Ne este dor să iubim și să ne simțim iubiți...

De Dragobete să iubiți și să fiți iubiți, românește!

Există momente în viață când uităm cum se simte o mângâiere, cum se spune un „Te iubesc”, cum se alină un suflet...Ne este dor să putem iubi din nou și ne mai simțim o dată iubiți.

Din iubire ne naștem, cu iubire ne hrănim, tot datorită ei creștem. O căutăm toată viața și tânjim după protecția care vin la pachet cu o îmbrățișare în miez de noapte, săruturi pătimașe, planuri în doi, acțiuni concrete, toate în timp ce mâinile sunt împreunate, iar ochii privesc către aceeași direcție.

O pierdem, ori îi uităm drumul, ori o dăm la o parte, ori fugim după strălucire, ori suntem prea orbi și o lăsăm să plece...Apoi tânjim iar după ea. Și reîncepem să o căutăm în oameni nepotriviți, nepregătiți, incapabili să țină în mână, cu grijă și delicatețe, o inimă care ar bate pentru doi.

Există momente în viață când uităm cum se simte o mângâiere, cum se spune un „Te iubesc”, cum se alină un suflet...Ne este dor să putem iubi din nou și ne mai simțim o dată iubiți.

Alergăm toată viața după iubire, prin diferite forme, și sperăm să ne odihnim sufletul lângă un alt suflet. Uneori este așa, alteori, călătoria poate va mai dura...Și va dura, pentru că iubirea este infinită!

sursa: https://www.garbo.ro/

Să iubiți și să fiți iubiți în fiecare zi a vieții voastre, nu doar de 14 februarie!

Nu cred în iubirea care este sărbătorită o dată în an, așa cum nu cred nici în iubirea demonstrată insistent în public. Nu cred în declarațiile făcute pe rețelele de socializare, în cadourile și florile oferite doar în zile de sărbătoare așa cum nu cred nici în cele oferite în semn de scuze după ce ai rănit omul pe care susții că îl iubești.

Eu cred în gesturile aparent neînsemnate, dar care înseamnă enorm. Cred în cina pe care o gătești atunci când vezi că celălalt este obosit, cred în tăcere atunci când celălalt este nervos, cred în sărutul de ,,bună dimineața", și ,,noapte bună", cred în mesajele de ,,mi-e dor de tine!" atunci când ai o zi aglomerată, cred în ,,va fi bine! Eu sunt cu tine!" atunci când celălalt se simte trist, descurajat, neputincios. Cred în gătitul în doi, în flori oferite în zile obișnuite, în seri în care privești filme siropoase doar pentru că ei îi plac și seri în care privești meciuri de fotbal pentru că el le adoră. Cred în sinceritate, în fidelitate și libertate. Libertatea de a spune ce simți, ce gândești, ce crezi, fiindcă știi că nu vei fi judecat sau ridiculizat, de a discuta ce te frământă, deranjează, supără. Cred în dialog. Cred în timp petrecut împreună, precum și timp petrecut separat, timp acordat hobby-urilor. Cred în îmbrățișări spontane și emoții sincere, în compasiune, respect, ajutor și evoluție. Cred în prezență, în atenție, timp acordat, energie și muncă. Fiindcă este o muncă să menții o relație. Uneori trebuie să lași de la tine, să ajungeți la un consens, e absolut normal, atâta timp cât aveți o relație echilibrată, fericită, sănătoasă. Să iubești nu înseamnă doar zile roz, flori, bomboane, ci și zile cu nuanțe de gri, dar ce contează? Atâta timp cât ești ținut de mână și suflet, nu contează nuanțele zilelor.

Să iubiți și să fiți iubiți în fiecare zi a vieții voastre, nu doar de 14 februarie.

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent!

Este toxic să tot găsești argumente pentru absența unei persoane, mai ales atunci când știi că, de fapt, această persoană are tot timpul din lume să fie alături de tine. Este toxic să te prefaci că totul este bine, atunci când lucrurile stau diferit.

Este nesănătos să cedezi de fiecare dată, doar pentru a păstra un om alături. „Așa este el” îți spui. „Așa a fost educat, așa este felul său de a fi, așa își manifestă el sentimentele”. Firește, nu are cum să fie adevărat.

Lucrurile stau mult mai simplu: omul care vrea să fie alături de tine, va găsi o modalitate să te vadă aproape. Omul pentru care contează această relație, va găsi resurse să mențină relația și să construiască.

Omul care te place sincer, va avea toate motivele să lupte pentru tine și pentru povestea voastră. Restul este doar iluzia unei iubiri, iluzia unei vieți în doi, iluzia unor așteptări și a unor dorințe care nu se mai realizează.

Vei înțelege că un bărbat vrea cu adevărat să fie cu tine prin felul său de a fi. Prin atitudinea sa. Prin manifestările sale zilnice. Prin efortul constant de a îmbunătăți relația voastră. Prin comportament.

Vei înțelege că un bărbat are sentimente sincere prin gesturile sale. Prin felul în care lasă totul și vine alături de tine, pentru că te simți rău. Când se deconectează de la alte activități și te ascultă sincer, pentru că îi pasă.

Atitudinea face diferența

El te sună, îți scrie, îți aduce desertul care îți place, îți oferă florile preferate, Îți răspunde sincer la întrebări, este conectat emoțional, este atașat de lumea ta, se interesează de tine și de trecutul tău.

El face tot posibilul să se aproprie emoțional de tine. Nu pentru a obține anumite avantaje, nu pentru că are un interes ascuns, dar pentru că așa simte el, acesta este felul în care îți poate transmite o mică parte din emoția lui.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, este cu tine. Argumente precum că nu are timp, că este presat de serviciu, că tot intervine ceva sunt doar pretexte copilărești, care demonstrează atitudinea lui neserioasă.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, îți demonstrează sincerele lui intenții. Nu ocazional și nu după cum are chef, dar în mod constant. Pentru că a fi într-o relație serioasă nu este un moft, o plăcere de moment.

E vorba despre atitudinea sinceră și corectă venită din partea lui. E vorba despre maturitatea sau emoțională, conectată cu lumea și cu așteptările tale. E vorba despre felul în care a fost educat.

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Ai înțeles bine: te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Și lista poate continua. Apropro, atitudinea indiferentă, egoismele și pretextele nu fac parte din această listă.

© De Vorbă cu Tine

LASĂ OAMENII CARE NU SUNT PREGĂTIȚI!

Nu este o atitudine de mândrie sau mândrie, ci de congruență. Vei continua să iubești dar cu o altă perspectivă, un alt nivel de înțelegere, înțelegere și conștiință.

Este cel mai greu lucru pe care va trebui sa il faci in viata ta, si va fi si cel mai important: inceteaza sa te mai atasezi de cei care nu sunt pregatiti sa te iubeasca.

Încetează să mai porți conversații dificile cu oameni care nu vor să se schimbe.

Încetează să mai apari pentru oamenii care sunt indiferenți la prezența ta.

Încetează să-ți mai oferi dragostea și energia oamenilor care nu sunt pregătiți să te iubească înapoi.

Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga intențiile bune ale tuturor, dar este și unitatea care îți va fura timpul, energia și sănătatea mintală.

