Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”

Știți, vine o zi în care o singură privire îți poate da viața peste cap.

Vine o zi în care înțelegi că în viața ta nu mai este loc de singurătate, de „eu”, ci a venit timpul de „noi”. Diminețile sunt parfumate cu miros de ceai, de prăjituri. Printre cuvinte și zâmbete se strecoară săruturi dulci și câte un „te iubesc”.

Vine o zi în care te simți iubită, alintată și importantă.

Acea zi în care lași trecutul, frustrările, temerile și gândurile profunde. Trăiești cu prezentul și nu regreți că l-ai așteptat pe omul tău în nopțile reci de iarnă, în tăcere la masa de citit sau pe malul unui lac. Te lași alintată, sărutată și iubită. Iubești așa cum nu ai mai iubit niciodată și trăiești sentimente pe care nu le-ai mai simțit.

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”.

Ziua în care te îndrăgostești și nu-ți mai este frică să iubești. Trăiești fiecare minut și moment. Nu este loc de clișee, cuvinte de prisos și mimări, deoarece între voi vibrează sentimente sincere.

Poate că acum citind cele de sus îți pare imposibil.

Poate ești dezamăgită în dragoste și nu mai crezi în oameni.

Crede-mă, nimic nu este întâmplător, toate au un rost. Omul tău e pe drum, fii răbdătoare, așteaptă-l. Crede-mă, ceilalți au fost doar niște lecții.

sursa:https://destainuirilemariei.com/

Am făcut o pauză

Salut,

Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg până și cele mai profunde mizerii?

Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare, iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.

Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care sunt la reanimare?

Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice murdărie care trebuie frecată. Unele rugăciuni le-am strigat, altele le-am șoptit, iar pe unele pur și simplu le-am plâns. Dar știu că pe toate le-a auzit Dumnezeu. Chiar și pe cele nerostite. Mai ales pe cele nerostite.

”Ăsta-i drumul tău” am auzit șoptit. ”Cum Doamne, să trebuiască să pășesc printre atâția mărăcini?” m-am plâns eu. ”Prin rănile tale sângerânde, mai apoi pansate, alții vor vedea Slava Mea. Tu vezi mărăcinii, Eu văd rodul pământului…”.

Așa că iată-mă, stau pe loc, șlefuindu-se în mine. Cum să nu mă doară? Doare. Dar și când vezi că te ține de mână Dumnezeu… zâmbești. Zâmbești și uiți și de durere, și de avarii, și de noroi, și de mărăcini.

Dar destul despre mine. Spune-mi despre tine. Tu ce faci?

sursa: https://alinailioi.ro/

M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...

Am încetat să mai insist unde nu căutam.

Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.

Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.

Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.

Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.

Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine

Și apoi... magie...

Magie...

M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.

M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă

Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am întors din nou.

Şi apoi... Magie...

Am cheile de la ușile pe care vreau să le descui

Aici... Înăuntru.

Afară sunt doar încuietorile.

Dar eu decid unde și depinde de mine cum;

Eu decid unde...

Aleg cum...

Aleg cu cine...

Eu decid ce vreau...

Eu decid ce merit...

Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă am trăit...... "

* Andrea A Somera *

EXISTĂ UN MOTIV PENTRU CARE UNIVERSUL ADUCE ÎN VIAȚA TA ANUMITE PERSOANE ȘI APOI LE PERMITE SĂ PLECE

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni.

Oamenii spun întotdeauna că nu poți explica de ce ai anumite sentimente pentru cei din jurul tău. De ce ajungi să te simți atașată de o persoană care tocmai a intrat în viața ta și despre care nu știi nimic.

Eu cred că aici intervine puterea Universului.

Universul ne apropie de anumite persoane pentru că știu că acestea sunt persoanele potrivite de care avem nevoie în viața noastră chiar în acest moment. Ele sunt cele care ne vor învăța cele mai importante lecții despre viață sau despre noi înșine. Ele ne vor deschide ochii și ne vor face să vedem adevărul suprem. Ele ne vor lua de mână în întuneric și ne vor îndruma pe drumul către lumină.

Există un motiv pentru care Universul îți scoate în cale o anumită persoană. Și să îți mai spun ceva... dacă privești în trecut, îți vei da seama că nu există o singură persoană, ci mai multe. Persoane străine care au intrat imediat în sufletul tău. Te-ai atașat de ele. Ai avut sentimente pentru ele. Iar ironia este că majoritatea acestor persoane sunt temporare în viața ta deoarece datoria lor este să îți arate o cale diferită și să te ajute să te eliberezi de poveri, de durere, de tristețe, de amărăciune.

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni. El îți luminează drumul apropiindu-te de acești oameni, care au rolul de a aduce scoate la iveală ce este mai bun în tine. El te ajută să îți găsești puterea de a merge mai departe.

Problema este că de cele mai multe ori tu încerci să te legi de acești oameni pentru a îi ține definitiv în viața ta. Însă acesta nu este rolul lor. Nu sunt meniți să rămână în viața ta pentru totdeauna. Universul i-a trimis doar pentru o perioadă scurtă de timp. Universul i-a adus în viața ta pentru ca ei să îți fie ghizi într-un anumit moment.

Și nu trebuie să suferi, să fii tristă, să te simți rănită sau chiar dezamăgită în momentul în care acești oameni pleacă. Pentru că rolul lor a fost împlinit. Te-au ajutat mai mult decât crezi tu.

Nu înțelegi de ce Universul distruge o relație atât de frumoasă, însă dacă privești cu mare atenție lucrurile, îți vei da seama că timpul acestor oameni a trecut, că frumusețea relației voastre va dispărea, că iubirea dintre voi va muri, că povestea lor nu te va putea inspira și mai mult și legătura dintre voi se poate transforma într-o povară pe care nu ești menită să o porți. Și totul va începe să aibă sens.

