O SCRISOARE DE DRAGOSTE CĂTRE PERSOANA PE CARE DUMNEZEU A ALES-O PENTRU MINE

Un mesaj dedicat sufletului mereu pereche, acelui om pe care Dumnezeu l-a ales să îmi fie partener de-a lungul vieții...

Vreau să știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

O să te rog să ai răbdare cu mine. Poate că am inima frântă, însă învăț să pun piesele la loc, să am din nou încredere în oameni, să îmi deschid sufletul și să iubesc astfel încât atunci când Dumnezeu își va dori să te scoată în calea mea să fiu bine și să nu mă mai intereseze ce s-a întâmplat. Să fiu complet vindecată și gata de un nou capitol al vieții mele. Vreau să te iubesc din toată inima... fără îndoieli, fără teamă, fără frică. Poate că sună cliseic, însă acesta este cel mai bun mod de a îmi exprima recunoștința că vei face parte din viața mea. Tu ești un dar trimis de la Univers. Sunt binecuvântată. Nu te cunosc încă, însă am încredere că Dumnezeu nu te-a scos în calea mea pentru că a așteptat ca amândoi să învățăm multe despre viață și despre iubire astfel încât atunci când ne vom vedea să știm ce înseamnă o dragoste adevărată.

Momentul potrivit va veni. Până atunci mai avem amândoi de lucrat la noi înșine. Iar când ne vom întâlni nu vom mai avea nevoie să suferim din iubire pentru că ne vom găsi și vom fi împreună pentru totdeauna. Oriunde te-ai afla, știu că și tu ești într-o călătorie de regăsire și cunoaștere personală. Încerci să devii cea mai bună versiune a ta. O să te rog să nu te grăbești. Să nu fii nerăbdător. Să îi permiți destinului să își joace cartea și să ne arate care este drumul pe care trebuie să mergem. Suntem pe cale să ne întâlnim. Încă puțin și vom fi împreună. Pentru totdeauna.

Vreau să mai știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest moment este să avem încredere în Dumnezeu. Să avem încredere în planurile lui. Să avem răbdare pentru va veni și momentul nostru să iubim. Acum nu este timpul potrivit... și amândoi știm că dragostea vine doar atunci când este momentul potrivit, nu când vrem noi să vină.

Ne vom vedea în scurt timp și aștept cu nerăbdare să îmi petrec toată viața alături de tine. Voi prețui fiecare moment pe care îl am cu tine. Te voi respecta. Te voi iubi necondiționat. Te voi prețui pentru că tu vei fi prezentul meu dat de la Dumnezeu.

sursa: https://www.kudika.ro/

„Când Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire…”

– Nu toată lumea are parte în viață această de iubiri extraordinare. E vină noastră? Ține de noi să trăim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului. Dar felul în care reacționăm noi la întâlnirea respectivă ține de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a randuit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relația asta? Ce trebuie eu să înțeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți da de-a gata și o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără știință, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevărată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, crește tot mai mult. Iubirea nu e emoție, e o putere. Dumnezeu nu e trup și totuși se definește pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, și componenta asta trupească întră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primită de sus, o putere care trebuie eliberată și lucrată de fiecare în parte. Spun eliberată, pentru că cel mai adesea ne iubim pe noi înșine, și atunci iubirea este închisă în noi, se învârte în cerc. Este o iubire egoistă, întoarsă către sine, în loc să fie liberă și să nu ceară nimic în schimb.

– Iubirea adevărată e întotdeauna liberă?

– Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greșește cel mai mult în relații, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubeșți, trebuie să ieși din ține în sensul de a încerca să-l trăieșți pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă ii calci libertatea, apare instinctul de apărare. Și se va închide în el. Se va feri de ține, se va simți agresat. Într-o relație trebuie să existe un balans între apropiere și distanță. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exercițiul acesta al ieșirii din noi înșine uneori e dureros, înseamnă să părăseșți o poziție sigură, să ieși din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai așa te poți largi, te poți îmbogăți și poți transformă iubirea în cale de cunoaștere. Dacă rămâi în ține însuți, eșți foarte sărac. Ba, mai mult, te trezești că toți îți întorc spatele. Te trezești singur.

– Ar trebui atunci să cultivăm toleranță în dragoste?

– Ar trebui să facem exercițiul alterității, nu al toleranței. Toleranța e un fel de îngăduință față de ceva ce ție nu-ți convine, presupui că celălalt are niște defecte pe care tu, din mărinimie, le treci cu vederea. Adică toleranța presupune mândria. Or, într-o relație de iubire tu nu ai dreptul să consideri felul tău de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie să ceri celuilalt să se schimbe, trebuie să-ți ceri ție să-l suporți pe celălalt. În iubire, nu trebuie să te preocupe binele tău, ci trebuie să te pui pe ține în slujba celuilalt, preocuparea ta să fie devenirea lui. Scopul lui nu e să te înfrumusețeze pe ține, să te facă să te simți mai frumos și mai bun. Iubirea trăită drept schimbă oricum lucrurile în bine. Faptul că mă dăruiesc total, că mă arăt jertfitor îl face și pe celălalt să se corecteze, să se simtă, îl schimbă în bine. Părintele Teofil Părăian spunea că dragostea niciodată nu calculează și dragostea totdeauna calculează. Cum vine asta? Păi, niciodată nu calculează ce dăruiește, că să-i atragă atenția celuilalt uite, câte am făcut pentru ține, acum da-mi și tu la fel. Și în același timp calculează mereu cât primește, că să poată da mai mult. Asta e iubirea adevărată.

– Câteodată, oricâte ai face pentru celălalt, el rămâne indiferent și nu-ți întoarce nici o fărâmă de dragoste. Cum știi care e omul pentru care merită să dai tot?

– În ordinea firească, important e să nu te implici într-o relație până nu eșți sigur de ea. Potențialul de afecțiune, de iubire, trebuie păstrat până găseșți o persoană cu care te potrivești cu adevărat, cu care să ai în primul rând o potrivire sufletească, nu trupească. Apoi, un om de calitate, dacă a întâlnit un alt om de calitate și se jertfește până la capăt, reușește să-l învingă pe celălalt prin iubire, chiar dacă celălalt iubește mai puțin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate să salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperări miraculoase de relații care erau în pragul eșecului și au ajuns chiar mai puternice și mai profunde ca înainte. Oamenii trebuie să învețe să aprecieze crizele. Întrebarea mai are însă și o capcană. Dacă te oprești la om, riști să pierzi tot. Dacă îl ai în minte mereu și pe Dumnezeu, găsești în jur suficiente persoane care să merite să dai tot, fără să-ți mai fie teamă că ai putea pierde. Nici un om nu merită în sine să-i dai tot. Pentru că omul ăla nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. În definitiv, prin om ne dăruim, de fapt, lui Dumnezeu.

Extras din interviu cu Pr. Pantelimon de la Oașa, Formulă AȘ, nr. 973

sursa: https://www.librariaortodoxia.ro/

Iubirea și durerea nu trebuie să meargă mână în mână. Iubirea unei persoane nu trebuie să rănească.

Să ai pe cineva lângă tine nu înseamnă să renunți la tine, înseamnă să găsești pe cineva care să te facă și mai fericită decât ești deja.

Dumnezeu știe de câte ori am avut inima sfâșiată și de câte ori am plâns înainte de a merge la culcare. Dumnezeu știe de câte ori am iubit o persoană nepotrivită, sperând ca de data aceasta totul să fie diferit. Sperând să nu mi se mai facă rău. Sperând să nu mai sufăr. Sperând doar să fiu iubită. Însă nu am fost niciodată. Cu timpul, am început să cred că poate așa arăta dragostea. Poate că ceea ce au părinții mei este un fel de iubire pe cale de dispariție. Dar nu este. Mi-am dat seama că nu este. În sfârșit, am înțeles cât de important este să iubești și să fii iubită cu adevărat. Dragostea nu este menită să te rănească.