Când începi să apari în viața ta complet și complet, cu bucurie, interes și angajament, nu toată lumea va fi pregătită să te găsească acolo.

Asta nu înseamnă că trebuie să te schimbi.

Înseamnă că trebuie să te distanțezi de oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească.

Dacă ești exclus, insultat, presupus uitat sau ușor de ignorat de oamenii cu care îți petreci cel mai mult timp, nu îți faci o favoare continuând să oferi energia și viața ta.

Adevărul este că nu ești pentru toată lumea, iar toată lumea nu este pentru tine.

De aceea este atât de special când găsești oameni cu care ai o prietenie autentică, dragoste sau relație.

Vei ști cât de precis este acest lucru pentru că ai trecut prin ceea ce nu este.

Dar cu cât încerci mai mult să forțezi pe cineva să te iubească atunci când nu poate, cu atât te vei lipsi mai mult de această conexiune.

Există miliarde de oameni pe această planetă, iar mulți dintre ei te vor întâlni la nivelul lor, cu vibrația locului în care se află, conectați-vă cu încotro merg.

Cel mai prețios și important lucru pe care îl ai în viața ta este energia ta.

Nu timpul tău este limitat, ci energia ta.

Ceea ce dai în fiecare zi este ceea ce va crea din ce în ce mai mult în viața ta.

Ceea ce îți dai timpul îți va defini existența.

Când vei realiza asta, vei începe să înțelegi de ce erai atât de nerăbdător.

Vei începe să realizezi că cel mai important lucru pe care îl poți face pentru viața ta, pentru tine și pentru toți cei pe care îi întâlnești, este să îți protejezi energia.

Fă-ți viața un refugiu sigur unde doar cei cărora le pasă, ascultă și conectează le este permis.

Este treaba ta să realizezi că tu ești maestrul.

Și că accepți iubirea pe care crezi că o meriți.

Crede că meriți o prietenie adevărată, angajament adevărat și iubire deplină cu oameni care au energie pozitivă!

Deci, așteptați doar un moment...

... și urmărește cât de repede începe totul să se schimbe.”

de Daniel Găucan

8 MOTIVE PENTRU CARE MAJORITATEA BĂRBAȚILOR NU POT FACE FAȚĂ UNEI FEMEI PUTERNICE

Femeia puternică nu are timp de jocuri. Așadar, dacă îți dorești să ai parte de cea mai frumoasă iubire din viața ta, îndrăznește să te îndrăgostești de o femeie puternică.

O femeie puternică a trecut prin multe. Luptele și durerea ei au transformat-o într-o persoană incredibilă, de fier. A depășit orice obstacol cu încredere și a învățat arta iertării. A devenit cea mai bună versiune a ei și este mai puternică ca niciodată.

Iată de ce bărbaților le este dificil să fie în preajma unei femei puternice:

1. O femeie puternică nu are nevoie ca un bărbat să o cucerească

În cazul în care întâlnește un bărbat și îi place de el, ea nu va avea nicio problema în a face primul pas pentru că are suficiență încredere în ea. Nu va aștepta ca bărbatul să fie cel care va încerca să o cucerească.

2. O femeie puternică știe ce își dorește

Are nevoie de un bărbat la fel de puternic, un bărbat cu visuri, cu un plan bine pus la punct cu privire la viitorul lui. O femeie puternică independentă caută integritate, onestitate, inteligență și independență într-o relație. Și nu se va mulțumi niciodată cu mai puțin.

3. Pentru ea independența este importantă

Nu are nevoie de un bărbat care să o verifice la orice pas. Își dorește să fie în continuare independentă, să poată să facă ce își dorește cu viața ei. Deciziile comune vor fi întotdeauna luate în doi, însă asta nu înseamnă că ea nu mai are viața privată. Ci din contră, are nevoie de spațiul propriu mai mult ca oricând.

4. O femeie puternică are nevoie ca un bărbat să fie suficient de bărbat pentru a își arăta vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea este o calitate pe care puțini bărbați o afișează și asta deoarece cred că atunci când ești vulnerabil, ești slab. Însă nu este vorba despre așa ceva. O femeie puternică își dorește ca bărbatul de lângă ea să lase din când în când toate măștile jos și să fie vulnerabil, emotiv, să spună ce are pe suflet.

5. O femeie puternică trăiește intens viața

Ea își dorește un bărbat care are încredere deplină în el și să fie dispus să trăiască intens alături de ea. Fiecare zi este o nouă provocare, o nouă surpriză oferită de la viață și trebuie să profite de ea așa cum știe cel mai bine: să o trăiască cu adevărat.

6. O femeie puternică are nevoie de un bărbat sincer

Pentru ea sinceritatea este extrem de importantă. Nu accepta minciunile deoarece o relație adevărată nu se construiește în minciună.

7. O femeie puternică iubește necondiționat

În momentul în care inima ei simte că merită să investească în această relație, va face tot ce îi stă în putință pentru a demonstra iubire. Unii bărbați nu pot face față unor sentimente atât de profunde pentru că nu cred că merită atât de multă dragoste.

8. O femeie puternică îți va arăta cine ești cu adevărat

Ea îți va arăta defectele și te va convinge să le accepți. Unii bărbați preferă să păstreze aceste "probleme" în interior și să nu vorbească niciodată despre ele (mai ales să le afișeze).

Femeia puternică nu are timp de jocuri. Așadar, dacă îți dorești să ai parte de cea mai frumoasă iubire din viața ta, îndrăznește să te îndrăgostești de o femeie puternică.

sursa: https://www.kudika.ro/

Ce vrem noi, femeile?

Vă place Isabel Allende? Eu o ador. Este minunată, în toate scrierile sale.

"Decenii la rând m-am gândit la mama ca la o victimă, dar am învățat că definiția victimei se referă la cineva care e lipsit de control și putere asupra propriilor circumstanțe, și nu cred că era cazul ei."

(Isabel Allende: Ce vrem noi, femeile? - ed. Humanitas)

Disperată, vulnerabilă și incorsetată - este imaginea pe care, din exterior, o putem avea despre foarte multe femei pe care le cunoaștem: prietene, colege de serviciu, vecine. Știm că se află în relații abuzive, oricat s-ar feri și oricât și-ar scuza și apăra abuzatorii care, în ochii lumii, în afara locuinței lor, sunt oameni liniștiți, civilizați, politicoși (vezi crimele din ultimele zile, din țară - asta spun vecinii despre cei care și-au ucis soțiile: "erau oameni liniștiți").

Însă realitatea este că aceste femei pe care le cunoaștem nu știu cum să își exercite controlul asupra propriei vieți.

Și, tot realitatea, confirmă că în loc să învețe să își controleze propria viață și să își aducă singure la îndeplinire propriile nevoi, preferă sa își "educe" partenerii, să îi pună pe "calea cea bună", să facă un copil și încă unul - doar-doar asta îl va face pe partener să se schimbe.

Preferă sa controleze ce nu pot controla, în loc să învețe cum să controleze foarte riguros ceea ce pot controla: propria viata, propriile decizii, propriile trairi, propriile prioritati.

Este, în mare, jocul societății. O societate în care femeia - nu doar cea de la sat, ci și cea de la oraș, femeia cu posibilități financiare peste medie - nu își pune întrebări despre ea, ci încă acceptă ceea ce se imaginează despre ea de către partener și de către această patologizantă societate, în marea sa majoritate.

