Nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste!

Poți avea o lume întreagă la picioare, dar acasă să nu te aștepte nimeni.

Poți fi cel mai frumos bărbat și cea mai dorită femeie, dar să nu ai lângă tine omul tău, potrivit pentru tine, pentru lumea și inima ta.

Poți avea bani, case, mașini, dar mereu vei căuta o îmbrățișare, un „Te iubesc” și un „Noapte bună!„.

Poți fi materialist, dar mai devreme sau mai târziu vei căuta iubirea. Vei dori să ai măcar o palmă care să-ți țină obrazul atunci când se face greu din cauza lacrimilor, a încercărilor, a suferinței.

Te poți crede cel mai puternic om, dar va veni ziua în care vei dori o simplă îmbrățișare.

E frumos să bei singur cafeaua. Dar e al naibii de plăcut să ți-o pregătească omul pe care îl iubești. Și, da, viața e dură, iubirea se consumă, toți am fost ca niște piese dintr-un puzzle pe care le-am adunat bucată cu bucată.

Toți am blestemat dragostea și ne-am promis că niciodată nu vom mai iubi. Însă, ne-am îndrăgostit din nou, pentru că nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Relațiile-oglindă, iubirea ca reflexie

Suntem imperfecți prin însăși natura noastră umană. Dacă am fi perfecți, ne-am fi întotdeauna autosuficienti. Nu am mai avea nevoie unii de alții. Nu ne-am iubi, nu ne-am urî, nu am interacționa, nu am lega relații. Nu am conta unul pentru altul. Ar fi monoton. Și trist. Și cenușiu. Existăm însă în polaritate, în diversitate, în rău și bine, în diferențe, în contradicții, în relații, în tot ceea ce face natura umană să fie atât de specială și interesantă. Suntem imperfecți. Și diferiți. Ceea ce reprezintă un lucru pozitiv, minunat. Viu. Și colorat.

Evident că naștem în jurul nostru simpatii și antipatii. Uneori fără să vrem. Plăcem o anumită persoană. Ne repugnă o alta. Există adesea în jurul nostru persoane pe care le caracterizăm drept “nesuferite”, “imposibile”, “enervante”,” de neinteles”, persoane care ne calcă pe nervi sau ne scot din sărite orice ar face. Le urîm, le evităm, le respingem. De ce? Din cauza că au anumite trăsături comportamentale sau de caracter care ne determină să îi catalogăm astfel. Pe de altă parte, există adesea în jurul nostru persoane pentru care simțim, încă de când le-am cunoscut, o atracție și o simpatie instantă. Chiar dacă ne rănesc sau ne greșesc, simpatia pentru aceste persoane va persista în timp.

Oricât de absurd, de nerealist sau respingător de adevărat ar părea, în personalitatea acestor oameni regăsim anumite trăsături proprii pe care, la nivel subconștient, încercăm să le reprimăm sau să le ignorăm. Respingem la ceilalți anumite aspecte ale propriei personalități pe care poate nu le conștientizam sau nu dorim să le conștientizăm. Dezvoltăm deseori o atitudine negativă față de o persoană pentru că acea persoană reflectă un anumit aspect pe care îl respingem la noi înșine. Îi judecăm pe ceilalți în funcție de ceea ce suntem, de ceea ce gândim, de cât de mult ne seamănă sau nu, de așteptările pe care le avem de la noi înșine. Ne alegem partenerul de viață și căutăm iubirea în funcție de aceste criterii. Pentru că suntem subiectivi în alegerile noastre…

Suntem de fapt o oglindă în care se reflectă ceilalți, spun psihologii. Ceilalți sunt o oglindă în care ne reflectăm la rândul nostru. Relații pe care le stabilim cu ceilalți reprezintă oglinda a ceea ce avem nevoie. Când ne uităm la ceilalți ne uităm într-o oglindă. Această oglindă ne arată realitatea proprie a necesităților și nevoilor noastre. Uneori ceea ce vedem în oglindă contravine cu ceea ce ne-am dori. De multe ori, ne place ceea ce vedem. Acceptăm reflexia oglinzii. Alteori respingem. Fără să vedem prea obiectiv reflexia. De fapt, suntem cu toții oglinda cuiva. Atragem și respingem oameni. Iar oglinzile ne arată imperfecțiunea relațiilor noastre.

Putem folosi oamenii, lumea din jurul nostru, relațiile pe care le stabilim cu acești oameni ca pe o oglindă. Oglinda ne poate ajuta să identificăm acele aspecte care au nevoie de vindecare. Relațiile noastre cu ceilalți (familie, copii, colegi, prieteni, parteneri de viață) reflectă anumite părți din noi. Felul în care te simți cu o anumită persoană este de obicei un indiciu a ceea ce simți vizavi de partea din tine pe care celălalt o oglindește. Atragem oglinzile în realitatea noastră pentru a ne arăta care sunt acele lucruri de care avem nevoie, ce anume am putea dezvolta și îmbunătăți la noi înșine. Acele aspecte ale personalității celuilalt sunt aspecte ale propriei personalități. Ele trebuie conștientizate, acceptate, integrate.

Se întâmplă însă să atragem și oameni cu trăsături total opuse nouă. Aceste persoane sunt reflexia sinelui pe care încercam să-l renegăm, să-l reducem la tăcere. Persoana care se află în fața oglinzii alimentează o anumită nevoie a personalității tale și îți procură ceea ce îți lipsește. Cu cât sentimentele de ură sau iubire față de o persoană sunt mai puternice și mai intense cu atât probabilitatea ca acea persoană să fie o reflexie puternică și fidelă de-a ta este mai mare.

Există și relații pozitive și relații negative. Există și oglinzi binefăcătoare și oglinzi distrugătoare. Cu toate că drumul lor e diferit și suferința cauzată de oglinda distrugătoare nu este deloc similară binefacerii dată de oglinda benefică, ambele duc în punctul cunoașterii de sine, al conștientizării nevoilor și al afirmării identității. Putem arunca o privire asupra relațiilor noastre cu ceilalți, fie ele pozitive sau negative, pentru a descoperi mai multe despre noi înșine. Putem face acest lucru aplicând oricând principiul oglinzii.

Avem nevoie de mult curaj și iubire de sine pentru a accepta oglinzile existente în interiorul relațiilor noastre de iubire. Avem nevoie de curaj pentru a ne accepta chiar și părțile de neacceptat (scuzați paradoxul), fără a le proiecta în ceilalți. “Persoanele cu care interacționăm sau persoanele care ne sunt parteneri de viață sunt întotdeauna oglinzi ce reflectă propriile convingeri. Simultan, suntem la rândul nostru oglinzi ce reflectă convingerile lor. Dacă ne uităm cinstit la relația noastră, putem vedea atât de multe despre felul în care i-am creat”.

Oamenii pe care îi iubim sau îi admirăm au anumite trăsături ale personalității lor care stârnesc aceste sentimente în noi. Ele există și în noi înșine. Poate nu dezvoltate într-un procent atât de mare, însă există. În mod inconștient suntem atrași de aceste persoane, considerând că, într-un fel, am putea căpăta acele trăsături pe care le admirăm la ei.

Dacă suntem în general caracterizați ca având o personalitate puternică și suntem atrași de de un partener sensibil și vulnerabil, acel partener va reflecta nevoia de recunoaștere și de acceptare a propriei vulnerabilități. Dacă suntem în schimb sensibili și ne aflăm într-o relație cu o persoană puternică este foarte posibil să ne simțim victimizati, controlați, copleșiți de ei până vom putea la rândul nostru să ne conștientizam și să ne acceptăm puterea proprie.

Cu părțile ei negative și pozitive, lumea pe care o experimentăm este o proiecție a conștiintei noastre. Și cu ce te poate ajuta această teorie a oglinzilor? Te poate ajuta în a te accepta pe tine așa cum ești și în a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt. Chiar dacă nu ești de acord cu ceea ce face o persoană, poți ajunge să o urăști nu din cauza comportamentului său, ci a personalității sale. Accceptarea celor din jurul tău așa cum sunt îți poate aduce mai multă liniște și împăcare de sine. Îți poate aduce acceptarea de sine, în toată diversitatea, splendoarea și contradicția existentă în tine.

sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/

Pentru femeile care nu mai pot și simt că nu mai au putere – Scrisoarea unui psiholog

Dragă femeie, care în ultima vreme nu mai simți că ești tu… Nu pierde speranța și nu dispera!

Pacea ta spirituală, încrederea, buna dispoziție, bucuria și lumina care-ți umplu inima se vor întoarce. Știu că ești confuză și îți pare că toată lumea s-a întors împotriva ta. O astfel de perioadă a venit în viața ta, dar cu siguranță va trece.

Acesta este doar un capitol din povestea pe care o scrii și, când se va termina, îți vei relua simțurile.

