un prieten bun cu care să râd. 

- Vreau să nu te saturi niciodată să-mi săruți buzele și să-mi atingi pielea. 

- Vreau să spăl vasele cu tine și poate, să am plăcerea păcătoasă pe tejgheaua din bucătărie după.

- Vreau să te simt în mine când lumina sau când stelele strălucesc.

Te vreau pe tine! Ne vreau pe noi! Vreau binele, răul și urâtul. Vreau basmul complet, cu sclipiri, unicorni, legat la ochi și aventuri pasionale. Am nevoie și te doresc în atât de multe feluri, probabil moduri pe care nici nu le-am înțeles pe deplin încă. Nu vreau să fiu niciodată fără tine. M-ai completat în moduri pe care nimeni altcineva nu a reușit să le facă.

Data viitoare când vom dansa împreună, te rog să-mi șoptești încet la ureche, oferindu-mi o reasigurare necesară că ești aici pentru a rămâne mereu, iar eu, de fapt, te pot păstra pentru totdeauna.

sursa: “Pot să te păstrez? ” Replică din filmul Casper 🤍

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”

Știți, vine o zi în care o singură privire îți poate da viața peste cap.

Vine o zi în care înțelegi că în viața ta nu mai este loc de singurătate, de „eu”, ci a venit timpul de „noi”. Diminețile sunt parfumate cu miros de ceai, de prăjituri. Printre cuvinte și zâmbete se strecoară săruturi dulci și câte un „te iubesc”.

Vine o zi în care te simți iubită, alintată și importantă.

Acea zi în care lași trecutul, frustrările, temerile și gândurile profunde. Trăiești cu prezentul și nu regreți că l-ai așteptat pe omul tău în nopțile reci de iarnă, în tăcere la masa de citit sau pe malul unui lac. Te lași alintată, sărutată și iubită. Iubești așa cum nu ai mai iubit niciodată și trăiești sentimente pe care nu le-ai mai simțit.

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”.

Ziua în care te îndrăgostești și nu-ți mai este frică să iubești. Trăiești fiecare minut și moment. Nu este loc de clișee, cuvinte de prisos și mimări, deoarece între voi vibrează sentimente sincere.

Poate că acum citind cele de sus îți pare imposibil.

Poate ești dezamăgită în dragoste și nu mai crezi în oameni.

Crede-mă, nimic nu este întâmplător, toate au un rost. Omul tău e pe drum, fii răbdătoare, așteaptă-l. Crede-mă, ceilalți au fost doar niște lecții.

sursa:https://destainuirilemariei.com/

O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită!

O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită. parte renaște prin actul de respingere, dar de această dată nu mai poate fi respinsă de nimeni. Partea aceea din tine, care a sperat, luptat, iubit, după ce s-a închis rana, îți aparține ție, nu durerii tale. Înțelepciunea acelei părți depinde de iertarea ta completă, a respingerii în sine.

Dacă ai iertat, ai participat la renașterea unei bucăți uriașe din cine vei deveni. Și câștigul este imens, valorează de multe ori mai mult decât eventuala ta poveste de iubire împlinită, dacă nu erai respins. Poate suna prea dur, dar uneori felul în care te rănește un om este mai prețios pentru tine decât felul în care te-ar putea iubi.

În respingerea oricui se află temelia de nezdruncinat a încrederii în sine: dacă nu te-a anulat omul care însemna cel mai mult pentru tine, cine o mai poate face?

Dacă încă exiști după acel moment, când ai înțeles că nu ai cum să pășești pe același drum cu celălalt, dacă pasul tău încă atinge pământ, oare nu este acela drumul tău, pietruit cu încredere în sine? Orice respingere este o renaștere, o azvârlire în haos pentru a crea o ordine interioară de neînfrânt. Da, unii oameni nu o să te iubească, ci o să te călească, și asta va fi darul lor suprem. Ei te vor scoate din cochilia ta și te vor provoca la duel: tu împotriva tuturor fricilor tale.

Rând pe rând, după ce vei doborî fiecare frică în parte, vei începe să pricepi cine ești dar mai ales, vei deveni ușor de iubit. Vei deveni blând, răbdător, disciplinat în iubire, și vei ști cum să te lași iubit de cel care nu te respinge. Și vei pricepe cum fiecare om care pleacă din viața ta pregătește drumul celui care urmează să vină...tu doar nu le stă în drum, nici unul, nici altuia...

de Ana Maria Ducuță

O femeie cu demnitate nu va aștepta și nu va implora dragostea unui om nehotărât!

Mereu am crezut că așteptarea cuiva este dovada iubirii. Dar când dragostea ta constă doar în așteptare, știi că acesta nu este calea corectă.

Tot ceea ce faci este să aștepți. Aștepți să se răzgândească. Aștepți să se comporte ca un om. Aștepți să își revină în fire. Aștepți când își dă seama că și el te iubește, că este speriat. Aștepți momentul potrivit. Aștepți un miracol. Și te-ai săturat să aștepți.

Singurul lucru pe care îl primești de la așteptarea ta este timpul pierdut. Poate dura câteva luni sau chiar ani până să realizezi că aștepți pe cineva care nu va veni niciodată. Cineva care nu vrea să fie așteptat.

Există oameni care te fac să aștepți și sunt cei pe care tu însuți alegi să îi aștepți. Cei care te fac să aștepți sunt manipulatori narcisiști care pur și simplu își explorează opțiunile ținându-te aproape. Îți dau suficient pentru a te ține legat, dar nu prea mult. Și te obișnuiești cu asta, te mulțumești cu firimiturile atenției lor.

Și sunt cei pe care îi alegi să-i aștepți. Și te doare cel mai mult, pentru că în această așteptare, te rănești. Este în întregime decizia ta să înduri și să speri.

