Iubirea este pe primul loc, dar nici de asta nu pot fi sigură.

În "Cartea Neștiinței" avem următorul fragment: "Văd moartea și renașterea peste tot".

 

Mă uit la animalele mici și văd cât de scurtă le este viața. Cele mari trăiesc puțin mai mult. Mă uit la râuri. Știu că sunt în continuă schimbare și că într-un final vor muri. Văd vasele în care a fost odată apa. Chiar și munții se schimbă. Mă uit la vulcani. Pot să
erupă, să se racească, să rămână munți sau să repete la nesfârșit ciclul de explozii violente. Văd cum norii vin și se duc, vremea se schimbă și totul imbătraneste și în cele din urmă moare.
Mă uit la stele și mă întreb dacă și ele mor. Știu cum trec cometele, vin
si pleacă. Văd oameni născându-se, trecând prin viață și apoi murind."

Știu eu ce este cu adevărat moartea? Știu eu dacă rezistă cu adevărat ceva după moartea fiecărui lucru? Dar asta este tot ce nu știm? Nici pe departe!

Nu știu care va fi următorul care va muri și din ce cauză. Nu știu de ce moartea este timpurie pentru unii si târziie pentru altii. Nu imi pot prezice moartea, la fel cum nu pot să o influentez în vreun fel.

Nu pot controla moartea mea sau a celorlalți în niciun
loc, în nicio situație. Nici măcar ce atrage moartea într-un anumit moment.

Există oameni care găsesc puterea să trăiască mult timp cu o boală gravă, în timp ce alții care par puternici, mor subit. Accidentele pot avea loc oricând, se pot intâmpla oricui: boli, atacuri violente, dezastre naturale se întâmplă tot timpul.

Pot să știu eu ce mi se va întâmpla mie, ție sau oricui, când și cum? Nu, nu știu. Sau care este cel mai bun mod de a muri? Cum hotărăsc asta? E mai bine să mori pe front,cu simțurile treze dar cu inima plină de ură? Sau la batranete, când ți se scurge viata din trup? Este mai bine să mori cu sau fără suferință? Moartea în somn poate fi mai bună decât să fii complet conștient de momentul în care renunți la viață?

Nu pot decide cine trăiește și cine moare. Știu eu ce să încurajez sau să distrug în mine? Ce gânduri,emotii, idei, imagini sau senzații merită cu adevărat să fie hrănite și îngrijite și care ar trebui lipsite de energia minții mele? Uneori cred că știu, alteori nu.

Cele care au primit energia mea în copilărie și adolescență nu mai sunt relevante. Cu toate acestea, unele gânduri si sentimente trebuie protejate cu siguranță.

Iubirea este pe primul loc, dar nici de asta nu pot fi sigură!

 

sursa: https://elenavasile.ro/

Sunt... momente în viață.

 

Sunt... momente în viață. Asta îmi spun de fiecare dată, fie că e vorba de un moment încărcat de bucurie, fie că este unul de mare tristețe.

 
Zi de zi trăim momente. Mai însemnate sau mai puțin însemnate, mai vesele sau mai triste, cu fiecare zi care trece, mai numărăm câte o amintire, câte un gând, un sentiment, o povață sau o povară.

Sunt momente când sfârșitul unei zile ne întristează pentru că nu putem trăi la infinit clipele care ne-au făcut inima să tresalte de bucurie și momente când căderea nopții e o binecuvântare, care ne acoperă sufletul cu vălul invizibil al speranței că mâine va fi puțin mai bine.

 
Sunt momente când trebuie să hotărăști de unul singurul dacă trebuie să mergi tot înainte pe drumul ales sau dacă e timpul să pui punct și să o iei de la capăt, iar aceasta este probabil cea mai grea decizie pe care suntem forțați să o luăm câteodată. Singuri. Pentru că viitorul stă adesea chiar în mâinile noastre.

 
Sunt momente când tot ce ne rămâne este iubirea pentru propria persoană, deși, uneori o pierdem și pe aceasta.

Sunt momente când ceea îți dorești și ceea ce obții sunt două lucruri complet diferite, la fel cum sunt momente când ceea ce primești înseamnă prea puțin comparativ cu ceea ce oferi.
Sunt momente când ai motive să plângi până la epuizare și momente când găsești câte un motiv de bucurie în cele mai mărunte și aparent neînsemnate lucruri.

 
Sunt momente când Dumnezeu îți scoate în cale oameni extraordinari care să-ți călăuzească pașii spre a ajunge într-un loc mai bun și momente când îi ia pe acei oameni de lângă tine pentru a te învăța că nimic nu durează o veșnicie și că suntem totuși mici, atât de mici...

În cele din urmă, sunt momente când învățăm că oamenii rămași în urmă nu trebuie amintiți nici cu regret, nici cu mâhnire, nici cu ură. Ei fac parte din trecut pentru că într-un fel sau altul au șlefuit omul care azi e mai înțelept și mai bun decât era cu un an sau cu mulți ani în urmă.

Sunt... momente în viață.

de Iustina Ţalea Dinulescu 

http://momenteinviata.ro/momente-in-viata-iv/

Cum este omul care în realitate nu te iubește

 

Te doare să știi că omul pe care îl credeai cel mai aproape de sufletul tău este atât de distant. Te doare atunci când înțelegi că nu e de vină soarta, nici anii ce au trecut, nici unele cuvinte rostite aiurea. Există o banală absență a celei mai importante emoții. Există un fel de a fi care construiește un zid de nepătruns între voi.
Există ziua când, anulând și ultima picătură de speranță, ajungi la o singură concluzie: omul de alături nu te iubește și poate că nu te-a iubit vreodată.

Omul care nu te iubește nu se ascunde sub măști de neînțeles. Sau, chiar de ar încerca acest lucru, nu va reuși să ascundă și emoția primară, acea descoperire de sine, acel autentic exprimat în gesturi și dovezi de atașament.

Vei ști după felul în care refuză să te privească în ochi, atunci când îl provoci să fie sincer. Vei ști asta încercând să-l întrebi despre propria sa lume, despre prieteni și visuri, despre dorințe și trecut, fără a-l simți acolo, gata să-ți spună despre toate. Veți trece unul pe lângă celălalt și de fiecare dată schimbul de emoție va fi o povară, o suferință, un fel de a îndepărta.

Lipsa de iubire îl transformă pe om. Îl face mic sau indiferent în fața realității. Îl supune unui test al timpului pe care sigur nu-l va trece cu brio. Va merge pe un drum periculos, la finalul căruia, resemnat, va recunoaște ceea ce ascundea de mult timp.

Să nu echivalezi acel om cu întreaga lume, refuzând orice schimb de emoție și de energie. Retrage-te din povestea care nu ți-a îmbrățișat iubirea, adună-ți visele toate și păstrează-le în inima ta. Într-o zi, inima ta va bate din nou pentru un om drag și atunci povestea va fi mai frumoasă ca oricând.

Nu regreta un moment consumat, chiar dacă îl vei mai păstra în suflet. Unii oameni nu-și potrivesc dorințele, așteptările, liniștea sau nebunia și este firesc asta. Nu este firesc să porți cu tine o emoție, știind că în timp s-a transformat în lanțuri care te țin pe loc. Ai curajul să te iubești mai mult, să te accepți mai mult, să-ți oferi mai multă libertate.