Este foarte dificil să descrii în cuvinte care sentimente te-au umplut în ultima vreme. Se pare că ți-ai pierdut controlul asupra vieții tale și că ai eșuat. Se pare că trăiești viața unei alte persoane, însă toate astea se vor termina curând, pentru că nimic nu durează pentru totdeauna.

Dacă ești gata să renunți și să te predai, amintește-ți: nu te-ai născut pentru asta. Te-ai născut pentru a arăta lumii cât de puternică și cât de rezistentă ești, că poți să răzbuni tot ce te doare. Știu că și s-au întâmplat lucruri mai rele, mult mai rele, nu-i așa? Iar acum ți se pare că există o singură opțiune: să renunță. Dar te înșeli!

Relațiile rele, inima frântă, speranțele și obiectivele nerealizate sunt toate cunoscute pentru tine.

Dar știi ce? Ai trecut prin toate!

Știm cu toții cum este atunci când inima ta este spartă în milioane de particule mici și trebuie să o aduni, puțin câte puțin.

Știm cu toții ce este o relație unilaterală în care sentimentele tale nu sunt împărtășite. În loc de dragoste și respect te mulțumești cu goliciune. Cu toții știm cum să ne apropiem de obiectivul nostru, dar ceva neașteptat distruge brusc toate planurile făcute.

Și începi să te gândești la incompetență, slăbiciune, lipsă de valoare. Te învinuiești că nu ai depus mai mult efort, de ce nu ai făcut mai bine. Însă, te întreb: care este scopul de a-ți umple capul cu astfel de gânduri?

Nu poți lăsa suferința și eșecul mintal să te aducă în genunchi. Nu este atât de ușor să scapi de tot ceea ce nu-ți place. Există o altă opțiune: să te ridici ca un phoenix din cenușă, să-ți amintești cine ești.

Amintește-ți puterea, rezistența și valoarea. Amintește-ți de oamenii care te-au iubit și continuă să te iubească, indiferent ce ar fi. Știu că vei alege acest lucru, pentru că ai făcut-o mereu.

Amintește-ți, ai trecut deja printr-o situație similară? Ți s-a părut că nu-ți mai controlezi viața și că se destramă totul în jurul tău? Tot ce părea adevărat pentru tine s-a dovedit a fi o minciună în cele din urmă.

Trebuie să înțelegi că totul se schimbă, în mod constant.

Uneori, viața este grea, nedreaptă și nemiloasă. Dar toate acestea sunt temporare. Trăim într-o lume aflată în schimbare rapidă și chiar și noi ne schimbăm. Ne schimbăm aspectul, vârsta, gândurile, sentimentele, opiniile și comportamentul.

Știi ce nu se schimbă niciodată? Lumea noastră interioară!

Esența noastră rămâne neschimbată, încercăm doar să depășim dificultățile care apar înaintea noastră.

Aceasta este dovada că vei deveni din nou tu însuți iar vechile sentimente se vor întoarce la tine.

Îți amintești cum erai în copilărie? De atunci ai crescut și acum privești lumea prin ochii unui adult. În fiecare dintre noi există un entuziasm tânăr. Cu toate acestea, îl suprimăm în noi înșine.

Uită-te în sufletul tău și găsește copilăria ta acolo. Atunci vei înțelege că nu te-ai pierdut. Da, este dificil, însă nu uita că „dificil” este doar un cuvânt. Toate acestea sunt doar un singur capitol, nu o poveste completă.

Cu stimă și mult respect!

de Tony Poptamas

"Manipulatorii silenţioşi"- cum ne fură vieţile?

Nu permite sa fii manipulat sau santajat emotional de oamenii care te-au mintit sau te-au tradat, stiind foarte bine ce fac.

Atunci cand esti suficient de puternic, cand stii ca poti sa te bazezi pe fortele tale, cand nu ai nevoi, ci doar dorinte, cand te respecti si te iubesti, nu mai accepti minciuna, compromisurile, prefacatoria, cuvintele goale, lipsa de integritate si de verticalitate. Nu le mai accepti nici la tine insuti si nici de la semenii tai.

Daca ai fost mintit, tradat, inselat si treci peste aceste lucruri mai mult de o data, pe langa faptul ca ii incurajezi pe ceilalti sa continue cu aceste comportamente, iti pierzi si respectul de sine.

De ce ai ierta pe cineva care cu buna stiinta te-a tratat cu lipsa de respect?

Da, oamenii gresesc uneori inconstient si merita o alta sansa, insa cand o fac constient este vorba despre lipsa de caracter si rea-vointa.

Nu permite sa fii manipulat sau santajat emotional de oamenii care te-au mintit sau te-au tradat, stiind foarte bine ce fac. Nu faci altceva decat sa ii inviti sa-ti faca din nou acelasi lucru.

Nu are sens sa porti suparare, ura sau resentimente fata de oamenii care s-au purtat cu tine intr-o maniera care, in primul rand, lor nu le face cinste. Insa nici nu te ajuta cu nimic sa ii accepti in continuare in viata ta.

Daca stii despre ce vorbesc, stii cu siguranta ca daca ai ales sa treci peste o minciuna, ea s-a repetat. Daca ai ales sa ierti o tradare, ai mai fost tradat inca o data.

Respecta-te suficient de mult, incat sa nu le mai permiti oamenilor din jurul tau, in numele iubirii sau afectiunii pe care le-o porti, sa se poarte cu tine asa cum nu meriti. Comportamentul lor le descrie fidel personalitatea si nu cred ca ai nevoie de astfel de persoane in viata ta. Fii tu un model de verticalitate si demnitate umana, investeste in tine, devino autonom din toate punctele de vedere si astfel nu vei mai fi dispus sa faci compromisuri inutile.

de Ursula Sandner

Cele 10 nevoi ale unei femei. Ce așteaptă de la un bărbat

„În fond, femeia este un univers aparte. Cu propriile legi, stabilite în cadrul istoriei personale, cu propriile dorințe, ce apar din nevoia de a se simți apreciată sau dorită, ea poate fi complexă sau simplă, iar asta depinde, de cele mai multe ori, de bărbat. Dacă acesta știe să o inspire, câștigul va fi de ambele părți, pentru că nimic nu este mai frumos decât o femeie care se simte iubită și apreciată de partener”, dincolo de misterul pe care îl afișează, femeile pot avea anumite nevoi:

1. Nevoia de afecțiune, de a se simți împlinită, dorită. Această nevoie stimulează stima de sine, încrederea, dorința de a construi, de a oferi, dar și de a primi.

2. Nevoia de protecție. Sunt foarte multe femei care vorbesc de această nevoie ca de aer. De aceea, pentru o femeie este important ca bărbatul din viața ei să aibă acel ceva care să o facă să se simtă protejată sau în siguranță. Din acest motiv, de multe ori, ea caută un bărbat care are o carieră, relații, bani, maturitate. Multe femei se căsătoresc cu bărbați mai în vârstă, cu un rol social evident sau cu o avere consistentă, pentru că, în subconștient, se simt în siguranță.

3. Nevoia de familie. Pentru femei, poate mai mult decât pentru bărbați, familia este foarte importantă. O familie care se sprijină pe sentimente de dragoste reprezintă visul cel mai de preț. În acest mod, ele se pot gândi și la copii, pot îmbrățișa rolul de mamă sau de soție model.

4. Nevoia de dragoste. Femeile se hrănesc cu sentimente, cu vorbe frumoase, cu povești de dragoste. Ele trăiesc mai degrabă povestea pe care și-o imaginează decât realitatea. În general, pentru ea, dragostea este mai presus decât sexul, iar un simplu buchet de flori o poate face să se simtă dorită, iubită, apreciată și împlinită. Din păcate, lumea de azi „arde” etape. A cuceri o femeie nu mai reprezintă mare lucru, pentru că a avea o femeie contează mai mult. Bărbații nu înțeleg însă că pot avea trupul unei femei, dar nu și sufletul. Și tocmai pentru că lumea tinde să meargă pe repede înainte, femeia este cea care suferă cel mai mult. Într-o lume corectă, într-o lume creată de femei, poveștile de dragoste ar fi realități, iar lumea ar fi mai bună.

5. Nevoia de sex. Da, și femeia are nevoie de sex, dar nu de ceea ce se prezintă în filmele pentru adulți, nici de ceea ce sunt dispuși cei mai mulți dintre bărbați să ofere. Pentru femeie, sexul înseamnă preludiu și postludiu, complimente, o muzică bună, o promisiune, o șoaptă, o atingere. Și mai înseamnă și timp, deschidere, încredere în ea și în partener, pentru că doar așa putem vorbi și de orgasm.