Dacă a plecat, decizi să așteptați să se întoarcă. Speri că se va răzgândi și va înțelege că ar trebui să fie alături de tine. Sau poate că nu a fost niciodată cu tine, dar speri că poate într-o zi te va observa. L-ai pus pe un piedestal fără motiv și nici măcar nu știe despre asta. Este posibil să nu fii sigur de ceea ce aștepți. Ți-e teamă că nu se va întâmpla niciodată, dar nu vrei să renunți la sentiment.

Adevărul este că, dacă te-ar merita, nu te-ar face să aștepți. Nu te-ar lăsa să te întrebi despre sentimentele lui. Le-ar arăta deschis. Nu ar trebui să-i cereți atenția – ar fi acordat-o el însuși.

Totul se rezumă la tine. Trebuie să te iubești și să te respecți suficient pentru a nu aștepta pe nimeni sau nimic. Ar trebui să fii mai bine singur decât să pierzi timpul cu cineva care poate să nu vină niciodată.

Doar tu îți poți controla viața. Totul e în mâinile tale. Decizi să aștepți. În adâncul sufletului, știi că nu merită să aștepți, că este puțin probabil să se schimbe ceva. De asemenea, poți decide să renunți. Să alegi să nu aștepți. Să mergi mai departe.

Iubirea nu te face să aștepți. Iubirea izbucnește ca o tornadă și te dă jos din picioare: nu îți cere să stai și să aștepți.

sursa: https://estiminunata.ro/

O femeie puternică nu este cea care îndură suferința, ci cea care pleacă la timp…

Suntem înconjurați de mulți oameni și, uneori, ne este dificil să ne dăm seama ce se ascunde în spatele fiecărui chip. Dacă toți oamenii ar fi sinceri, totul ar fi atât de simplu… dar, din păcate, nu este așa.

Sunt oameni care ne iubesc și ne respectă cu adevărat, însă sunt și persoane care nu ne agrează deloc – unii își arată ostilitatea pe față, în timp ce alții reușesc să își ascundă foarte bine resentimentele față de noi, iar aceștia din urmă sunt cei mai periculoși.

Orice persoană își dorește să fie înconjurată doar de oamenii care îi vor binele dar, în realitate, selecția acestora poate fi un proces destul de anevoios și care necesită mult timp.

În primul rănd trebuie să încetezi să mai permiți oamenilor să abuzeze de capacitatea ta de a ierta.

Nu îi mai lăsa să se folosească de bunătatea ta, pentru că doar în acest fel vei putea să te eliberezi de poveri care nu îți aparțin. Cel mai rău lucru este acela când persoana care era cea mai dragă sufletului nostru devine “călăul” fericirii noastre.

Fiecare persoană ar trebui să primească atât cât valorează – nici mai mult, nici mai puțin.

Dacă tu știi cât valorezi, de ce te mulțumești cu mai puțin? N-ar trebui să accepți să primești firimituri sau jumătăți de măsură. N-ar trebui să mai lași oamenii nedemni să te priveze de ceea ce este mai bun în viață.

O femeie puternică nu ar rămâne alături de cineva care nu o merită.

Poate, cândva, ai fost puternică și te-ai lăsat îmblânzită – ca să fie bine, să fie înțelegere și iubire, ca bărbatul să se simtă bărbat. Dacă ai făcut așa, acum este mai bine?

Sacrificiul tău a meritat sau este mai rău? Poate că ar trebui să devii din nou puternică… Nu merită să fii o a doua opțiune a cuiva. Cel care nu vede ce persoană minunată ești, nu merită nimic din partea ta – nici sacrificiul tău, nici timpul tău și nici iubirea ta. Nu mai merită un loc în viața ta.

Decât să rămâi cu cineva care nu te respectă, care nu te iubește și nu te prețuiește la adevărata ta valoare, mai bine alegi singurătatea.

Nimeni nu este pregătit pentru o despărțire și, poate, va trebui să începi totul de la zero. Dar de ce te temi? Este mai bine să îți construiești viața de la zero decât să fii “zero” pentru cineva. Este grea singurătatea, însă singurătatea în doi este și mai grea.

Știu, este greu să renunți la cineva care, cândva, a însemnat totul pentru tine. Știu, doare și ți-e milă… Dar lui de ce nu i-a fost milă de tine? Dacă el nu a știut să aibă grijă de tine, poate că ar trebui să înveți să îți porți singură de grijă. Nu lucrurile și banii ne fac să ne simțim bogați, ci bucuria sufletească.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Indiferent de câte ori te va pune viața la pământ, tu trebuie să te ridici de fiecare dată!

Tu, ca femeie, poți alege pe cineva care îți va frânge inima, care te va înșela sau care îți va recompensa bunătatea cu trădare, pentru că, da, pentru unii, bunătatea înseamnă naivitate și slăbiciune.

Un astfel de personaj îți poate scădea încrederea de sine, umplându-ți inima cu regrete. Dar nu te lăsa îngenuncheată! Tu nu ai nicio vină.

Din păcate, oamenii au devenit buni actori – una sunt și alta arată.

Nu cred că totul în viață ține de noroc dar, uneori, ar fi binevenit și un dram de noroc. Când oamenii au o mie de fețe, ar fi noroc curat să întâlnești din prima persoana demnă de dragostea ta. Dar dacă nu este cu noroc, măcar să fie cu învățare.

Și astfel, vei ajunge să înveți din toate eșecurile sentimentale pe care le-ai experimentat. Vei ajunge, ca din multele fețe pe care o persoană le poate afișa, tu să o vezi pe cea reală. Vei învăța să vezi dincolo de aparențe și vei ști fiecare ce rol joacă.

Poate că totul este despre acceptare, invățare și despre experiență.

Am spus “acceptare”, pentru că înțeleg că nimeni nu este perfect, iar atunci când primești pe cineva în viața ta, trebuie să îl accepți în întregime – cu bune și rele. Însă, niciodată, să nu uiți un lucru: Meriți să fii respectată, apreciată și iubită!

Nu trebuie să existe motiv pentru a te complace într-o relație toxică și nici nu trebuie să rămâi alături de cineva care îți provoacă nefericire. Nu este vorba despre egoism, ci despre echilibru. Este precum mersul pe sârmă – când cineva te trage dintr-o parte, îți pierzi echilibrul și cazi.