Timpul îți va oferi răspunsuri. Până atunci, fii sinceră cu tine, crede în tine, investește în tine. Ești cel mai bun prieten al tău, ești firul de lumină al vieții tale. Fii sigură că într-o zi, astăzi sau peste câțiva ani, cineva își va purta pașii pe drumul tău. Va găsi atât de apropiate poveștile voastre, va dori să te asculte și să-ți spună despre orice. Alături de el vei fi liberă și fericită, veți trăi iubirea firesc și cu seninătate. Te va privi în ochi și vei găsi acolo dragoste, multă dragoste.

© Sufletisme.ro

We Heart It

 

Poate toate astea au avut un scop. 

 
Sau poate nu. 

 
Poate am învățat să ne bucurăm din puțin. 

 
Să redefinim libertatea. 

 
Să apreciem prezența unor oameni pe care înainte îi neglijam. 

 
Să prețuim o îmbrățișare, un zâmbet, natura. 

 
Poate am învățat că timpul continuă să treacă, chiar dacă noi stăm pe loc, și că, atunci când avem de ales, ar trebui să nu-l lăsăm să treacă în zadar. 

 
Poate am învățat ce înseamnă de fapt dorul și cât de chinuitor poate fi el atunci când într-adevăr nu poți face nimic pentru a strânge în brațe un om după a cărui atingere tânjești. 

 
Poate ne-am dat seama cât de instabil e viitorul și că tot ce avem de fapt e prezentul pe care ori îl trăim, ori îl ratăm și mai apoi regretăm.

 
Sau poate n-am învățat nimic!?

 
Vom vedea. 

 
#DamaDeTreflă

Gândește-te la bine celuilalt!

Trebuie să te obișnuiești, ți se spune. Trebuie să te obișnuiești să respiri printr-o mască încărcată cu bacterii care se înmulțesc vertiginos în umezeala respirației tale combinate cu căldura de 35 de grade de afară. Nu contează că marea parte a medicilor spun că asta e o aiureală, trebuie să te obișnuiești, că așa vrea statul.Trebuie să te obișnuiești, și dacă nu te gândești la binele tău, gândește-te la binele celorlalți. Nu fi egoist! Microbii tăi egoiști, care fir-ai tu să fii! pe tine nu te omoară, dar îl omoară pe celălalt. Gândește-te la bine celuilalt! Mereu la bine celuilalt, așa se face într-o societate evoluată, progresivă și progresistă! 

Trebuie să te obișnuiești să ți se ia temperatura când intri la magazin, sau în orice instituție, trebuie să te obișnuiești, e spre bine tău ți se spune. Și dacă nu spre al tău, cel mai important spre al celuilalt. Dacă ai 37, 1 ești dat deoparte, testat, analizat. Nu contează că ești la ciclu, sau că un abces, sau că ești dezhidratat, nu contează deloc. 37, 1 ești paria, băăă! Cum vrei tu să intri în magazin cu cetățeni onești, responsabili, cu mască și cu temperatura mai mică de 37. Așa că dacă până acum era nevoie de o hârtie ca să ieși din casă, acum înainte de a merge să-ți iei pâine îți vei lua temperatura, da? Și te vei hidrata, și vei face și-un pipi. 

Trebuie să te obișnuiești să minți, și să spui albului-negru, e spre binele tău și mai ales al celorlalți. Mai ales că apar tot felul de reformiști și binevoitori care te învață cum să fii responsabili. Un înțelept aruncă piatra și o sută de proști se miră. Proștii sunt yesmenii care dârdâie de teama de a-și pierde jobul. Frica, frică, frica. frica de boală, frica de șomaj, frica de celălalt. Sintagma ”iadul e celălal”, are acum iată, aplicații practice.
Noi toți credem că celălalt e iadul! 

Trebuie să te obișnuiești cu plaja făcută între ziduri de plexiglas, trebuie să te obișnuiești cu parcurile în care nu te vezi, nu te întâlnești, doar te auzi. E spre bine tău, ți se spune.

Trebuie să te obișnuiești să trăiești fără Dumnezeu, fiindcă deși putem găsi soluții pentru parcuri, pentru plaje, pentru aeroporturi, pentru alpiniști și traseiști, pentru apropiererea de Dumnezeu nu există nici o soluție!!! Ea nu poate fi făcută în condiții de siguranță. E periculos să te apropii de Dumnezeu, mai ales pentru ceilalți e periculos, trebuie să te gândești la ceilalți, ți se spune. 

Iadul sunt ceilalți,
iadul sunt ceilalți,
iadul sunt ceilalți!
Aceasta e mantra vieții noastre. Fiindcă trebuie spus, rugăciunile nu sunt acceptate, mantrele, da.

Doamne, ce-mi vine să mă duc, cât văd cu doi ochi!

Cel mai tare și mai tare mi se apleacă de românașii noștri care sar imediat în papuci cu un exces de zel demn de zecele Nadiei de la Montreal, să le ceară tuturor să aplice cu bucurie măsurile sociale necesare protejării : a celuilalt, de celălalt. Trebuie să ai mereu grijă de celălalt, zice statul. BĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! celălalt sunt eu! Eu sunt celălalt! Sunt și eu un celălalt, chit că-ți place, chit că nu! Încă mai suflu, încă mai trăiesc, chiar dacă e o viață asimptomatică! 

PS Nu vreau să trăiesc ca să mă adaptez noilor parcuri și noilor plaje, prefer să rămân și să semnez: Un dinozaur asimptomatic!

de Ivona Boitan

sursa Facebook

În vreme de criză nu asculta sfârșitologii

Știu că titlul poate părea cam dur însă cred că e esențial să avem grijă de mintea noastră în astfel de vremuri, poate fi crucial să avem curat în minte și să ne debarasăm de viruși ai gândirii care ne pot omorî fizic chiar.

Nu vreau să minimizez deloc iminența sfârșitului acestei lumi, știu că va veni chiar dacă nu știu multe despre dată, adică doar un lucru, că e în viitor. Știu că pământul are durată limitată de viață și că ceea ce trăim azi e scris deja că trebuie să se întâmple, mai mult, și tu știi asta.

Am văzut abundență de sfârșitologi și de ucenici devotați ai acestora și vreau să vă atenționez să nu vă hrăniți cu informațiile lor, pentru că vă fac rău. Hai să conștientizăm câteva lucruri esențiale.

Știi deja, ca și mine, ca va veni sfârșitul acestui pământ, știm asta din Scriptură. Orice e adăugat alimentează firea nu omul lăuntric. Firea vrea senzație, teamă, groază, palpitație. Deși pare extraordinar senzațional, fenomenal e doar normal.

Nu știi data, așa zice Scriptura. Părerea unora despre date e în gama poftelor firii care vrea senzație. Unii vor să fie un fel de profeți la care oamenii să facă plecăciuni și atunci vin cu aproximări de senzație. Nu vă îndeletniciți cu calcule, ci cu trăirea curată.