6. Nevoia de maternitate. Femeia deține cheile universului. Este creație și creator în egală măsură, pentru că poate da viață. Din păcate, nu depinde doar de ea acest lucru, dar tendința societății este să o judece pentru aproape orice are legătură cu rolul de părinte. O mamă poate fi mai bună sau mai rea, în funcție de trecutul ei, de partener, de starea de sănătate și de societate. Rolul este mult mai complex decât pare la prima vedere.

7. Nevoia de prieteni. Tocmai pentru că stima de sine se formează în relație cu ceilalți, și femeia are nevoie de prieteni, pe care să se poata baza, cu care să poată discuta.

8. Nevoia de libertate. Indiferent dacă vorbim de o femeie căsătorită sau nu, nevoia de libertate este o nevoie firească. Libertatea o poate face să se întoarcă cu drag acasă, nu din obligație, să o determine să aibă propriile preocupări sau prieteni.

9. Nevoia de intimitate. Poate mai pregnantă decât la bărbat, această nevoie vine din dorința femeii de retragere în sine, de recăpătare a forțelor sau pur si simplu din nevoia de a fugi de lume.

10. Nevoia de a se aranja, de a se schimba. Trăirile femeii sunt intense pe tot parcursul vieții, așa că aceasta are nevoie să se redescopere sau să se redeseneze, să își sublinieze anumite trăsături, în funcție de vârstă sau de stare.

sursa https://www.gandul.ro/

Scrisoare deschisă către femei

Dacă zilnic ai grijă să fii machiată, spălată, aranjată, coafată, epilată, pensată și cu manichiura impecabilă, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă zilnic îți întreții corpul, mergi la sală, la masaje, ții diete, ai grijă de dantura ta, de ridurile tale..casa o cureți, o speli, o îngrijești... mergi la servici, câștigi bani și te întreții singură... ai grijă să fii mereu la modă; să fii educată - participi la conferințe, cursuri, seminarii, facultate, citești cărți, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă toate le faci și încă nu ești iubită, dorită, sau încă nu ai un bărbat, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă toate le faci nu doar pentru tine și numai pentru tine, ci și cu gândul la un bărbat, ascultă-mi sfatul: Lasă bărbații în pace! Mesajul meu către voi este să-i lăsați în pace!

Ați obișnuit bărbatul din zilele noastre să fie el căutat, bibilit, alintat, complimentat, băgat în seamă, zgândărit, provocat, înnebunit, fermecat, cucerit și câte și mai câte tactici, tehnici, metode și căi aplicate, încât ați ajuns să nu mai aveți parte de ei. 

Eu vă spun frumos, vă explic foarte serios și vă învăț ceva: lăsați bărbații în pace! 

Nu le mai dați nici un telefon, nici un mesaj, nici un bip, nici un like, nici o poză, nici un semn, nici un punct, nici telepatic, nici în astral, nici atenție, nimic. Absolut nimic. Doamnelor, zilnic primesc mesaje, zeci de mesaje de la voi si sute de mesaje de la bărbați! În fiecare dimineață când deschid telefonul, facebook, messenger, whatsapp, e-mail - pe toate căile de comunicare de care dispun, primesc mesaje: femeile vor să știe cum să se comporte cu un bărbat, vor să învețe și să știe ce să mai facă ca să fie bine. 

Bărbații îmi scriu cum să facă să nu mai fie VÂNAȚI. Cum anume să scape de femei, cum să aibă liniște. 

Doamnelor, am stat zeci de ore în consultanțe, în săli de curs de ani de zile, problema e aceeași: bărbații nu mai vor nimic de la voi, când spun nimic mă refer la nimic din toate cele pe care le faceți deja. Sunt sătui. Le este scârbă efectiv de tot. Unii chiar râd de voi cât de disperate sunteți, cât de cicalitoare și enervante sunteți, cât de deștepte și atotcunoscatoare sunteți. Sunt sătui de disperarea voastră după ei. Nu faceți nimic greșit că aveți grijă de voi și toată lista de mai sus enumerată de mine, greșiți în momentul când mergeți cu toate acestea la vânătoare. Țineți-le pentru voi, bucurați-vă că le puteți face, că aveți atât de multă putere să faceți toate astea cum nici un bărbat vreodată nu va putea să le facă cu atâta perfecțiune și dedicare. Vă rog eu frumos, continuați cu ele, dar doar pentru voi. În fața lor oricum sunteți superfemei, sunțeți zeițe, dar se comportă cu voi – unii și uneori - ca și cu o cârpă. Greșiți pentru că încercați mereu să vă etalați cu ele în public în fața lor. Vă dau un sfat: fiți si voi mai greu de cucerit, cedați si voi mai greu, muuult mai greu decat au făcut-o vreodată femeile din generațiile din trecut. Secretul este să nu vă mai dați. Dacă în trecut femeile cedau - până la urmă - unele o făceau pentru că nu erau atât de multe femei de carieră, femei cu școală și avea nevoie să fie întreținute. Astăzi v-ați câștigat dreptul de a deveni femei independente. Vă puteți întreține și singure și aveți dreptul de a vă alege un bărbat din toți cei care VĂ CURTEAZĂ, și să îi oferți darurile voastre. Dar se pare că se cedează mult...muuuuuult mai ușor în zilele noastre în fața oricarui domn, doar din frica de singurătate. Eu am o înțelepciune: decât să trăiești cu un bărbat doar ca să nu rămâi singură, și acel bărbat nu îți oferă nimic decât lacrimi, mai bine singură până la venirea unui bărbat care va căuta să nu îți ofere decât lacrimi de fericire. Pentru că știu că meriți lacrimi de fericire dacă toate cele de sus enumerate le faci deja. Meriți toate darurile iubirii unui bărbat dacă ești această superfemeie care reușește să le facă pe toate. Nu te vinde, nu îți vinde sufletul, te rog eu mult. Suada te roagă, stai calmă, cu fruntea sus, nu aștepta, doar trăiește. Nu mai aștepta nimic. Femeie, înțelege ceva: dacă tu îți oferi toate aceste daruri ale tale unui bărbat care nici mărcar pe jumătate nu a ajuns ca tine de educat și rafinat, vei ajunge să îi faci pe bărbați să înțeleagă că unii dintre ei pot rămâne așa... Când tu, o femeie cu toate aceste calități te culci cu un bărbat care nu are valori, coloană vertebrală și principii, acel bărbat se gândește că nu mai are nevoie să facă nimic cu el ca să fie mai bun. Dacă a putut să te aibă și așa, la ce folos efortul? Și încă ceva: nici un bărbat nu mai are ocazia să se apropie de tine să îți facă avansuri deoarece tu deja îi faci avansuri. Nu ai răbdare să se apropie în ritmul lui deoarece ți-e frică să nu ți-o ia alta înainte! Dacă așa stă treaba, te anuț că ești ieftină, disperată, nerbdătoare, invidoasă că vine alta mai faină, răzbunătoare că ți l-a suflat, desfrânată ca să-ți arăți atuurile în pat, lacomă să nu ramâi neluată, nemăritată. 

Rușine... Oprește-te. Te rog oprește-te și nu mai ceda. Fii scumpă, prețioasă, greu de găsit, greu de abordat, greu de câștigat, greu de convins. E tot ce pot să îți zic acum. Și nu uita, bărbații sunt sătui...

Și mai știu un lucru. Că după ce s-a citit acest mesaj, lumea oricum tot așa va continua, acest mesaj va fi un strigăt printre miliardele de mesaje scrise și care nu va fi aplicat. Femeile nu se pot abține și vor ceda imediat când deja apare o oportunitate. Oricum acest cancer va tot crește pentru că nimeni nu este dispus să facă un efort să fie mai bine. Diseară tot tristă te vei culca și cu gândul la ce să mai faci...

Oricum știu un singur lucru. Femeia care va alege ca măcar timp de o lună să lase toți bărbații în pace, să nu le mai dea nici o formă de atenție, să nu-i mai caute deloc, și nici să nu se mai gândească că ar avea nevoie de ACEL BĂRBAT, minunea care o așteaptă de atâta vreme se va realiza, amărăciunea și durerea vor dispărea. 

Și mă repet, în numele bărbaților care m-au contactat în toți acești ani: lăsați bărbații în pace, iar ei vor începe să nu vă mai lase în pace deloc.

sursa Suada Agachi/facebook

Fuga de responsabilitate

Mai nou aud foarte des discuții despre prieteni cu beneficii, în traducere liberă, “prieteni cu beneficii” înseamnă de fapt doi oameni care fac sex (beneficiul) fără să-și asume și restul implicării într-o relație de cuplu (intimitate emoțională și angajament). Fiecare devine astfel liber să exploreze nenumăratele posibilități ce pot apărea, fără să simtă vreo vinovăție față de partenerul “de beneficii” imediate și gratuite, pentru că spunem “suntem doar prieteni”. Deci zona de libertate a fiecăruia este intactă, în timp ce zona de intimitate nu mai are nici o valoare emoțională.