A nu ști să controlezi, ca femeie, ceea ce poți controla este doar o parte de (posibil) adevăr.

Cealaltă parte este legată de faptul că tot ce nu știi, poți învăța.

Între aceste două părți de adevăr, însă... există lipsa de interes pentru propria viață, comoditatea, resemnarea, trucurile, repetarea comportamentelor pe care femeile din preajmă le au (mame, prietene, surori). Invizibil, tiparul merge mai departe.

Tot în acest interval dintre cele două părți ale acestui adevăr există jocul de-a victima și agresorul - în aceeași femeie. Iar acest joc pervers jucat, din păcate, de multe femei, nu are cum să aducă echilibru, liniște, iubire. Acest tipar murdărește și mai mult terenul relațiilor de cuplu, indicând un grad foarte ridicat de imaturitate psihologică și relațională.

Pentru că a face pe victima nu înseamnă și a fi victimă.

Așa încât, e simplu - dacă vrei să nu ajungi în relații toxice, disfuncționale, abuzive, cu violență domestică, atunci singura opțiune pe care o ai este să înveți informații corecte despre relații, relaționare, comunicare, comportament, autonomie emoțională și economică, tulburări de personalitate, de comportament - și nu numai.

Viața are altă vibrație și are alt iz când trăiești în afara abuzului, când pe lista ta de opțiuni nu există abuzul psihologic, verbal, fizic, sexual, economic sau spiritual.

Pentru că da, abuzul e o opțiune - o poți avea sau o poți respinge. Este alegerea ta.

În societatea traumatizanta în care trăim, fiecare femeie și fiecare bărbat trebuie să își dorească să învețe acest lux de a refuza orice comportament abuziv, indiferent cât de banal ar fi - și nu doar în relațiile de cuplu, ci în toate relațiile: cu propriii părinți, cu propriii copii, cu prietenii, cu vecinii, cu colegii, cu șefii, cu clienții, cu persoane cunoscute online, etc.

Sigur, când societății îi curge abuzul prin sânge și orice refuz primit se lasă cu conflict, abuzul devine o normalitate. A fi victimă este normalitatea. A fi abuzator e o normalitatea. Cu foarte puține excepții, asta îți propun cei din jur - să îi lași cu placere să intre cu bocancii în viața ta. 

Adevărul gol-goluț.

Dacă taci, îți va fi bine - asta ni se induce, de când suntem mici. Eu te încurajez să îți faci auzit glasul, nu să taci și să reprimi. Viața nu este despre asta.

Nu este ușor să nu faci ce fac și alte femei pe care le cunoști sau pe care nu le cunoști - știu.

Dar dacă nu îți mai surâde să faci pe victima sau sa fii victima, cu adevarat, și te-ai hotărât să înveți cum să elimini abuzul din viața ta, cum să trăiești în afara abuzului, atunci alta varianta nu ai decât să faci următorii pași: învățare, integrare, învățare, integrare, învățare, integrare.

Și tot așa, până îți refaci paradigma de viață, îți însănătoșesti instinctele și gândirea, îți formezi instincte, reflexe și abilități sănătoase în locul celor de supraviețuire, îți manifești cu ușurință granițele în toate situațiile și în toate relațiile, și faci loc lucrurilor frumoase în viața ta.

Așa că nu mai bâjbâi în hățișul internetului și nu mai aștepta să pice de sus ceva - hai să înveți alături de mine despre toate aceste lucruri pe care familia, școala și societatea le consideră neimportante, neprioritare.

În loc să mergi cu turma, ocupă-te de tine așa cum tocmai familia, școala și societatea nu vor să te ocupi. Mai citește o dată: NU VOR. Dar nu ar trebui să fii tu cea care vrea?

de Mona Georgescu https://www.facebook.com/MonaGeorgescuPage

Dacă o femeie încetează să mai lupte pentru o relație, nu este pentru că a obosit, ci pentru că a înțeles că nu mai are pentru ce lupta…

Deși sunt considerate sensibile și fragile, de multe ori, în relațiile de iubire, femeile dau dovadă de mai multă tărie de caracter decât bărbații.

O femeie poate merge până în pânzele albe alături de omul pe care îl iubește și va lupta din greu pentru a menține vie dragostea într-o relație.

Dacă o femeie încetează să mai lupte pentru o relație, nu este pentru că a obosit, ci pentru că a înțeles că nu mai are pentru ce lupta.

Ea a înțeles că la baza certurilor și discuțiilor din cuplu se află mereu același motiv.

De multe ori, femeia, este înțeleasă greșit de către partenerul de cuplu atunci când îi reproșează acestuia că s-a schimbat.

Ea nu intenționează să-l determine să se schimbe, să îl transforme în ceea ce nu este, ci pur și simplu își dorește ca acesta să redevină ceea ce era cândva – bărbatul de care ea s-a îndrăgostit.

De cele mai multe ori, bărbații, fac tot ceea ce le stă în putință pentru a cuceri femeia dorită, însă nu același lucru îl putem spune și atunci când vine vorba despre a o păstra.

Ceea ce nu știu mulți bărbați, este faptul că o femeie are nevoie să fie cucerită tot timpul.

O femeie are nevoie să se simtă dorită, iubită, înțeleasă și apreciată. Și nu doar la începutul relației, ci tot timpul.

Dacă o femeie va renunța să mai lupte pentru relația ei, nu va mai există nicio relație.

O femeie va obosi ”să meargă pe sârmă” în încercarea de a menține echilibrul în cuplu și nu va mai găsi motiv care să justifice eforurile ei de a face să meargă ceva pentru care nu mai există interes decât din partea ei.

Va aduna în ea toate nemulțumirile, asemenea unui balon gata oricând să explodeze. Și va exploda. Însă nu așa cum te aștepți, cu certuri și reproșuri, ci în liniște. E explozie surdă dar nimicitoare.

Nimic nu o va mai putea aduce înapoi când va înțelege că motivele care au determinat-o să se îndragostească au fost doar minciuni. Iluzii și minciuni – atât a primit.

Cu recunoștință, pentru tot ceea ce a primit, va oferi din tot sufletul său muuultăăă indiferență, iar ca bonus – un spate întors.

În urma ei vor rămâne doar regrete și neputință. Scuzele și părerile de rău nu o vor aduce înapoi. Va ridica fruntea sus și cu spatele drept va păși către o nouă etapă a vieții ei – aceea în care tu nu mai exiști!

Are puterea și înțelepciunea de a-și construi din ruine o nouă viață.

Nu se va dezice de trecutul ei, pentru că datorită eșecurilor și dezamăgirilor ce i-au întunecat viața, acum își poate construi un viitor luminos.

Și-a învățat lecția plătind prețul naivității ei. A învățat pe pielea ei că unii oameni pot juca teatru foarte bine chiar dacă nu sunt actori.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Iubirea egoistă implică limitarea celui iubit din teama de a nu-l pierde

Iubirea autentică implică posibilitatea de a-ți împlini potențialul, de „a crește”, a evolua, pe când iubirea egoistă implică limitarea celui iubit din teama de a nu-l pierde, din nevoia de a-l face să ne corespundă așteptărilor.

