Iubirea profundă ne trezeşte sufletul

Calea către Dumnezeu şi către desăvârşirea spirituală este înainte de toate, pentru aceia care au deschiderea sufletească şi îndrăzneala necesară, o cale a iubirii.

Prin iubire putem găsi cea mai puternică motivaţie şi cea mai uşoară modalitate de a aprofunda dăruirea, empatia, compasiunea, răbdarea, îndrăzneala şi alte virtuţi, precum şi de a explora fericirea, împlinirea, extazul, misterele polarităţii etc. Iubirea este cea care conferă putere şi echilibru sufletului omenesc şi îl face să se deschidă faţă de divin.

Dacă avem şansa să iubim şi să fim la rândul nostru iubiţi, de ce să nu avem curajul să ne explorăm profunzimile sufletului şi să ne dăruim complet în această iubire? De ce să nu îndrăznim să ne abandonăm complet, iubind mereu mai mult, mai frumos, mai adânc, mai adevărat?

„O iubire care nu este eternă nu este nimic”, scria Camil Petrescu. Iubirea profundă vine din adâncul sufletului şi ne trezeşte sufletul, şi, ca niciun alt sentiment, ne conferă starea de împlinire sufletească de care avem atât de multă nevoie, chiar şi atunci când nu ne dăm seama. „În fiecare om există o infinită nevoie de a iubi, care-l divinizează atunci când este plenar şi divin manifestată”, ne spune Ghidul nostru spiritual. Prin atingerea sa magică, iubirea ne alchimizează întreaga fiinţă, ne transfigurează viaţa, trăirile, percepţiile, ne redefineşte idealurile, ne încântă şi ne purifică inima. Trăită la modul autentic şi profund, iubirea dă rost strădaniilor sufletului nostru şi se află printre cele mai de preţ comori pe care le luăm cu noi în lumea de dincolo atunci când vom părăsi planul fizic. Aceia care iubesc mult pot spune că nu au trăit degeaba, pe când aceia care iubesc puţin sau chiar deloc vor înţelege, la momentul oportun, că şi-au irosit viaţa. „Noi toţi ne-am născut pentru a iubi.

Acesta este principiul existenţei noastre şi singura sa finalitate.” - Benjamin Disraeli.

Lev Tostoi scria: „Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu, şi când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor.” Mahatma Gandhi a spus: „Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”, iar Dante Alighieri a descris această forţă a iubirii astfel: „Iubirea mişcă Soarele şi celelalte stele”. Dacă iubirea conferă măreţie sufletului uman, este alegerea noastră să manifestăm plenar această iubire. Pentru că iubirea îşi găseşte adevărata împlinire atunci când ea este manifestată.

Iubirea nu este doar un sentiment abstract, ceva strict interior şi strict personal. A manifesta iubirea şi, cu atât mai mult, a manifesta fără măsură iubirea pe care o trăim în universul nostru lăuntric, este o adevărată artă care necesită curaj, dăruire şi un gram de nebunie. Cum putem manifesta iubirea, astfel încât ea să se reverse din prea-plinul sufletului nostru într-un mod armonios, astfel încât să fie o sursă de încântare şi bucurie pentru cei pe care îi iubim, astfel încât să vină în întâmpinarea dorinţelor şi aspiraţiilor fiinţei iubite, oferind totul fără a cere nimic în schimb, dar şi fără a stânjeni, fără a forţa, fără a presa, lăsând de o parte dorinţele şi nevoile noastre şi punând pe primul plan fiinţa iubită? Aici este marea artă a iubirii pe calea căreia nu suntem cu toţii, deocamdată, decât nişte ucenici.

sursa http://www.ziarulatac.ro/

Cat de egali suntem in fata iubirii?

Am crescut invatand ca iubirea e aceeasi pentru toti. Mi se spunea deseori ca indiferent daca suntem bogati sau saraci, barbati sau femei, puternici sau slabi, ea nu iarta si nu ocoleste pe nimeni. Ma gandeam atunci ca intr-adevar acest sentiment este singurul care uneste oamenii si ii aduce la un moment dat la acelasi start.

Acum, insa, nu mai cred asta. Poate ca uneori tindem sa ne ghidam dupa cateva proverbe generale, uitand ca adevaratele repere suntem doar noi si simtamintele noastre.

Nu, azi nu mai cred ca suntem egali in fata iubirii. Asa cum nu suntem egali nici in fata vietii, avand inca de la inceput trasaturi definitorii care ne contureaza, fortandu-ne oarecum sa alegem un drum sau altul.