Și de aici încep problemele: invariabil, după un timp, cineva suferă. Unul din parteneri și-ar dori mai mult: o familie, copii, o relație în care să se simtă valorizat, acceptat și iubit. O relație exclusivă, clasică de cuplu. Dar intră în dificultate, pentru că la urma urmei-a acceptat și el(ea) aranjamentul cu beneficiile. Nu poate spune direct, pentru că riscă să fie respins sau abandonat, dar nici așa nu mai poate continua, pentru că “beneficiile” s-au transformat în suferință, și în senzația că este folosit ca obiect sexual. Iar conflictul interior se transformă în alte forme de manifestare exterioară a suferinței: simptome somatice: (insomnii, lipsa poftei de mâncare, dureri care nu au o cauza medicală, frigiditate/lipsa dorinței sexuale), gânduri care par să o ia razna, atacuri de panică, fugă în activități frenetice sau, dimpotrivă retragerea și izolarea, ca să numesc numai câteva. Depresia e aproape, pândește după colț, în timp ce masca se plimbă prin lume și afișează o mulțumire falsă.

Confuzia între prietenie și relația de cuplu e cea mai evidentă dintre ele. Din fericire, în epoca actuală nu mai aleg părinții partenerii de cuplu ai copiilor pentru a aranja “moștenirile” sau interesele. Deci oamenii se aleg unii pe alții pentru că se iubesc (cel puțin la nivel declarativ). Dar responsabilitatea față de iubire este să te comporți pe măsură iubirii pe care o declari. Ceea ce este greu pentru unii…. Prietenii sunt liberi să iubească pe altcineva, partenerii de cuplu care se iubesc, pur și simplu nu consideră că între ei ar mai fi loc de o altă persoană. Pentru că își iubesc partenerul!

Nu încetează să mă uimească ușurința cu care se spune azi “iubesc!”. Nu trec nici trei zile sau două întâlniri și apare. Mai ales înainte de intrarea în dormitor. Oamenii se întâlnesc, se simt atrași unul de altul și trec la fapte foarte repede. Fac sex ca și cum ar mânca pâine cu unt: o dată de două ori, de ..”n” ori. Dar la perspectiva “n+1” simt că s-au săturat și ies la supermarket, doar rafturile sunt pline de alte bunătăți. Firește, spun că au “iubit”, dar caută nod în papură partenerului pentru că au nevoie de justificări-varianta “soft”. Sau pleacă pur și simplu, fără justificări sau explicații, varianta “hard”. Dorința consumă și se satură. Iubirea îngrijește și păstrează vie dorința, prin dăruire, răbdare, deschidere, respect și multe alte ingrediente pe care nu le găsești pe raft, ci trebuie să le cultivi. E mai greu, mai complicat…

Confuzia între sacrificiu și dedicare se poate pune în termeni economici: “cât dau și cât primesc” sau dacă “beneficiile” sunt pe măsură “investiției”. Sigur, în “prieteniile cu beneficii”, atunci când apare suferința, apare și ideea de sacrificiu. Cel care suferă, simte că oferă prea mult și primește prea puțin. El rămâne în aceeași situație, sperând că partenerul va observa și va aprecia efortul său, la fel ca zeii antici care ofereau ploaia după ce un animal nevinovat era pus pe altar. Dar în cazul “prietenilor cu beneficii” cel care suferă, are de-a face cu un zeu ingrat, care primește ofranda indiferent și rece, ca un “prieten”, fără obligații. În iubire și într-o relație de cuplu, comportamental, oricare din parteneri poate să facă ceea ce se poate vedea din afară ca “sacrificiu", dar el e fericit, nu suferă. O face cu bucurie, din iubirea pe care o poartă celuilalt. Se dedică. Asta e și mai greu, nu?

O relație sănătoasă de cuplu nu este o cușcă aurită. Mulți oameni se tem de intimitate pentru că au impresia că odată ce “eu” devine “noi”, își vor pierde propria libertate. Și atunci o apară și văd în toate nevoile/dorințele partenerului o încercare de a-l domina. De asta varianta “prieteni cu beneficii” sau “relația deschisă” li se pare atât de atractivă: “noi” devine irelevant, iar “eu” poate să facă ce vrea fără să mai ia în considerare ce simte celălalt. Și mai ales, nu mai trebuie să se simtă vinovat în legătură cu libertatea lui. Eticheta îi absolvă. Ei bine… s-ar putea să nu fii de acord cu mine aici (ai dreptul ăsta), dar într-o relație de iubire respecți libertatea celuilalt și ai încredere că nu o va folosi ca să rănească relația. Și dacă “noi” e sigur și bine hrănit emoțional, libertatea fiecăruia îi va spori puterea. Pentru că dacă fiecare “eu” este liber să fie ceea ce este, va aprecia portul sigur din “noi” la care se întoarce de fiecare dată cu bucurie. Asta e greu de tot…

Accepți relația “deschisă” sau “prieteni cu beneficii”. Accepți toate cerințele impuse de partener, accepți libertatea pe care ți-o cere și te sacrifici, pentru că tu nu te bucuri, la rândul tău, de libertatea ta. Ești conștient că suferi, că începi să nu te mai recunoști, că ești tot mai departe de tine însuți. Dar nu poți să te opui. Pur și simplu, accepți orice, pentru că teama de a-l pierde e mai mare decât orice. Intri în adevărul profund al zicalei “rău cu rău, dar mai rău fără” și spui că faci asta din iubire. Nu, asta nu e iubire, ci nevoie. Adică dependență. Aici se complică lucrurile, mai ales dacă nici tu nu poți să-ți dai seama de ce.

Tu ești liber să alegi. Poți să-ți asumi senin, variantele “prieteni cu beneficii” sau “relație deschisă”, dacă așa simți tu că e bine pentru tine. Din fericire, trăim într-o societate care nu te oprește, ai dreptul legal să trăiești așa cum vrei tu, cum îți dictează propria conștiință. Dar… dacă suferi, și mai ales dacă devii conștient de suferință, ai face bine să nu o ocolești, pentru că suferința, în mod paradoxal, te ajută. Dacă o trăiești, dacă ai curajul să o privești în ochi și să o înțelegi, te va ajută să îți dorești să schimbi ceva. Și măsura de prim-ajutor în astfel de situații este să renunți pentru o perioada la “beneficii” și să vezi în ce fel de relație ești de fapt. De obicei, “beneficiile” se petrec la orizontală, de la brâu în jos, și suferința se simte pe verticală, de la brâu în sus. Dacă rămâi vertical, tolerând un anumit grad de frustrare suficient de mult timp încât să observi relația, să vezi ce se întâmplă, să te lămurești ce simți cu adevărat, cine ești și ce vrei de fapt de la viața ta, vei știi ce să faci. Și vei schimba ceea ce e de schimbat.

sursa: https://haihuicumira.blogspot.com/

Relația toxică - Cel mai adesea întreții câteva iluzii

De multe ori te afli în relații care nu sunt ceea ce îți dorești și tu știi asta. Și totuși rămâi. De ce? Toxicitatea unor astfel de relații e acceptată pentru că ascunde o frică mai mare decât suferința cu care deja te-ai obișnuit. Îți iubești partenerul pentru anumite calități care te atrag și pe de altă parte îl respingi și suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubești te țin blocat în această relație. Dar frica de singurătate și incapacitatea de a-ți imagina o altfel de iubire, te țin blocat în obsesia că doar prin celălalt vei avea parte de anumite lucruri. Pentru că trăiești prin procură – te împlinești prin ceva ce celălalt are: frumusețe, bani, succes, talent, încredere în sine. 

Cel mai adesea întreții câteva iluzii 

1. Partenerul se va schimba dacă vei reuși să îl faci să înțeleagă sau să vrea asta. Sau va avea singur o revelaţie într-o bună zi, așa cum în special femeile speră ca bărbații să le înțeleagă nemulțumirile fără ca ele să comunice direct și clar ceea ce îți doresc. 

2. Încerci să te convingi singur că ceea ce te ține în relație este suficient și că nu vei mai găsi asta într-o altă relație. 

3. Îți este oricum mai bine în relație decât singur. Rațional, tu probabil știi că ar trebui să renunți la relații toxice. Nevoile și atașamentele față de partener însă te țin blocat. Eu-l tău rațional și eu-l tău emoțional au nevoi diferite. Aceste trăiri conflictuale pot crea în timp depresie, anxietate, atacuri de panică. Te vei simți slab, confuz, și vei fi dezamăgit de tine însuți că nu poți lua hotărârea pe care știi că ar trebui să o iei. Cu cât petreci mai mult timp în această nehotărâre, cu atât te dezintegrezi mai mult ca și Eu, ca și imagine de sine, ca și certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce îți face bine. 