Nu permite nimănui să te doboare, ca mai apoi să te controleze emoțional.

Știu, este greu să mai ai încredere în cineva după ce ai fost dezamăgită sau ai cunoscut trădarea. Este nevoie de înțelepciune, răbdare și timp pentru a putea face următoarea mișcare. Dar gândește pozitiv și înțelege că nu toți oamenii sunt la fel!

Nu te poți condamna la singurătate și nici nu poți pedepsi pe toată lumea doar pentru că unii oameni au fost idioți și n-au știut să te aprecieze.

Pentru a avea dragostea pe care ți-o dorești, este necesar să depui mai mult efort.

Trebuie să sapi și să cerni mult pentru a găsi aur într-o lume plină cu inimi din piatră, noroi și rugină. Dar oamenii se schimbă, lumea se schimbă și trebuie să ne schimbăm și noi. Oameni noi, în timpuri noi.

Nu te teme să simți din nou. Indiferent de câte ori te va pune viața la pământ, tu trebuie să te ridici de fiecare dată. La un moment dat nu vei mai cădea. Capul sus și zâmbește. Totul va fi bine!

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Am făcut o pauză

Salut,

Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg până și cele mai profunde mizerii?

Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare, iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.

Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care sunt la reanimare?

Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice murdărie care trebuie frecată. Unele rugăciuni le-am strigat, altele le-am șoptit, iar pe unele pur și simplu le-am plâns. Dar știu că pe toate le-a auzit Dumnezeu. Chiar și pe cele nerostite. Mai ales pe cele nerostite.

”Ăsta-i drumul tău” am auzit șoptit. ”Cum Doamne, să trebuiască să pășesc printre atâția mărăcini?” m-am plâns eu. ”Prin rănile tale sângerânde, mai apoi pansate, alții vor vedea Slava Mea. Tu vezi mărăcinii, Eu văd rodul pământului…”.

Așa că iată-mă, stau pe loc, șlefuindu-se în mine. Cum să nu mă doară? Doare. Dar și când vezi că te ține de mână Dumnezeu… zâmbești. Zâmbești și uiți și de durere, și de avarii, și de noroi, și de mărăcini.

Dar destul despre mine. Spune-mi despre tine. Tu ce faci?

sursa: https://alinailioi.ro/

O SCRISOARE DE DRAGOSTE CĂTRE PERSOANA PE CARE DUMNEZEU A ALES-O PENTRU MINE

Un mesaj dedicat sufletului mereu pereche, acelui om pe care Dumnezeu l-a ales să îmi fie partener de-a lungul vieții...

Vreau să știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

O să te rog să ai răbdare cu mine. Poate că am inima frântă, însă învăț să pun piesele la loc, să am din nou încredere în oameni, să îmi deschid sufletul și să iubesc astfel încât atunci când Dumnezeu își va dori să te scoată în calea mea să fiu bine și să nu mă mai intereseze ce s-a întâmplat. Să fiu complet vindecată și gata de un nou capitol al vieții mele. Vreau să te iubesc din toată inima... fără îndoieli, fără teamă, fără frică. Poate că sună cliseic, însă acesta este cel mai bun mod de a îmi exprima recunoștința că vei face parte din viața mea. Tu ești un dar trimis de la Univers. Sunt binecuvântată. Nu te cunosc încă, însă am încredere că Dumnezeu nu te-a scos în calea mea pentru că a așteptat ca amândoi să învățăm multe despre viață și despre iubire astfel încât atunci când ne vom vedea să știm ce înseamnă o dragoste adevărată.

Momentul potrivit va veni. Până atunci mai avem amândoi de lucrat la noi înșine. Iar când ne vom întâlni nu vom mai avea nevoie să suferim din iubire pentru că ne vom găsi și vom fi împreună pentru totdeauna. Oriunde te-ai afla, știu că și tu ești într-o călătorie de regăsire și cunoaștere personală. Încerci să devii cea mai bună versiune a ta. O să te rog să nu te grăbești. Să nu fii nerăbdător. Să îi permiți destinului să își joace cartea și să ne arate care este drumul pe care trebuie să mergem. Suntem pe cale să ne întâlnim. Încă puțin și vom fi împreună. Pentru totdeauna.

Vreau să mai știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest moment este să avem încredere în Dumnezeu. Să avem încredere în planurile lui. Să avem răbdare pentru va veni și momentul nostru să iubim. Acum nu este timpul potrivit... și amândoi știm că dragostea vine doar atunci când este momentul potrivit, nu când vrem noi să vină.

Ne vom vedea în scurt timp și aștept cu nerăbdare să îmi petrec toată viața alături de tine. Voi prețui fiecare moment pe care îl am cu tine. Te voi respecta. Te voi iubi necondiționat. Te voi prețui pentru că tu vei fi prezentul meu dat de la Dumnezeu.

sursa: https://www.kudika.ro/

Iubirea și durerea nu trebuie să meargă mână în mână. Iubirea unei persoane nu trebuie să rănească.

Să ai pe cineva lângă tine nu înseamnă să renunți la tine, înseamnă să găsești pe cineva care să te facă și mai fericită decât ești deja.

Dumnezeu știe de câte ori am avut inima sfâșiată și de câte ori am plâns înainte de a merge la culcare. Dumnezeu știe de câte ori am iubit o persoană nepotrivită, sperând ca de data aceasta totul să fie diferit. Sperând să nu mi se mai facă rău. Sperând să nu mai sufăr. Sperând doar să fiu iubită. Însă nu am fost niciodată. Cu timpul, am început să cred că poate așa arăta dragostea. Poate că ceea ce au părinții mei este un fel de iubire pe cale de dispariție. Dar nu este. Mi-am dat seama că nu este. În sfârșit, am înțeles cât de important este să iubești și să fii iubită cu adevărat. Dragostea nu este menită să te rănească.