Ne subordonăm partenerul nevoilor, dorințelor și scopurilor noastre personale și ne supărăm, ne îmbufnăm, apelăm la șantaj emoțional sau manipulare dacă acesta eșuează în a ne satisface interesele egoiste.

Nu avem încredere în partener, dar nici în noi înșine, așa că facem tot posibilul să-l controlăm, să-i îngrădim libertatea, să-l determinăm să acționeze în așa fel, încât să ne simțim noi „în siguranță”.

De fapt nu ne simțim în siguranță pentru că avem anumite răni nevindecate, pentru că avem multe nevoi pe care ne așteptăm să ni le satisfacă partenerul, pentru că depindem de el sau de ea din punct de vedere afectiv, financiar sau de altă natură și ne sperie gândul că am putea rămâne pe cont propriu, însă nimeni nu poate să ne garanteze „siguranța” dacă noi nu suntem ancorați în noi înșine, dacă nu ne putem

baza pe noi înșine, dacă nu ne asumăm responsabilitatea asupra propriei bunăstări și împliniri.

Nesiguranța de sine, fragilitatea eului, lipsa de asumare, dependența stau la originea temerilor noastre care ajung să se manifeste deseori prin gelozie și posesivitate. Ne este teamă de singurătate, de a nu ne pierde investiția emoțională, ne este teamă de schimbare, de nou, de necunoscut.

Putem ajunge, așadar, să purtăm adevărate lupte cu partenerul nostru din teama de a nu ne pierde avantajele și pentru că dorim să ținem la distanță orice ne-ar putea amenința această siguranță iluzorie.

Relația de cuplu nu mai este acel spațiu unde să ne putem „desfășura” întreaga ființă, unde să simțim că suntem în aceeași echipă, ci devine o luptă din care niciunul nu iese cu adevărat învingător. Relațiile funcționale și armonioase presupun ca ambii parteneri să-și asume responsabilitatea asupre propriei vieți, să caute să se desăvârșească pe sine și să ofere din preaplinul lor celuilalt.

Dacă intrăm într-o relație cu așteptarea ca partenerul să ne salveze, ca partenerul să ne vindece temerile și rănile trecutului, cel mai probabil ne vom predispune la multă dezamăgire. Nimeni nu poate să ne salveze pentru că nimeni nu poate depune munca interioară în locul nostru. De noi depinde să fim bine. Da, o relație ne poate ajuta să ne vindecăm în sensul în care în interacțiunea cu celălalt ies la iveală multe aspecte și probleme de care, poate, nici măcar nu eram conștienți, însă tot noi suntem cei responsabili să soluționăm acele probleme, nimeni altcineva.

Caută, înainte de toate, să fii bine tu cu tine și, astfel, nu vei mai simți nevoia să-ți umpli anumite goluri

interioare cu atenția, afecțiunea sau iubirea cuiva din exterior, să faci ori să ceri ca celălalt să facă sacrificii și compromisuri; să îngrădești libertatea partenerului ori să accepți să-ți fie îngrădită libertatea, să încerci să îți schimbi partenerul ori să te schimbi tu pentru a nu pierde relația.

Cum ar arăta oare acel scenariu în care ai fi cu o persoană de care nu „ai nevoie”, însă alături de care ai simţi bucuria de a trăi și de a fi împreună și pe care ai iubi-o pur și simplu pentru ceea ce este ea?

Dr. Ursula Sandner

sursa: https://www.ursula-sandner.com/

CE INSEAMNA SA IUBESTI CU ADEVARAT (PENTRU CA ESTE MULT MAI MULT DECAT A FI LOIAL)

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa il accepti pentru ceea ce este si sa nu mai incerci sa il schimbi in ce ti-ai dori tu sa fie. Sa ii accepti toate ciudateniile, toate defectele si toate obiceiurile mai putin frumoase.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat a ramane fidel unei singure persoane. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat sa il numesti "partener de cuplu". 

Sa iubesti cu adevarat inseamna mai mult decat schimbarea statusului relatiei tale pe Facebook. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat sa postezi fotografii cu voi doi pe Instagram. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat sa te logodesti, sa planifici o nunta, sa organizezi o petrecere si sa mergi in luna de miere perfecta.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa vezi viitorul in ochii acelei persoane atunci cand o privesti. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa te simti ca acasa in bratele sale. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa proiectezi o viata ce poate functiona doar daca aceasta persoana face parte din ea. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa investesti trup si suflet, sa crezi ca va fi bine, sa lupti pentru ceea ce ai zi de zi, clipa de clipa.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa intelegi ca parteneriatul dintre voi nu este intotdeauna usor sau convenabil. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna ca uneori sa il pui pe el pe primul loc si sa faci compromisuri. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa vezi lucrurile si din punctul lui de vedere. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa dai tot ce ai mai bun... chiar si atunci cand esti la pamant.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa fiti voi atunci cand usile sunt inchise si nu incercati sa ii convingeti pe altii ca aveti relatia perfecta. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa nu iti doresti perfectiune... deoarece asta inseamna ca nu ati putea fi impreuna. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa fii acolo in toate luptele, conflictele si dezacordurile pe care le aveti cu rabdare si compasiune... pentru ca nu sunteti unul impotriva celuilalt, ci din contra... sunteti o echipa.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa ramai cand lucrurile devin cu adevarat grele. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa stii ca viata va fi dificila din cand in cand.

Scenariu: esti racita si obosita si bebelusul plange la 2 dimineata... si tot ce iti doresti este sa dormi. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa te intorci catre partenerul de cuplu si sa ii spui "Nu pot face asta singura", iar el sa iti raspunda "Nici nu trebuie. Ma ocup eu."

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa imbratisezi haosul, dezordinea si durerea care vin in aceasta viata. Dragostea inseamna sa mergi cu el de mana prin cele mai puternice furtuni.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa il accepti pentru ceea ce este si sa nu mai incerci sa il schimbi in ce ti-ai dori tu sa fie. 

Sa ii accepti toate ciudateniile, toate defetele si toate obiceiurile mai putin frumoase.

sursa: https://www.kudika.ro/

Pentru femeile care nu mai pot și simt că nu mai au putere – Scrisoarea unui psiholog

Dragă femeie, care în ultima vreme nu mai simți că ești tu… Nu pierde speranța și nu dispera!

Pacea ta spirituală, încrederea, buna dispoziție, bucuria și lumina care-ți umplu inima se vor întoarce. Știu că ești confuză și îți pare că toată lumea s-a întors împotriva ta. O astfel de perioadă a venit în viața ta, dar cu siguranță va trece.

Acesta este doar un capitol din povestea pe care o scrii și, când se va termina, îți vei relua simțurile.

Este foarte dificil să descrii în cuvinte care sentimente te-au umplut în ultima vreme. Se pare că ți-ai pierdut controlul asupra vieții tale și că ai eșuat. Se pare că trăiești viața unei alte persoane, însă toate astea se vor termina curând, pentru că nimic nu durează pentru totdeauna.

Dacă ești gata să renunți și să te predai, amintește-ți: nu te-ai născut pentru asta. Te-ai născut pentru a arăta lumii cât de puternică și cât de rezistentă ești, că poți să răzbuni tot ce te doare. Știu că și s-au întâmplat lucruri mai rele, mult mai rele, nu-i așa? Iar acum ți se pare că există o singură opțiune: să renunță. Dar te înșeli!