Cum să depășești aceste grave erori de gândire? 

1. Înțelege profund că oamenii se schimbă foarte greu. De obicei o fac în urma unor suferințe intense. Foarte greu o fac în urma certurilor sau reproșurilor. Dacă mergeți la un psihoterapeut (bun) există mai multe șanse să negociați diferențele dintre voi într-un compromis satisfăcător. Puține cupluri o fac însă. Deci cel mai probabil nu se va schimba, dacă el/ea nu înțelege profund că într-adevăr greșește și își dorește cu adevărat să rămână în această relație și să vă fie bine. Uneori însă, partenerul poate fi chiar dependent de dramă. Chiar și dacă își dorește să se schimbe însă, uneori schimbarea ar trebui să fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evoluează în direcții diferite într-o relație sau, pur și simplu, efortul de a se schimba în direcția dorită de partener este mult prea mare. Când intri într-o relație, nu o face cu gândul că se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodată introvert, o persoană zgârcită nu se va metamorfoza niciodată într-o persoană generoasă, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodată obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoană foarte pragmatică. Desigur, vei învăța să manipulezi și să șantajezi emoțional pentru a obține ceea ce vrei. Lacrimi, amenințări, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar și de ineficace în final. Și probabil că vei obține sporadic, parțial și cu un gust amar în final ceea ce îți dorești. Dar cât poți continua astfel? Analizează atent diferențele dintre voi și decide cu care poți trăi și cu care nu. Nu te vei putea minți la nesfârșit. 

2. Ceea ce te ține în relație, pe lângă iubirea față de lucrurile frumoase din celălalt, sunt și niște nevoi sau carențe din viața ta pe care celălalt ți le împlinește. Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, confortul emoțional dat de siguranța unui partener, alungarea fricii de singurătate. Toate acestea sunt la fel de puternice, dacă nu chiar mai intense uneori decât iubirea ce o ai pentru el. În multe relații în care iubirea este hărțuită de certuri și nepotriviri, partenerii rămân datorită atașamentului creat în timp, a fricii de a nu pierde în general, și a fricii de singurătate și de necunoscut ce urmează unei despărțiri. Mulți se gândesc că mai bine rămân în relație până apare altcineva cu care să înceapă o nouă relație. Probabilitatea ca aceasta să se întâmple este mult mai mică, din moment ce iluzia relației în care ești te face să nu simți atât de intens nevoia de iubire care te-ar face să depui eforturile necesare găsirii unui nou partener. Vei avea uneori zile și momente bune în relația actuală care te vor face să uiți problemele reale și să speri că poate, poate, lucrurile se vor rezolva. Cu cât trece mai mult timpul în care te complaci în relație, cu atât îți va fi mai greu sa faci schimbarea. Atât tu, partenerul și relația vă veți degrada. De multe ori însă oamenii preferă să distrugă total iubirea și relația în care sunt pentru a putea renunța într-un final la ea, tocmai pentru că a atins cel mai umilitor nivel posibil. Lupta dintre cei doi și reproșurile alternate cu momente sporadice de tandrețe și armonie, atât cât a mai rămas, vor crea o dependență de partener similară unei dependențe de un drog. Frica de necunoscut și de singurătate te pot face să te minți singur, fie că nu e atât de rău, fie că nu vei mai găsi pe altcineva, fie că lucrurile se vor schimba. Mai ales că de multe ori, pus în fața ultimatumului, disperarea îl va face pe partener să promită că se va schimba. 

E important să înveți însă să spui nu. E important să înveți să nu mai dai o mie de șanse. E important să înveți să îți învingi fricile. E important să înveți să te iubești suficient de mult ca să vezi că meriți mai mult decât o relație second hand. E important să înveți să nu renunți la visul tău de iubire. E important să înveți să citești semnele necesare care îți spun din timp dacă partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie. E important să înveți să îți iei forța și validarea din surse multiple astfel încât nevoia de o persoană în viața ta să nu fie mai mare decât iubirea față de acea persoană. Trebuie să înveți să nu faci compromisuri care te fac nefericit. Trebuie să ai așteptări mai mari de la viața ta și să nu te mulțumești cu firimituri.

Articol preluat de pe http://www.artdevivre.ro

Încetează să-ți faci griji pentru omul, căruia nu-i pasă de tine!

Voi începe acest articol cu un citat spus de Mahatma Gandhi: „Nimeni nu mă poate răni fără permisiunea mea”.

Îl cred cel mai potrivit pentru subiectul pe care îl voi dezbate în continuare. Am fost răniți măcar odată în viață de cineva şi de cele mai multe ori anume de omul pe care l-am iubit cel mai mult. Ne-a dezamăgit sau a profitat de sentimenetele pe care le purtam față de el. De ce? Răspunsul e simplu: pentru că noi am permis acest lucru.

Câți dintre voi au închis ochii, s-au prefăcut că nu au văzut când omul iubit (aici nu mă refer doar la partener) a greșit grav în fața voastră, v-a călcat în picioare demnitatea și prioritățile, v-a mințit, v-a manipulat? Cred că mulți, iar cel de lângă voi a continuat să vă perceapă ca pe niște păpuși care pot fi conduse, fiindcă i-ați permis să o facă în continuare.

De obicei un astfel de comportament îl are cel căruia nu-i pasă de omul care poartă față de el sentimente adevărate, nu mimate, nu teatralizate. Desigur că naivitatea și încrederea celor care îl iubesc, îi sunt convenabile. Astfel are un as în mânecă – profită de încredere și își îndeplinește scopurile bine stabilite.

Purtând griji față de omul căruia nu-i pasă de voi ați putea ajunge victimele manipulării. Totodată folosiți timpul vostru pentru om care nu vă respectă și nici nu vă iubește. Vă consumați pe lucruri care nu au vreo valoare și vă pierdeți energia pe care ați putea să o folosiți în realizarea visurilor și a dorințelor proprii.

Trebuie să știți că manipularea poate induce un sentiment de neputință și vulnerabilitate. De foarte multe ori poate trezi sentimentul de vină, poate scădea respectul față de sine, poate afecta imaginea de sine.

De aceea trebuie să priviți cu claritate propria viață și să întrerupeți cercul vicios. Puteți apela și la un specialist dacă ați ajuns victimele manipulării.

Meritați să fiți iubiți, sunteți pe această lume ca să iubiți oamenii care la rândul lor vă iubesc pe voi. Acolo unde oamenii se iubesc și se respectă reciproc sunt sărbători și zâmbete.

AVERTISMENT

Nu cerșiți atenție și nu vă lasați umiliți. Fiți demni și alegeți oamenii care vor să facă parte din a voastră lume!

sursa; https://realitateapetrileana.ro/

Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu...

Hey, cum ești?

Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu,

Îți este mult mai ușor să-ți dai seama dacă ai parte de iubire și de respect din partea celui de lângă tine.

La asta mă gândeam în timp ce o vedeam pe tânăra Laura cum stătea confuză pe banca din fața clubului din care ieșise.

Deși puteam să-mi văd în continuare de petrecere, ceva mi-a atras atenția la ea …

Reacția rece a iubitului care deși a văzut-o zăcând pe bancă, nu a făcut decât să o atingă un pic cu vârful piciorului pentru a se asigura că încă mai mișcă …

Când asiști la o scenă de genul ăsta nu poți decât să fii wtf is wrong with this guy…aproape că îți vine să-l pocnești și să-i ții vreo 8h lecții despre cum să trateze o femeie.

În toată vălmășeala care se crease în fața clubului, unul dintre prietenii ei a rispostat spunandu-i

,,Nu știi deloc să ai grijă de fata asta."

Iubitul nu a părut impresionat de reproșurile care i se aduceau așa că și-a văzut în continuare de petrecere rămânând ca prietenii să o ducă pe tânără acasă.

Tristețea de pe chipul Laurei părea să fie la fel de puternică ca vinul pe care îl savurase înainte să i se facă rău.

Cred că dincolo de starea fizică nefavorabilă în care se afla,

Ce o durea mai tare era faptul că iubitul a lăsat-o baltă într-un moment în care avea nevoie maximă de el.

Se simțea Laura singură?

O da…

Se simțea neauzită…neimportantă?

Mhm…

Pe chipul ei angelic, cu ochii de un albastru năucitor pus în valoare de eyelinerul cu care și-a pictat o linie subțire pe pleoape

I se putea citi cu ușurință tragedia pe care această tânăra o trăia.

Și totuși … ce doborâse îngerul cu aripile frânte care se prăbușise pe asfalt?

Ei bine aceasta uitase lista de afirmații care ar fi ajutat-o să rupă legătura toxică cu partenerul ei și să conștientizeze că nu este deloc iubită și respectată.