Știu în sfârșit că nu trebuie să te urăști. În cele din urmă mă iubesc și am pe cineva care mă iubește. Am pe cineva care zâmbește când mă aude cântând în dus (chiar dacă vocea mea sună ca a unor pisici care sunt într-o luptă zdravănă). Am pe cineva care îmi iubește corpul cu vergeturi și cicatrici. Am pe cineva care sărută fiecare centimetru din mine - și face asta pentru că vrea, nu pentru că vreau eu.

În sfârșit știu cum este să ai sprijinul cuiva. O persoană care se mândrește să te țină de mână pe stradă și care este cel mai mare fan al tău. În sfârșit știu cum este să fii într-o relație cu un prieten. Cu cineva care se va bucura la succesul tău, care te va susține necondiționat și care îți va da celem ai bune sfaturi în viață. Cineva care este acolo să te ridice de la pământ în momentele dificile.

În sfârșit știu cum este să ai pe cineva care să îți șteargă lacrimile de pe obraji. Care să te țină în brațe noaptea și să îți încălzească sufletul înghețat. Cineva care merită toată viața ta, însă nu îți cere absolut nimic. Cineva pentru care ești lumea întreagă. După ce am fost a doua opțiune atât de mult timp, acum sunt în sfârșit ceea ce îmi doream să fiu - "acasă" pentru cineva. Sunt singura alegere a cuiva.

Și, în cele din urmă, după ce am decis să nu îmi mai pese de nimeni și de nimic, am învățat să îmi pese de mine. Când m-am pus pe mine pe primul loc am descoperit ce fel de dragoste merit. Merit o dragoste care nu doare, care nu rănește, care nu distruge. Merit o dragoste simplă, dar frumoasă, care îți dă aripi, te ajută să crești și te susține oricând. Mi-am dat seama că nu poți repara oamenii - ei trebuie să o facă singuri. Am învățat în cele din urmă că nu trebuie să înlocuiesc raiul cu iadul. Am învățat că eu sunt suficientă și că nu trebuie să mă mulțumesc cu mai puțin decât merit.

Iubirea și durerea nu trebuie să meargă mână în mână. Iubirea unei persoane nu trebuie să rănească. Să ai pe cineva lângă tine nu înseamnă să renunți la tine, înseamnă să găsești pe cineva care să te facă și mai fericită decât ești deja. Iubirea nu complică lucrurile, iubirea nu aduce suferința. Iubirea nu este menită să te rănească, ci să te vindece.

sursa: https://www.kudika.ro/

IUBIREA NU TREBUIE SĂ DOARĂ. IUBIREA TREBUIE SĂ VINDECE

Iubirea nu ar trebui să te dărâme. Iubirea ar trebui să te transforme. Ar trebui să te încurajeze, să te inspire să fii exact cine vrei să fii. Iubirea ar trebui să fie ca o ancoră a păcii în viața ta, să aibă grijă de tine. Iubirea ar trebui să te provoace, să te învețe. Iubirea ar trebui să stea lângă tine în timp ce tu îți duci luptele. Iubirea ar trebui să te țină strâns de mână în timp ce tu crești. Iubirea ar trebui să te vindece.

Iubirea nu trebuie să fie confuză. Nu ar trebui să te facă să simți că nu ești suficient de bună, nu ar trebui să te facă să simți că trebuie să te schimbi pentru a fi demnă de ea. În iubire nu ar trebui să existe jocuri și nici frustrări. Iubirea nu este o luptă pentru putere, nu este ceva după care alergi și nici ceva pe care trebuie să îl vânezi clipă de clipă. Iubirea este încredere. Iubirea este o asigurare că totul este bine. Iubirea este să știi că persoana de lângă tine are grijă de tine, te apreciază, te susține și te alege în fiecare zi. Iubirea este siguranță.

Iubirea nu trebuie să te pună la perete. Când ești cu cineva și simți că vrei să renunți la toate barierele pe care le-ai construit în jurul inimii tale de teama de a nu mai fi rănită, când vrei să îi arăți sufletul tău acestei persoane și să îi permiți să te țină în brațe, să aibă grijă de tine, să te protejeze, iubirea nu trebuie să te pună la perete. Iubirea nu trebuie să te facă să simți că ești prea sensibilă pentru că iubești atât de profund. Iubirea ar trebui să te protejeze, să te încurajeze să îți arăți gingășia, adâncimea sufletului, pasiunea. Iubirea ar trebui să fie un loc sigur pentru tine.

Iubirea nu ar trebui să se îndepărteze de tine. Nu ar trebui să fugă atunci când lucrurile devin dificile. Nu ar trebui să facă un pas în spate, nu ar trebui să te abandoneze în momentele grele. Iubirea este mai puternică decât orice vei cunoaște vreodată - iubirea adevărată are puterea de a îndura cele mai puternice furtuni. Iubirea nu renunță. Iubirea nu ia calea ușoară. Iubirea lupta până când învinge.

Iubirea nu ar trebui să doară. Iubirea nu ar trebui să te pună la pământ, să îți sfâșie sufletul. Nu ar trebui să te facă să îți simți inima grea de sentimente urâte, nu ar trebui să îți zdrobească sufletul. Iubirea nu ar trebui să îți folosească vulnerabilitățile împotriva ta atunci când se simte amenințată sau rănită.

Nu... nici vorbă! Iubirea nu ar trebui să te dărâme. Iubirea ar trebui să te transforme. Ar trebui să te încurajeze, să te inspire să fii exact cine vrei să fii. Iubirea ar trebui să fie ca o ancoră a păcii în viața ta, să aibă grijă de tine. Iubirea ar trebui să te provoace, să te învețe. Iubirea ar trebui să stea lângă tine în timp ce tu îți duci luptele. Iubirea ar trebui să te țină strâns de mână în timp ce tu crești. Iubirea ar trebui să te vindece.

Iubirea ar trebui să fie întotdeauna blanda. Pură. Inocentă. Puternică.

sursa: https://www.kudika.ro/

Cel mai frumos și mai tare bărbat este acela care te ține în brațe

Acela care este prezent și atent, care îți este prieten și cu care poți discuta orice, fără teamă că te-ar putea considera ridicolă. Acela lângă care te simți în siguranță, căruia nu trebuie să i te justifici mereu, pe care nu trebuie să faci eforturi să-l impresionezi și să-l convingi că meriți să te iubească. Acela care te iubește pentru cine ești, nu pentru ce ai sau doar pentru felul în care arăți, care nu te consideră un trofeu, un necesar, o dependență, o posesie. Acela care te susține să evoluezi și care te oprește să greșești. Acela care te respectă atât de mult încât să nu permită nimănui să te insulte în vreun fel sau să-ți facă vreo nedreptate. Acela care îți înțelege nevoile banale și care nu ți le ia în derâdere. Și acel bărbat nu are nicio legătură cu "înalt, brunet, cu mușchi, mașină mișto"... Poate fi scund, chel, cu burtă... fiindcă toată frumusețea de care ai nevoie se află în inima lui, toată puterea lumii se află în brațele lui protectoare care îți oferă adăpost atunci când ai nevoie de el. Împarte cu tine bucurii și dureri, te iubește atunci când toată lumea îți este împotrivă, te vede frumoasă chiar și atunci când tu nu te mai placi și te iubește simplu, frumos și onest. Și este lângă tine mereu. Dispus să își împartă viața cu tine, să-ți ofere mângâiere, sprijin, siguranță, încredere. E omul fără de care, chiar și cu toată lumea alături, te simți singură.

de Irina Binder

Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată.

Eşti speriat!