Esența eliberării este credința. Credința că această poveste trebuie lăsată așa cum este. Universul a scris-o pentru tine. Nu încerca să o rescrii pentru că vei preface în ruină toată frumusețea ei. Poate că schimbarea nu va aduce un final fericit. Poate că acești oameni sunt chiar îngeri care vin pentru a te învăța să o lecție sau pentru a te vindeca sau pentru a te ajuta să fii o persoană mai bună. Iar după ce și-au împlinit scopul, vor pleca pentru a intra în viața unei alte persoane care are nevoie de ajutor.

Acum învață să dai drumul la mâna acestor oameni, să îi lași să își întindă aripile și să zboare către noi orizonturi.

Pentru că în ziua în care vei întâlni persoana care va rămâne în viața ta o veșnicie, sufletul tău o va recunoaște imediat. Și în sfârșit vei înțelege diferența dintre cineva care îți atinge mâna și cineva care îți atinge sufletul.

sursa; https://www.kudika.ro/

Încă îmi amintesc vremea când cerșeam iubire/Can still remember the time when I begged for love.

Mi-am pierdut culorile M-am mulțumit cu "poate", cu "să văd dacă pot" și cu "sunt obosit". Am îndurat durerea fiecărui nu, și cu timpul am început să cred că poate, doar poate, asta merit! Că ar trebui să fiu recunoscător pentru rarul "da" și să stau într-un colț așteptând.

A durat ceva timp, dar când în sfârșit mi-am dat seama că mă transform încet în acest suflet rănit de care m-am temut mereu, am încercat tot posibilul să mă ridic și să plec. Pas cu pas, mi-am târât picioarele, și atunci am învățat că unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut în viață este să te îndepărtezi de lucrurile pe care ți le-ai dorit mereu. Dar am făcut-o.

Am făcut-o pentru că în fiecare zi părea că plouă și voiam să văd din nou soarele. Am făcut-o pentru zilele în care râdeam atât de tare încât mă durea stomacul. Am făcut-o pentru că am vrut să cred că în ciuda persoanei răvășite care sunt, în ciuda tuturor cicatricilor și găurilor din piept, merit încă o șansă la fericire.

Știu că a durat ceva, dar sunt foarte mândru.

Eu am făcut-o!

—Jun Mark Patilan

Opera de artă: Naya Ismael

I lost my colors. I settled for the "maybe", the "I'll see if I can" and the "I'm tired". I endured the pain of every no, and over time I started to believe that maybe, just maybe, that's what I deserve. That I should just be grateful for the rare "yes" and just sit in the corner waiting.

It took some time, but when I finally realized that I'm slowly turning into this broken soul I always feared to be, I tried my best to get up and walk away. Step by step, I dragged my feet, and that's when I learned that one of the most difficult things to do in life is to walk away from things that you've always wanted. But I did it.

I did it because every day seemed like it's raining and I wanted to see the sun again. I did it for the days when I would laugh so hard my stomach would hurt. I did it because I wanted to believe that despite the messed up person that I am, despite all the scars and the holes in my chest, I deserve another shot at happiness.

I know it took a while, but I couldn't be prouder.

I did it.

—Jun Mark Patilan

Artwork: Naya Ismael

CE ESTE SORTIT SĂ FIE AL TĂU, VA FI ORICUM, ORICÂND!

Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Sunt o luptătoare. Mă lupt cu timpul. Mă lupt cu planurile Universului pentru mine. Mă lupt cu obstacole. Mă lupt cu lucruri care parcă nu se mișcă așa cum mi-aș dori eu. Mă lupt cu tot ce nu este bine. Pentru că mă sperie când totul nu este perfect. Îmi este teamă când nu dețin frâiele vieții mele.

Dar cât de des luptăm împotriva unei bătălii pierdute? Cât de des luptam să ținem de o relație care nu mai funcționează? De câte ori încercam să ne grăbim, să tragem de timp și să lipim bucățile inimilor noastre frânte din nou și din nou?

Însă în toate aceste lupte ale mele, am învăț ceva și vreau să împărtășesc cu voi: ce este sortit să fie al tău va fi oricum. Cine îți este menit, va găsi calea către inima ta... fie că vrei, fie că nu.

Adevărul este că viața nu merge întotdeauna conform planului nostru. Vom avea momente în care totul este aparent perfect și apoi se va dezintegra complet. Vom fi cu o persoană cu care credem că vom fi pentru totdeauna și apoi ne vom uita neputincios cum relația se prăbușește. Vom continua pe drumul profesional pe care vrem să mergem și apoi vom descoperi că nu are sens. Vom urca și vom cădea. Și, în timp, ne vom ridica din nou.

Trebuie să știm că în toate acele momente nu putem avea răspunsurile la toate întrebările din capul nostru. Nu putem înțelege ce se întâmplă, unde ar trebui să mergem, ce ar trebui să facem. Nu putem cunoaște ce este bine și ce este rău sau ce este al nostru de păstrat.

Trebuie doar să avem încredere - în Univers, în Dumnezeu, în destin, în noi înșine. Trebuie să continuăm. Trebuie să știm că ceea ce este sortit să fie al nostru, va fi oricum... va găsi calea către noi. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă acum sau când ne dorim... nu trebuie să disperăm și nici să ne pierdem răbdarea.

Ceea ce trebuie să fie al nostru... va fi. Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Când se întâmplă aceste lucruri este posibil să fim plini de teamă. Am putea simți că totul se destramă în jurul nostru. S-ar putea să plângem, să țipăm, să ridicăm mâinile către cer cu mânie, să ne îndoim de noi, să fim supărați pe ce se întâmplă în jurul nostru - dar adevărul este că uneori totul se prăbușește pentru că ceva mult mai bun să vină către noi. Uneori nu ni se răspunde la rugăciuni pentru că ceva mai frumos este pe drum către noi.