Chiar dacă vine noi suntem ai Lui. Dacă nu ai credința asta nici cele mai horror prezentări ale Apocalipsei nu ți-o mai poate da. Asta e credință pe baza Cuvântului, nu e simțire, e credință și gata.

Enumerarea evenimentelor apocaliptice ale ultimilor ani nu îți e străină. Le știi, le-ai trăit. Nu te încărca inutil cu inventarul lor zilnic, nu te ajută la nimic ci te încurcă teribil, te inactivează.
Deși unii se gândesc că e evanghelizare răspândirea mesajelor sfârșitologilor, eu sunt de părere că nu este. Răspândim mesaje disproporționate, bazate pe emoție, teamă constrângere unde pe dragostea lui Dumnezeu se insistă foarte puțin sau deloc, dar pune o doză mare de dreptate și foarte mult scenariu horror, adică sunt mesaje dezechilibrate. Evanghelizarea se face prin viața trăită în ascultare și credință în Cuvânt și acum viețile sunt teribil de vizibile.

Cei mai mulți dintre sfârșitologi sunt și foarte tare ancorați în surse de informare ciudate, conspiraționiste și asta în opinia mea le invalidează mesajele.

Suntem responsabili să ne păstrăm mintea curată mai tare ca niciodată. Trebuie să veghem la fiecare informație pe care o aducem în mintea noastră și să nu lăsăm breșe. De aceea este esențial ca acum să consumăm Scriptură, pură, nediluată, nealterată, necombinată. Pur și simplu Scriptură.

Dacă vreți să citiți diferite cărți sau materiale căutați acele materiale „nedubioase” mai degrabă clasice. E nevoie de materiale cu stabilitate, scrise de ceva vreme și validate de timp.

În mod deosebit cred că e esențial să răspândim mesaje de pace, liniște, siguranță, echilibru nu din cele horror. Și despre sfârșitul lumii se poate scrie sau vorbi echilibrat, cu respect și calm dacă chiar vreți să transmiteți mesaje de acest gen, cred totuși că e nevoie ca noi să fim diferiți, ancorați în realitate, nesperiați și să transmitem asta.

Aveți mare grijă de mintea dumneavoastră și a celor din casa dumneavoastră. Panica, teama, sperietura, anxietatea nu vor ajuta pe nimeni. Suntem la începutul unei perioade dificile, în care rolul nostru poate fi imens dacă nu îl irosim în afirmații ușoare și bombastice. Să fim deci înțelepți și să ne respectăm pe noi și pe semeni.

Nu vă înșelați, ce seamănă omul aceea va și secera…

sursa: https://www.filedinjurnal.ro/

Suparat pe om, Dumnezeu a ales anul acesta sa nu il viziteze de Pasti. De ce ar face-o?

De ani buni am transformat Craciunul intr-o petrecere cu rochite rosii si scurte.
O alergatura disperata dupa cadouri inutile, doar pentru a bifa inca o sarbatoare petrecuta cum se cuvine, nu-i asa, in familie.
De cele mai multe ori, in spatele usilor inchise, dincolo de beculete si ornamente, oamenii se regasesc in aceeasi minciuna, pigmentata cu certuri, cu violenta si ura.
Sau multa, infinita, dureroasa indiferenta.
 
Acolo nu e loc pentru El.

Pastele a devenit un necesar pretext al unor petreceri zgomotoase, cu si mai putine haine decat de Craciun.
Dudui pline de piosenie ne invata sa tinem postul corect, sa traim cu Dumnezeu in suflet; apoi ne marturisesc, pline de evlavie, clipind din genele false, cum vor petrece ele Sfintele sarbatori, in cluburi de fite, cu sampanie de 2000 de euro, dupa ce au dat o fuga sa ia nitica Lumina, fara sa le treaca macar prin cap ce ar putea insemna asta.
Craciun sau Paste, le-am transformat in orgii alimentare, cu mancaruri udate din belsug cu alcool, totul culminand cu vizite la urgenta sau un cutit infipt intr-un comesean care ne-a furat, in urma cu jde ani, caii de la bicicleta.
Printre mese intinse si pline, simbol de netegaduit al fibrei crestine traditionale, ne prefacem ca intelegem.
Ca simtim.
Ca traim.
De ce ar mai veni?
De ce ne-ar mai crede?
Il luam in deradere de sute de ani.
L-am scos din case si din scoli.
L-am alungat si din biserici si am pus in locul Lui tarabe.
 
Ne folosim de El doar cand ne e greu.

Ii batjocorim pe cei care cred. Credinta este desueta, iar lumea are azi alte preocupari si alti idoli.
De fapt, Si-a dat seama de mult ca jucam la cacealma.
A acceptat ca, in tot timpul asta, am trisat. E firea umana, Si-a spus.
A sperat mereu ca vom intelege, doar suntem creati dupa Chipul Sau.
Dar, in final, a obosit, probabil sa ne mai astepte.
Sa nu ne amagim.
Virusul nu va schimba nimic.
Vom mai fi piosi o luna-doua. Ne vom ruga mai abitir acum, pentru ca la anul, pe vremea asta, sa radem iar de cei care isi fac cruce cand trec pe langa o biserica.
Vom mai fi darnici o luna-doua, fara a uita, insa, sa precizam suma, ca doar nu o sa ratam prilejul de a arata cat de buni si generosi suntem.
Vom citi sau cel putin vom posta coperti de carti la moda.
La anul pe vremea asta vom fi iar la gratar si mici si bere si orice altceva pentru ca, nu-i asa, cartile sunt o pierdere de timp.
In timpul asta, supararea Lui e infinit mai mare decat a noastra.
E mult mai indurerat decat noi acum.
 
Suferinta Crucii se repeta iar si iar, fara ca cei pentru care a fost acolo sa inteleaga ca nu putem exista fara El.

Ca dincolo de dogme si teorii, de doctrine si filozofii, singurul mare adevar care va ramane este imensa Lui iubire fata de micile vietati care se cred si se proclama stapanii Universului, care cred ca pot muta muntii si schimba cursul apelor, care cred ca pot ajunge pe alte stele, dar care se prabusesc ca un castel de carti de joc in fata suferintei reale.

de Adriana Stoicescu

Nimic nu dureaza pentru totdeauna si exact in aceste momente de criza trebuie sa dam dovada de responsabilitate, calm, ratiune si spirit civic pentru a le putea depasi mai usor.

În astfel de momente ca acestea prin care trecem acum, pe langa asumarea responsabilitatii pentru propria sanatate, respectarea instructiunilor date de medici si autoritati – sa ne spalam des pe maini, sa ramanem in casa daca avem simptome de raceala si gripa pentru a nu-i pune pe cei din jur in pericol, sa evitam multimile sau locurile aglomerate, sa ne hranim sanatos cu cat mai multa hrana vie pentru a ne intari organismul, este necesar sa ne asumam responsabilitatea si pentru gandurile si emotiile noastre, pentru felul in care ne raportam la aceasta situatie delicata.