Sunt prea mulți oameni în ziua de azi și în vârstă care își fac griji să găsească persoana perfectă. Cauți la nesfârșit, vei încerca să cunoști oameni noi, îți asumi riscuri, totuși ai fost rănit de atâtea ori încât nu mai lași pe nimeni să intre.

Ți-e frică de eșecuri și dezamăgiri. Ți-e frică de minciuni și înșelăciune. Cine este real și cine nu. Te îndoiești. Îți pui întrebări.

Îi alegi pe toți cei pe care îi întâlnești, încercând să amesteci și să potrivești piese care ți-au plăcut despre oamenii anteriori pe care i-ai umplut și cu care ți-ai împărțit viața, dar nu ai putut niciodată să umpli pe deplin acel gol pe care îl dorești!

Pui prea multă speranță, credință și povară asupra tuturor celor pe care îi întâlnești pentru că ești atât de dornic să găsești acea persoană fără cusur, căutând permanent acea persoană care îți va aduce viața într-un fel de culminare semnificativă care nu există.

Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că dragostea adevărată nu va fi la prima vedere. Nici măcar nu va fi la prima impresie. Orele suplimentare sunt construite. Din ambele părți, cu defecte. Din cea mai adâncă traumă și din cele mai fericite momente. Din eșecurile și lecțiile ambilor oameni.

Defectele care te fac ceea ce ești, momentele prin care ai trecut, cu bune și rele, din bune și mai rele, de jos până sus. Toți au locul lor în timp. În vindecare. În mișcare înainte. În reconstrucție, atât împreună cât și singuri.

Oamenii continuă să tranzacționeze în valoare reală pentru lucruri pe care le consideră ușor de înlocuit. Este o iluzie. Promisiunea de mai bine este o iluzie. Este cea mai mare minciună care există. Mai bine este cu locul în care te afli în viața ta și drumul tău de vindecare.

Bătăliile dure sunt cele în care cele mai adânci legături sunt create una cu cealaltă.

Suferind ca unul, ca echipă, ca întreg, ca unitate, sau ca o singură entitate. Aici se formează adevărata legătură.

Fundația ta se va fărâmița de nenumărate ori dacă cărămida și mortarul sunt formate din încercările și erorile tale combinate, care de fapt nu există.

Contactul fizic și promisiunile deșarte, promisiunile făurite din iluziile grandorii te vor duce doar până acum, înainte ca lipsa ta de fundație să te facă să te prăbușești în tine în timp, din nou.

Nu îți fie frică de a clădi. Nu te teme de durere. Acceptă neajunsurile. Acceptă frigul. Îmbrățișează viața. Odată ce ai făcut-o, poți sta deoparte și să te minunezi de eșecuri și pierderi, împreună! Fără ele, cum am putea ști vreodată cât de recunoscători ar trebui să fim pentru acest mister pe care îl numim viață?

Adevărata vulnerabilitate sub forma imaginii tale în oglindă este locul unde o vei găsi!

Îndrăgostește-te de tine și vei găsi această persoană. Cea mai adevărată reflexie a ta. Nu căuta pe cineva cu care să fii perfect. Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată!

Urmează-mi sfatul și găsește pe cineva alături de care să crești cu adevărat până în punctul în care devii în prezența lui, și te simți ca și cum ai fi în sfârșit acasă!

~ text original de Cody Bret

traducere facebook

Trebuie să accepți că există oameni care pot rămâne în inima ta, dar nu și în viața ta

Inima este un loc vast, unde amintirile și emoțiile se împletesc într-un dans complex. Există oameni care ne intră în inimă și lasă o amprentă adâncă, dar care, din diverse motive, nu pot rămâne prezenți în viața noastră. Această realitate subtilă și paradoxală ne poartă către o înțelegere profundă a trecutului, prezentului și a modului în care relațiile umane ne modelează sufletele.

Întâlnirile cu oameni sunt stelele căzătoare în noaptea senină a destinului nostru. Uneori, acești oameni ne pot încărca viața cu lumină și căldură, transformând-o într-o poveste strălucitoare. Dar, asemenea stelelor căzătoare, acești oameni pot arde strălucitor doar pentru o clipă, pentru a dispărea apoi în taina cosmosului. În ciuda acestui fapt, amintirea lor rămâne puternică și veșnică, ca un far ce ne călăuzește pe marea incertitudinilor.

Este important să învățăm să acceptăm că uneori oamenii cu care ne-am împărtășit sufletul nu pot continua călătoria alături de noi. Poate că distanța geografică, schimbările de situații sau alegerile de viață ne separă drumurile. Această despărțire nu trebuie să fie neapărat una dureroasă; dimpotrivă, poate deveni o oportunitate pentru creștere și înțelegere. Într-un fel, acei oameni care au rămas în inima noastră, dar nu în viața noastră, devin lecții prețioase. Ei ne învață să prețuim clipele fugitive și să găsim frumusețea în tot e este trecător.

A fi capabil să-i păstrăm în inimă pe cei care nu pot rămâne alături de noi în viață necesită o abilitate subtilă de a elibera și a lăsa să plece. Iubirea și conexiunea pe care le-am împărtășit cu acei oameni sunt o parte inseparabilă din noi, dar trebuie să învățăm să ne desprindem de nevoia de a-i avea fizic în preajmă. Această eliberare nu înseamnă că îi uităm sau că sentimentele noastre se estompează; dimpotrivă, devin ca o melodie silențioasă care răsună în adâncul ființei noastre.

De asemenea, acceptarea că există oameni care pot rămâne în inima noastră, dar nu și în viața noastră, ne învață o lecție de umilință și de grație. Ne arată că legăturile sufletului nu sunt întotdeauna strânse de timp și spațiu, ci transcend aceste constrângeri. Astfel, putem privi spre trecut cu recunoștință și spre viitor cu încredere, știind că fiecare persoană care a trecut prin viața noastră a adus o valoare unică și a lăsat amprenta ei într-un mod subtil și durabil.

sursa: https://confesiunileuneifeterele.ro/

DRAGOSTEA PE CARE O MERITI VA APAREA IN VIATA TA CAND NICI MACAR NU TE ASTEPTI

Ai rabdare. Inca nu este timpul potrivit. Intr-o zi, cand nici macar nu te astepti, vei intalni sufletul tau pereche si, atunci, totul va avea sens.

Ai rabdare. Dragostea pe care o meriti va aparea in viata ta cand nici macar nu te mai astepti. Stiu, tanjesti dupa aceasta iubire de foarte mult timp. Insa inca nu esti pregatita pentru ea. Mai ai de invatat cateva lectii. Mai ai de trait cateva experiente. Mai ai de mers singura o parte din drumul tau prin viata.

Intr-o zi, cand nici macar nu te mai astepti, vei intalni sufletul tau pereche. Va aparea pe nepusa masa si iti va da toata lumea peste cap. Iti va arata ce inseamna cu adevarat iubirea adevarata. Aceasta dragoste iti va taia rasuflarea. Cand va aparea, te va surprinde pentru ca nu ai crezut niciodata ca poti simti emotii atat de intense.

Stiu, ai suferit atat de mult. Esti obisnuita sa fii dezamagita in dragoste. Esti obisnuita ca inima ta sa fie franta intr-un milion de bucati mici. Esti obisnuita sa simti ca nu mai poti, sa plangi pana cand adormi intrebandu-te de ce trebuie sa doara atat de tare.