Știu în sfârșit că nu trebuie să te urăști. În cele din urmă mă iubesc și am pe cineva care mă iubește. Am pe cineva care zâmbește când mă aude cântând în dus (chiar dacă vocea mea sună ca a unor pisici care sunt într-o luptă zdravănă). Am pe cineva care îmi iubește corpul cu vergeturi și cicatrici. Am pe cineva care sărută fiecare centimetru din mine - și face asta pentru că vrea, nu pentru că vreau eu.

În sfârșit știu cum este să ai sprijinul cuiva. O persoană care se mândrește să te țină de mână pe stradă și care este cel mai mare fan al tău. În sfârșit știu cum este să fii într-o relație cu un prieten. Cu cineva care se va bucura la succesul tău, care te va susține necondiționat și care îți va da celem ai bune sfaturi în viață. Cineva care este acolo să te ridice de la pământ în momentele dificile.

În sfârșit știu cum este să ai pe cineva care să îți șteargă lacrimile de pe obraji. Care să te țină în brațe noaptea și să îți încălzească sufletul înghețat. Cineva care merită toată viața ta, însă nu îți cere absolut nimic. Cineva pentru care ești lumea întreagă. După ce am fost a doua opțiune atât de mult timp, acum sunt în sfârșit ceea ce îmi doream să fiu - "acasă" pentru cineva. Sunt singura alegere a cuiva.

Și, în cele din urmă, după ce am decis să nu îmi mai pese de nimeni și de nimic, am învățat să îmi pese de mine. Când m-am pus pe mine pe primul loc am descoperit ce fel de dragoste merit. Merit o dragoste care nu doare, care nu rănește, care nu distruge. Merit o dragoste simplă, dar frumoasă, care îți dă aripi, te ajută să crești și te susține oricând. Mi-am dat seama că nu poți repara oamenii - ei trebuie să o facă singuri. Am învățat în cele din urmă că nu trebuie să înlocuiesc raiul cu iadul. Am învățat că eu sunt suficientă și că nu trebuie să mă mulțumesc cu mai puțin decât merit.

Iubirea și durerea nu trebuie să meargă mână în mână. Iubirea unei persoane nu trebuie să rănească. Să ai pe cineva lângă tine nu înseamnă să renunți la tine, înseamnă să găsești pe cineva care să te facă și mai fericită decât ești deja. Iubirea nu complică lucrurile, iubirea nu aduce suferința. Iubirea nu este menită să te rănească, ci să te vindece.

sursa: https://www.kudika.ro/

Universul îți trimite persoana potrivită atunci când te aștepți cel mai puțin

Nimic în viață nu se întâmplă pur și simplu. Nu există accidente, ci doar o serie de evenimente planificate cu mare acuratețe.

Când persoana potrivită apare în viața ta, acest lucru se datorează faptului că Universul a decis pentru tine, că acum cel mai bun moment pentru a fi cu cineva.

Iată câteva semne că ești gata să întâlnești persoana potrivită sau sufletul tău pereche:

Nu ai nevoie de cineva să te„salveze”

Te descurci grozav de una singură. Nu ai nevoie de o persoană care să completeze sau să te salveze de singurătate. Ești o persoană completă și autosuficientă.

Universul trimite oamenii potriviți atunci când ne așteptăm cel mai puțin.

Trebuie să înveți o anumită lecție

Poate că duci o viață prea confortabilă, ești blocată într-un anumit stadiu al vieții sau îți lipsește ceva important. Persoana potrivită, care a apărut la momentul potrivit, te va putea ajuta să-ți folosești abilitățile și să schimbi ceva în relația cu viața.

Ea te va învăța o lecție importantă sau îți va permite pur și simplu să obții o conștientizare și o înțelegere mai profundă a ta însuți. Și atunci vei simți ca un văl ți-a căzut de pe ochi.

Tu ești adevăratul tău sine

Ai muncit din greu pentru a realiza cine ești cu adevărat și porți măști care nu-ți aparțin. Vii în contact cu adevărata ta personalitate și scapi de identități false create pentru a te încadra în societatea din jur și pentru a obține aprobarea altor oameni.

Dacă mintea ta, deciziile, acțiunile și relațiile tale sunt în armonie cu adevăratul tău sine, atunci este probabil să apară persoana potrivită. Va fi o confirmare că ai o legătură autentică cu tine însuți.

Eforturile tale de a te vindeca nu au fost în zadar

Acum ești persoana care se iubește, are compasiune și se îngrijește de sine. Ești cel mai apropiat prieten al tău. Comportamentul autodistructiv nu se mai acceptă.

Nu mai permiți altor persoane să te supere sau să-ți supere liniștea sufletească. Te-ai împăcat cu tine însuți, te-ai iertat pentru greșeli. Și acum știi exact unde sunt granițele tale și ce vrei de la viață în general. Tot ceea ce nu corespunde cu acest lucru este deja inacceptabil pentru tine.

Ai stăpânit arta răbdării

Ai învățat să lași totul așa cum este. Nu mai forțezi evenimentele. Nu te forțezi pe tine sau alte persoane. Nu trebuie să încerci să controlezi totul în jurul tău, permiți ca evenimentele să se dezvolte în mod natural, în ritmul propriu.

Universul îți va trimite persoana potrivită atunci când poți avea încredere în ritmul său. Vei simți un echilibru calm și interior, ai crescut ca persoană și nu mai simți nici disperare, nici nevoie.

Universul are propria lui magie și tot ce este mai bun în viața noastră se întâmplă atunci când avem încredere în el. Cu siguranță are ceva frumos pentru tine!

sursa: https://estiminunata.ro/

Trebuie să accepți că există oameni care pot rămâne în inima ta, dar nu și în viața ta

Inima este un loc vast, unde amintirile și emoțiile se împletesc într-un dans complex. Există oameni care ne intră în inimă și lasă o amprentă adâncă, dar care, din diverse motive, nu pot rămâne prezenți în viața noastră. Această realitate subtilă și paradoxală ne poartă către o înțelegere profundă a trecutului, prezentului și a modului în care relațiile umane ne modelează sufletele.