Nu trebuie să ne stresăm. Nu trebuie să ne speriem. Nu trebuie să ne petrecem zilele suferind.

Nu trebuie să pierdem timpul analizând de ce lucrurile și oamenii au plecat din viața noastră. În schimb trebuie să urmăm ceea ce este corect și să avem încredere că, dacă este corect, se va întâmpla. Trebuie să înțelegem că Universul are un plan minunat pentru noi și chiar dacă suntem de părere că nu ne ascultă, el este aici. Întotdeauna va fi.

Trebuie să știm că nu vom avea întotdeauna răspunsurile, dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să înțelegem că viața nu are sens sau nu merge după planurile noastre pentru că nu suntem pe drumul pe care trebuie.

Ce ne este menit, va fi în viața noastră - oamenii, oportunitățile, slujbele, pasiunile, speranța - totul ne va găsi la momentul potrivit, când trebuie să vină, când Universul știe că suntem pregătiți să acceptăm ce urmează să ni se întâmple.

Nu trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să trăim într-o continuă anxietate. Pur și simplu trebuie să mergem mai departe, să renunțăm la ce nu ne mai face fericiți și să avem încredere. Și să permitem acestor lucruri și oameni să ne găsească

sursa: https://www.kudika.ro/

Jocurile minții: cum se joacă o persoană cu mintea mea?

Dragii mei, din păcate am experimentat pe propria piele o astfel de relație cu un astfel de om, în care am crezut, în fața căruia mi-am deschis sufletul într-un moment vulnerabil al vieții mele de după decesul soțului meu. Am iubit un astfel de om, incredibil! Am reușit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mă salvez! Gata, STOP JOC!

Urmăriți cu atenție acest videoclip și aveți grijă cui dați voie în viața voastră! 

Cu iubire și lumină, 

Daniela.

 

Cum să nu mai iubești omul căruia nu-i pasă și nu va fi vreodată al tău!

Refuzi să crezi că este adevărat, respingi gândul că sentimentele acestui om nu au fost niciodată sincere, iar intențiile lui nu au fost niciodată serioase. Refuzi să te detașezi de iluzie, preferi să uiți de tine, doar să păstrezi vie povestea voastră.

Vrei din tot sufletul să-l convingi că are rost, dar nu înțelegi că el pur și simplu te folosește. Știe cât de puternică este iubirea ta, știe că ai sacrifica tot ce ai mai scump de dragul lui, știe că se poate juca cu emoțiile tale fără consecințe.

În sinea ta simți că nu este deloc normală această formulă a iubirii, nu este sănătos să trăiești o emoție neîmpărtășită, transformată ușor în obsesie. Lasă iubirea să revină în inima ta, oprește această suferință continuă.

Îți este greu să faci față realității, este insuportabil acest adevăr, dar conștientizează-l: el nu te iubește și nu te-a iubit vreodată, el nu poate fi omul tău drag, sufletul tău pereche, din moment ce a ales alt drum, a ales să fie indiferent.

Nu trăi iluzia, înțelege că trăiești o iluzie, faptul că relația este o imaginație personală, pentru el totul este doar o aventură temporară, una dintre istoriile care se sfârșesc rapid și fără complicații.

Nu renunța la tine, la acea femeie sinceră și optimistă, la sufletul tău bun. Nu renunța la bucuria de a iubi și a fi iubită. Nu a fost să fie cu acest om, dar viața nu se oprește aici. Viața îți va oferi atât de multe motive să fii recunoscătoare.

Recunoaște că nu îi pasă

Speranța te forțează să mai aștepți puțin, să-i mai lași timp, să faci mai multe lucruri care să-l convingă că are rost. Speranța te obligă să anulezi un deznodământ trist. Dar în acest fel nu lași loc pentru iubirea de sine, pentru demnitate și respect.

Nu lași loc sufletului tău să se curețe de tot ce este nepotrivit și toxic, de toate acele emoții care nu îți aparțin, de neputință și disperare. Ai nevoie de acest proces, trebuie să îți asumi detașarea, pentru a te întoarce cu fața spre inima ta.

Nu ești singură, niciodată nu vei fi singură. Descoperă în interiorul tău lumină, descoperă acele resurse care te provoacă să te cunoști cu adevărat, să știi cine ești și ce vrei de la viață, de la o relație, de la partener.

Vei ajunge să înțelegi în timp că nu vrei să fii folosită, nu vrei să se joace cu tine, nu vrei să fii părăsită în cele mai importante momente. Nu vrei să iubești și să primești în schimb numai indiferență și reproșuri.

Lasă sufletul să fie liber, rupe acele lanțuri emoționale, acele stări depresive care îți inundă mintea. Rupe orice conexiune cu trecutul, cu povestea lui, cu tot ce îți amintește de tine, dependentă și nefericită.

Da, nu se va întâmpla acest lucru peste noapte, poate nici nu va fi atât de ușor. Dar numai așa te poți elibera de durere, de omul care este pentru tine un străin. Numai așa poți renunța la suferință, la speranțe goale, la iluzie.

Iubirea este în inima ta. Vei găsi acel om care îți va îmbrățișa inima și va avea grijă de ea, cu încredere și recunoștință, pentru toată viața.

© De Vorbă cu Tine

Când până și cea mai iubitoare și empatică femeie obosește și pleacă din relație!

Există acel moment dureros în viața unei femei, când toată iubirea ei, toată căldura din suflet și dorința de a construi alături de cineva se risipește în vânt. Își dă seama că nu mai are rost, nu mai are motive să continue lângă acest om.

Poate că au existat planuri, visuri fericite, cuvinte care îmbrățișau o poveste, exista speranța că lucrurile se vor schimba într-o zi, el va înțelege cât de important este să fie implicat, el va reacționa și va fi recunoscător pentru sinceritate.