Cauti mult prea mult iubire in oamenii gresiti. Iti doresti mult prea mult sa fii iubita incat uiti sa te iubesti tu pe tine. In loc sa te mai concentrezi pe a gasi dragostea in fiecare persoana care bate la usa sufletului tau, fa un pas in spate si bucura-te de aceasta perioada in care esti doar tu cu tine. Nu te multumi cu mai putin decat meriti pentru ca tu dai tot si nu primesti nimic inapoi. Nu te mai pierde pentru altii. Fa altceva in schimb: ai grija de tine. Petrece mai mult timp cu tine, redescopera-te, fa lucrurile care iti plac. Traieste aceste momente cu bucurie in inima si vei vedea cat de mult se vor schimba lucrurile. Singura te pregatesti pentru a iti intalni sufletul pereche. Singura mergi pe drumul potrivit si incepi sa fii din ce in ce mai aproape de dragostea pe care o meriti... de acea dragoste minunata care iti este destinata tie.

Si, intr-o zi, cand nici macar nu te mai astepti, sufletul pereche va ajunge la tine. Te va lua complet prin surprindere. Iti va arata cat de frumos este sa iubesti. Va fi amabil si va avea toata rabdarea din lume cu tine. Te va face sa te simti in siguranta. Te va asculta de fiecare data cand vei dori sa vorbesti. Te va iubi mai mult decat orice pe aceasta lume.

Draga mea, ai rabdare... pentru ca aceasta iubire merita toata asteptarea. Aceasta iubire iti va arata parti din tine de care nici tu nu stiai. Aceasta iubire nu va putea fi comparata cu absolut nimic din ce ai experimentat pana acum. Aceasta iubire va fi pe vecie si va fi dragostea pe care tu o meriti.

sursa: Kudika.ro

"Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare; alții – ca o lecție" *Maica Tereza*

Și alții apar ca un blestem, aș completa eu, la cei 55 de ani ai mei, văduvă fiind!

Viața mi-a oferit multe, dar mi-a și luat în aceeași măsură. Am preferat, de fiecare dată să îmi afund nasul într-o lectură despre suflete pereche, gemene și alte proiecții de acest gen, niciodată verificate pe deplin. Am preferat să vărs o lacrimă, să mă bucur atunci când am avut ocazia... am preferat să trăiesc la maxim clipa care știam că nu se va mai întoarce! Nu mi-am afundat nasul într-un pahar de alcool... decât atunci când, după ore bune de muncă pentru al patriei beneficiu, am preferat compania unui cognac bun... musai franțuzesc!

Acum câteva zile, pe fruntea mea s-a impregnat cu majuscule:

47 de ani!

Acum... încă aflat în câmpul muncii mi-am luat inima în dinți și scriu din nou, după o pauză serioasă:

Am pierdut!

Din nou!

Ce?!

Ehe..

Societatea îndeamnă la cunoașterea de sine prin orice mijloace și dacă vom reuși să dăm un "search" pe Google vom afla că toți cei care s-au perindat prin lumea virtuală transpunându-se in mari cărturari și înțelepți în arta iubirii de sine (și nu numai ) au sfârșit nașpa! Îmi este permis acest termen..."nașpa"?!

Sper că da!

Eu... nu rezonez cu nimeni! Fiind mai rebel de felul meu mă dezic de tot ceea ce citesc în virtual, foarte puține fiind "zicerile" cu care rezonez! O fi vreo lipsă de ceva pe undeva...

Mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine. Și rezultatul..

Am pierdut!

Din nou și din nou...

Am încercat să construiesc o lume, un univers... în care toți ceilalți să se simtă apreciați și respectați. Rezultatul... am eșuat! Pierzându-mă pe mine pentru ceilalți...

La 47 de ani am realizat că viața este magie, după cum spunea Einstein! Și, ca oricare altcineva, am încercat sa prelungesc această magie, știind că nu mai întoarce! Este că... eșec! Hai sa recunoaștem, cu toții ne dorim eternitatea unei clipe mișto, a unui sărut, a unei priviri pline de iubire, ne dorim prelungirea la infinit, dacă se poate, a tuturor secundelor în care am fost fericiți!

Și eu, și voi, cei care citiți această pagină!

Căutarea Fericirii și a sensului acesteia a generat speculații de tot felul, inclusiv metafizice de-a lungul timpului. Orice religie sau cultură are o definiție proprie și nimeni nu poate contrazice nimic prin nici un argument, oricât de sustenabil ar fi acesta. Fericirea înseamnă "a trăi", "a simți", "a suferi"... indiferent ce fraze pompoase ne sunt livrate sub nas de către "cărturari!"

Pentru mine fericirea este acel suflet alături de care să merg să îmi ridic cuponul de pensie, așa cum îi scriam recent unei prietene..

Orice altceva devine oarecum desuet! 

47 de ani cu multe încercări, de orice fel, în care am murit dar am și renăscut!

Viața îți poate fi dată peste cap în orice clipă tocmai de către cel/cea care ar trebui să fie acolo... pentru noi!

47 de ani...

Iubiți-l pe cel ce este lângă voi, un El sau o Ea! Pentru că, într-o lume viitoare, acolo la Poarta Raiului nu vom fi întrebați ce am realizat ci cât de multă iubire am purtat în inimă!

Eu..mi-am pus inima pe tavă!

Și am pierdut!

Din nou!

sursa: Drumul către noi

Iubirea nu umilește.Iubirea potolește furtunile. Iubirea nu ceartă. Iubirea nu reproșează!

Cred în Iubire.

Deoarece, iubirea a fost salvarea mea. Din Iubire încă mai trăiesc. Din iubire încerc să iert.

Din iubire vreau să fac Pace cu cei cu care eram în război. Iubirea e acea luminiță din capătul tunelului. Te duci spre ea, iar dincolo de acea licărire se expune libertatea cerului. Tot cine ești și nu ai știut.

Din neiubire lovim, jignim, îmbrâncim.

Suntem furioși din cauza durerii. Acea presiune din dreptul pieptului, ia forma cuvintelor urâte, a palmelor, a pumnilor. Însă, dacă cuprindem, pupăm, validăm. Presiunea dispare. Durerea se evaporă. Pentru că, iubirea vindecă. Iubirea nu umilește. Iubirea nu are nevoie de dovezi. Ea se simte. O trăiești. Iubirea nu cere nimic în schimb. Ea sta în dreptul inimii și este gata să triumfe, să se răsfrângă când lacrimile devin amare. Iubirea potolește furtunile. Iubirea nu ceartă. Iubirea nu reproșează.

Un adult agresiv, ascunde copilul neiubit.

Copilul îmbrâncit. Copilul căruia i s-a spus că e prost, debil, urât, incapabil. Copilul care a adormit în întuneric plângând. Copilul care știe cum pișcă nuiaua de alun și i s-a spus că unde dă tata – crește. Copilul care se simțea vinovat atunci când mama cu tata se certau. Copilul care se credea nu destul de bun, pentru că nu a luat notă bună la matematică. Copilul căruia i s-au dat lucruri materiale. Însă, mai puține emoții. Mai puține amintiri. Puține îmbrățișări. Puțini de „Noapte bună” și „Te iubesc”.

Și, a crescut Durerea. S-a transformat într-un hău. Ecoul Neiubirii.

Simțim că tânjim după ceva sublim și inexplicabil. Nu știm după ce și cum arată. Nu putem explica anumite comportamente care ne fac rău nouă și totodată le provoacă durere și celor din viața noastră. Suferim. Ne credem blestemați. Învinovățim pe ceilalți și căutăm răspunsuri în stele. Răspunsul e în noi. În rănile noastre. În fricile și secretele pe care le ținem bine ascunse. Un om neiubit nu se poate simți fericit, împlinit în viață. Iubirea ne dă aripi și simțindu-ne iubiți putem trece peste orice greutăți. Un copil neiubit, nu va ști cum să se iubească, cum să dăruiască iubire. Acest copil, la maturitate, va renunța la sine, implicându-se în relații care îl va obliga să uite de necesitățile sale, doar ca să fie măcar un pic iubit.