Relațiile rele, inima frântă, speranțele și obiectivele nerealizate sunt toate cunoscute pentru tine.

Dar știi ce? Ai trecut prin toate!

Știm cu toții cum este atunci când inima ta este spartă în milioane de particule mici și trebuie să o aduni, puțin câte puțin.

Știm cu toții ce este o relație unilaterală în care sentimentele tale nu sunt împărtășite. În loc de dragoste și respect te mulțumești cu goliciune. Cu toții știm cum să ne apropiem de obiectivul nostru, dar ceva neașteptat distruge brusc toate planurile făcute.

Și începi să te gândești la incompetență, slăbiciune, lipsă de valoare. Te învinuiești că nu ai depus mai mult efort, de ce nu ai făcut mai bine. Însă, te întreb: care este scopul de a-ți umple capul cu astfel de gânduri?

Nu poți lăsa suferința și eșecul mintal să te aducă în genunchi. Nu este atât de ușor să scapi de tot ceea ce nu-ți place. Există o altă opțiune: să te ridici ca un phoenix din cenușă, să-ți amintești cine ești.

Amintește-ți puterea, rezistența și valoarea. Amintește-ți de oamenii care te-au iubit și continuă să te iubească, indiferent ce ar fi. Știu că vei alege acest lucru, pentru că ai făcut-o mereu.

Amintește-ți, ai trecut deja printr-o situație similară? Ți s-a părut că nu-ți mai controlezi viața și că se destramă totul în jurul tău? Tot ce părea adevărat pentru tine s-a dovedit a fi o minciună în cele din urmă.

Trebuie să înțelegi că totul se schimbă, în mod constant.

Uneori, viața este grea, nedreaptă și nemiloasă. Dar toate acestea sunt temporare. Trăim într-o lume aflată în schimbare rapidă și chiar și noi ne schimbăm. Ne schimbăm aspectul, vârsta, gândurile, sentimentele, opiniile și comportamentul.

Știi ce nu se schimbă niciodată? Lumea noastră interioară!

Esența noastră rămâne neschimbată, încercăm doar să depășim dificultățile care apar înaintea noastră.

Aceasta este dovada că vei deveni din nou tu însuți iar vechile sentimente se vor întoarce la tine.

Îți amintești cum erai în copilărie? De atunci ai crescut și acum privești lumea prin ochii unui adult. În fiecare dintre noi există un entuziasm tânăr. Cu toate acestea, îl suprimăm în noi înșine.

Uită-te în sufletul tău și găsește copilăria ta acolo. Atunci vei înțelege că nu te-ai pierdut. Da, este dificil, însă nu uita că „dificil” este doar un cuvânt. Toate acestea sunt doar un singur capitol, nu o poveste completă.

Cu stimă și mult respect!

de Tony Poptamas

DOAR IUBEȘTE...

Când vine vorba de a iubi, nu întârzia să iubești cu sufletul tău, cu sângele tău, pentru că orele pe care le dedici iubirii nu sunt niciodată ore irosite.

Iubește dimineața cu primii zori de zi, și noaptea cu apusul.

Iubește în seninătatea caldă a unei mări calme sau în agitația tumultoasă a orașului, pentru că cel care iubește devine puternic fără a se pierde cu ușurință.

Iubește cu luminile aprinse, dar ai curajul să o faci chiar și în întuneric absolut, pentru că cel care îndrăznește să iubească în întuneric iubește în întregime.

Iubește când îți este frică, iubește când nu mai există credință în tine, iubește în zilele fericite, dar și mai mult atunci când lacrimile încearcă să îți orbească viziunea.

Iubește ființa care ești, cu imperfecțiunile tale, cu slăbiciunile tale, nu numai când ai succes sau când ești în vârf, căci cel care se iubește atunci când este în noroi sau când este rănit, va fi învățat lecția puternică a alegerii, tu însuți mai presus de toate opțiunile.

Iubește-i pe cei din jurul tău, chiar dacă este oarecum banal și pe cei care nu-i simpatizezi prea mult, pentru că oricine iubește pe cei apropiați, va aduce contribuția lor la construirea unei lumi în pace.

Iubește și timpul pe care l-ai dedicat viselor tale, încercărilor tale, proiectelor tale, pentru că fiecare secundă pe care ai dedicat-o va fi legată în brațele triumfului.

Iubește furtunile cu pasiune, asigură-te că stai puțin în ploaie, pentru a nu-ți pierde seninătatea atunci când furtuna o duci înăuntru tău.

Iubește soarele și luna, floarea, marea, copilul, bătrânul, ființele negrăitoare, iubește totul, tot timpul, nu te îndoi de acest dar puternic, pentru că dragostea te face mare și responsabil, pentru că dragostea închide orice rană, și care vindecă în cele din urmă orice durere.

Pentru că iubirea este tot ceea ce ești tu!

Deschide-ți inima Om minunat și învață să iubești! Pacea și iubirea să-ți insoțească toate zilele care le ai pe pământ.

Te iubesc!

Relația toxică - Cel mai adesea întreții câteva iluzii

De multe ori te afli în relații care nu sunt ceea ce îți dorești și tu știi asta. Și totuși rămâi. De ce? Toxicitatea unor astfel de relații e acceptată pentru că ascunde o frică mai mare decât suferința cu care deja te-ai obișnuit. Îți iubești partenerul pentru anumite calități care te atrag și pe de altă parte îl respingi și suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubești te țin blocat în această relație. Dar frica de singurătate și incapacitatea de a-ți imagina o altfel de iubire, te țin blocat în obsesia că doar prin celălalt vei avea parte de anumite lucruri. Pentru că trăiești prin procură – te împlinești prin ceva ce celălalt are: frumusețe, bani, succes, talent, încredere în sine. 

Cel mai adesea întreții câteva iluzii 

1. Partenerul se va schimba dacă vei reuși să îl faci să înțeleagă sau să vrea asta. Sau va avea singur o revelaţie într-o bună zi, așa cum în special femeile speră ca bărbații să le înțeleagă nemulțumirile fără ca ele să comunice direct și clar ceea ce îți doresc. 

2. Încerci să te convingi singur că ceea ce te ține în relație este suficient și că nu vei mai găsi asta într-o altă relație. 

3. Îți este oricum mai bine în relație decât singur. Rațional, tu probabil știi că ar trebui să renunți la relații toxice. Nevoile și atașamentele față de partener însă te țin blocat. Eu-l tău rațional și eu-l tău emoțional au nevoi diferite. Aceste trăiri conflictuale pot crea în timp depresie, anxietate, atacuri de panică. Te vei simți slab, confuz, și vei fi dezamăgit de tine însuți că nu poți lua hotărârea pe care știi că ar trebui să o iei. Cu cât petreci mai mult timp în această nehotărâre, cu atât te dezintegrezi mai mult ca și Eu, ca și imagine de sine, ca și certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce îți face bine. 

Cum să depășești aceste grave erori de gândire? 