Dar, în loc să accepte iubirea, a respins-o cu egoismul său, cu gesturi care nu sunt potrivite pentru o relație sănătoasă, cu un comportament imatur, lipsit de atitudine, de asumare, de conștientizare. El doar se folosea de emoțiile ei.

Firește, ea nu a cedat atât de ușor. A ales să lupte pentru doi, să caute de una singură răspunsuri, să insiste și chiar să reproșeze. A încercat să aducă și mai multă iubire în relație, și mai multă empatie, a vrut să-l asculte și să-l înțeleagă.

Doar că nu a descoperit adevărul în sufletul său. A găsit însă multă ură, multă frustrare și multă indiferență. A găsit un om care refuza de fiecare dată să-i vorbească deschis, să-și deschidă inima, să stea de vorbă cu ea despre lucruri importante.

A căutat să-i explice cât de multă durere îi provoacă atitudinea lui indiferentă. Cât de mult o doare, știind că omului de alături nu-i pasă. Dar cuvintele ei erau mereu interpretate, subestimate, anulate, uitate.

El umilea, jignea, judeca

Și-a permis câteva cuvinte dure, apoi mai multe, apoi limitele au fost date la o parte. Ea era rezerva perfectă, ea venea cu energie și optimism în viața lui, ea îl idolatriza și îl considera Universul ei, doar că lucrurile nu au stat niciodată invers.

A obosit să mai demonstreze, să mai lupte, să mai caute răspunsuri, atunci când orice picătură de demnitate dispăruse. Îi găsise toate scuzele posibile, îi acceptase atât de multe comportamente dificile, îi îmbrățișase povestea și nu a fost suficient.

El a ales să vină și să plece când vrea, să manipuleze în cel mai urât mod, să mintă de fiecare dată, să ascundă atât de multe lucruri, să trădeze. Ea și-a dat seama că poveștile lor pur și simplu nu au nimic în comun, absolut nimic.

Ea voia să construiască, el distrugea totul. Ea voia să comunice cu acest om, el se folosea de tăcere și respingea orice discuție. Ea îl susținea de fiecare dată, el devenea tot mai egoist. Ea avea încredere în el, atât de multă încredere.

Plecarea ei nu a fost întâmplătoare, un moft personal sau o tentativă de a trezi o emoție în interiorul lui. A fost decizia care i-a readus libertatea și respectul de sine, a făcut-o să vadă lucrurile altfel, să înțeleagă cât de inutil era totul.

Sufletul ei obosise să mai lupte pentru doi, să mai caute lumină în alt suflet. Inima ei nu mai păstra iubirea, adunase prea multă dezamăgire și neputință.

© De Vorbă cu Tine

Părăsește-l, dar fă-o cu demnitate!

Despărțirea de un partener poate fi una dintre cele mai dificile și dureroase experiențe prin care trecem în viață. Mai ales atunci când nu mai iubim persoana cu care suntem, dar încă îi păstrăm un loc special în inimă, este important să găsim modalități de a ne desprinde cu demnitate și respect. Haideți să vedem ce cred celebritățile despre cum să te desparți cu demnitate de un bărbat pe care nu-l mai iubești.„Nu trebuie să păstrezi nicio legătură cu cineva doar pentru că ți-e frică de a fi singur.” – Kirsten Dunst

Atunci când nu mai simți că relația îți aduce fericire și împlinire, este important să nu te agăți de ea doar pentru că îți este frică să rămâi singură. Frica poate fi un factor puternic care ne ține în relații ce ne fac mai mult rău decât bine. În loc să te temi de singurătate, gândește-te la aceasta ca la o oportunitate de a te cunoaște pe tine însuți și de a-ți explora pasiunile și interesele.„Nu rămâne într-o relație dacă știi că nu ești fericită.” – Rihanna

Fericirea ta ar trebui să fie prioritară într-o relație. Dacă simți că nu mai ești fericită și nu vezi o cale de a rezolva problemele, este important să-ți acorzi permisiunea de a pleca. Nu te simți vinovată sau egoistă pentru alegerea ta. În final, va fi mai bine atât pentru tine, cât și pentru partenerul tău.„Nu întoarce niciodată spatele unui vis doar pentru că nu ai curajul să-l trăiești.” – Paulo Coelho

Uneori, putem rămâne într-o relație care nu mai funcționează doar pentru că nu avem curajul să renunțăm la ceea ce cunoaștem. Dar, după cum spune Paulo Coelho, nu ar trebui să renunțăm niciodată la visele noastre din cauza fricii sau a lipsei de curaj. Dacă simți că relația te împiedică să îți urmezi visurile și aspirațiile, este important să-ți acorzi permisiunea de a merge mai departe.„Când vine vorba de dragoste, nu există câștigători și perdanți, există doar oameni care se întâlnesc în cale.” – Ruth Westheimer

O despărțire poate părea adesea ca o luptă între două persoane, în care unul câștigă și celălalt pierde. Dar, așa cum a spus psihoterapeuta Ruth Westheimer, în dragoste nu există câștigători și perdanți. Fiecare persoană pe care o întâlnim în viață ne poate învăța ceva și ne poate ajuta să creștem ca indivizi. În loc să te concentrezi pe resentimente și supărări, încearcă să găsești înțelegere și compasiune pentru tine și pentru partener și să rămâi deschis la lecțiile pe care le poți învăța din această experiență.„Plecarea nu înseamnă întotdeauna sfârșitul. Poate însemna și începutul unor lucruri noi și frumoase.” – Jennifer Aniston

O despărțire poate fi trăită ca o pierdere, dar, așa cum spune actrița Jennifer Aniston, poate fi și începutul unor lucruri noi și frumoase. În loc să-ți concentrezi atenția pe ceea ce ai pierdut, încearcă să te gândești la ceea ce ai de câștigat: oportunitatea de a-ți construi o viață care să-ți aducă fericire și împlinire.„Nu-ți mai face griji pentru cine nu te mai face să te simți bine.” – Oprah Winfrey