Din Neiubire este atâta suferință!

sursa: https://destainuirilemariei.com/

EXISTĂ UN MOTIV PENTRU CARE UNIVERSUL ADUCE ÎN VIAȚA TA ANUMITE PERSOANE ȘI APOI LE PERMITE SĂ PLECE

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni.

Oamenii spun întotdeauna că nu poți explica de ce ai anumite sentimente pentru cei din jurul tău. De ce ajungi să te simți atașată de o persoană care tocmai a intrat în viața ta și despre care nu știi nimic.

Eu cred că aici intervine puterea Universului.

Universul ne apropie de anumite persoane pentru că știu că acestea sunt persoanele potrivite de care avem nevoie în viața noastră chiar în acest moment. Ele sunt cele care ne vor învăța cele mai importante lecții despre viață sau despre noi înșine. Ele ne vor deschide ochii și ne vor face să vedem adevărul suprem. Ele ne vor lua de mână în întuneric și ne vor îndruma pe drumul către lumină.

Există un motiv pentru care Universul îți scoate în cale o anumită persoană. Și să îți mai spun ceva... dacă privești în trecut, îți vei da seama că nu există o singură persoană, ci mai multe. Persoane străine care au intrat imediat în sufletul tău. Te-ai atașat de ele. Ai avut sentimente pentru ele. Iar ironia este că majoritatea acestor persoane sunt temporare în viața ta deoarece datoria lor este să îți arate o cale diferită și să te ajute să te eliberezi de poveri, de durere, de tristețe, de amărăciune.

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni. El îți luminează drumul apropiindu-te de acești oameni, care au rolul de a aduce scoate la iveală ce este mai bun în tine. El te ajută să îți găsești puterea de a merge mai departe.

Problema este că de cele mai multe ori tu încerci să te legi de acești oameni pentru a îi ține definitiv în viața ta. Însă acesta nu este rolul lor. Nu sunt meniți să rămână în viața ta pentru totdeauna. Universul i-a trimis doar pentru o perioadă scurtă de timp. Universul i-a adus în viața ta pentru ca ei să îți fie ghizi într-un anumit moment.

Și nu trebuie să suferi, să fii tristă, să te simți rănită sau chiar dezamăgită în momentul în care acești oameni pleacă. Pentru că rolul lor a fost împlinit. Te-au ajutat mai mult decât crezi tu.

Nu înțelegi de ce Universul distruge o relație atât de frumoasă, însă dacă privești cu mare atenție lucrurile, îți vei da seama că timpul acestor oameni a trecut, că frumusețea relației voastre va dispărea, că iubirea dintre voi va muri, că povestea lor nu te va putea inspira și mai mult și legătura dintre voi se poate transforma într-o povară pe care nu ești menită să o porți. Și totul va începe să aibă sens.

Esența eliberării este credința. Credința că această poveste trebuie lăsată așa cum este. Universul a scris-o pentru tine. Nu încerca să o rescrii pentru că vei preface în ruină toată frumusețea ei. Poate că schimbarea nu va aduce un final fericit. Poate că acești oameni sunt chiar îngeri care vin pentru a te învăța să o lecție sau pentru a te vindeca sau pentru a te ajuta să fii o persoană mai bună. Iar după ce și-au împlinit scopul, vor pleca pentru a intra în viața unei alte persoane care are nevoie de ajutor.

Acum învață să dai drumul la mâna acestor oameni, să îi lași să își întindă aripile și să zboare către noi orizonturi.

Pentru că în ziua în care vei întâlni persoana care va rămâne în viața ta o veșnicie, sufletul tău o va recunoaște imediat. Și în sfârșit vei înțelege diferența dintre cineva care îți atinge mâna și cineva care îți atinge sufletul.

sursa; https://www.kudika.ro/

O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura!

Barbatii sunt ca un tren. Ei se indreapta intr-o directie precisa. Alegerea unui barbat pentru a ramane cu el este ca si cum te-ai urca intr-un tren. Vrei nu vrei, vei sfarsi prin a te indrepta in directia in care se indreapta el.

Daca nu-ti place directia in care se indreapta barbatul tau, singura alternativa care iti ramane este sa te dai jos din tren. Nu-i poti schimba directia barbatului fara a-ti pierde increderea in capacitatea lui de a te conduce.

Tu nu-ti doresti un barbat rigid, ci unul cu inima curajoasa si orientata catre un adevar autentic si profund. Iti doresti un barbat care sa te cunoasca, care sa te asculte, care sa tina cont de ce i-ai spus, iar apoi sa te cuprinda si sa te conduca intr-un loc pe care nu il cunosti si catre care nu ai fi reusit niciodata sa il directionezi, chiar daca ai fi vrut acest lucru. Iti doresti un barbat care sa iti conduca inima catre noi profunzimi ale aventurii si deschiderii, si care sa-ti prezinte noi aspecte ale vietii, pe care nu le banuiai.

O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura. Daca barbatul tau nu este capabil sa te conduca spre o abandonare beatifica si profunda, de ce l-ai mai alege?

Daca iti doresti cu adevarat sa te abandonezi in fata iubirii manifestate prin ambele trupuri, alege un barbat al carui tren se indreapta deja catre o directie mai profunda decat cea care ti-ar permite sa te deschizi singura.

Alege un barbat care te poate deschide mai mult decat ai reusit tu vreodata pana acum.

Un barbat profund si integru se va lasa ghidat de inima lui, care o va ingloba insa in ea si pe a ta, acordandu-si actiunile in functie de reactiile inimii tale si pretuindu-ti intotdeauna reactia. Pe de alta parte, capacitatea lui de a conduce nu va slabi niciodata datorita raspunsului tau si cu atat mai putin se va lasa deturnata de acesta.

Nu te lasa deviata de dorintele tale inferioare, daca nu doresti sa atragi catre tine un barbat la fel de deviat.

Un barbat pe care l-ai ales tinand cont de dorintele tale inferioare iti poate asigura securitatea, o familie si cateva vacante de vis, dar nu va sti niciodata cum sa traiasca alaturi de tine o viata la unison cu iubirea.

Daca te vei limita sa iti constientizezi si sa manifesti numai dorintele tale inferioare, vei atrage catre tine un barbat care nu-ti va putea oferi niciodata ceea ce inima ta isi doreste mai presus de orice.

Daca iti doresti un barbat care sa iti poata oferi intreaga lui constiinta, creand impreuna cu tine o relatie sacra – eventual oferindu-ti chiar si securitatea, familia si vacantele de vis pe care ti le doresti –, atunci constientizeaza-ti, ai incredere si manifesta dorinta cea mai profunda a inimii tale.”

Draga mea, nu te multumi cu putin pentru ca meriti atat de mult…

Extras din cartea Draga mea iubita de David Deida

sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/

Vine un moment când înțelegi totul, dar nu mai suferi!

Vine un moment când nu te mai agăți de oameni și nici nu mai plângi, pentru că ei au ales să plece cin viața ta, pentru că au găsit liniștea și pacea, în alte brațe.

Vine un moment când înțelegi că nu trebuie să oferi ajutor acolo unde nu ți se cere. Nu te mai superi pe oamenii care te jignesc sau te judecă după aparențe.

Vine un moment când îți faci o cafea, asculți muzica ta preferată și nu mai trăiești cu trecutul. Te bucuri de tine și de prezentul pe care îl trăiești.

Vine un moment când nu mai reproșezi, nu mai dorești răzbunare pe oamenii care te-au dezamăgit. Înțelegi că nimic nu e întâmplător, că toate au un rost, iar fiecare om și fiecare întâmplare pe care ai trăit-o te-a maturizat, te-a călit, te-a învățat anumite lecții.

Vine un moment când înțelegi totul, dar nu mai suferi.

Îți înțelegi dilemele și îndoielile. Înțelegi că nimic nu e pentru totdeauna. Înțelegi că iubirea nu are nevoie de lanțuri, iar fiecare dintre noi decide dacă își vor transforma dragostea în lanțuri față de oamenii pe care îi iubește.