Iată care sunt o parte din aceste afirmații:

* Nu o să mai cerșesc lucruri de la oamenii din jurul meu. Dacă un bărbat sau o femeie mă aduce în punctul de a-l implora/de a cerși înseamnă că nu merită timpul meu.

* Nu o să mai tolerez niciun soi de critică legată de corpul meu, vârstă, job sau alte insecurități pe care le am. Partenerii sănătoși nu mă vor pune la pământ, din contră mă vor ajuta să evoluez.

* Voi face un pas înapoi în fiecare lună pentru a-mi privi relația în mod obiectiv și a mă asigura că sunt iubită și respectată.

* Înțeleg că este mai bine să fiu singură decât într-o relație toxică.

* Am încredere în starea mea emoțională. Dacă experimentez emoții negative, nu voiesc să le elimin și să găsesc scuze partenerului care mi le-a provocat.

* Relațiile mele vor fi reciproce și egale. Iubirea nu este despre control și putere.

* Dacă nu sunt sigură de pașii pe care trebuie să-i urmez, voi căuta ajutor la un prieten, grup de suport sau la un terapeut. În acest mod, nu voi reacționa impulsiv.

Acestea sunt doar un parte din afirmațiile care te vor ajuta să te uiți la relația ta și să vezi dacă ești cu adevărat respectată și iubită.

Laura a omis acest aspect, și fix acest lucru a pus-o în situația în care s-a trezit complet neajutorată pe banca rece din fața clubului.

Asta nu înseamnă că odată ce a trăit această experiență, nu poate rupe această legătură toxică. Nu este niciodată prea târziu să faci asta.

În schimb, ai nevoie să știi că cu cât o faci mai devreme, cu atât te vei scuti de o suferință inutilă. Vei putea să eviți niște situații în care nu ai vrea să fii.

Cu drag,

Agripina Ioan

Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, să colecţionăm cartoane cu multe ştampile, ci să învăţăm să iubim. Nu luăm cu noi decât iubirea dincolo. Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici... nimic. Sădeşte în suflet multă bucurie ca să ai ce flori să culegi mai târziu. Bucuria nu e ca valurile mării ce trec repede, nici ca floarea ce se ofileşte. Intâlneşte-te cu tine, descoperă-te, acordă-ţi timp conştient şi nu mecanic!

Copiii au deficit de ataşament parental care nu le validează identitatea. Copilul când vrea atenţie sau timp de calitate, ori se îmbolnăveşte ori face o prostie. Ceva face ca să- ţi atragă atenţie. Şi e nevoie de atenţie pozitivă, nu de atenţie negativă. încredere şi încurajare, şi nu ceartă. Nu suntem maturi emoţional şi adeseori ne comportăm ca nişte copii. Indiferent ce s-a întâmplat există un rost. Fugim de responsabilităţi pentru că nu suntem liberi. Nevoie de libertate versus nevoie de control. Suflete, te iubeşti pe tine? Te-ai acceptat, te-ai iertat? înţelegi ce se întâmplă în viaţa ta?

Viaţa te izbeşte de toţi pereţii, cu sau fără voia ta. Tu duci valul unde vrei şi poţi fi fericit. Omul e un mecanism care acţionează la diferiţi stimuli. Putem ieşi din orice angrenaj creat de noi sau de cei din jur. Avem nevoie de iubire necondiţionată şi pură. Nu te mai lovi cu acceleratul din tine. Ieşim din programul „maşina de cusut” şi schimbăm vibraţia, energia. Nu ne mai „lovim” unul altuia piticii de pe creier. Inteligenţă raţională, maturitate emoţională.

Blocajul energetic al corpului naşte emoţii negative. Avem nevoie de depolarizare în mişcarea interioară, de sincronizare prin procesul iertării. Un conflict biologic există în fiecare din noi. Inversii psihologice, câştiguri pe care le avem din comportament, autosabotare, sunt schemele în care ne învârtim zilnic, activând sau dezactivând diferite emisfere ale creierului. Ne arătăm că suntem tari pentru a ascunde durerea pe care o avem înăuntru. Nu avem nevoie de cârje sau bastoane exterioare pentru a ne sprijini sufletul şchiop.

Ura intră în noi ca şi iubirea. In fiecare zi te descoperi, în fiecare zi te creezi. Ce descopăr eu îţi împărtăşesc şi ţie. Vocea critică moare şi ne suntem propriul duşman. Ne luptăm cu convenţiile, cu normele, cu regulile, cu standardele, cu canoanele care ne îngrădesc libertatea interioară. Sentiment de neputinţă în fata vieţii. Frica de Dumnezeu ucide si nu iubirea de Dumnezeu. Ne sufocăm fiinţa pentru că nu vrem să fim spontani, veseli şi buni. Orice problemă ai avea, dacă sapi în spatele problemei ajungi la frica de moarte. Criticul intern moare la canalele de iubire interne sau externe. Moartea nu e moarte, ci e naştere, viaţă.

Lacrima este durerea care iese din tine şi de care sufletul vrea să se elibereze. Nimeni nu ne face atâta rău aşa cum ne facem noi. Inţeleg şi empatizez cu fiecare. Excesul de limită generează revoltă pentru că înăbuşă creativitatea, vitalitatea, spontaneitatea, naturaleţea, înţelepciunea. Ni se revelează orice nevoie. Cel mai bun profesor este ultima ta greşeală. Dumnezeu îţi arată locul comorii, dar tu trebuie să sapi!

Am învăţat să ofer, nu fiindcă am prea mult, ci pentru că ştiu cum este să nu ai! Am obosit să caut. M-am oprit şi cred. Mă conduce emoţia şi nu raţiunea. Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire. Lasă-te să curgi, iubirea vine de la sine! Respiri iubire şi eşti fericit!

Din Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține lacrimi, multă bucurie!, Editura PIM, Iași, 2014

„Oamenii puternici nu sunt iubiți – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.”

Cei puternici nu sunt iubiți – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.

Ei se aud pe sine, știu ce merită și nu sunt pregătiți să renunțe la asta.

Au în interior ancore cu care se țin ferm de dorința de a trăi fără murdărie și de a fi fericiți în ciuda tuturor circumstanțelor. În interior au rădăcini puternice care nu pot fi smulse sau distruse. La fel cum nu pot fi distruse principiile lor de fier, stima de sine, moralitatea și încrederea în ei înșiși.

Cei puternici sunt capabili să reziste oricărui adevăr, loviturilor sorții, torturii trădării și furtunii propriilor emoții.

Nu le este frică de durere, pentru că, după ce au supraviețuit războiului din propria inimă și au trecut prin iadul personal, au învățat să transforme rănile în înțelepciune și să se bucure de viață, păstrând frumusețea și tandrețea în inimile lor.

Cei puternici nu fac schimb de fericire, nu cerșesc dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și nu vor trăda niciodată omul pe care îl iubesc.

Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții cum să trăiască, ci preferă să se aprofundeze în sine și să se dezvolte. Își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și au făcut, iar pentru eșecuri se învinuiesc doar pe sine, învață din greșeli – cei puternici preferă să tragă concluziile corecte decât să regrete.

Sunt foarte înțelepți – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nicio circumstanță.

Și știu cum să plece. Cei puternici știu să plece pentru odată pentru totdeauna. Nu le testați sentimentele, caracterul și răbdarea – pentru că doar vă veți frânge. 

sursa: https://relatii.net/

Poate ca ajungem sa cunoastem oamenii cei mai frumosi pentru noi atunci cand incetam sa mai cautaum, ci incepem sa ne cautam pe noi insine.

Plecam. Plecam mereu. Spre altii. In loc sa venim spre noi. Fugim. Calatorim. Iesim. La restaurante, in cluburi, in parcuri, in oras, la sala, la scoala, in calatorii de afaceri, in vacante. Alergam de colo colo. Cautam. Cautam lucruri. Cautam oameni. Ii sunam. Le dam mesaje. Mailuri. Whatsapp uri. Le scriem pe FB. Pe chat. Asteptam raspuns. Asteptam sa ne sune. Mai mereu asteptam cate ceva. Pe cineva. Suntem aici acum dar ne gandim cum ar fi sa fim altundeva. Sau cu altcineva. Sau cum ar fi altfel. Mereu e un "altfel", desigur mai bun, ascuns in mintea noastra. Fugim mereu dupa alti oameni - chiar daca parem a sta pe loc. Inima noastra sta mereu dupa unul sau altul, asteptand sa fie bagata in seama, culeasa, invelita, laudata, admirata, mangaiata, imbratisata, pretuita, iubita. Asteptam. Mai mereu asteptam. Mai mereu iesim pe drumuri, pribegi nelinistiti in cautare de nici nu stim ce. Plecam. Mai mereu plecam undeva. Ne imbracam frumos, mai punem o masca si ne indepartam din nou de noi. Venim. Mai mereu venim de undeva. Atat de rar din noi. Si venim doar pentru a ne pregati sa plecam. Sa incercam, din nou, sa ajungem inauntru, prin afara. In plan vertical, prin planul orizontal. La noi, prin altii. La El, prin lume. La bucurie, incercand cu orice pret sa evitam suferinta.