Într-o relație, ar trebui să ne simțim bine alături de partener, sprijinite și iubite. Dacă însă simți că partenerul tău nu mai face acest lucru, atunci poate fi momentul să te desparți. Nu-ți face griji pentru cine nu te mai face să te simți bine și nu forța lucrurile, ci acordă-ți permisiunea să mergi mai departe.„Renunțarea la o relație care nu mai funcționează este curajul de a începe o viață nouă.” – Lao Tzu

Să renunți la o relație poate părea dificil și înfricoșător, dar, așa cum spune filosoful Lao Tzu, poate fi un act de curaj care îți deschide ușile către un nou capitol din viața ta. În loc să vezi despărțirea ca pe un eșec, încearcă să o vezi ca pe o oportunitate de a-ți construi o viață care să te facă să te simți fericită și împlinită.

Da, despărțirea de un partener poate fi un proces dificil și dureros, dar este important să îți acorzi permisiunea de a-ți urma inima și de a-ți construi o viață care să te facă să te simți fericită și împlinită.

Este important să îți amintești că, așa cum spune actrița Angelina Jolie, „nu trebuie să fii la fel cu ceilalți pentru a fi iubit”. Fiecare dintre noi merită să fie iubit și respectat pentru cine este și nu ar trebui să ne schimbăm sau să ne compromitem valorile pentru a menține o relație care nu mai funcționează.

În cele din urmă, despărțirea poate fi o oportunitate de a descoperi mai multe despre noi înșine și despre ceea ce căutăm într-o relație. Așa cum spune actrița Diane Keaton, „trebuie să îți urmezi inima, indiferent cât de dureros ar putea fi, pentru că asta te va conduce spre ceea ce este corect pentru tine”.

Îți doresc să găsești curajul și încrederea de a te despărți – cu demnitate și respect – de un bărbat pe care nu-l mai iubești și de a continua să îți urmezi inima și să-ți construiești viața pe care ți-o dorești.

sursa; https://confesiunileuneifeterele.ro/

Pentru el, al meu.

Nu-mi mai amintesc de momentele în care m-ai dezamăgit, dar nu voi putea uita niciodată momentele în care mi-ai umplut inima de fericire, până la refuz.

Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai făcut pe plac, dar nu voi putea uita niciodată de câte ori mi-ai făcut bucurii şi mi-ai respectat dorinţele.

Nu-mi mai amintesc de lacrimile pe care mi le-ai provocat, dar nu voi uita niciodată de câte ori m-ai făcut să zâmbesc şi să râd cu toată fiinţa mea.

Nu-mi mai amintesc răceala şi indiferenţa privirilor tale, dar nu voi uita niciodată privirile cu care m-ai făcut să mă simt cea mai frumoasă, cea mai dorită şi cea mai iubită femeie din lume.

Nu-mi mai amintesc de câte ori mi-ai lipsit, dar nu voi uita niciodată de câte ori mi-am găsit pacea şi alinarea în braţele tale protectoare.

Nu-mi mai amintesc nimic din imperfecţiunile tale, dar nu voi uita niciodată că tu ai fost perfect pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai spus ceea ce mi-aș fi dorit să aud, dar nu voi uita niciodată că mi-ai spus mereu adevărul și că, de foarte multe ori, vorbele tale au fost mângâieri pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am îndoit de tine, dar nu voi putea uita niciodată că tu ai fost demn de toată încrederea mea și că m-am simțit în siguranță în sufletul tău și alături de tine.

Nu-mi mai amintesc lucrurile pe care nu le-ai făcut, dar nu voi uita niciodată toate lucrurile frumoase și sacrificiile pe care le-ai făcut pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am simit neglijată, dar nu voi uita niciodată de câte ori mi-ai șters lacrimile, m-ai încurajat, m-ai copleșit cu dragoste, m-ai protejat și m-ai făcut să mă simt universul tău.

Nu-mi mai amintesc de câte ori ai plecat, dar nu voi uita niciodată că mereu te-ai întors la mine.

Te iubesc!

de Irina Binder

sursa: facebook

Cum se dau de gol oamenii care, pur și simplu, nu te iubesc cu adevărat!

"Eliberează-te din cușca pe care ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale libertăți".

Încerc să-mi învălui munca în optimism, pentru că mă ghidez după un principiu: „după cele mai tragice perioade din viața noastră urmează, aproape întotdeauna, momente incredibile”

După orice furtună apare soarele.

Cred că, la un moment dat, ne confruntăm cu posibilitatea de a alege dacă mergem mai departe cu lucrurile pe care universul ni le dă și ni le ia sau dacă insistăm în continuare să ne îngropăm în propria mizerie.

Nu mă urc pe un piedestal să predic această idee, fiindcă am fost deja în această situație și știu cum este. Știu, de asemenea, că sunt puține problemele care te vor distruge mai repede decât problemele inimii. Dar ceea ce trebuie să îți spun este că, în timp ce mă învățam pe mine însămi să scap de tristețe și să ies din acea stare mizerabilă de atașament, am realizat ceva care este mai degrabă realist decât optimist, dar atât de adevărat încât merită să îi acordăm atenție.

Atunci când un om te iubește, vei ști asta. Dacă îi pasă de tine, va găsi o modalitate de a fi cu tine. Persoanele care nu țin la tine vor găsi scuze. Uneori, nici măcar nu vor fi sigure dacă te iubesc sau nu, așa că le vei vedea mergând de colo-colo încercând să își dea seama. Dragostea nu necesită efort mintal. Nu este o ghicitoare care trebuie rezolvată sau un mister care trebuie dezlegat. Pur și simplu este și trebuie doar să o lăsăm să fie sau să nu fie, în mod natural.