Întâlnirile cu oameni sunt stelele căzătoare în noaptea senină a destinului nostru. Uneori, acești oameni ne pot încărca viața cu lumină și căldură, transformând-o într-o poveste strălucitoare. Dar, asemenea stelelor căzătoare, acești oameni pot arde strălucitor doar pentru o clipă, pentru a dispărea apoi în taina cosmosului. În ciuda acestui fapt, amintirea lor rămâne puternică și veșnică, ca un far ce ne călăuzește pe marea incertitudinilor.

Este important să învățăm să acceptăm că uneori oamenii cu care ne-am împărtășit sufletul nu pot continua călătoria alături de noi. Poate că distanța geografică, schimbările de situații sau alegerile de viață ne separă drumurile. Această despărțire nu trebuie să fie neapărat una dureroasă; dimpotrivă, poate deveni o oportunitate pentru creștere și înțelegere. Într-un fel, acei oameni care au rămas în inima noastră, dar nu în viața noastră, devin lecții prețioase. Ei ne învață să prețuim clipele fugitive și să găsim frumusețea în tot e este trecător.

A fi capabil să-i păstrăm în inimă pe cei care nu pot rămâne alături de noi în viață necesită o abilitate subtilă de a elibera și a lăsa să plece. Iubirea și conexiunea pe care le-am împărtășit cu acei oameni sunt o parte inseparabilă din noi, dar trebuie să învățăm să ne desprindem de nevoia de a-i avea fizic în preajmă. Această eliberare nu înseamnă că îi uităm sau că sentimentele noastre se estompează; dimpotrivă, devin ca o melodie silențioasă care răsună în adâncul ființei noastre.

De asemenea, acceptarea că există oameni care pot rămâne în inima noastră, dar nu și în viața noastră, ne învață o lecție de umilință și de grație. Ne arată că legăturile sufletului nu sunt întotdeauna strânse de timp și spațiu, ci transcend aceste constrângeri. Astfel, putem privi spre trecut cu recunoștință și spre viitor cu încredere, știind că fiecare persoană care a trecut prin viața noastră a adus o valoare unică și a lăsat amprenta ei într-un mod subtil și durabil.

sursa: https://confesiunileuneifeterele.ro/

Motto: "Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"

Sfaturile pe care vreau sa le impartasesc cu voi astazi mi s-au parut extraordinare. Autorii lor sunt de parere ca nimeni nu se poate intoarce in timp si sa o ia de la inceput, dar oricine poate incepe (chiar de astazi) sa creeze un alt final. Totusi, pentru a putea demara acest proces de transformare, trebuie sa nu mai facem lucrurile care ne trag inapoi.

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.

Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".

Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.

Sursa http://www.avocatnet.ro

M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...

Am încetat să mai insist unde nu căutam.

Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.

Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.

Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.

Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.

Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine

Și apoi... magie...

Magie...

M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.

M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă

Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am întors din nou.

Şi apoi... Magie...

Am cheile de la ușile pe care vreau să le descui

Aici... Înăuntru.

Afară sunt doar încuietorile.

Dar eu decid unde și depinde de mine cum;

Eu decid unde...

Aleg cum...

Aleg cu cine...

Eu decid ce vreau...

Eu decid ce merit...

Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă am trăit...... "

* Andrea A Somera *

EXISTĂ UN MOTIV PENTRU CARE UNIVERSUL ADUCE ÎN VIAȚA TA ANUMITE PERSOANE ȘI APOI LE PERMITE SĂ PLECE

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni.

Oamenii spun întotdeauna că nu poți explica de ce ai anumite sentimente pentru cei din jurul tău. De ce ajungi să te simți atașată de o persoană care tocmai a intrat în viața ta și despre care nu știi nimic.

Eu cred că aici intervine puterea Universului.

Universul ne apropie de anumite persoane pentru că știu că acestea sunt persoanele potrivite de care avem nevoie în viața noastră chiar în acest moment. Ele sunt cele care ne vor învăța cele mai importante lecții despre viață sau despre noi înșine. Ele ne vor deschide ochii și ne vor face să vedem adevărul suprem. Ele ne vor lua de mână în întuneric și ne vor îndruma pe drumul către lumină.

Există un motiv pentru care Universul îți scoate în cale o anumită persoană. Și să îți mai spun ceva... dacă privești în trecut, îți vei da seama că nu există o singură persoană, ci mai multe. Persoane străine care au intrat imediat în sufletul tău. Te-ai atașat de ele. Ai avut sentimente pentru ele. Iar ironia este că majoritatea acestor persoane sunt temporare în viața ta deoarece datoria lor este să îți arate o cale diferită și să te ajute să te eliberezi de poveri, de durere, de tristețe, de amărăciune.

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni. El îți luminează drumul apropiindu-te de acești oameni, care au rolul de a aduce scoate la iveală ce este mai bun în tine. El te ajută să îți găsești puterea de a merge mai departe.

Problema este că de cele mai multe ori tu încerci să te legi de acești oameni pentru a îi ține definitiv în viața ta. Însă acesta nu este rolul lor. Nu sunt meniți să rămână în viața ta pentru totdeauna. Universul i-a trimis doar pentru o perioadă scurtă de timp. Universul i-a adus în viața ta pentru ca ei să îți fie ghizi într-un anumit moment.

Și nu trebuie să suferi, să fii tristă, să te simți rănită sau chiar dezamăgită în momentul în care acești oameni pleacă. Pentru că rolul lor a fost împlinit. Te-au ajutat mai mult decât crezi tu.

Nu înțelegi de ce Universul distruge o relație atât de frumoasă, însă dacă privești cu mare atenție lucrurile, îți vei da seama că timpul acestor oameni a trecut, că frumusețea relației voastre va dispărea, că iubirea dintre voi va muri, că povestea lor nu te va putea inspira și mai mult și legătura dintre voi se poate transforma într-o povară pe care nu ești menită să o porți. Și totul va începe să aibă sens.