Frica, stresul si panica ne blocheaza capacitatea de a gandi si a lua decizii, ne slabesc sistemul imunitar si ne fac sa ne comportam irational. Este firesc sa simtim teama, insa trebuie sa invatam sa tinem aceasta teama sub control, sa urmarim noutatile din surse sigure pentru a fi informati, dar sa evitam tentatia de a citi orice articol de pe net care ne atrage atentia printr-un titlu catastrofal sau a urmari orice emisiune la TV care induce stari de panica teribile. In momentul in care, de cand ne trezim pana cand ne culcam, avem in minte doar “virusul ucigas”, “mii de victime”, “morti”, nu ne mai putem focaliza pe altceva, poate nici pe masurile care ne ajuta sa ne protejam. Repet, este important sa fim informati din surse oficiale, insa a ne hrani fricile prin a urmari obsesiv orice circula pe net sau apare pe micul ecran, nu face altceva decat sa amplifice panica generala.

Aceasta perioada va trece, insa pana atunci are potentialul de a ne invata multe despre noi insine, despre felul in care reactionam, despre felul in care ne manifestam ingrijorarile – observa cum se manifesta fricile tale, cat de mult ai tendinta de “a-ti face scenarii", cum iti afecteaza comportamentul aceste frici.

Cauta pe cat posibil sa-ti desfasori viata ca si pana acum, respectand instructiunile pe care cu totii trebuie sa le respectam, pastreaza-ti calmul, ratiunea si spiritul civic. Ajuta daca poti ajuta pe cineva (persoanele mai in varsta sau pe cei vulnerabili) sau cel putin nu ii pune in pericol.

Daca te afli in izolare incearca pe cat posibil sa iti hranesti mintea cu lucruri pozitive sau macar neutre si foloseste acest timp inspre binele tau.

Nimic nu dureaza pentru totdeauna si exact in aceste momente de criza trebuie sa dam dovada de responsabilitate, calm, ratiune si spirit civic pentru a le putea depasi mai usor.

de Ursula Sandner

Cum gestionăm panica și stresul cauzate de noul coronavirus?

 

Trecem printr-o situație de criză din cauza pandemiei COVID-19.

În mod obiectiv, criza este generată de numărul din ce în ce mai mare de îmbolnăviri care poate ajunge să suprasolicite unitățile medicale și de faptul că economia are de suferit prin aceea că multe dintre activitățile de zi cu zi, așa cum le știam până acum, sunt întrerupte sau modificate.

În mod subiectiv, criza prin care trecem este o criză psihologică care combină următoarele aspecte:

- teama de necunoscut și incertitudinea – nu atât teama de boală în sine, cât faptul că nu cunoaștem ce va fi, cum vor evolua lucrurile pe termen scurt, mediu și lung pe toate palierele, faptul că ne este greu să tolerăm incertitudinea, ne declanșează panică. Această panică este exacerbată, de fapt, de presupunerile noastre catastrofale, de faptul că, prin contagiune socială, preluăm emoțiile, dar și comportamentele celor din jurul nostru și ajungem să gândim și să ne comportăm mai puțin rațional și mai mult emoțional. Ne focalizăm foarte mult pe negativ și căutăm în mod special acele informații care să ne confirme că situația e catastrofală. Reținem doar partea de „cinci noi cazuri” și prea puțin partea de „șase vindecări”. Reținem cuvântul „urgență” din „stare de urgență” și îl asociem cu ceva negativ, deși declararea stării de urgență ne ajută să efectuăm mai repede demersurile necesare de prevenție și control, astfel încât această măsură este una pozitivă, nu negativă.

- teama de boală și de moarte – teama de boală care este firească ne poate declanșa, în schimb, dacă nu o ținem sub control, gânduri obsesive și iraționale, o anxietate sporită, incapacitatea de a ne focaliza și pe alte aspecte. Trebuie să ne luăm toate măsurile de precauție, dar să conștientizăm când mintea noastră începe să-și facă scenarii catastrofale și să nu-i permitem să ne ducă în acea direcție. Să ne protejăm și să avem în minte soluții, dar să evităm să intrăm în acest cerc vicios care începe cu „aoleu”, „este groaznic”, „este catastrofal”, „ce mă fac?!”

Dacă anxietatea începe să ne copleșească, să ne gândim ce putem face chiar atunci pentru a diminua acea anxietate. Să observăm (dacă ne deplasăm din poziția de „actor” în poziția de „observator” deja începem să ne distanțăm și de emoțiile negative ca prim pas de a ne redobândi o stare mai calmă și centrată) care sunt acele gânduri care ne sporesc anxietatea, cum le putem modifica astfel încât să adoptăm o atitudine mai rațională, să observăm unde anume în corp simțim acele emoții și cum se schimbă starea noastră fizică din această cauză și să căutăm maniere prin care să ne detensionăm – de exemplu, dacă observăm că respirăm scurt și superficial, să ne așezăm într-un fotoliu și în mod conștient să ne aducem atenția asupra respirației, să inspirăm adânc imaginându-ne că prin fiecare gură de aer ne simțim din ce în ce mai relaxați și prin fiecare expirație eliberăm griji, stres, panică.

- izolarea sau faptul că o anumită perioadă de timp suntem nevoiți să ne schimbăm stilul de viață și să stăm cât mai mult în casă sau numai în casă - dacă ne raportăm la această izolare ca la o înschisoare, bineînțeles că vom simți panică și disperare. Dacă o privim ca pe un lucru pe care îl avem de făcut pentru binele nostru, al tuturor, ca pe o perioadă limitată de timp (pentru că în mod real este limitată, numai că nu știm când exact se va încheia – dacă ai citit aceste rânduri și ai început să simți un ușor sentiment de agitație interioară, amintește-ți că el este cauzat de faptul că nu suntem obișnuiți să tolerăm incertitudinea) în care cu siguranță putem găsi lucruri care să ne facă să ne simțim bine (este important să ne menținem, pe cât posibil, o stare neutră sau pozitivă) cu siguranță nu vom mai simți aceeași disperare sau panică.

Ce ne mai cauzează panică? „Isteria din magazine” sau farmacii – unii oameni cumpără alimente și produse în cantități mult prea mari, de teamă că vor fi raționalizate sau din oricare alte frici stârnite de știri false sau catastrofale, care pot ajunge să expire înainte de a apuca măcar să le folosească. Din punctul meu de vedere, scopul pentru care cumpărăm mai mult este pentru a nu mai fi nevoiți să ieșim în fiecare zi după câte ceva, așa cum poate eram obișnuiți până acum. Mai mult o dată pentru a evita deplasările, însă nu exagerat de mult. Acest spirit „apocaliptic” creează la rândul său multă panică în rândul populației. Însă, desigur, că fiecare face cum consideră.