Cred că oamenii diferă atât de mult în experiențele lor și că nu există două situații exact la fel, așa că este dificil să generalizăm ceva despre dragoste și romantism, dar fac o excepție în acest caz. Știu că mulți dintre voi probabil citiți aceste rânduri evocând toate motivele pentru care un oarecare v-a iubit, de fapt, dar nu a putut fi cu voi dintr-un motiv sau altul.

Este în regulă dacă și tu vrei să crezi asta. Dar adevărul este că te agăți de cineva care nu te iubește suficient de mult pentru a te pune pe primul loc și pentru a depune eforturi ca relația să funcționeze. Și dacă ar fi să cred în ceva, cred că toți merităm să fim cu o persoană care vrea, la rândul ei, să fie cu noi.

Așa că trebuie să învățăm să acceptăm când dragostea nu ne este împărtășită. Să ne dăm seama că, deși îi punem pe alții pe un piedestal, asta nu înseamnă că hotărârea lor ne definește. Este pur și simplu o mentalitate, una pe care trebuie să o schimbăm dacă vrem să ieșim de acolo. Oamenii te pot iubi puțin și te pot iubi suficient, dar nu îndeajuns pentru ca relația să funcționeze. Nu este o situație de genul „totul sau nimic”. Trebuie să încetăm să credem că este și că, atunci când lucrurile nu ies în favoarea noastră, definește o parte din noi ca fiind nedemnă și neiubită. Pentru a combate această idee, ne agățăm cât de tare putem de motivele din pricina cărora suntem iubiți, până când renunțarea este ideea noastră - nu a lor.

Dar cu toții ajungem, într-un fel sau altul, să fim bine. Ne aflăm în călătorii diferite, dar toate se termină în același mod. Nu ai nevoie de dragostea altcuiva pentru a fi întreg. Nu ai nevoie de permisiunea cuiva pentru a-ți continua viața. Ai nevoie doar de iubire de sine. Ai nevoie să îți dai voie să mergi mai departe. Iubirea altora nu te oprește, pentru că acea iubire nu există. Tu te agăți de felul în care ai impresia că ar trebui să fie. Și vei realiza, mai devreme sau mai târziu, că mare parte din viața ta este definită și aleasă de ceea ce te obligi să crezi că ar trebui sau nu ar trebui să fie. Eliberează-te din cușca pe care ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale libertăți.

sursa: divahair.ro

Rândurile de mai sus aparțin Briannei Wiest, autoarea cărților: „101 Essays That Will Change The Way You Think”, „The Mountain Is You”, „Ceremony” și „When You’re Ready, This Is How You Heal”.

Bradul de Crăciun

Sărbători binecuvântate să aveți, cu pace în suflet și în gânduri! 

Vă îmbrățișez cu iubire și lumină,

Daniela

Se ia un brad,

se agață în el

un gând curat,

o vorbă bună,

un salut,

o strângere de mână,

o-mbrățișare,

un surâs,

o bezea,

o tresărire,

o mirare…

Toate colorate,

strălucitoare,

frumos mirositoare.

Apoi se unesc cu lanțul

întâmplărilor fericite,

împletit dintr-un fir de înțelegere,

cu un altul de bunăvoință.

Astfel împodobit,

se caută un suflet

și odată găsit,

se ia bradul,

se sădește adânc, drept,

cu răsuflarea ținută,

cu vârful în sus,

spre-a nu uita niciodată

cât de lung e drumul spre cer.

de Nicu Alifantis

Dacă o femeie încetează să mai lupte pentru o relație, nu este pentru că a obosit, ci pentru că a înțeles că nu mai are pentru ce lupta…

Deși sunt considerate sensibile și fragile, de multe ori, în relațiile de iubire, femeile dau dovadă de mai multă tărie de caracter decât bărbații.

O femeie poate merge până în pânzele albe alături de omul pe care îl iubește și va lupta din greu pentru a menține vie dragostea într-o relație.

Dacă o femeie încetează să mai lupte pentru o relație, nu este pentru că a obosit, ci pentru că a înțeles că nu mai are pentru ce lupta.

Ea a înțeles că la baza certurilor și discuțiilor din cuplu se află mereu același motiv.

De multe ori, femeia, este înțeleasă greșit de către partenerul de cuplu atunci când îi reproșează acestuia că s-a schimbat.

Ea nu intenționează să-l determine să se schimbe, să îl transforme în ceea ce nu este, ci pur și simplu își dorește ca acesta să redevină ceea ce era cândva – bărbatul de care ea s-a îndrăgostit.

De cele mai multe ori, bărbații, fac tot ceea ce le stă în putință pentru a cuceri femeia dorită, însă nu același lucru îl putem spune și atunci când vine vorba despre a o păstra.

Ceea ce nu știu mulți bărbați, este faptul că o femeie are nevoie să fie cucerită tot timpul.

O femeie are nevoie să se simtă dorită, iubită, înțeleasă și apreciată. Și nu doar la începutul relației, ci tot timpul.

Dacă o femeie va renunța să mai lupte pentru relația ei, nu va mai există nicio relație.

O femeie va obosi ”să meargă pe sârmă” în încercarea de a menține echilibrul în cuplu și nu va mai găsi motiv care să justifice eforurile ei de a face să meargă ceva pentru care nu mai există interes decât din partea ei.

Va aduna în ea toate nemulțumirile, asemenea unui balon gata oricând să explodeze. Și va exploda. Însă nu așa cum te aștepți, cu certuri și reproșuri, ci în liniște. E explozie surdă dar nimicitoare.

Nimic nu o va mai putea aduce înapoi când va înțelege că motivele care au determinat-o să se îndragostească au fost doar minciuni. Iluzii și minciuni – atât a primit.

Cu recunoștință, pentru tot ceea ce a primit, va oferi din tot sufletul său muuultăăă indiferență, iar ca bonus – un spate întors.