1. Înțelege profund că oamenii se schimbă foarte greu. De obicei o fac în urma unor suferințe intense. Foarte greu o fac în urma certurilor sau reproșurilor. Dacă mergeți la un psihoterapeut (bun) există mai multe șanse să negociați diferențele dintre voi într-un compromis satisfăcător. Puține cupluri o fac însă. Deci cel mai probabil nu se va schimba, dacă el/ea nu înțelege profund că într-adevăr greșește și își dorește cu adevărat să rămână în această relație și să vă fie bine. Uneori însă, partenerul poate fi chiar dependent de dramă. Chiar și dacă își dorește să se schimbe însă, uneori schimbarea ar trebui să fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evoluează în direcții diferite într-o relație sau, pur și simplu, efortul de a se schimba în direcția dorită de partener este mult prea mare. Când intri într-o relație, nu o face cu gândul că se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodată introvert, o persoană zgârcită nu se va metamorfoza niciodată într-o persoană generoasă, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodată obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoană foarte pragmatică. Desigur, vei învăța să manipulezi și să șantajezi emoțional pentru a obține ceea ce vrei. Lacrimi, amenințări, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar și de ineficace în final. Și probabil că vei obține sporadic, parțial și cu un gust amar în final ceea ce îți dorești. Dar cât poți continua astfel? Analizează atent diferențele dintre voi și decide cu care poți trăi și cu care nu. Nu te vei putea minți la nesfârșit. 

2. Ceea ce te ține în relație, pe lângă iubirea față de lucrurile frumoase din celălalt, sunt și niște nevoi sau carențe din viața ta pe care celălalt ți le împlinește. Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, confortul emoțional dat de siguranța unui partener, alungarea fricii de singurătate. Toate acestea sunt la fel de puternice, dacă nu chiar mai intense uneori decât iubirea ce o ai pentru el. În multe relații în care iubirea este hărțuită de certuri și nepotriviri, partenerii rămân datorită atașamentului creat în timp, a fricii de a nu pierde în general, și a fricii de singurătate și de necunoscut ce urmează unei despărțiri. Mulți se gândesc că mai bine rămân în relație până apare altcineva cu care să înceapă o nouă relație. Probabilitatea ca aceasta să se întâmple este mult mai mică, din moment ce iluzia relației în care ești te face să nu simți atât de intens nevoia de iubire care te-ar face să depui eforturile necesare găsirii unui nou partener. Vei avea uneori zile și momente bune în relația actuală care te vor face să uiți problemele reale și să speri că poate, poate, lucrurile se vor rezolva. Cu cât trece mai mult timpul în care te complaci în relație, cu atât îți va fi mai greu sa faci schimbarea. Atât tu, partenerul și relația vă veți degrada. De multe ori însă oamenii preferă să distrugă total iubirea și relația în care sunt pentru a putea renunța într-un final la ea, tocmai pentru că a atins cel mai umilitor nivel posibil. Lupta dintre cei doi și reproșurile alternate cu momente sporadice de tandrețe și armonie, atât cât a mai rămas, vor crea o dependență de partener similară unei dependențe de un drog. Frica de necunoscut și de singurătate te pot face să te minți singur, fie că nu e atât de rău, fie că nu vei mai găsi pe altcineva, fie că lucrurile se vor schimba. Mai ales că de multe ori, pus în fața ultimatumului, disperarea îl va face pe partener să promită că se va schimba. 

E important să înveți însă să spui nu. E important să înveți să nu mai dai o mie de șanse. E important să înveți să îți învingi fricile. E important să înveți să te iubești suficient de mult ca să vezi că meriți mai mult decât o relație second hand. E important să înveți să nu renunți la visul tău de iubire. E important să înveți să citești semnele necesare care îți spun din timp dacă partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie. E important să înveți să îți iei forța și validarea din surse multiple astfel încât nevoia de o persoană în viața ta să nu fie mai mare decât iubirea față de acea persoană. Trebuie să înveți să nu faci compromisuri care te fac nefericit. Trebuie să ai așteptări mai mari de la viața ta și să nu te mulțumești cu firimituri.

Articol preluat de pe http://www.artdevivre.ro

Lasă-l să plece!

Atunci când un om drag încearcă să ți se smulgă din suflet, lasă-l să plece. Nu insista să-l oprești, nu te opune și nu încerca să-l convingi să rămână, e alegerea sa și atunci lasă-l să plece.

Dacă mângâierile tale nu-l mai alină, lasă-l să plece.

Dacă e nevoie de argumente și de justificări pentru a-l îndupleca să nu te părăsească, dacă trebuie să-l convingi că-l iubești, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu mai contează nimic din ce vă unea cândva, dacă s-a transformat din iubitul tău în stăpânul tău, lasă-l să plece.

Dacă nu se mai grăbește să vină la tine, dacă nu mai simte nevoia să-și împartă bucuriile, tristețile și visurile cu tine, lasă-l să plece.

Dacă simți și înțelegi că ai devenit doar un rău necesar pentru el, atunci lasă-l să plece.

Dacă pentru a te iubi trebuie să fii altfel, să devii altcineva, atunci lasă-l să plece.

Dacă trebuie să inventezi jocuri necinstite pentru a-i redeștepta interesul, dacă trebuie să faci pe inabordabila ca să-i captezi din nou atenția fiindcă el e atras doar de răceala ta și de joc, nicidecum de tine, cea adevărată și îndrăgostită, lasă-l să plece.

Dacă trebuie să îi cerșești atenția și mângâierea, dacă nu te mai face să te simți frumoasă și dorită, lasă-l să plece.

Dacă nu te mai privește ca la început, dacă ochii lui au devenit seci și goi când se uită înspre tine, atunci lasă-l să plece.

Dacă durerile tale îi sunt indiferente, dacă nu te mai ascultă, dacă nevoile tale îi par niște poveri, lasă-l să plece.

Dacă trebuie doar chinuit, pus pe jar, fiert și torturat cu artă numai ca să nu i se urce la cap că-l iubești, lasă-l să plece.

Dacă inima lui nu mai bate cu putere în preajma ta, dacă este indiferent că ești lângă el sau departe de el, atunci lasă-l să plece.

Dacă iubește doar iubirea și felul în care poate cuceri femeile, demonstrând doar ce bărbat e el, lasă-l să plece.

Dacă nu-ți mai observă zâmbetul, dacă îl enervează prezența ta, dacă e iritat de lacrimile tale în loc să ți le șteargă cu un sărut, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu mai vrea să privească în aceeași direcție cu tine, dacă toate valorile pentru care l-ai iubit la început au dispărut ca prin farmec, lasă-l să plece.

Dacă-ți dă semne că nu te-ar mai dori, dacă ai înțeles deja că în viața lui acum e o altă femeie, atunci lasă-l să plece.

Dacă îți vinde doar speranțe deșarte, dacă nici nu te vrea și nici nu te alungă, lasă-l să plece.

Dacă ți-a spus deja că nu te mai iubește, nu-l implora, nu te agăța de el, chiar lasă-l cu adevărat să plece.