Nu suntem obișnuiți să acordăm atât de multă atenție aspectelor pe care acum trebuie să le punem pe prim plan, de exemplu faptul de a nu ne atinge fața dacă nu ne-am spălat sau dezinfectat mâinile înainte, păstrarea distanței de cel puțin un metru între noi sau faptul de a dezinfecta cheile atunci când venim acasă; nu suntem obișnuiți să nu putem pleca de acasă când vrem noi, nu suntem obișnuiți să nu găsim făină sau ulei pe rafturile din magazin, nu suntem obișnuiți cu o astfel de stare socială, fapt ce ne poate declanșa stări de frustrare, iritabilitate, oboseală. Ne putem simți nedreptățiți, pedepsiți, putem să ne împotrivim, să devenim agresivi sau să adoptăm o atitudine de victimă. Nimic din toate acestea nu ne sunt de ajutor. Îngrijorându-ne excesiv, trăind continuu într-o stare de panică pe care de multe ori ne-o alimentăm singuri, vorbind numai despre acest lucru, putem ajunge să percepem realitatea distorsionat, în sensul în care lumea ni se pare ușor străină și parcă nici noi nu ne mai găsim locul în ea. Parcă suntem într-o stare continuă de așteptare temătoare, parcă nu mai reușim să vedem lumina de la capătul tunelului, parcă devenim din ce în ce mai disperați.

Tot ca mecanism de apărare (psihicul nostru se apără în fața unei realități pe care nu o acceptă pentru că i se pare prea periculoasă sau indezirabilă), la polul opus anxietății unde prin îngrijorări și ruminații avem impresia că putem găsi soluții la fricile noastre, se află negarea sau diminuarea importanței – pretindem că nu se întâmplă nimic, că acest virus nu există, nu ne luăm măsuri de precauție, umblăm nestinghereți prin mulțime deși, poate, ne-am întors dintr-o zonă de risc ș.a.m.d. Bineînțeles că nici acest comportament nu ne este favorabil, nici nouă, nici celor din jurul nostru.

Manieră optimă de raportare la ce se întâmplă, din punctul meu de vedere, este cea rațională – adică, da, acceptăm această realitate pe care nicio persoană nu și-o dorește, însă dacă nu ne-o dorim, nu înseamnă că ea nu există. O acceptăm și acționăm în consecință – momentan știm ce avem de făcut – să ne luăm cu toții măsuri de precauție, să respectăm îndemnurile și regulile impuse de autorități și medici, să evităm aglomerația și ieșirile care nu sunt strict necesare. În timpul acesta să căutăm să ne desfășurăm viața normal pe cât posibil – dacă nu mai putem să ne întâlnim cu prietenii, să vorbim cu ei la telefon, dacă stăm mai mult timp acasă, să ne ocupăm de proiectele personale, să căutăm să facem lucruri care să ne dea o stare de bine.

Sunt conștientă de faptul că situația nu este nici roz, însă nici neagră. Este așa cum este. În concluzie, pentru a trece mai ușor prin toate acestea să avem în vedere:
acceptarea situației în loc de a ne împotrivi, a ne frustra, a ne simți nedreptățiți sau pedepsiți;
respectarea măsurilor impuse de autorități și asumarea responsabilității pentru propria sănătate;
folosirea timpului în mod constructiv;
atenție sporită la ce se întâmplă în interiorul nostru – să ne observăm gândurile, să facem un pas înapoi când avem tendința de a ne face scenarii catastrofale, să căutăm să ne îmbunătățim dispoziția emoțională (da, lucrurile mici contează), să învățăm să ne controlăm anxietatea și emoțiile;
să luăm în calcul faptul că de multe ori panica face ca orice situație să se agraveze sau să ni se pară mult mai gravă decât este – să depunem un efort conștient de a ne gestiona emoțiile;
conștientizarea faptului că există totuși un viitor, că vom trece și peste asta împreună;
să observăm ce comportamente ne fac bine (poate ne face bine să vorbim cu apropiații noștri, să citim, să ne informăm din surse oficiale, neîncărcate de emoții puternice) și ce comportamente ne dăunează (să urmărim încontinuu știri alarmiste, de exemplu) și să limităm comportamentele dăunătoare;
să ne păstrăm încrederea că vom depăși cu bine situația prezentă. Depinde de fiecare dintre noi.

Responsabili, raționali, uniți și optimiști trecem cu bine și peste situația actuală!

de Dr. Ursula Sandner

Omul intelept isi ajusteaza panzele in timpul calatoriei sale.

Nimeni nu se poate intoarce in trecut ca sa o ia de la inceput, insa poti in fiecare zi sa pornesti intr-o noua viata. Nu-ti pierde vremea traind in trecut sau regretandu-l. A fost cum a fost atunci, ai facut alegerile si ai luat deciziile pe care le-ai considerat bune in acel moment, insa daca astazi nu-ti mai place calea pe care esti, spune "stop" si ia-o pe un alt drum. Nu te invinovati ca nu ai stiut mai bine. Poate ca nici nu aveai cum sa stii ce intorsatura vor lua lucrurile. Poate ca te-ai iluzionat si ai sperat ca daca depui suficient efort, iluziile vor deveni realitate. Poate atunci aveai alte nevoi, dorinte sau visuri, iar astazi ele nu mai sunt prioritatea ta. E normal sa ne schimbam. E normal sa ne dorim alte lucruri pe masura ce calatorim in viata. E normal ca tu cel de azi sa fii altfel decat ai fost in trecut - singura constanta in Univers este schimbarea. Omul intelept isi ajusteaza panzele in timpul calatoriei sale. El este flexibil si se adapteaza din mers. Invata din lectiile trecutului si le foloseste pentru a-si crea un viitor pe masura visurilor sale. Tot ce ai trait te-a adus in punctul in care esti astazi. Fii mandru de ce ai invatat din toate experientele tale de viata pentru ca ele te-au transformat in omul care esti acum. Da, ai voie sa schimbi cursul vietii tale de cate ori simti ca iti doresti sa faci asta. Orice ai face in viata ta, adu-ti aminte ca cel mai important lucru este sa iti ramai loial tie insuti si visurilor tale.

de Ursula Sandner

P.S. O primavara frumoasa iti doresc

Dacă vă iubiți...

„Dacă te porţi iubitor faţă de cineva, vei primi iubire – deoarece iubirea se întoarce întotdeauna către ea însăşi.” - Paul Ferrini

Dacă o iubeşti, ascult-o, chiar dacă ţi se pare banal şi plictisitor ceea ce îţi spune. Încearcă să-i înţelegi nevoile şi capriciile, chiar dacă ţie, ca bărbat, ţi se par copilăreşti. Ei bine,pentru ea nu sunt. De dragul armoniei în cuplu, respect-o şi încearcă să-i îndeplineşti acele nevoi pe care tu le consideri nimicuri, dar care pentru ea sunt totul. Fă-i complimente, mulţumeşte-i pentru efortul cu care găteşte, îţi calcă hainele şi are grijă să îţi asigure un cămin confortabil şi curat. Pe scurt, apreciază faptul că are grijă de tine. Nu oconsidera cicălitoare doar pentru că simte nevoia să îşi impună punctul de vedere. Fii matur şi explică-i cu răbdare atunci când consideri că este confuză.

Dacă o iubeşti, nu te purta ca şi când n-ai observa că se află în preajma ta. Noi, femeile, suntem dependente de atenţie şi de acele priviri încurajatoare care ne fac să ne simţim frumoase, iubite, în siguranţă.