În urma ei vor rămâne doar regrete și neputință. Scuzele și părerile de rău nu o vor aduce înapoi. Va ridica fruntea sus și cu spatele drept va păși către o nouă etapă a vieții ei – aceea în care tu nu mai exiști!

Are puterea și înțelepciunea de a-și construi din ruine o nouă viață.

Nu se va dezice de trecutul ei, pentru că datorită eșecurilor și dezamăgirilor ce i-au întunecat viața, acum își poate construi un viitor luminos.

Și-a învățat lecția plătind prețul naivității ei. A învățat pe pielea ei că unii oameni pot juca teatru foarte bine chiar dacă nu sunt actori.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste!

Poți avea o lume întreagă la picioare, dar acasă să nu te aștepte nimeni.

Poți fi cel mai frumos bărbat și cea mai dorită femeie, dar să nu ai lângă tine omul tău, potrivit pentru tine, pentru lumea și inima ta.

Poți avea bani, case, mașini, dar mereu vei căuta o îmbrățișare, un „Te iubesc” și un „Noapte bună!„.

Poți fi materialist, dar mai devreme sau mai târziu vei căuta iubirea. Vei dori să ai măcar o palmă care să-ți țină obrazul atunci când se face greu din cauza lacrimilor, a încercărilor, a suferinței.

Te poți crede cel mai puternic om, dar va veni ziua în care vei dori o simplă îmbrățișare.

E frumos să bei singur cafeaua. Dar e al naibii de plăcut să ți-o pregătească omul pe care îl iubești. Și, da, viața e dură, iubirea se consumă, toți am fost ca niște piese dintr-un puzzle pe care le-am adunat bucată cu bucată.

Toți am blestemat dragostea și ne-am promis că niciodată nu vom mai iubi. Însă, ne-am îndrăgostit din nou, pentru că nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

«Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi»

Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna

Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.

Se aud pe ei înșiși, știu ce merită și nu sunt gata să renunțe la asta.

Înăuntru au ancore cu care se țin ferm de dorința de a trăi fără murdărie și de a fi fericiți în ciuda tuturor.

Înăuntru au rădăcini puternice care nu pot fi smulse sau distruse. De asemenea, este imposibil să le distrugă principiile de fier, sentimentul de demnitate personală, moralitatea și încrederea în ei înşişi .

Cei puternici sunt capabili să reziste numai oricărui adevăr, loviturilor Soartei, torturii trădării și furtunii propriilor emoții.

Nu le este frică de durere, pentru că, după ce au supraviețuit războiului în propria inimă și au trecut prin iadul personal, au învățat să transforme rănile în înțelepciune și să se bucure de viață, păstrând frumusețea și tandrețea în inimile lor.

Cei puternici nu stau pe drumurile altora, nu fac comerţ cu fericirea, ei nu imploră pentru dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și n-o să-l trădeze niciodată pe omul pe care îl iubesc.

Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței lor, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții să trăiască, ci preferă să se aprofundeze și să se dezvolte.

Ei își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și făcut, iar pentru eșecuri se învinuiesc doar pe sine, învățand din greșeli – este obișnuit ca cei puternici să tragă concluziile corecte în loc să le regrete.

Sunt foarte înțelepți – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nicio circumstanță.

Și știu cum să plece. Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna. Nu le testați sentimentele, caracterul și răbdarea pentru putere – o să vă rupeți.

sursa: https://vmarkus.ro/

Cel mai frumos și mai tare bărbat este acela care te ține în brațe.

Cel mai frumos și mai tare bărbat este acela care te ține în brațe. Acela care este prezent și atent, care îți este prieten și cu care poți discuta orice, fără teamă că te-ar putea considera ridicolă. Acela lângă care te simți în siguranță, căruia nu trebuie să i te justifici mereu, pe care nu trebuie să faci eforturi să-l impresionezi și să-l convingi că meriți să te iubească. Acela care te iubește pentru cine ești, nu pentru ce ai sau doar pentru felul în care arăți, care nu te consideră un trofeu, un necesar, o dependență, o posesie. Acela care te susține să evoluezi și care te oprește să greșești. Acela care te respectă atât de mult încât să nu permită nimănui să te insulte în vreun fel sau să-ți facă vreo nedreptate. Acela care îți înțelege nevoile banale și care nu ți le ia în derâdere. Și acel bărbat nu are nicio legătură cu "înalt, brunet, cu mușchi, mașină mișto"... Poate fi scund, chel, cu burtă... fiindcă toată frumusețea de care ai nevoie se află în inima lui, toată puterea lumii se află în brațele lui protectoare care îți oferă adăpost atunci când ai nevoie de el. Împarte cu tine bucurii și dureri, te iubește atunci când toată lumea îți este împotrivă, te vede frumoasă chiar și atunci când tu nu te mai placi și te iubește simplu, frumos și onest. Și este lângă tine mereu. Dispus să își împartă viața cu tine, să-ți ofere mângâiere, sprijin, siguranță, încredere. E omul fără de care, chiar și cu toată lumea alături, te simți singură.

de Irina Binder

Cand spui cuiva „te iubesc”, e despre tine!

Este sentimentul tău, trăirea ta, experiența ta. Tu știi cum e dimineața ta, dorul tău, ridicarea ta la cer și spaima că... se poate termina. Sunt visele tale, împăcarea ta cu trecutul, cu tine, cu cei care nu te-au ales, cândva; cu cei care te-au lăsat să mergi mai departe, până ajungi să spui „te iubesc” altcuiva. Nu trebuie să-ți fie rușine sau teamă de „te iubesc”-ul tău. E viața ta. Sufletul tău. Tu ești un om frumos, deschis, care iubește. Restul? Adică „ce-o să fie?” Nu știu. Uneori e în mâinile tale, uneori Universul decide. Stelele trag la sorți sau cel pe care-l iubești face sau desface. Nimeni nu știe dinainte. E adevărat, dragostea se face în doi. E un fel de chestie simplă și complicată; construcție, dar și cadou al sorții; care te ridică și te lasă-n jos cu o viteză fantastică. Te face dependentă, dar te și împinge să-ți depășești orice limite, singur.
Dragostea e... viață. Nu e „ce-o să fie?” Uneori, când spui cuiva „te iubesc”, e despre un noroc împărțit la doi. Dar de cele mai multe ori, e despre tine.