Esența eliberării este credința. Credința că această poveste trebuie lăsată așa cum este. Universul a scris-o pentru tine. Nu încerca să o rescrii pentru că vei preface în ruină toată frumusețea ei. Poate că schimbarea nu va aduce un final fericit. Poate că acești oameni sunt chiar îngeri care vin pentru a te învăța să o lecție sau pentru a te vindeca sau pentru a te ajuta să fii o persoană mai bună. Iar după ce și-au împlinit scopul, vor pleca pentru a intra în viața unei alte persoane care are nevoie de ajutor.

Acum învață să dai drumul la mâna acestor oameni, să îi lași să își întindă aripile și să zboare către noi orizonturi.

Pentru că în ziua în care vei întâlni persoana care va rămâne în viața ta o veșnicie, sufletul tău o va recunoaște imediat. Și în sfârșit vei înțelege diferența dintre cineva care îți atinge mâna și cineva care îți atinge sufletul.

sursa; https://www.kudika.ro/

Încă îmi amintesc vremea când cerșeam iubire/Can still remember the time when I begged for love.

Mi-am pierdut culorile M-am mulțumit cu "poate", cu "să văd dacă pot" și cu "sunt obosit". Am îndurat durerea fiecărui nu, și cu timpul am început să cred că poate, doar poate, asta merit! Că ar trebui să fiu recunoscător pentru rarul "da" și să stau într-un colț așteptând.

A durat ceva timp, dar când în sfârșit mi-am dat seama că mă transform încet în acest suflet rănit de care m-am temut mereu, am încercat tot posibilul să mă ridic și să plec. Pas cu pas, mi-am târât picioarele, și atunci am învățat că unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut în viață este să te îndepărtezi de lucrurile pe care ți le-ai dorit mereu. Dar am făcut-o.

Am făcut-o pentru că în fiecare zi părea că plouă și voiam să văd din nou soarele. Am făcut-o pentru zilele în care râdeam atât de tare încât mă durea stomacul. Am făcut-o pentru că am vrut să cred că în ciuda persoanei răvășite care sunt, în ciuda tuturor cicatricilor și găurilor din piept, merit încă o șansă la fericire.

Știu că a durat ceva, dar sunt foarte mândru.

Eu am făcut-o!

—Jun Mark Patilan

Opera de artă: Naya Ismael

I lost my colors. I settled for the "maybe", the "I'll see if I can" and the "I'm tired". I endured the pain of every no, and over time I started to believe that maybe, just maybe, that's what I deserve. That I should just be grateful for the rare "yes" and just sit in the corner waiting.

It took some time, but when I finally realized that I'm slowly turning into this broken soul I always feared to be, I tried my best to get up and walk away. Step by step, I dragged my feet, and that's when I learned that one of the most difficult things to do in life is to walk away from things that you've always wanted. But I did it.

I did it because every day seemed like it's raining and I wanted to see the sun again. I did it for the days when I would laugh so hard my stomach would hurt. I did it because I wanted to believe that despite the messed up person that I am, despite all the scars and the holes in my chest, I deserve another shot at happiness.

I know it took a while, but I couldn't be prouder.

I did it.

—Jun Mark Patilan

Artwork: Naya Ismael

Vine un moment când înțelegi totul, dar nu mai suferi!

Vine un moment când nu te mai agăți de oameni și nici nu mai plângi, pentru că ei au ales să plece cin viața ta, pentru că au găsit liniștea și pacea, în alte brațe.

Vine un moment când înțelegi că nu trebuie să oferi ajutor acolo unde nu ți se cere. Nu te mai superi pe oamenii care te jignesc sau te judecă după aparențe.

Vine un moment când îți faci o cafea, asculți muzica ta preferată și nu mai trăiești cu trecutul. Te bucuri de tine și de prezentul pe care îl trăiești.

Vine un moment când nu mai reproșezi, nu mai dorești răzbunare pe oamenii care te-au dezamăgit. Înțelegi că nimic nu e întâmplător, că toate au un rost, iar fiecare om și fiecare întâmplare pe care ai trăit-o te-a maturizat, te-a călit, te-a învățat anumite lecții.

Vine un moment când înțelegi totul, dar nu mai suferi.

Îți înțelegi dilemele și îndoielile. Înțelegi că nimic nu e pentru totdeauna. Înțelegi că iubirea nu are nevoie de lanțuri, iar fiecare dintre noi decide dacă își vor transforma dragostea în lanțuri față de oamenii pe care îi iubește.

Nu mai suferi când ți se zice „Adio” și nu mai bați la ușa care mereu este închisă pentru tine. Pur și simplu ai crescut pe plan emoțional și intelectual. Te iubești și te apreciezi. Pur și simplu știi că fiecare om care alege să te lase, aduce altul în locul lui, care îți va oferi ceea ce nu putut trecutul.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin!

Abuzului narcisic

Am găsit răspunsurile. Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu cred că meriți lacrimile mele. Lacrimile sunt perle prețioase. Ar trebui vărsate pentru oamenii care merită cele mai profunde emoții ale tale. Deci asta am pentru tine, nimic, absolut nimic! Știi, uneori, Dumnezeu ne trimite oameni doar pentru a verifica cât de sănătoși suntem. Și, uneori, eșuăm. Nu reușim să vedem o persoană dincolo de această mască. Mergem după cuvinte. Și apoi Dumnezeu râde de noi. "Oh nu, uită-te la idioata asta. ” Și accept că am fost o idioată să te plac odată.

Știi, regretul nu este că ne-am despărțit. Serios, nu am simțit niciodată nevoia să mă întorc la tine. Singurul regret pe care îl am este că nu ai meritat atât de mult de la mine. Mi-am deschis inima pentru tine. Ți-am spus secretele mele, cele mai dulci dorințe care sunt prea aproape de inima mea. Am ajuns să-ți spun prea multe lucruri despre adevăratul eu, cel vulnerabil. Vorbesc cu un milion de oameni dar nu le spun asa ceva. Dar cu tine, am simțit că pot. Ştii de ce? Pentru că am avut încredere în tine. M-am simțit în siguranță cu tine. Și acum, când mă uit în urmă, mă simt înșelată. Mă simt ca și cum cineva m-a drogat și mi-a scos acele emoții. Doar asta vreau înapoi de la tine, lucrurile pe care le-am împărtășit.