Eu pledez astazi pentru inegalitatea in fata iubirii. Poti fi sau nu de acord cu mine, insa mai intai citeste argumentele pe care apoi ai putea sa ti le insusesti si tu:

1. Barbatii si femeile privesc diferit iubirea. Chiar daca ne place sa credem ca idealurile si dorintele noastre se intalnesc undeva pe parcurs, poate chiar la mijloc, trebuie sa recunoastem ca barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus. Intelegem altfel iubirea, fie la modul general, fie atunci cand incepem o relatie si nu ne punem sufletul si asteptarile pe tava pentru a le confrunta cu ale celuilalt. Femeile, in general, pornesc la drum cu speranta ca si-au gasit un partener de cursa lunga, in timp ce barbatii se lasa in voia sortii, fara a se gandi prea mult daca au ales sau nu persoana potrivita din multe puncte de vedere.

2. Personalitatea ne impinge sau ne salveaza de la anumite situatii. Asa cum unii se indragostesc mai usor, altii pot trece mai repede peste unele deceptii multumita caracterului lor puternic. Sunt lucruri care ne definesc. Nu ne ierarhizeaza intr-un fel anume, ci doar ne determina sa reactionam diferit in aceleasi situatii. Si atunci nu mai putem vorbi de egalitate in dragoste. De vreme ce sunt persoane mai rationale, care stiu sa isi aleaga partenerul bifand oarecum inconstient anumite doleante ale subconstientului, nu le putem blama nici pe cele care parca au o predilectie de a se indragosti de persoana nepotrivita.

3. Cand iubirea are o fata pragmatica, dar si una idealizata. Daca unii trateaza iubirea ca pe o afacere, altii o vad doar ca pe cautare a sufletului pereche. Nu e de mirare ca primii ar putea avea mai multe sanse in a o gasi si de a 'incheia' un contract avantajos si intr-ale iubirii. Poate nu e tocmai corect, insa nici sa cauti cu disperare persoana perfecta nu e o solutie ce ti-ar putea aduce implinirea.

4. Pentru ca pur si simplu unii sunt mai norocosi decat altii. Destinul sau alegerile pe care le facem ne deosebesc, iar in ceea ce priveste iubirea, uneori o putem privi ca pe o loterie. Exista persoane care isi cauta ani intregi iubirea, dar nu o gasesc, in vreme ce pentru altele aceasta vine precum o poveste frumoasa dintr-un film american. Pe de alta parte, nu vom fi niciodata siguri 100% ca cel pe care l-am ales e potrivit sau ca si pe viitor lucrurile vor merge la fel de bine. In toate aceste situatii, norocul este cel care face diferenta.

Fiecare persoana are asteptari diferite

de Marina Rasnoveanu http://www.121.ro

SALUT DUMNEZEUL DIN VOI ! ♥

 

Vă iubesc.... Suflete îndumnezeite...
Fie ca Lumina Gândurilor voastre să schimbe predicţiile subiective care se tot fac pe subiectul 2012...
...

VOI SUNTEŢI SCHIMBAREA TUTUROR PREDICŢIILOR şi a tuturor proiecţiilor...
Cu gândurile voastre pline de LUMINĂ şi IUBIRE , PACE şi Binecuvântare pentru binele suprem al întregii Planete Pământ, al Universului al întregii Creaţii divine şi al sufletelor creaţiei divine.. SCHIMBAŢI predicţiile... CREAŢI REALITATEA ...ACUM şi AICI...
Sunteţi CREATORI Îndumnezeiţi prin ESENŢĂ.... manifestaţi-vă !
Graţie şi binecuvântări divine, oriunde te-ai afla ! ♥

Dezideratul suprem :

Sunteţi reconectati la Sursa Dumnezeirii.
Este restabilită legătura sufletelor voastre cu Dumnezeirea.

Sunteţi una cu Dumnezeu, cu Sursa creaţiei, cu însăşi creaţia, una cu Thoth şi Toate , una cu Mintea Universală, cosmică , Unica Inteligentă , sunteţi Spiritul Lui Dumnezeu şi manifestaţi Dumnezeul din voi...
Dumnezeu experimentează prin noi toţi....

Noi, toţi, suntem manifestări ale Dumnezeirii... EXACT AŞA CUM SUNTEM....
Prin Gândul nostru filtrat prin Inima noastră , care este centrul de comandă, creăm şi ne conectăm la ENERGIA VIEŢII ....la diferite vibraţii, în funcţie de vibraţia gândurilor noastre ...

Cu cât gândurile noastre sunt mai curate , pline de iubire, pace, binecuvântare, Lumină, Compasiune, Întrajutorare ...cu atât suntem înconjuraţi de ENTITĂŢILE DE LUMINĂ care ne ajută în materializarea gândurilor noastre...

În situaţia în care gândurile noastre sunt de joasă vibraţie , Entităţile care gravitează în jurul nostru au "culoarea ", "pitorescul" şi "corniţele" aferente vibraţiilor la care alegem să ne conectăm...şi să emitem...

Schimbarea propriilor gânduri înseamnă schimbarea propriului tău Univers.

Rugăminte....LĂSAŢI PREDICŢIILE de-o parte .... vă conectaţi direct la Dumnezeu , direct la Sursă.... pe care o găsiţi în INIMILE VOASTRE ....