Dacă o iubeşti, nu o folosi ca pe un obiect casnic sau sexual. Fă-o să se simtă dorită, iubită, apreciată, determin-o să fie nebună de dorul tău, să-ţi caute cu disperare braţele şi sărutările. Dacă o iubeşti, nu-i aminti mereu defectele, nu o compara cu alte femei şi nu o împovăra cu complexe. Ai ales-o pe ea. De ce ai ales-o? Ajut-o să fie frumoasă, menţinându-i starea de fericire şi încrederea de sine.

Dacă o iubeşti, nu-i întoarce spatele când îţi spune ceva ce nu-ţi place şi fă tot posibilul să aveţi un dialog.

Dacă o iubeşti, nu râde de visurile ei şi nu o descuraja. Nu-i spune „N-o să reuşeşti!”, ci „O să încercăm împreună!”.

Dacă o iubeşti, aminteşte-i mereu prin gesturi, prin vorbe şi prin fapte că ea e centrul universului tău, iar dacă nu mai e aşa, te rog n-o înşela. Mai bine fii bărbat şi ai decenţa şi curajul să te desparţi de ea.

Dacă ştii ce ar face-o fericită, nu aştepta o ocazie anume pentru a-i face o bucurie. Orice zi e potrivită pentru a-ţi arăta preţuirea faţă de ea şi am înţeles, în timp, că e mai bine să ne bucurăm zilnic de lucrurile mărunte decât să trăim nefericiţi în aşteptarea fericirii care se va produce cândva. Clipa de acum e tot ceea ce avem şi nu ne garantează nimeni că vom ajunge până la acel Cândva. 

Dacă o iubeşti, nu-i spune „da” ca să scapi repede de gura ei, când tu eşti hotărât să spui „nu”. Nu-i spune „nu” când tu ai în minte un „da” clar. Fii sincer! Iubeşte-o aşa cum poţi, dar iubeşte-o!

Dacă îl iubeşti, nu-i cere să fie aşa cum vrei tu, nu-i inhiba personalitatea, nu-l transforma într-un produs al tău, nu-i impune sentimentele şi nu-l determina să îi fie teamă de tine. Înţelege-i stângăcia cu care face curat în casă şi apreciază-i de fiecare dată străduinţa. Nu-l mai critica pentru tot ce nu îţi place la el şi aminteşte-ţi de ce te-ai îndrăgostit de el. Poate v-aţi schimbat amândoi în lupta cu furtunile vieţii, însă cel care intră pe uşă este tot el, cel de care te-ai îndrăgostit atunci. Încearcă să-ţi aminteşti asta în fiecare zi, iar animozităţile vor fi mai puţine şi clipele de bucurie mai numeroase. Aşadar, când prima ta pornire este să-l cicăleşti de îndată ce ajunge acasă pentru toate lucrurile pe care nu le-a făcut, mai bine abţine-te şi taci, căci chiar dacă îţi vei înăbuşi supărarea acum, răsplata ta va fi mai mare după aceea: liniştea casei şi, de ce nu?, poate chiar fericirea de durată în cuplu. Chiar dacă îţi vine greu şi uneori ţi se pare nejustificat, apreciază lucrurile pe care le-a făcut şi dacă nu eşti mulţumită învaţă-l, cu iubire şi cu răbdare, să facă lucrurile mai bine data viitoare. Duhul blândeţii, şi nu aerul de superioritate îţi va asigura liniştea. Ajută-l să îţi înţeleagă nevoile şi să te cunoască şi nu te supăra atunci când ţi se pare că nu te înţelege. Nu-l obosi cu obsesiile tale, nu-l alunga cu crize și frustrări personale. Fă-l să vină acasă cu bucurie, să se simtă primit cu iubire, să simtă pacea, confortul, libertatea și căldura căminului de care are atâta nevoie. Lasă-l să se simtă liber. 

Dacă îl iubeşti, nu-l agasa cu gelozia şi cu toanele tale. Nu-ţi pierde răbdarea, nu fi egoistă şi pune-te din când în când şi în locu lui. Gândeşte-te că şi el are dureri, că şi el este obosit, că nu e dator doar să se dăruiască şi că merită şi el să fie alintat, răsfăţat, copleşit cu dragoste şi cu atenţie. Dacă îl iubeşti, fii frumoasă, elegantă şi caldă. Fii femeia demnă de a fi respectată, preţuită, iubită şi dorită. Nu lăsa rutina să pună stăpânire pe relaţia voastră, surprinde-l plăcut cu tot felul de surprize şi cu atitudinea ta jucăuşă de femeie vie şi dornică să fie fericită şi să trăiască intens. Nu te neglija, nu-l întâmpina mereu îmbrăcată în treningul lălâi cu care faci curat prin casă, convinsă că e dator să te placă oricum. Nu e. Fii femeia minunată şi frumoasă care l-a cucerit şi nu uita că atunci când tu te simţi frumoasă, transmiţi frumuseţe prin fiecare por al tău. Iar el va observa asta şi te va răsplăti cu atenţia după care tânjeşte sufletul tău.

Dacă îl iubeşti, susţine-l necondiţionat şi fă-o cu eleganţă. Ajută-l să fie bărbatul demn şi puternic alături de care să fii mândră. Nu-i reproşa lucruri pe care nu le are, ci ajută-l să le dobândească, nu-i reproșa ceea ce nu este, ci ajută-l să devină. Şi, mai ales, iubeşte-l!

Dacă vă iubiţi, întâmpinați-vă mereu cu bucurie și păstrați armonia în relația voastră. Nu vă mai certaţi pentru toate nimicurile. Nu vă mai aruncaţi priviri răutăcioase, nu mai ridicaţi tonul unul la celălalt şi nu vă spuneţi cuvinte necugetate care vor durea mai târziu. În situaţii de criză, faceţi o pauză de câteva minute, apoi lăsaţi inimile să vorbească, şi nu orgoliile. Dacă vă certaţi, nu veţi depăşi mai bine şi mai repede problemele, ci le veţi amplifica.

Dacă vă iubiţi, nu vă mai adresaţi reproşuri, nu mai invocaţi greşeli şi dureri din trecut, care oricum s-au consumat... Iertaţi, uitaţi şi căutați să faceţi totul mai bine ca în trecut. Să aveţi bunăvoinţa de a încerca să îndreptaţi lucrurile şi decenţa de a spune „Îmi pare rău”. Şi, mai ales, să aveţi puterea de a spune „Iartă-mă!”.

Dacă vă iubiţi, nu vă înstrăinaţi unul de celălalt, nu căutaţi răspunsuri şi rezolvări la problemele dintre voi discutând cu alte persoane. Comunicarea trebuie să existe doar între voi doi, fiindcă numai voi ştiţi ce simţiţi şi ce vă doriţi unul de la celălalt. Aveţi răbdare să vă cunoaşteţi, faceţi acele mici compromisuri care ajută la păstrarea armoniei în cuplu.

Dacă vă iubiţi, nu mai consideraţi sacrificiu orice gest făcut în favoarea celuilalt.

Dacă vă iubiţi, nu prețuiți mai mult obiectele decât vă prețuiți unul pe celălalt și momentele petrecute împreună. La sfârșit, acele lucruri de care vă înconjurați vor fi doar niște vechituri, dar amintirile adunate într-o viață împreună vor fi averea voastră.