Nu mai suferi când ți se zice „Adio” și nu mai bați la ușa care mereu este închisă pentru tine. Pur și simplu ai crescut pe plan emoțional și intelectual. Te iubești și te apreciezi. Pur și simplu știi că fiecare om care alege să te lase, aduce altul în locul lui, care îți va oferi ceea ce nu putut trecutul.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

O femeie demnă nu va tolera niciodată într-o relație minciuna, trădarea, manipularea și umilința!

Ea știe că minciuna și manipularea nu au nimic în comun cu o atitudine demnă și corectă. Ea înțelege că fiecare cuvânt toxic, fiecare comportament nepotrivit anulează orice urmă de empatie și conexiune emoțională.

Alege de fiecare dată să cunoască omul de alături, să-i înțeleagă emoțiile, să treacă dincolo de superficial, refuză să critice și să judece, dar cere implicare și asumarea rolului de partener. Nu poate tolera acele gesturi egoiste și urâte.

Nu acceptă să fie parte din jocul cuiva, să fie folosită și umilită, crezând că doar așa poate păstra iubirea. Atunci nu e vorba despre iubire, nici despre respect și încredere, sunt manifestările toxice ale unui om, căruia puțin îi pasă.

Într-o relație sănătoasă nu există scenarii manipulatoare, persoana de alături nu te forțează să uiți de tine, nu te face să îți fie frică de prezent și de viitor, să te întrebi dacă mai are rost, să suferi. Femeia demnă știe foarte bine aceste lucruri.

Ea nu își permite să piardă timp pentru iluzii, pentru promisiuni false, pentru comportamente străine. Partenerul care minte nu este demn de încrederea ei, alături de cel care trădează în repetate rânduri nu va putea construi nimic.

De ce să ascundă adevărul, de ce să își spună că lucrurile funcționează și în acest mod, dacă realitatea este alta? Liniștea sufletească, încrederea în propria persoană, așteptările sănătoase sunt mult mai potrivite decât o iubire toxică.

O femeie demnă cere asumare și implicare!

Ea știe că bărbatul care vine și pleacă când vrea, care se folosește de emoțiile ei sincere, care joacă rolul de victimă nu își va putea asuma niciodată rolul de partener, nu va putea oferi încredere și siguranță, nu va renunța la egoism.

Acolo unde există umilință și durere, acolo unde frustrările personale contează mai mult decât echilibrul, totul se transformă într-o mocirlă a interpretărilor, a regretelor, a acuzațiilor. El judecă și critică de fiecare dată, pentru că doar așa se poate impune.

El crede că este firesc să ascundă adevărul, să flirteze cu alte femei, să aibă o atitudine indiferentă și o mulțime de pretenții. Dar planul său nu va funcționa alături de o femeie demnă, care știe să păstreze limite sănătoase.

Ea vrea ca această relație să funcționeze, dar știe că este nevoie de doi oameni pentru a reuși. Este gata să accepte compromisul, să stea de vorbă cu omul de alături, dar înțelege că este nevoie de empatie și recunoștință pentru a merge mai departe.

Nu poate tolera manipularea, pentru că în acest fel și-ar trăda propriile valori, ar renunța la lumea ei, la sufletul ei. Nu poate accepta un partener laș și imatur emoțional, nu poate juca acel rol de rezervă, de dragul unei aventuri.

Nu există loc pentru umilință și manipulare într-o relație sănătoasă, între doi oameni care se respectă: iată un adevăr pe care femeia demnă nu îl uită niciodată. Este gata să ofere tot ce are mai bun, dar numai atunci când știe că are rost, când descoperă alături un partener asumat și corect.

O femeie adevărată pleacă întotdeauna cu demnitate!

© De Vorbă cu Tine

Motivul pentru care continui să iubești o persoană care îți face viața grea…

Se numește tulburare de personalitate narcisică, tocmai am ieșit dintr-o astfel de relație... cu răni sufletești destul de serioase!

De câte ori nu am auzit pe cineva apropiat povestindu-ne cu durere în suflet despre necazurile din relația sa? Să ne prezinte un partener(ă) care, pe de o parte, sună în fiecare zi, iar pe de altă parte, dispare timp de o săptămână?

Unul este alături de celălalt și îi acoperă toate nevoile, dar, în același timp, este complet indiferent(ă) la ceea ce i se întâmplă. Rece și fierbinte în același timp, aproape și departe, în interiorul și în afara relației.

Rezultatul îl vedem în fața noastră în fiecare zi.

O persoană tristă de opt ori din zece. O persoană care suferă în permanență, care rămâne descoperită, despre care toți cei din jur cred că și-a pierdut mințile și orice urmă de demnitate dar care, din păcate, încă mai rămâne în relație!

Și viața continuă și lucrurile se schimbă, dar doar pentru o vreme. Pentru o zi sau două, vedem această persoană că se descurcă mai bine și apoi ajunge în același punct de cotitură. Și întrebarea este aceasta: de ce nu mergi mai departe și preferi să rămâi în aceeași relație după atâta suferință?

Răspunsurile sunt aproape întotdeauna aceleași.

„Pentru că îl/o iubesc”, „pentru că în adâncul sufletului meu cred că mă iubește la fel de mult ca mine”, „pentru că sunt sigur(ă) că mă iubește dar nu știe să arate”, etc. Dar cum poți iubi o persoană care îți face viața dificilă? Ce nu poate concepe biata ta minte?

Nu poți să accepți că o persoană nu va mai fi cu tine, când, de fapt, acea persoană nu este astăzi aici! Preferi să crezi că îți va da stelele de pe cer poimâine, dar nu îți dă o simplă îmbrățișare chiar acum!

Nu poți spera la un basm care este la kilometri distanță de realitate!

Recunoaste. Unul este motivul care nu te lasă să spui “nu” unei relații care te chinuie și “da” unei vieți pe care o meriți, este stima ta de sine scăzută. Cea care te ține captiv(ă) într-o relație care practic te ucide încet. Te deprimă și te slăbește, zi de zi.

Ți-e teamă de respingere și abandon dar le experimentezi în fiecare zi. Te temi de necunoscut, de ziua de mâine, în timp ce, fiind în relație, experimentezi aceeași anxietate sau chiar mai mare, neștiind dacă a doua zi dimineață va mai fi alături de tine, dacă vei primi un telefon de la el/ea sau dacă va pleca pentru două zile, fără să vorbească cu tine.

Țipi în mod constant și te plângi de comportamentul lui/ei rău, dar nu faci nimic pentru a-l schimba. Chiar crezi că nu meriți mai bine? Răspunsul tău este “nu”? Pentru că dacă ai crede că ceea ce meriți este departe de ceea ce ai, deja ai fi căutat binele. L-ai fi găsit deja și l-ai fi revendicat.

Dar tu tot rămâi acolo. Poate pentru că maltratarea și comportamentul rău pe care îl primești a devenit acum un obicei. A devenit o rutină pe care nu vrei să o deranjezi, pe care ți-e frică să o schimbi, tocmai pentru că te temi de necunoscut.

Nici nu ți-ai dat seama că de ceea ce îți este frică, deja trăiești! Pur și simplu refuzi să-l vezi.

Deci, ai tot dreptul să alegi să rămâi. Ai tot dreptul să te rănești și să te umilești. Dar încetează să plângi și să te mai plângi. Nu te mai plânge că nu ești bun(ă) în această relație și, în sfârșit, încetează să-i amețești pe cei din jur.

Ești o persoană liberă, ai alegerile tale și una dintre ele este relația ta. Deci, susține-ți alegerile făcute, deoarece sunt ale tale. Până la urmă, tu ești cel/cea care te subestimezi, jucând rolul victimei. Doar că acest rol, nu ți se potrivește și îl iei des în viața ta.