 

In tot timpul asta unii oameni aleg sa nu mai fuga. Ci sa se indrepte spre locul acela ascuns din inima lor. Si, paradoxal, de abia cand inceteaza sa mai fuga dupa oameni, le apar in cale alti oameni ce au plecat in aceeasi calatorie. "Ah, si tu? "Si pleaca impreuna mai departe, fiecare mai adanc spre inima lui, si impreuna spre lumina ce ne adaposteste pe toti...

Poate ca ajungem sa cunoastem oamenii cei mai frumosi pentru noi atunci cand incetam sa mai cautaum, ci incepem sa ne cautam pe noi insine. Poate oamenii acestia vin nu cand ii chemam, ci de-abia dupa ce ne-am intalnit intai noi, cu noi insine. Poate ca intalnim oamenii cei mai apropiati sufletului nostru cand incetam sa ne straduim sa ni-i apropiem pe altii, ci ne apropiem, pur si simplu, noi de noi insine. Iar pe drum intalnim alti oameni care fac acelasi lucru. Poate ca oamenii incep sa vina spre noi, cu adevarat, pas cu pas, pe masura ce noi ne indreptam spre noi, pas cu pas. Poate ca cei de care avem cu adevarat nevoie vin in clipa in care nu mai avem nevoie de nimeni. Poate ca cei pe care ii cautam apar in clipa in care incetam sa ii mai cautam. Poate ca ne gasesc de-abia dupa ce ne gasim, mai intai, noi insine.
Plec din nou la drum. Pe bucata de pamant a inimii mele. In sens invers decat pana acum. Dinauntru, spre inafara. Din vertical, spre inainte. Din mine, spre altii. Din El, spre lume...

Merg inainte, usor, pe pamantul invartosat de prea multa instrainare, muncindu-l asa cum l-am vazut pe bunicul, pe ogorul sau. Pe cine voi intalni oare, pe drum, in timp ce voi ara, sapa, sadi, uda cu lacrimi si cu zambet si cu daruri pamantul sufletului meu? Pe cine voi gasi, in afara de mine, cea care trebuie sa fiu? In afara de toti cei ce merg pe acelasi drum- al inimii lor? 

Oare cine ma asteapta acolo, la capat de drum?

de Alexandra Svet 

https://www.catchy.ro/author/alexandra-svet 

Conexiunea, prețuirea și contribuția – temelia relațiilor iubitoare

Relațiile iubitoare se bazează pe valori! Am mai scris asta și mă simt nevoit să o repet până când lucrurile astea vor intra în ADN-ul nostru.

Relațiile iubitoare nu se pot baza doar pe pasiune și emoții. Dacă ar fi așa, am ajunge, mai devreme sau mai târziu, la balamuc.

De ce? Pentru că și pasiunea/ dorința, dar și emoțiile sunt oscilante. Niciodată nu pot fi liniare.
Ăsta este și motivul pentru care unii ajung să spună ‘te-ai schimbat’ sau ‘nu mai ești cel/cea de care m-am îndrăgostit’. În momentul în care apar schimbările – și apar, în mod inevitabil -valorile sunt cele care mențin relația pe un drum firesc.

Care sunt valorile bune pentru orice relație?

Așa cum scrie Russ Harris în cartea sa – ‘Acționează cu dragoste’, valorile sunt: acceptarea, compasiunea, grija, conexiunea, contribuția, corectitudinea, bunătatea, respectul, onestitatea, integritatea, încrederea.

Sigur, toate astea sună bine pe hârtie, însă ce facem cu practica? Aparent, cel puțin pe Facebook, toți suntem campioni ai valorilor bune pentru relații, numai că, în viața de zi cu zi, lucrurile nu arată tocmai așa.

De ce? Pentru că educație! Haideți să admitem faptul că educația noastră în materie de relații este 0. Așa că și la nivelul valorilor fundamentale este cumva firesc să existe probleme.

Să luăm spre exemplu contribuția! Oare câți dintre noi și-au pus vreodată problema: băi frate, eu cum contribui la propria relație? Concret! Nu cu vrăjeli. Câți?

De multe ori, ajungem să greșim omițând propria contribuție în relații. Și ce facem? Dăm vina pe partener/ă.

Revenind la Harris, el susține că toată lista de valori bune pentru relații poate fi redusă la 3: conexiunea, prețuirea și contribuția. Interesant! Dacă așternem aceste 3 valori peste definiția iubirii dată de Sternberg – pasiune, intimitate, angajament; obținem o structură extrem de puternică.

‘Dacă e important pentru tine să fii conectat profund, intim și complet cu partenerul tău, dacă îți pasă cu adevărat de sentimentele, fericirea și vitalitatea partenerului, dacă vrei cu adevărat să contribui la sănătatea, bunăstarea și calitatea vieții partenerului tău, atunci toate celelalte valori de pe lista vor urma natural. Prețuirea, conexiunea și contribuția sunt temeiurile iubirii, căldurii și intimității, așa că, dacă există o lipsă semnificativă de valori în aceste arii, relația ta se va usca, nu va înflori normal’, scrie Russ Harris în cartea sa.

Cum se manifestă cele trei?

Cam așa:
Conexiunea: ‘vreau să fiu intim și apropiat de partenerul meu;, ‘vreau să îl văd și să-i permit și lui mereu să mă vadă’.
Prețuirea: ‘vreau să fiu acolo pentru partenera mea’, ‘vreau să o sprijin si să o ajut’, ‘vreau să îi arăt că e importantă pentru mine’, ‘vreau să acționez cu iubire, bunătate și compasiune față de ea’.
Contribuția: ‘vreau să îi dau partenerului tot ce pot ca să îl ajut în viata’, ‘vreau să îi fiu de folos’.

Harris încheie superb: ‘Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă te-ai armoniza cu valorile tale referitoare la prețuire, conexiune și contribuție oricând apare un conflict sau o tensiune în relația ta? Imaginează-ți că ai folosi prețuirea, bunătatea și respectul că fundație oricând discuți despre probleme‘.

Oare cum ar fi?

Ca o concluzie, cred că ar trebui să începem să ne punem mai des întrebări. Iată câteva exemple: ce fel de partener caut?, ce fel de partener vreau să fiu?, ce fel de caracter vreau să construiesc?, ce fel de relație îmi doresc?, cine vreau sa fiu în relație?

E? Cum ar fi dacă am începe să ne întrebăm mai des anumite lucruri? Cred că răspunsurile ne-ar putea lumina în multe momente!

sursa: http://www.vulpescu.eu/

Epidemia de singurătate

Vă pot spune eu cum este să fii singură! Și nu este chiar atât de ușor să cunoști un alt om care să reușească să te scoată din această stare! După cum știți, eu sunt văduvă de ceva vreme și îmi doresc să cunosc un alt om de suflet, (așa cum mi-a fost alături soțul meu), chiar dacă am peste 50 de ani știu că încă mai pot iubi, deschidere am și încerc să las trecutul în urmă dar... acest dar care este doar după Voia Lui Dumnezeu!

Îmi doresc din suflet să îmi lăsați comentarii la această postare, ce părere aveți? O puteți face și prin email la adresa: iubiresilumina_2011@yahoo.com 

Mulțumesc! Cu iubire și lumină, Daniela.

Oamenii se conectează online, 24 din 24, dar sunt din ce în ce mai singuri.

În ciuda activității de pe Internet, conectarea live este din ce în ce mai problematică.

Pe acest fond, singurătatea a devenit epidemică, a devenit o adevărată problemă de siguranță publică.
În ultimii ani am cunoscut o sumedenie de oameni singuri. Toți, fără excepție, spuneau că se simt foarte bine așa.

În cazul femeilor cu care am intrat în contact și cu care am încercat să construiesc relații, pot să vă spun cu mâna pe inimă, fără nicio exagerare – nu le era deloc bine ‘așa’.

‘Mi-e bine așa’ era doar o scuză. Persoanele astea se aflau într-o negare puternică a unei dorințe firești – cea de conectare, de intimitate.

Motivele erau lesne de înțeles – suferințele produse de anumite alegeri greșite de viață.

Cele mai interesante au fost femeile care mi-au spus că ele pot sta fără sex oricât. Sigur, după 2-3 întâlniri ale trupurilor, au uitat ce spuseseră înainte. Așa se întâmplă mereu – și în cazul bărbaților și în cazul femeilor.

Uneori îmbrățișăm singurătatea fără să realizăm efectele nocive pe care le poate avea asupra noastră. Și vă rog să nu îmi serviți pilula cu ‘singurătatea e bună pentru că te ajută să te cunoști’.