Lasă-l să plece, redă-i libertatea aceea pe care acum crede că a pierdut-o alături de tine, fericirea aceea pe care nu simte că o mai așteaptă în brațele tale. Deschide-i larg ușa casei și a sufletului și condu-l până în prag cu un zâmbet plin de dragostea aceea pe care i-ai dăruit-o mereu cât timp ați fost împreună. Lasă-l să plece și să rămână amintindu-și de tine demnă, caldă și frumoasă, senină și înțeleaptă, așa cum erai atunci când l-ai cucerit. Lasă-l să plece cu amintirea ta în prag urându-i noroc și fericire, surâzătoare și enigmatică, fluturând o batistă. Și după ce ai închis ușa în urma lui, plângi. Plângi atât cât ai nevoie, plângi mult, dar nicio lacrimă în plus peste. Apoi șterge-ți obrajii, limpezește-ți privirea să poți vedea cât mai bine și cât mai departe, îmbracă cele mai frumoase haine, machiază-te subtil și gingaș, apoi ieși în lume zâmbitoare, privind cu încredere înainte, dincolo de orizont. Undeva, cândva, vei întâlni un om cu o inimă frumoasă, iubitoare și caldă, care abia așteaptă să-i deschizi ușa sufletului tău...

Lasă-l să vină!

sursa: https://www.irinab.com/

Încetează să-ți faci griji pentru omul, căruia nu-i pasă de tine!

Voi începe acest articol cu un citat spus de Mahatma Gandhi: „Nimeni nu mă poate răni fără permisiunea mea”.

Îl cred cel mai potrivit pentru subiectul pe care îl voi dezbate în continuare. Am fost răniți măcar odată în viață de cineva şi de cele mai multe ori anume de omul pe care l-am iubit cel mai mult. Ne-a dezamăgit sau a profitat de sentimenetele pe care le purtam față de el. De ce? Răspunsul e simplu: pentru că noi am permis acest lucru.

Câți dintre voi au închis ochii, s-au prefăcut că nu au văzut când omul iubit (aici nu mă refer doar la partener) a greșit grav în fața voastră, v-a călcat în picioare demnitatea și prioritățile, v-a mințit, v-a manipulat? Cred că mulți, iar cel de lângă voi a continuat să vă perceapă ca pe niște păpuși care pot fi conduse, fiindcă i-ați permis să o facă în continuare.

De obicei un astfel de comportament îl are cel căruia nu-i pasă de omul care poartă față de el sentimente adevărate, nu mimate, nu teatralizate. Desigur că naivitatea și încrederea celor care îl iubesc, îi sunt convenabile. Astfel are un as în mânecă – profită de încredere și își îndeplinește scopurile bine stabilite.

Purtând griji față de omul căruia nu-i pasă de voi ați putea ajunge victimele manipulării. Totodată folosiți timpul vostru pentru om care nu vă respectă și nici nu vă iubește. Vă consumați pe lucruri care nu au vreo valoare și vă pierdeți energia pe care ați putea să o folosiți în realizarea visurilor și a dorințelor proprii.

Trebuie să știți că manipularea poate induce un sentiment de neputință și vulnerabilitate. De foarte multe ori poate trezi sentimentul de vină, poate scădea respectul față de sine, poate afecta imaginea de sine.

De aceea trebuie să priviți cu claritate propria viață și să întrerupeți cercul vicios. Puteți apela și la un specialist dacă ați ajuns victimele manipulării.

Meritați să fiți iubiți, sunteți pe această lume ca să iubiți oamenii care la rândul lor vă iubesc pe voi. Acolo unde oamenii se iubesc și se respectă reciproc sunt sărbători și zâmbete.

AVERTISMENT

Nu cerșiți atenție și nu vă lasați umiliți. Fiți demni și alegeți oamenii care vor să facă parte din a voastră lume!

sursa; https://realitateapetrileana.ro/

Sunt oameni după plecarea cărora nu vei mai fi niciodată la fel. Și este în regulă să fie așa.

Nu vei mai fi niciodată ca înainte. Însă asta este bine. Trecutul rămâne trecut. Viața ta merge mai departe. Crești. Devii mai puternică. Vezi lucrurile altfel. Gândești altfel. Iubești altfel. Până și zâmbetul este altfel.

Oricât de dificil ar fi, o despărțire (de orice fel) nu trebuie să te distrugă.

Deși acesta ar putea fi sfârșitul relației tale, nu trebuie să fie sfârșitul tău. Nu trebuie să fie sfârșitul zâmbetului tău plin de fericire, al spiritului tău optimist sau al atitudinii tale vesele. Nu trebuie să fie sfârșitul capacității tale imense de a iubi sau a abilității tale de a fi o iubită minunată pentru altcineva.

Ești încă puternică. Ești încă aici. Ești încă tu. Ești o altă versiune a ta - mai bună, mai frumoasă, mai încrezătoare, mai matură.

Permite-ți să suferi. Ai pierdut ceva incredibil de important pentru tine. Este normal să simți asta. Însă nu suferi o veșnicie; găsește puterea de a spera că vor fi și zile mai bune. Ridică-te de la pământ și mergi mai departe cu viața ta. Continuă-ți drumul. Înconjoară-te de oameni cu suflet frumos pentru a trece mai ușor peste. Acceptă sprijin și ajutor. Acceptă iubirea pe care o primești.

Încet, încet te vei vindeca.

Nu se va întâmpla într-un minut sau peste noapte. Este un proces lung. Nu te vei trezi într-o zi și te vei simți incredibil de bine. Însă zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, vei reuși să redescoperi bucuria din viața ta.

Vei găsi puterea în sufletul tău pentru a îți vindeca inima frântă. Vei sărbători din nou fiecare zi în care ai zâmbit.

Vei aprecia din nou lucrurile mărunte și vei găși bucurie într-un apus de soare, într-o cafea fierbinte, într-o adiere de vânt.

Vei fi prudentă la început. Este în regulă. Este ceva firesc să îți dorești să te protejezi. Însă până la urmă vei ajunge să dărâmi din nou barierele construite în jurul inimii tale și vei permite sufletului tău să exploreze și să se bucure de viață. Iar când vei găsi acea dragoste adevărată, vei fi mai puternică datorită tuturor acestor momente dificile. Când îți vei întâlni sufletul pereche vei fi deja fericită, iar el va adăuga încă un strop de fericire la fericirea ta. Vei fi încrezătoare, vei fi curajoasă... vei fi pregătită să o iei de la capăt. 

sursa: https://www.kudika.ro/

Ce faci dacă te îndrăgostești de un om rece?

Nu toți oamenii știu să iubească!
Nu toți oamenii știu să iubească… așa cum vrei tu!
Nu toți oamenii știu să ia în brațe, știu, pot sau vor să fie calzi, să facă complimente, să fie mieroși etc…
Nu toți oamenii știu să-ți ofere un umăr atunci când ai nevoie.
Unii, în loc de umăr, îți oferă o soluție.
Simplu și pragmatic!
Fără o cisternă de emoții.
Să le spunem oameni reci.
Reci și insensibili.

Ce facem cu oamenii ăștia?
Îi evităm?
Îi izolăm în rezervații?
Întreb pentru că am întâlnit destule persoane, mai ales femei, care au ajuns în relații cu asemenea bărbați și au suferit.

De ce au suferit?
Pentru că nu au obținut iubirea dorită!
Nu despre suferință vreau eu să vorbesc acum.
N-am chef să o analizez!
Pe bune, nu ăsta este subiectul.
Aș vrea însă să dăm puțin firul înapoi și să ajungem la momentul 0, la momentul întâlnirii.
Momentul ăla în care simți că placi o anumită persoană și începi să scrii scenariul mental al unei posibile relații.