Dacă vă iubiţi, nu vă grăbiţi să decideţi că sunteţi sau nu potriviţi, raportându-vă la criteriile lumii. Sunteţi unici, sunteţi perfecţi în imperfecţiunea voastră şi aveţi răbdare să vă cunoaşteţi. Acordaţi-vă timp să vă înţelegeți, să învăţaţi să trăiţi împreună. Nu lăsaţi nimic să vă dezbine: nici necazurile, nici
oamenii rău intenţionaţi și nici orgoliile voastre rănite.

Dacă vă iubiți, fiți cei mai buni prieteni și confidenți.

Dacă vă iubiţi, fiţi împreună şi faceţi totul împreună. Împărţiţi fericirea, lacrimile, durerile, temerile, neajunsurile, visurile, timpul, viața.

Iubirea înseamnă împreună la bine şi la greu, cu perfecţiune şi imperfecţiune, cu fericire şi nefericire, cu abundenţă şi cu lipsuri, dar toate împărţite la doi…

de Irina Binder
sursa: http://www.irinab.com/

Lecția despărțirii

Uneori TREBUIE să-ți aduni curajul și să pleci. Câteodată este necesar să alegi să lași oameni în urmă. Viața îți predă până la urmă și lecția asta, indiferent dacă vrei sau nu: lecția despărțirii de cei fără de care ai crezut că nu ai putea trăi.

Viața te obligă în cele din urmă să interiorizezi acest adevăr, să integrezi în propria-ți ființă faptul că sunt oameni care de la un punct încolo nu mai au loc în viața ta, așa după cum nici tu nu mai începi într-a lor. Și asta pentru că ați trăit tot ce aveați de trăit împreună.

Când simți că unii oameni nu-ți mai fac bine prin prezența lor, pleacă. Înțelege că dacă nu o faci tu, oricum te va obliga viața să o faci până la urmă. Nu te agăța de aceste persoane. Cu cât te vei încăpățâna tu să-i ții mai aproape, cu atât mai tare se vor îndepărta ei. Așa TREBUIE să fie.

Am fost și eu în situația asta. M-am încăpățânat să-i țin alături, m-am agățat de oameni, am tolerat ceea ce altă dată mi s-ar fi părut inacceptabil doar ca ei să rămână. Pentru plecarea unora am petrecut mult timp învinovățindu-mă chiar, deoarece spusesem ori făcusem ceva anume. Apoi am înțeles că oamenii ne sunt atât oglinzi cât și lecții. Abia în acel moment vina a început să se estompeze și a făcut loc pentru lecție. Poate că însăși greseala mi-a fost lecția… Și apoi, oamenii „potriviți” vor gravita mereu în jurul tău într-un fel sau altul. Și tu, de asemenea, în jurul lor. Chiar dacă vă veți despărți în anumite circumstanțe, este sigur că vă veți și regăsi.

  

de Cristina Monica Găină, File din jurnalul Marielei,

sursa: https://filedinjurnalulmarieleiblog.wordpress.com/ 

Compatibilitatea este condiția principală pentru ca o relație, de orice fel, să poată funcționa.

Fie că este vorba de relații de prietenie, de cuplu, de familie și chiar la locul de muncă, fără compatibilitate nu se poate obține armonia în mod natural.

Compatibilitatea nu este ceva ce putem dobândi în mod artificial. Nici nu se poate negocia, fără să vorbim despre compromisuri - adică renunțare la sine sau sacrificii. Iar în momentul în care vorbim despre compromisuri, bucuria de a trăi dispare.

Cele mai multe conflicte dintre oameni au la bază lipsa de compatibilitate la nivel de credințe, dorințe, valori, obiceiuri, tradiții și viziune asupra vieții. Suntem asemănători în aspectul exterior, însă interiorul fiecăruia dintre noi este un univers în sine.

Sunt oameni cu care de la începutul interacțiunii simțim că vorbim aceeași limbă. Sunt situații și conjuncturi cu care rezonam și în care ne regăsim. De asemenea, sunt oameni și situații cu care nu avem nimic în comun și nici nu vom avea vreodată, așa că nu are niciun sens să ne chinuim.

Compatibilitatea sprijină evoluția, pe când lipsa ei generează probleme de diferite feluri.

Cunoaste-te pe tine însuți, observă-i pe cei din jur într-o manieră obiectivă, renunță la lupta inutilă de a-i schimba pe alții sau situațiile asupra cărora nu ai niciun control și trăiește în așa fel încât să îți rămâi mereu fidel ție însuți.

Dacă compatibilitate nu e, nimic nu e!

Cu cât mai repede înțelegem acest aspect, cu atât mai înțelept ne vom investi timpul și energia în oamenii și situațiile de viață potrivite pentru noi.

de dr. Ursula Sandner

Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie.

 

Cine suntem noi? Suntem oameni dăguți, frumoși, stilați și zâmbitori. Avem posibilitatea să ne răsfățăm, să obţinem tot ce dorim, nu ducem lipsă de nimic spre deosebire de celelalte generații din trecut. Dar, pe lângă toate acestea nu vedem esențialul, nu știm să ne bucurăm, să fim fericiți.

Noi suntem generația care mereu e pe fugă. Ne grăbim mereu, fugim undeva nici nu știm unde. Dorim multe, dar nu ne forţăm să obţinem nimic.

Credem că merităm totul și nu e obligatoriu să oferim. Ne plac aventurile și nebuniile, dar nu știm limitele, exagerăm și devenim niște suflete goale. Suntem convinși că avem tot dreptul să ne folosim de oameni și să nu le mulțumim pentru zilele în care au fost alături.

Aruncăm mâncarea, dar nu ne gândim la cei care ar da orice pentru o bucată de pâine. Chiulim de la ore, pentru că nu dorim să ne forțăm creierul, dar sunt o mulțime de copii care vor să învețe.

Irosim apa în zadar, dar în timpul ăsta sunt o mulțime de oameni care mor de sete. Nu ne vizităm mama, îi răspundem urât și nu realizăm faptul că este cineva care ar face orice ca să aibă o mamă.

Ne certăm, jignim și nici nu regretăm, nu ne cerem iertare pentru comportamentul nostru.

Cine suntem noi? Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie.

Avem oameni care ne iubesc, dar suntem atât de naivi și creduli încât ne lăsăm seduși de niște cuvinte spuse într-un club sau scrise pe o rețea de socializare. Nu știm să prețuim frumosul și grija celor care ne iubesc.

Credem că avem tot timpul din lume, dar nu știm ce va fi mâine cu noi, cu cei care au nevoie de atenția noastră. Privim intimitatea ca o plăcere carnală și tratăm pe unii doar ca niște corpuri vii, nimic mai mult.