 
Iubiți! Fără teamă, rușine și „ce-o să fie?”

 

sursa: http://alinablagoi.ro/consiliereterapie-la-cabinet-sau-online/

Afara miroase a tei...

Prea putini oameni inteleg ca nu numai ca nu iesim din Inima oamenilor daca iesim din Viata lor, dar, mai mult decat atat, uneori chiar trebuie sa iesim din Viata lor, pentru a le putea ramane in Inima...

 
Daca stai in casa cum poti simti ca afara miroase a tei?

Oameni buni, iesiti afara din casa. Din timp, din scuze, din critici, din reprosuri, din asteptari, din limitari, din minciuni, din compromisuri, din obisnuinte, din atasamente, din dependente, din iluzii pe care vi le ocrotiti cu atata grija. Recunoasteti ca v-ati inselat si iesiti din vietile unde nu mai e locul vostru. Sau unde nu aveti locul pe care il credeti... Caci afara miroase a tei....

Lasati oamenii sa plece atunci cand vor...Uneori numai lasand oamenii sa plece cand si-o doresc ii putem cu adevarat primi in inima noastra. Iar ei ne vor primi cu adevarat in inima lor. Si numai in inimi miroase tot timpul anului a tei inflorit...

Nu asteptati sa fiti alungati ... Insa daca se ajunge pana acolo, lasati-va alungati...Uneori numai dupa ce ai fost alungat si totusi ai stiut sa nu pleci de tot, vei fi reusit sa intri in inima ce te-a gonit. Si numai in inimi miroase mereu a tei inflorit...

Uneori numai felul in care oamenii stiu sa plece le determina locul pe care il vor avea in inima noastra. Unde miroase tot mereu, tot timpul anului, a tei...

E important sa inveti sa ajungi la timp. E important sa inveti sa ramai. Dar parca mai important decat orice este sa invatam sa plecam....Iubesc oamenii care stiu sa plece frumos...Oamenii care stiu sa plece frumos miros parca mereu a... Tei inflorit!

Da, in viata uneori miroase a tradari, a minciuni, a dezamagiri... Insa in inima - care-i mai mare decat viata - miroase mereu a tei...Sa incercam sa ramanem in inima oamenilor, chiar daca locul nostru in viata celuilalt va ramane poate gol...se vor gandi cu drag la noi in nopti de vara cu miros de tei infloriti...

Astazi viata intreaga imi miroase a tei inflorit. Parca mai mult decat oricand. Poate ca in sfarsit am invatat sa plec. Desi nu cred ca voi invata vreodata sa imi anunt din timp plecarea. Poate ca asa n-as mai putea pleca vreodata. Poate ca in sfarsit am invatat sa las oamenii sa plece. De ce sa raman inauntru?... De ce sa ii tin inauntru? ...cand afara miroase atat de frumos a tei?

Merg inainte, pe aleea cu tei infloriti ai inimii mele...catre inima ce ma asteapta. Poate ca am gasit-o, inca dinainte de a o cauta. Ma grabesc spre ea. Caci numai acolo miroase mereu, tot mereu, tot timpul anului, a tei infloriti..."

Semnat: O inima din care n-a plecat nimeni niciodata. Si in care miroase astazi, parca mai mult decat oricand, a tei infloriti...

sursa: https://www.floareadinasfalt.ro/

Se întâmplă ca toată iubirea și liniștea pe care o căutăm să se afle doar în brațele unui om

Știi, mereu am căutat liniștea.

Liniștea care mă ajută să mă cunosc până în adâncul sufletului. Liniștea care mă lasă să mă contopesc cu ai mei demoni, să-i liniștesc, să-i privesc în ochi, să-i dresez, să-i accept. Liniștea cea profundă care mă lasă să mă sincronizez cu cerul, cu pământul, cu vântul, cu norii, cu natura.

Uneori am căutat liniștea în brațele unui bărbat.

În brațele lui voiam să mă simt mică, să las dilemele, întrebările, fricile. Nu voiam să știu ce va fi mâine cu mine și cu el. Nu voiam să știu dacă va continua să mă țină de mână și îmi va aranja părul după ureche. Îmi puneam capul pe a lui piept și îi ascultam bătăile inimii. Nu mă gândeam la nimic. Trăiam fiecare secundă.

Am căutat liniștea în fluturi, în ploaie, în fulgii care se lăsau peste mine, peste oraș, peste omenii grăbiți, îndrăgostiți sau triști.

Am căutat liniștea pe un val adânc de râu. Am căutat-o la răsăritul soarelui. Am căutat-o în munți și pe nisipul fierbinte al mării.

Însă, niciodată nu am găsit-o pe deplin.

De fiecare dată îmi lipsea ceva. Simțeam un gol imens în al meu interior. Mereu doream ceva mai mult. Voiam să simt o emoție puternică. O emoție care să mă cutremure, care să-mi aducă furnicături pe coloana vertebrală.

Iar într-o simplă zi de vară, un necunoscut cu ochii albaștri m-a îmbrățișat.

M-am simțit din nou mică. Din femeia încrezută în sine m-am transformat într-o adolescentă rușinoasă și cu mâinile tremurânde. Și, de atunci simt că liniștea pe care o căutam mereu era în ochii lui, în brațele lui, în vorbele calculate pe care le spune.

Se întâmplă ca toată iubirea și liniștea pe care o căutăm să se afle doar în brațele unui om.

sursa: https://destainuirilemariei.com/