Ești legat/ă la ochi?
Știu, nu-mi explicați…
Cunosc ce se întâmplă la îndrăgostire. Știu că echivalează cu consumul de cocaină și că ai tendința să nu vezi bine realitatea.
De asta tot invoc eu iubirea matură!
Asta, înainte de orice, evită graba.

Okay, să presupunem că ești o femeie care își dorește să fie iubită așa cum am enumerat mai sus – cu momente luuungi de langurozitate, cu căldură etc….
Iubirea aia cu serioase amenințări de diabet!
Chiar nu te uiți să vezi de la cine o ceri?
Chiar nu te întrebi dacă persoana aia chiar îți poate oferi ceea ce-ți dorești tu?
Mi se par două aspecte extrem de importante!
Mai ales dacă vrei să nu ajungi să suferi și să spui-nu m-am simțit iubită?
Eu cred că este super-important.

Nu te baza pe proiecție. Aia este o ficțiune.
Deschide bine ochii și vezi-eu de la cine îmi doresc iubire?
De la un bloc de gheață?
Îți garantez că vei realiza rapid că e imposibil și că, în loc să mergi mai departe, crezând într-o iluzie/minciună pe care ți-o vei aplica zilnic, mai ceva ca un fond de ten, ar fi cazul să pui punct și să încerci să găsești un om cald, așa cum îți dorești.

Nu vi se pare că sună igienic?
Să deschizi ochii atunci, la început și să vezi de la cine ceri tu lucruri?
Frate, omul ăsta chiar e potrivit pentru ceea ce-mi doresc eu?
Poate duce proiectul numit relație?
Că dacă nu poate, ai toată libertatea să mai cauți.
Mi se pare simplu și de bun simț.

Întrebarea este: de ce refuzăm să deschidem ochii?
Oare pentru că acolo, undeva, așteptăm suferința? 

sursa: http://www.vulpescu.eu/

De ce îl alegi pe celălalt?

Iubirea este o călătorie, nu un depou!
Este o poveste care se scrie zilnic!
Și cu bune și cu rele!

Este o aventură, o explorare, atât a lumii tale interioare, cât și a lumii relației pe care o construiești alături de partener/ă.

Ca orice aventură, ea are nevoie de curiozitate, implicare, de dorința de a reuși și de multă răbdare.
Știți care este cea mai complicată întrebare a iubirii?
Eu de ce îl/o aleg azi pe cel/cea de lângă mine?

Știu, mulți vor sări ca arși: ‘ce idiot e și Vulpescu ăsta… Cum adică să întrebe așa ceva? Alegi pentru că iubești! E atât de simplu!’
Oare?

Facem pariu că fix acești oameni nu știu care este motivul pentru care se află în relații?
Experiența mi-a dovedit asta și este extrem de trist.
Să spui că iubești și să nu poți să răspunzi la întrebarea: de ce îl alegi azi pe cel de lângă tine, mi se pare absurd!

Mi se pare o alegere de a trăi în orb, la voia întâmplării.
Iar asta poate genera mari găuri emoționale!

Fă o pauză și încearcă să răspunzi la întrebarea asta: de ce îl alegi pe cel de lângă tine?
Nu sări la răspunsurile facile!
Stai și gândește-te bine!
Respiră adânc de câteva ori, concentrează-te și apoi încearcă să îți oferi un răspuns sincer.

Încearcă!
Este un exercițiu de conectare foarte mișto!
Deloc simplu, însă este un exercițiu care te ajută să te conectezi la motivele profunde pentru care te afli în relație cu o persoană.

Nimeni nu ne învață aceste exerciții de conectare.
Ăsta este și motivul pentru care foarte mulți oameni trăiesc în depouri.
Relațiile lor nu sunt călătorii, ci linii moarte!
Singura noutate pe care o poate aduce timpul este rugina!
Rugina care se așterne în straturi tot mai groase peste relația lor.

Vă rog să mă credeți – un om care iubește ar trebui să poate să răspundă și trezit din somn la întrebarea: de ce îl alegi pe cel de lângă tine?
Nu ar trebui să ezite o clipă!
Asta înseamnă conectare!

Și vă garantez că omul ăla este unul cât se poate de liniștit și asumat.
De ce?
Pentru că știe!

Este foarte important să-ți cunoști adevărul!
Mai mult, cu cât reușești să te conectezi mai profund la relația ta, vei observa că motivele se schimbă pe parcursul trecerii anilor.
Și așa îți dai seama mai bine de călătorie, vezi mai bine stațiile prin care ați trecut împreună.
Și e tare frumos.

Altfel, mi-e teamă că oamenii care se retrag în depou, încep să acumuleze frustrări, chiar dacă își bifează caietul de sarcini pe care scrie mare: ROST ÎN VIAȚĂ!, însă rugina relațională le deșertifică sufletele și îi transformă în niște teutoni ai suferinței.

Nu fugiți de cunoaștere, nu fugiți de voi, de relațiile voastre.
Conectați-vă!
Zi de zi!
Vă rog să mă credeți – nimic nu e mai important!
Mai ales dacă vreți să aveți vieți fericite! 

 

sursa: http://www.vulpescu.eu/

Oamenii nu apar în viața noastră întâmplător!

Nu există coincidențe. Nu sunt oameni întâmplători.

Fiecare om din viața noastră are ceva de oferit. Fie ne face mai puternici sau ne doboară la pământ. Unii ne ajută să ne îndeplinim visuri și dorințe. Alții ne învață să ne iubim pe noi înșine, să ne oprim din alergat și să ascultăm ce ne spune natura, să vedem lucrurile mărunte, să ne amintim mame și bunici, de ochi și buze crăpate.

Sunt oameni care ne învață să iertăm sau să iubim din nou.

Oameni care ne demonstrează că există miracole și suflete bune. Oameni care ne ridică, ori ne coboară. Oameni care ne dau mâna și merg pe al nostru drum plin de gropi sau închid ușa după ei din secunda în care au apărut încercările. Oameni care ne învață să privim dincolo de orizont și ne îndrumă să ne ascultăm inimile.

Noi, oamenii, avem dileme și întrebări la care căutăm răspunsuri la miez de noapte sau în timp ce privim cerul.

De multe ori repetăm greșeli și eșuăm în iubire, în relații, în carieră. Spunem „Nu” când ar trebui să zicem „Da” și ne ascultăm egoul când ar fi trebuit să ne ascultăm inima. Nu știm de echilibru și limite sau stăm acolo unde nu suntem iubiți și acceptați. În astfel de momente Universul ne trimite oamenii potriviți. Oameni care să ne ajute sau să ne dea o lecție de viață.

Indiferent de amintirea pe care ți-au lăsat-o unii oameni, iartă-i și fii recunoscător pentru dezamăgire sau pentru zilele în care te-au făcut fericit.

Deschide bine ochii și privește în trecut, află ce te-au învățat și recunoaște-ți greșelile. Deoarece, fiecare om din viața ta te-a influențat la luarea unor alegeri sau te-a ghidat spre calea cea corectă. Suferința te-a făcut mai puternic, iar dezamăgirea mai calculat. 

Nu uita, nimic nu este întâmplător.

sursa: https://destainuirilemariei.com/