Asta o poți face doar cu ajutor specializat.

În general, atunci când rămâi singur, treci prin toate etapele de doliu și, de foarte multe ori, te cam blochezi la negare, adică nu mai ajungi la conștientizare și revenire. Rămâi blocat acolo!

Și te minți! Am fost acolo, așa că scuzele nu țin!

Singurătatea poate fi o variantă bună doar atunci când ai nevoie de timp să te aduni. Atunci când deja ți-ai făcut curățenie în suflet și viață și te-ai adunat, nu prea ai motive să rămâi singur/ă. Sigur, nu spune nimeni că trebuie să intri în orice relație. Însă atunci când te cunoști, începi să afli ceea ce vrei și apare și persoana care se potrivește. Dacă ești deschis/ă!

Dacă stai în negare, persoana aia nu apare.

Poți să faci tumbe – ești blocat/ă.

Partea nașpa este că atunci când ne aflăm în negare, ne izolăm complet de ceilalți. Nu mai avem chef să ieșim, nu mai avem chef să vorbim cu nimeni. Picăm într-o gaură de aia urâtă.

Or aici intervin problemele actuale – prea multă lume rămâne scufundată în acel hău.

‘Conectarea este un adevărat nutrient al dezvoltării umane’, spune psihologul Michael Bader. Așa este, suntem animale sociale. În singurătate chiar nu ne descurcăm foarte bine. Nu pe termen lung.

Din păcate, foarte mulți oameni se simt singuri sau chiar sunt singuri.

Potrivit unui studiu american recent, un sfert dintre persoanele intervievate au declarat că nu au cu cine să vorbească despre problemele sau realizările lor. Michael Bader susține că dacă excluzi familia din această ecuație, procentul crește la 50%, iar dacă ridici ștacheta de vârstă, el devine dramatic.

Oamenii singuri prezintă un risc dublu de deces prematur; rata mortalității persoanelor singure fiind comparabilă cu cea a deceselor din cauza fumatului. În plus, singurătatea este de două ori mai periculoasă ca obezitatea. Iar asta se întâmplă tocmai din cauza acelui hău care înseamnă lipsă de speranță, gânduri negre etc…

Or, potrivit studiilor, acest hău poate genera consum crescut de alcool/ droguri, dar și sinucidere, mai ales pe segmentul de vârstă 45-54 de ani.

Oamenii au nevoie de intimitate, de conectare cu alți oameni, de interacțiune, de iubire. Altfel sunt nesiguri și, în multe cazuri, dezvoltă o puternică ură de sine

Așa cum spune și Bader, din păcate, oamenii redevin uniți doar la dezastre. În rest, sunt cât se poate de dezbinați, fiind prizonierii acestui ‘individualism competitiv care promovează sloganul fiecare pentru el’.

Eu am mai scris despre singurătate, zilnic vorbesc cu oameni singuri (unii chiar singuri în relațiile lor) și nu e deloc de joacă.

Drept urmare, sunt de acord cu psihologul american, care spune că ‘trebuie să privim singurătatea ca pe o amenințare la adresa sănătății publice, ca pe o amenințare la adresa structurii societății în care trăim și să încercăm să o vindecăm în cele mai sănătoase moduri posibile’.

 

sursa: http://www.vulpescu.eu/

V-am pupat și… fiți deștepte!

A apărut o nouă specie: Don Juan-ul de rețea. Cu status în regulă, fotografie verosimilă, la bio neapărat un citat despre iubire, cât mai simplu și mai convingător. Sau o întrebare, mai mult sau mai puțin retorică: „Ce-am fi noi fără iubire?” Procedură deloc complicată, registru protocolar la început: „Vă mulțumesc pentru accept!”.

De obicei, semnele de punctuație spun destul de multe despre genul cu care avem de a face, în sensul că punctele de suspensie indică o atitudine de provocare la răspuns, semnul exclamării poate induce ideea unei pretinse admirații, genul „wooow, cât am așteptat să te cunosc, ești floarea, ești steaua vieții mele…”, iar lipsa oricărui semn poate însemna detașare „ok, am zis mulțumesc, mă mai gândesc dacă te abordez, eventual să mai controbăi prin pozele/postările tale, să știu cum să te atac”.

Poate urma un gif cu trandafiri spoiți cu argintiu din care sclipesc voioase steluțe mii și mii, vreun buchet de floricele bătând din frunzulițe sau vreun emoticon VIP. Desigur că o doamnă nu răspunde la provocări sau blochează direct, intuind nu doar o pierdere de vreme cu masculul respectiv, dar mai ales un afront la educația, pretențiile, statutul, adică ferească Dumnezeu, nu avem nevoie de umplutură pentru mesagerie, nu-i așa?

În fine… spuneam că, în funcție de abordare, putem răspunde civilizat, poate chiar e vorba despre un tip care vrea să dialogheze civilizat, poate e cult, poate nu are gânduri ascunse, poate, poate… A doua replică ar putea fi hotărâtoare, pentru că neinspiratul, văzând că ai dat seen sau ai răspuns oricât de laconic, se lansează, iar gradul de educație începe să se vadă: de la „ce frumoasă ești”, „îmi plac postările tale”, „frumoase citate”, „ce poze superbe!”, care indică totuși o oarecare ponderare, semn că omul caută dialog inocent (deocamdată), până la „cf?” încap câteva tipuri de macho care, în viața reală, ori sunt sub papucul unei mame autoritare care a strivit în ei orice urmă de bărbăție, sau sunt căsătoriți cu vreo tipă care gătește bine, des și cu multă ceapă, dacă nu cu vreo femeiușcă bună doar de cumpărături și pentru asta, la pat, fie sunt curtezani de vocație, care profită de oricine, oricum, oricând. Acceptul tău de a comunica înseamnă o pană cu vârful moale pe orgoliul lor dintr-o dată umflat ca pipota unui curcan în preajma Zilei Recunoștinței. Dacă ești o femeie deșteaptă și omul e totuși rezonabil, excluzând genul imbecil care mănâncă litere intenționat, vrând să pară cool, îl mai lași preț de vreo replică-două, ca să vezi cât îi poate pielea. Sau capul, după situație. Cei mai stilați, dacă pot spune așa, vin cu un citat prețios luat de pe vreun site, ceva la modul: „Oamenii nu se întâlnesc întâmplător”, „Totul se întâmplă cu un sens”, adică să fie bine, să nu fie rău, cu vreo melodie, neapărat muzică clasică sau Il Divo, adică ceva cult, posibil și un fragment din vreo poezioară de dragoste. Mai des Eminescu, mai rar din contemporani, oricum neinteligibili.

Pentru că pământul se învârtește în jurul cifrei trei, poate că merită așteptarea, în definitiv, suntem acasă bine mersi, nu ni se poate întâmpla nimic mai mult decât o porție bună de râs care ne poate aduce bună dispoziție. Nu e neapărat ca asaltul să fie în aceeași seară, acum s-au mai cizelat și ei, lasă câteva zile, că așa e mai misterios (zice-se). Să începem cu formulele soft: „Ce faci deseară?”, „N-ai chef de o plimbare? Mergem unde vrei tu… ”, „Mi-ar place (!) să te cunosc/să ne cunoaștem mai bine”, sau, după caz, „Bag un suc în tine, păpușă?”, „Ce ți-aș face de te-aș prinde”… Acum e momentul să-l blochezi pe amărât, nesimțitoare la propunerile lui prin care se face cârpă la picioarele tale, cu toată adorația lui nemărginită, toată sensibilitatea lui mustind de dorință… Cu siguranță, în timp ce tu te amuzi copios, un bărbat te face „cretină”, „vaca dracului” sau „curvă”, căutându-și o altă țintă spre care să-și emane efuziunile sentimentale. Sau își face un nou profil, caută o poză mai interesantă, un citat/o melodie/trei versuri, și o ia de la capăt. Atenție la numele care se termină în particula de noblețe „Floresco”, „Popesco”, la diminutive „Corneluș”, „Mihăiță”, „Bucurel”, la zoonime „Vulpoiul”, „Pisoiul”, „Bătrânul Șarpe”, la numele de firme „Curăț covoare acasă”, „Mașina la cheie”, „De prin lume adunate”, „Servicii la domiciliu”, că de generalii de Legiune Străină sau ofițerii NATO cred că ai auzit deja… Că tu n-ai cum să știi, din câți nebuni sunt în lumea asta, cam ce procent din ei umblă liber și cu acces la internet.

Dacă n-am dreptate, aștept comentarii. Dacă v-ați prins, între timp, și de alte specimene din astea, tot așa, dați de veste, să (ne) râdem și noi!

V-am pupat și… fiți deștepte!

sursa: https://www.catchy.ro/