Aceștia suntem noi. Noi, generația care a devenit oarbă la extraordinarul din jur și surdă la gândurile sincere. Noi, cei egoiști și orgolioși. Ce-ar fi dacă ne-am schimba spre bine începând de acum?

sursa: https://psihologiadeazi.ro/

Dumnezeu nu întârzie niciodată – totul se întâmplă așa cum trebuie

El doar trimite lucrurile potrivite la momentul potrivit… 

Nimeni nu poate sti daca prinde ziua urmatoare. Planurile lui Dumnezeu sunt cunoscute numai de El. De fapt, nu ne gandim cu adevarat la aceste probleme, deoarece suntem ocupati sa ne concentram pe propriile dorinte si pe calea pe care ne-am propus noi sa mergem.

Suntem atat de obs3dati de probleme, incat nici macar nu gasim cateva minute pe zi pentru a ne ruga. Avem senzatia ca singuri putem face fata tuturor problemelor.

Cine, daca nu tu, este stapanul vietii tale?

Aceasta este natura omului: cand totul este bine si clar in viata sa, uita de Dumnezeu. Inainte de a merge la culcare, urmareste pozele de pe retelele de socializare, citeste barfe despre vedete si politicieni, dar nu isi gaseste timp pentru cel mai important lucru, RUGACIUNEA.

Dar mai devreme sau mai tarziu tot ne amintim de rugaciune. Cand se intampla ceva pe neasteptate. Cand intelegi ca nu intelegi de fapt si nu stii nimic in viata asta.

O rafala de vant si te sufla in ocean, ca o barca din hartie. Unde sa navighezi, ce sa faci…

Atunci ne intoarcem la Dumnezeu. Il intrebam, solicitam sfaturi si ajutor. De regula, numai atunci cand apar probleme…

De exemplu, atunci cand ni se refuza un loc de munca pe care ni-l doream cu adevarat. Sau daca cei dragi sunt bolnavi. Pot exista multe situatii. Sunt unite de un singur lucru: nu stim ce sa facem in continuare.

Poate din anumite motive a trebuit sa refuzam propunerea, pe care am vrut sa o acceptam cu adevarat. Si acum ne simtim confuzati si plini de indoieli. Am actionat corect, vom regreta si ne vom pocai?

Acceptarea nu este in general o sarcina usoara. La urma urmei, numai cu timpul realizam ca totul se intampla asa cum trebuie.

Prin urmare, in loc sa ne plangem de ceea ce nu s-a materializat, mai bine acceptam si mergem mai departe. Nu va puteti imagina ce sentiment de libertate simtiti in acest moment!

O usurare incredibila, o energie extraordinara. Lumea intreaga este in fata voastra.

In loc sa te grabesti in ceva pentru care nu esti pregatit acum, este mai bine sa ai rabdare si sa ai incredere in Dumnezeu.

Graba si nerabdarea nu fac decat sa faca rau. Nu este mai bine sa te calmezi si sa vezi ce se intampla in continuare?

Ai observat ca oamenii cu adevarat maturi nu se zbat niciodata si nu se enerveaza cand nu obtin ceea ce isi doresc?

Sunt atat de calmi si increzatori, pentru ca inteleg ca Dumnezeu este foarte constient de toate dorintele si obiectivele lor. Nu conteaza cat de religiosi sunt sau cat de des merg la biserica.

Cu totii suntem la fel: cand planurile si proiectele se prabus3sc, incepem sa ne indoim de Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu greseste niciodata.

El doar trimite lucrurile potrivite la momentul potrivit. Indiferent cum incercam sa „potrivim” evenimentele dorite – totul are timpul sau.

Acceptati acest adevar cu tot sufletul, cu toata inima. Totul va fi bine si totul se va realiza.

Acceptati faptul ca nu se va intampla nimic cu exactitatea de 100%, asa cum ati planificat si conceput. Incredeti-va intr-un plan perfect – Dumnezeu.

sursa: internet

Dacă nu ești fericit unde ești – mută-te! Nu ești un copac!

De multe ori, în viaţă, ne mulţumim cu ceea ce credem că este drept, convenabil şi sigur. Ne este teamă să facem o schimbare. Ne e teamă să ieşim din zona noastră de confort.

Deci, ne privăm pe noi înşine şi fericirea noastră, risipind vieţile noastre într-un loc greşit când ar trebui să mergem înainte şi mai departe.

Dacă nu eşti fericit unde te afli – mută-te! Nu eşti un copac. Nu trebuie să fii blocat şi să rămâi într-un singur loc pentru totdeauna.

Dacă oamenii din jurul tău nu te fac fericit, lasă-i în urmă. Dacă de fiecare dată când îi întâlneşti, ai un sentiment că ceva nu este bine, pleacă. Nu le permite să ajungă la tine şi să îţi pierzi timpul.Nu îi lasa să îţi ia energia ta pozitivă.

Nu înseamnă că îi scoţi complet din viaţa ta, dar decizi să nu-ţi petreci timpul în jurul oamenilor care te fac să te simţi stors emoţional, fizic sau mental. Nu te mai mulţumeşti cu conexiuni, conversaţii şi persoane mediocre.

Dacă slujba ta te face să te simţi nefericit, renunţă. Dacă nu mai poţi învăţa şi creşte în slujba ta, treci mai departe şi găseşte una nouă. Să stai la un loc de muncă trist şi epuizant este toxic pentru tine. Indiferent de salariu, nu ar trebui să cheltuieşti o treime din zi să te simţi nemulţumit.

Asta implică o mulţime de probleme şi dăruire de sine. Nu o face. Fericirea ta este ceea ce defineşte succesul tău. Dacă nu eşti fericit, nu poţi avea succes în viaţă. S-ar putea să ai succes la locul de muncă, dar niciodată nu te veţi simţi împlinit înăuntru.

Dacă nu te simţi fericit în oraşul în care trăieşti, mută-te. Nu sta într-un loc doar pentru că este familiar şi confortabil. Dacă rămâi doar pentru că locul tău este o plasă de siguranţă şi îţi este teamă să te deplasezi, ar trebui să îţi regândeşti cu adevărat alegerile.

Pentru că atunci când îţi este cel mai frică să sari, exact atunci ar trebui să sari. În caz contrar, vei fi întotdeauna blocat într-un singur loc. Pentru că acasă este locul unde te simţi fericit, nu unde te simţi în siguranţă.

Dacă dragostea te nemulţumeşte, renunţă. Partenerul tău nu este ultima persoană de pe Pământ. O relaţie ar trebui să te facă să străluceşti, să înfloreşti şi să te inspire să devii o persoană mai bună.

Să creşti. Să te maturizezi. Nu ar trebui să te facă trist. Prin urmare, nu trebuie să rămâi într-o relaţie de acest fel..

Dacă nu eşti mulţumit de calea vieţii tale, schimb-o. Indiferent dacă este calea carierei tale sau studiile tale, dacă te afli vreodată într-o situaţie în care simţi că ai făcut o alegere greşită – opreşte-te pentru un moment şi schimbă direcţia.

Nu pierde timp, bani şi efort pe ceva ce nu face ca sufletul tău să cânte de bucurie. Chiar dacă înseamnă că vei pierde încă un an înainte de absolvire sau dacă trebuie să începi de la zero – fă-o! Şi fă-o atunci când eşti nemulţumit de alegerea ta. Fă-o şi alege cu înţelepciune data viitoare.

sursa: https://psihologiadeazi.ro/