Și nu există nici o mânie. Mă simt calmă. Mă simt fericită. Mă simt ușurată că ți-ai dezvăluit adevăratul sine. Nu am nici un gol, ca la despărțirile obișnuite. Nici măcar amărăciune nu am.

Mi-e milă de tine! Nu ai suflet! Nu ai inimă! Tot ce ai sunt vorbe goale pe care le folosești pentru a păcăli oamenii. Dar pentru cât timp poți? Într-o zi, totul se va întoarce la tine, karma, minciunile, păcatele. Și îmi pare rău pentru tine!

Uite, am fost multe lucruri în viața mea: rea, nepoliticoasă, greșită. Dar nu am păcălit pe nimeni intenționat. Și am acea mândrie despre mine. Nu am fost niciodată falsă. Nu am fost niciodată un om mincinos și manipulator. Întotdeauna m-aș putea uita în oglindă și să mă simt mândră de sufletul pe care l-am avut. Dar tu poți? Poți vreodată să înfrunți oglinda și să zâmbești cu mândrie? Întreabă-te. Tu poţi? 

Nu m-ai meritat niciodată, nici măcar o parte din mine, nici măcar un salut. Meriți pe cineva exact ca tine! Și cât de tragic va fi asta?

Adio!

Motivul pentru care continui să iubești o persoană care îți face viața grea…

Se numește tulburare de personalitate narcisică, tocmai am ieșit dintr-o astfel de relație... cu răni sufletești destul de serioase!

De câte ori nu am auzit pe cineva apropiat povestindu-ne cu durere în suflet despre necazurile din relația sa? Să ne prezinte un partener(ă) care, pe de o parte, sună în fiecare zi, iar pe de altă parte, dispare timp de o săptămână?

Unul este alături de celălalt și îi acoperă toate nevoile, dar, în același timp, este complet indiferent(ă) la ceea ce i se întâmplă. Rece și fierbinte în același timp, aproape și departe, în interiorul și în afara relației.

Rezultatul îl vedem în fața noastră în fiecare zi.

O persoană tristă de opt ori din zece. O persoană care suferă în permanență, care rămâne descoperită, despre care toți cei din jur cred că și-a pierdut mințile și orice urmă de demnitate dar care, din păcate, încă mai rămâne în relație!

Și viața continuă și lucrurile se schimbă, dar doar pentru o vreme. Pentru o zi sau două, vedem această persoană că se descurcă mai bine și apoi ajunge în același punct de cotitură. Și întrebarea este aceasta: de ce nu mergi mai departe și preferi să rămâi în aceeași relație după atâta suferință?

Răspunsurile sunt aproape întotdeauna aceleași.

„Pentru că îl/o iubesc”, „pentru că în adâncul sufletului meu cred că mă iubește la fel de mult ca mine”, „pentru că sunt sigur(ă) că mă iubește dar nu știe să arate”, etc. Dar cum poți iubi o persoană care îți face viața dificilă? Ce nu poate concepe biata ta minte?

Nu poți să accepți că o persoană nu va mai fi cu tine, când, de fapt, acea persoană nu este astăzi aici! Preferi să crezi că îți va da stelele de pe cer poimâine, dar nu îți dă o simplă îmbrățișare chiar acum!

Nu poți spera la un basm care este la kilometri distanță de realitate!

Recunoaste. Unul este motivul care nu te lasă să spui “nu” unei relații care te chinuie și “da” unei vieți pe care o meriți, este stima ta de sine scăzută. Cea care te ține captiv(ă) într-o relație care practic te ucide încet. Te deprimă și te slăbește, zi de zi.

Ți-e teamă de respingere și abandon dar le experimentezi în fiecare zi. Te temi de necunoscut, de ziua de mâine, în timp ce, fiind în relație, experimentezi aceeași anxietate sau chiar mai mare, neștiind dacă a doua zi dimineață va mai fi alături de tine, dacă vei primi un telefon de la el/ea sau dacă va pleca pentru două zile, fără să vorbească cu tine.

Țipi în mod constant și te plângi de comportamentul lui/ei rău, dar nu faci nimic pentru a-l schimba. Chiar crezi că nu meriți mai bine? Răspunsul tău este “nu”? Pentru că dacă ai crede că ceea ce meriți este departe de ceea ce ai, deja ai fi căutat binele. L-ai fi găsit deja și l-ai fi revendicat.

Dar tu tot rămâi acolo. Poate pentru că maltratarea și comportamentul rău pe care îl primești a devenit acum un obicei. A devenit o rutină pe care nu vrei să o deranjezi, pe care ți-e frică să o schimbi, tocmai pentru că te temi de necunoscut.

Nici nu ți-ai dat seama că de ceea ce îți este frică, deja trăiești! Pur și simplu refuzi să-l vezi.

Deci, ai tot dreptul să alegi să rămâi. Ai tot dreptul să te rănești și să te umilești. Dar încetează să plângi și să te mai plângi. Nu te mai plânge că nu ești bun(ă) în această relație și, în sfârșit, încetează să-i amețești pe cei din jur.

Ești o persoană liberă, ai alegerile tale și una dintre ele este relația ta. Deci, susține-ți alegerile făcute, deoarece sunt ale tale. Până la urmă, tu ești cel/cea care te subestimezi, jucând rolul victimei. Doar că acest rol, nu ți se potrivește și îl iei des în viața ta.

Totuși, dacă ceva din ceea ce ai citit te-a atins chiar și puțin, dacă chiar crezi că meriți ceva mai bun, să știi că niciodată nu este prea târziu. Tot ce trebuie să faci este să te ridici și să acționezi! Ia-ți viața în mâini și ia-o de la capăt. Repornește. Începe să ai grijă de tine.