Totuși, dacă ceva din ceea ce ai citit te-a atins chiar și puțin, dacă chiar crezi că meriți ceva mai bun, să știi că niciodată nu este prea târziu. Tot ce trebuie să faci este să te ridici și să acționezi! Ia-ți viața în mâini și ia-o de la capăt. Repornește. Începe să ai grijă de tine.

Sunt aproape sigur că oamenii care rămân blocați în astfel de relații nu își iau timp pentru ei înșiși.

Nu îi acordă prea multă atenție propriei persoane, tocmai pentru că acordă toată atenția sa pentru a-i oferi bucurie celuilalt, astfel încât să-i demonstreze constant că merită să rămână alături de el/ea. Așa că, acordă-ți toată atenția, așa cum i-ai acordat-o de atâta timp persoanei care nu a apreciat-o. Și imediat vei vedea că totul se schimbă.

Vei vedea zâmbetul formându-se din nou pe chipul tău și cheful de viață revenind la tine. Dacă nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face.

Sinele tău te va răsplăti imediat.

Încrederea ta va crește. Te vei simți puternic(ă) și, poate, pentru prima dată, fericit(ă). Pentru că doar vei avea grijă de tine. Meriți să fii îngrijit(ă) de tine mai mult decât oricine altcineva.

Oferă-i dragoste acelui copil mic din tine, care are atâta nevoie de ea. Și atunci vei vedea că se întâmplă ceva magic. Îi vei vedea îmbrățișarea devenind uriașă. Atât de mult, încât te vei putea cocoța în ea.

Atunci, cu siguranță, nu va mai fi nevoie să plătești pentru îmbrățișări, sau să cerșești dragoste și mângâieri. Ți-ai oferit ceea ce trebuia să fie umplut și, ca persoană matură și plină, vei atrage un/o partener(ă) similar(ă) în viața ta.

Pe cineva căreia nu-i vei cere să-ți umple golurile, nici el/ea nu îți va cere să i le umpli pe ale lui/ei, ci veți fi oameni plini și compleți, vă veți oferi unii altora bucăți frumoase din voi.

Asta merită fiecare dintre noi și asta trebuie să avem în viața noastră. Și eu, și tu și noi toți.

Cineva este gata să ți le ofere. Rămâi cu ochii deschiși să-i întâlnești pe ai celuilalt. 

Un înțelept a scris undeva că relațiile trebuie să curgă fără efort de ambele părți. Dacă trebuie să le împingem iar și iar, să ne blocăm, să le împingem din nou și să le dăm din cale, mai bine să le așezăm la înălțimea unei stânci, unde doar acolo este sigur că se vor rostogoli confortabil.

Probabil, pentru că acolo le este locul. Pe stâncă! Împreună cu orice altceva inutil din viața noastră.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Pentru că destinul ne aduce aproape de unii oameni și apoi ne ia departe…

În această călătorie uimitoare numită viață, întâlnim mulți oameni. Dar, uneori, găsim pe cineva cu care ne potrivim instantaneu. Acel sentiment care curge prin noi odată ce formăm o astfel de relație, este imposibil de descris. Oamenii spun adesea că trebuie să simți asta înainte de a putea încerca să o descrii.

Dar, în timp ce mulți se întreabă cum este posibil să se potrivească cu un străin în câteva secunde, îmi place să cred că aceasta este opera destinului.

Gandeste-te la asta.

Tot ceea ce ni se întâmplă acum este exact ceea ce avem nevoie acum. Oamenii pe care îi întâlnim sunt cei de care avem nevoie acum. Cei de la care trebuie să învățăm. Experiențele pe care le atragem sunt cele prin care trebuie să trecem, pentru a învăța cele mai importante lecții ale vieții și pentru a evolua în ființe mai conștiente.

Universul funcționează în moduri misterioase. Oprește-te din ceea ce faci și uită-te înapoi la viața ta. Dacă nu ar fi anumite persoane și experiențe, nu ai fi persoana care ești astăzi. Probabil ai fi o versiune diferită a ta.

Oricât de mult ai refuza să crezi, fiecare persoană care vine în viața ta are un scop anume.

Există un motiv pentru care suntem atrași de anumiți oameni. Există un motiv pentru care ne îndrăgostim de anumite persoane deși toată lumea ne spune că nu ar trebui.

Pentru că, atunci când te gândești la viața ta, vei vedea că toate relațiile, indiferent dacă sunt încă menținute sau dacă s-au încheiat, te-au învățat ceva. Ți-au modelat inima, ți-au deschis ochii și ți-au lărgit orizonturile. Te-au făcut o persoană mai puternică, mai înțeleaptă și mai curajoasă.

Partea tristă este că nu suntem întotdeauna suficient de puternici pentru a accepta faptul că unii oameni nu sunt meniți să rămână în viața noastră pentru totdeauna. Cei mai mulți dintre noi ne îndrăgostim foarte ușor, așa că atunci când realizăm că persoana pe care am crezut-o „pentru totdeauna” a fost doar ceva efemer, ne prăbușim.

Suntem supărați, frustrați și disperați. Nu mai sperăm la iubire și ne învinovățim pentru că ne lăsăm emoțiile să ne învingă. Nu înțelegem de ce soarta ne poate îndepărta de niște oameni atât de uimitori din viața noastră.

Dar dacă acesta era singurul lor scop? Te-ai gândit la asta?

Poate că singurul rol pe care l-au avut acești oameni în viața ta, a fost să te învețe cum să renunți la trecutul tău și să accepți faptul că totul în viață este efemer. Poate că motivul pentru care au intrat în viața ta, în primul rând, a fost pentru a te ajuta să înțelegi că nu ar trebui să iei nimic de bun.

Poate soarta te-a adus la ei pentru că, în acel moment, erau singurii de care aveai nevoie. Poate că au fost trimiși să te ajute să te schimbi, să-ți vindece rănile, iar când va veni timpul… vor pleca, pentru că nu mai ai nevoie de ei.

Poate că au fost ca o punte către altceva în viață. Oricare ar fi fost scopul lor, ai întreaga ta viață să-l descoperi.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Să iubești sperie, dragostea nu există... deja nu mai privim și deja nu mai simțim.

- Este la modă să nu iubești.

- Este la modă să nu răspunzi.

- Este la modă: “Vorbește cu mine că îți voi răspunde după 5 ore". Nu pentru că sunt ocupat, ci pentru că nu vreau să-mi arăt interesul.

- Este la modă să nu-ți complici viața spunând mereu și mereu că “nu vrei nimic serios”.

- Este la modă să taci și să nu spui: “cât îmi place de tine”.

- Este la modă să te îndepărtezi de o persoană atunci când o placi, deși îți poate aduce senzații noi și poate fi chiar persoana cu care Dumnezeu te-a binecuvântat, dar ești atât de egoist și fricos, încât nu rămâi ca să afli.

- Este la modă să-ți fie frică să simți.

- Este la modă să nu iubești, pentru că ți-au frânt unii inima și nu îți dai șansa să-l găsești pe acel “celălalt” care te poate face fericit.

- Este la modă să fugi; este la modă să privești ochii unei persoane printr-un ecran, dar să nu o privești în însăși strălucirea vieții.

- Este la modă să ai relații pasagere, relații împărțite; este la modă să nu faci compromisuri; este la modă să fii singur chiar dacă atunci când ajungi acasă te dor oasele așezându-te în pat lângă un loc gol.

- Este la modă plăcerea, nimic mai mult decât ea; este la modă să nu pierzi timpul să cunoști puțin mai mult din misterele celuilalt, deja nu mai vrei să săruți aceeași persoană încă o dată; este la modă să mângâi într-o manieră superficială... pentru o noapte, pentru câteva minute.