Sunt aproape sigur că oamenii care rămân blocați în astfel de relații nu își iau timp pentru ei înșiși.

Nu îi acordă prea multă atenție propriei persoane, tocmai pentru că acordă toată atenția sa pentru a-i oferi bucurie celuilalt, astfel încât să-i demonstreze constant că merită să rămână alături de el/ea. Așa că, acordă-ți toată atenția, așa cum i-ai acordat-o de atâta timp persoanei care nu a apreciat-o. Și imediat vei vedea că totul se schimbă.

Vei vedea zâmbetul formându-se din nou pe chipul tău și cheful de viață revenind la tine. Dacă nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face.

Sinele tău te va răsplăti imediat.

Încrederea ta va crește. Te vei simți puternic(ă) și, poate, pentru prima dată, fericit(ă). Pentru că doar vei avea grijă de tine. Meriți să fii îngrijit(ă) de tine mai mult decât oricine altcineva.

Oferă-i dragoste acelui copil mic din tine, care are atâta nevoie de ea. Și atunci vei vedea că se întâmplă ceva magic. Îi vei vedea îmbrățișarea devenind uriașă. Atât de mult, încât te vei putea cocoța în ea.

Atunci, cu siguranță, nu va mai fi nevoie să plătești pentru îmbrățișări, sau să cerșești dragoste și mângâieri. Ți-ai oferit ceea ce trebuia să fie umplut și, ca persoană matură și plină, vei atrage un/o partener(ă) similar(ă) în viața ta.

Pe cineva căreia nu-i vei cere să-ți umple golurile, nici el/ea nu îți va cere să i le umpli pe ale lui/ei, ci veți fi oameni plini și compleți, vă veți oferi unii altora bucăți frumoase din voi.

Asta merită fiecare dintre noi și asta trebuie să avem în viața noastră. Și eu, și tu și noi toți.

Cineva este gata să ți le ofere. Rămâi cu ochii deschiși să-i întâlnești pe ai celuilalt. 

Un înțelept a scris undeva că relațiile trebuie să curgă fără efort de ambele părți. Dacă trebuie să le împingem iar și iar, să ne blocăm, să le împingem din nou și să le dăm din cale, mai bine să le așezăm la înălțimea unei stânci, unde doar acolo este sigur că se vor rostogoli confortabil.

Probabil, pentru că acolo le este locul. Pe stâncă! Împreună cu orice altceva inutil din viața noastră.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Cum să nu mai iubești omul căruia nu-i pasă și nu va fi vreodată al tău!

Refuzi să crezi că este adevărat, respingi gândul că sentimentele acestui om nu au fost niciodată sincere, iar intențiile lui nu au fost niciodată serioase. Refuzi să te detașezi de iluzie, preferi să uiți de tine, doar să păstrezi vie povestea voastră.

Vrei din tot sufletul să-l convingi că are rost, dar nu înțelegi că el pur și simplu te folosește. Știe cât de puternică este iubirea ta, știe că ai sacrifica tot ce ai mai scump de dragul lui, știe că se poate juca cu emoțiile tale fără consecințe.

În sinea ta simți că nu este deloc normală această formulă a iubirii, nu este sănătos să trăiești o emoție neîmpărtășită, transformată ușor în obsesie. Lasă iubirea să revină în inima ta, oprește această suferință continuă.

Îți este greu să faci față realității, este insuportabil acest adevăr, dar conștientizează-l: el nu te iubește și nu te-a iubit vreodată, el nu poate fi omul tău drag, sufletul tău pereche, din moment ce a ales alt drum, a ales să fie indiferent.

Nu trăi iluzia, înțelege că trăiești o iluzie, faptul că relația este o imaginație personală, pentru el totul este doar o aventură temporară, una dintre istoriile care se sfârșesc rapid și fără complicații.

Nu renunța la tine, la acea femeie sinceră și optimistă, la sufletul tău bun. Nu renunța la bucuria de a iubi și a fi iubită. Nu a fost să fie cu acest om, dar viața nu se oprește aici. Viața îți va oferi atât de multe motive să fii recunoscătoare.

Recunoaște că nu îi pasă

Speranța te forțează să mai aștepți puțin, să-i mai lași timp, să faci mai multe lucruri care să-l convingă că are rost. Speranța te obligă să anulezi un deznodământ trist. Dar în acest fel nu lași loc pentru iubirea de sine, pentru demnitate și respect.

Nu lași loc sufletului tău să se curețe de tot ce este nepotrivit și toxic, de toate acele emoții care nu îți aparțin, de neputință și disperare. Ai nevoie de acest proces, trebuie să îți asumi detașarea, pentru a te întoarce cu fața spre inima ta.

Nu ești singură, niciodată nu vei fi singură. Descoperă în interiorul tău lumină, descoperă acele resurse care te provoacă să te cunoști cu adevărat, să știi cine ești și ce vrei de la viață, de la o relație, de la partener.

Vei ajunge să înțelegi în timp că nu vrei să fii folosită, nu vrei să se joace cu tine, nu vrei să fii părăsită în cele mai importante momente. Nu vrei să iubești și să primești în schimb numai indiferență și reproșuri.

Lasă sufletul să fie liber, rupe acele lanțuri emoționale, acele stări depresive care îți inundă mintea. Rupe orice conexiune cu trecutul, cu povestea lui, cu tot ce îți amintește de tine, dependentă și nefericită.

Da, nu se va întâmpla acest lucru peste noapte, poate nici nu va fi atât de ușor. Dar numai așa te poți elibera de durere, de omul care este pentru tine un străin. Numai așa poți renunța la suferință, la speranțe goale, la iluzie.

Iubirea este în inima ta. Vei găsi acel om care îți va îmbrățișa inima și va avea grijă de ea, cu încredere și recunoștință, pentru toată viața.

© De Vorbă cu Tine