- Este la modă individualitatea; este la modă să nu-ți întemeiezi o familie; este la modă să te joci pe rețelele de socializare și să nu ieși să vezi soarele.

- Este la modă să termini totul la prima dificultate; este la modă să nu știi să lupți; este la modă să nu poți îmbrățișa sau și mai rău... să nu vrei să îmbrățișezi!

Este la modă să spui ca rămâne pe data viitoare… care nu va mai veni!

sursa: https://haihuicumira.blogspot.com/

Cum să nu mai iubești omul căruia nu-i pasă și nu va fi vreodată al tău!

Refuzi să crezi că este adevărat, respingi gândul că sentimentele acestui om nu au fost niciodată sincere, iar intențiile lui nu au fost niciodată serioase. Refuzi să te detașezi de iluzie, preferi să uiți de tine, doar să păstrezi vie povestea voastră.

Vrei din tot sufletul să-l convingi că are rost, dar nu înțelegi că el pur și simplu te folosește. Știe cât de puternică este iubirea ta, știe că ai sacrifica tot ce ai mai scump de dragul lui, știe că se poate juca cu emoțiile tale fără consecințe.

În sinea ta simți că nu este deloc normală această formulă a iubirii, nu este sănătos să trăiești o emoție neîmpărtășită, transformată ușor în obsesie. Lasă iubirea să revină în inima ta, oprește această suferință continuă.

Îți este greu să faci față realității, este insuportabil acest adevăr, dar conștientizează-l: el nu te iubește și nu te-a iubit vreodată, el nu poate fi omul tău drag, sufletul tău pereche, din moment ce a ales alt drum, a ales să fie indiferent.

Nu trăi iluzia, înțelege că trăiești o iluzie, faptul că relația este o imaginație personală, pentru el totul este doar o aventură temporară, una dintre istoriile care se sfârșesc rapid și fără complicații.

Nu renunța la tine, la acea femeie sinceră și optimistă, la sufletul tău bun. Nu renunța la bucuria de a iubi și a fi iubită. Nu a fost să fie cu acest om, dar viața nu se oprește aici. Viața îți va oferi atât de multe motive să fii recunoscătoare.

Recunoaște că nu îi pasă

Speranța te forțează să mai aștepți puțin, să-i mai lași timp, să faci mai multe lucruri care să-l convingă că are rost. Speranța te obligă să anulezi un deznodământ trist. Dar în acest fel nu lași loc pentru iubirea de sine, pentru demnitate și respect.

Nu lași loc sufletului tău să se curețe de tot ce este nepotrivit și toxic, de toate acele emoții care nu îți aparțin, de neputință și disperare. Ai nevoie de acest proces, trebuie să îți asumi detașarea, pentru a te întoarce cu fața spre inima ta.

Nu ești singură, niciodată nu vei fi singură. Descoperă în interiorul tău lumină, descoperă acele resurse care te provoacă să te cunoști cu adevărat, să știi cine ești și ce vrei de la viață, de la o relație, de la partener.

Vei ajunge să înțelegi în timp că nu vrei să fii folosită, nu vrei să se joace cu tine, nu vrei să fii părăsită în cele mai importante momente. Nu vrei să iubești și să primești în schimb numai indiferență și reproșuri.

Lasă sufletul să fie liber, rupe acele lanțuri emoționale, acele stări depresive care îți inundă mintea. Rupe orice conexiune cu trecutul, cu povestea lui, cu tot ce îți amintește de tine, dependentă și nefericită.

Da, nu se va întâmpla acest lucru peste noapte, poate nici nu va fi atât de ușor. Dar numai așa te poți elibera de durere, de omul care este pentru tine un străin. Numai așa poți renunța la suferință, la speranțe goale, la iluzie.

Iubirea este în inima ta. Vei găsi acel om care îți va îmbrățișa inima și va avea grijă de ea, cu încredere și recunoștință, pentru toată viața.

© De Vorbă cu Tine

NU-ȚI PIERDE SUFLETUL LUPTÂND PENTRU CEI CARE NU TE MERITĂ. AI RĂBDARE, AȘTEAPTĂ BĂRBATUL CARE ÎȚI ESTE SORTIT

Nu mai suferi după iubiri trecătoare. Cunoaște-ți valoarea. Nu te mulțumi cu puțin. Dumnezeu a pus deoparte pe cineva cu adevărat special pentru tine și îți cere doar să ai răbdare și să crezi în el.

Una dintre mantrele mele preferate care mă ajută să rămân optimistă este "Orice este menit să se întâmple se va întâmpla... iar dacă nu se întâmplă înseamnă că nu îmi este destinat mie." Cred în aceste cuvinte cu tot sufletul meu pentru că Universul mi-a demonstrat de multe ori că sunt adevărate.

Nu mai încerca să forțezi să se întâmple ceva. Nu mai aștepta să fii iubită de oamenii care nu au ce să caute în viața ta. Nu îți mai pierde sufletul luptând pentru cei care nu te merită. Începe să îți spui că cel care îți este destinat va veni la tine și nu va trebuie să forțezi nimic... pentru că totul va fi natural. Nu va avea timp de jocuri dureroase pentru tine. El va veni pentru a rămâne o veșnicie. Pentru a crede în tine cu tot sufletul lui și a te ajuta să devii cea mai bună versiune a ta. Pentru a te ridica de la pământ în momentele dificile. Pentru a îți fi cel mai mare susținător și a te determina să lupți pentru visurile tale și să nu renunți până când nu le vei vedea împlinite. Pentru a te ține de mână la bine și la rău. Pentru a construi o viață alături de tine.

Imediat ce îl vei vedea vei putea simți în adâncul sufletului tău că ceva se leagă... și totul va avea sens fix în acel moment. Vei înțelege de ce ai trecut prin toate momentele dificile, de ce ai fost nevoită să aștepți atât de mult.

Viața ta va fi diferită. Totul va fi ușor, simplu, natural. Dragostea va fi sinceră, matură, pură, cu adevărat specială. Vei fi tratată așa cum nu ai mai fost până acum. Te vei simți, în sfârșit, înțeleasă... și vei putea să renunți la toate măștile pe care le-ai purtat în această viață. DEFINITIV. Pentru că nu vei mai avea niciodată nevoie de ele. Pentru că tu singură îți vei dori să fii așa cum ești cu adevărat și să le arăți tuturor celor din jurul tău ce se ascunde în inima și în sufletul tău.

Nu-ți pierde sufletul luptând pentru cei care nu te merită. Nu mai suferi după iubiri trecătoare. Cunoaște-ți valoarea. Nu te mulțumi cu puțin. Dumnezeu a pus deoparte pe cineva cu adevărat special pentru tine și îți cere doar să ai răbdare și să crezi în el. Nu va trebui să încerci atât de mult să impresionezi și nici să cerșești atenție și iubire. Nu vei fi nevoită să fugi după el. Nu vei sta să te întrebi dacă îi pasă sau nu de tine. Nu vei avea nicio urmă de îndoială în sufletul tău... pentru că el va face tot posibilul să îți arate că ești cea mai importantă persoană din viața lui.

Sufletul tău pereche va veni la tine. Va face tot ce îi stă în putere pentru a te recuceri zi de zi, clipă de clipă. Va fi cel mai fericit când tu vei fi fericită. Va fi mândru când te va vedea cu zâmbetul pe buze. Bărbatul trimis de Dumnezeu merită întotdeauna așteptarea.

Și, cât îți aștepți sufletul pereche, învață să te iubești singură. Momentul de acum este chiar viața ta. Este povestea ta. Scrie cu liniște și iubire în suflet paginile acestor capitol. Cultivă în inima ta dragostea pentru tine însăți. Fii fericită cu ce ai.

sursa: https://www.kudika.ro/