Inima voastră care este centrul de comandă şi cel mai bun seismograf va ajută să aflaţi RĂSPUNSURILE pe care le căutaţi şi care sunt în Voi....

Ascultaţi când vă vorbeşte Dumnezeu în inimă... şi ŞTIŢI EXACT ce anume trebuie să faceţi, când anume, cu cine...şi de ce...

TOATE RĂSPUNSURILE SUNT ÎN INIMILE VOASTRE ÎNDUMNEZEITE...

 

de Andreea Creţu

 

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat!

"Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede. Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea. Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid... Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia ce au luptat-o spiritele lor intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-i drumul, las-o sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii... O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine... sa innoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage..., pentru ca o va face..., va fugi inspaimantat in grota lui... aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui... Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui cu seductie si pacaleli; doar ca sa il atragi in capcana... intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui. Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce... pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama - imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu il pedepsi pentru ranile lui despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze cand te intorci acasa.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine, si uniti-va intr-un dulce nimic al inimii acestei lumi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna."

Sursa: http://www.radiovoceasufletului.ro

Ascultă-ți inima!

 

Toate răspunsurile pe care le cauți în jurul tău se găsesc de fapt înlăuntrul tău.

 

Ascultă-te, stai de vorbă cu tine, vezi ce-ți spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorințe ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde.

 

Ai încredere în ceea ce îți spun toate și ai încredere în tine.

 

Îți pot furniza cel mai precis și corect răspuns pe care l-ai primit vreodată.

 

Lasă-le să te inspire.Lasă-le să te transforme.

 

Inima îți cântă uneori dar nu are cine să o audă...alteori râde dar nu are cine să-i împărtășească bucuria și cel mai ades, plânge, și-i atât de dureros să-i auzi suspinele în tăcerea care însoțește singurătatea.

 

Fericirea este liniștea în care poți împărți cu cineva, și cântecul, și râsetele, și lacrimile...

Sunt doar un om...ca tine, aștept și sper, visez, mă bucur și mă întristez, mă las pradă unor slăbiciuni și dorințe, înfrunt greutățile vieții,iert orice dar nu minciuna...

 

Știu să plâng, să râd, să mă înfurii, să mângâi, să cert, să împac, să ofer mult și să cer mult de la mine și de la ceilalți oameni, să greșesc, să reușesc...

 

Sunt doar un om normal...uneori mă plimb, alteori alerg...alerg spre fericire...vrei să alergi și tu?

 

Oferă-ți și tu în fiecare zi șansa de a zâmbi și rămâi mereu îndrăgostit/ă de viaţă şi de tot ce te înconjoară, meriţi!

 

Ascultă-ți inima...vei afla răspunsul la toate trăirile tale!

Cu iubire şi lumină,
Daniela
 

IUBIREA ESTE RĂSPUNSUL

Se întâmplă adesea ca, prin oferirea unei experienţe dure pe plan emoţional, viaţa să ne invite să creştem şi să progresăm spre o stare de conştientă mai înaltă. În cadrul acestei încercări, avem întotdeauna posibilitatea de a alege să ne închidem inima în faţa a ceea ce experimentăm, sau de a o deschide şi a dori să experimentăm ceva nou şi mai amplu. Uneori deprindem obiceiul de a ne închide inima, acesta fiind un mod de a încerca să ne protejăm, să ne apărăm, pentru a putea supravieţui.

Acest lucru ne poate conduce la a trăi, zi de zi, cu o inimă care este fie pe jumătate deschisă către experimentarea vieţii, fie complet închisă. Această experienţă de a avea, de obicei, o inima închisă nu este ceva permanent, greşit sau ce ar trebui privit cu teamă. Înseamnă doar o altă experienţă şi încercare, pe care sufletul vostru le-a cerut pentru a iniţia o evoluţie substanţială şi pentru a vă împinge să plonjaţi în interiorul vostru pentru o experienţă spirituală mai adâncă, trăită profund în centrul vostru.

“În momentul în care ai în inima ta acest lucru extraordinar, numit iubire, şi îi simţi adâncimea, încântarea şi extazul, vei descoperi că, pentru tine, lumea s-a schimbat. - Jiddu Krishnamurti

Una dintre cele mai simple modalităţi de a descătuşa energia inimii astăzi, acum, este de a-i trimite, conştient, energie plină de iubire, fiecărei fiinţe pe care o întâlniţi. Pe parcursul zilei, imaginaţi-vă că iubiţi fiecare fiinţa umană pe care o vedeţi sau la care va gândiţi. Iubirea este cheia care deschide uşa către inima voastră şi calea către sufletul vostru. Efectul acestui exerciţiu simplu şi plăcut – care, în doar câteva minute, vă va transforma energia şi vă va ridică vibraţia – este cu adevărat spectaculos. Ori de câte ori întâlniţi pe cineva – fie acela un străin, un vechi prieten sau partenerul de viaţă – concentraţi-vă să-i transmiteţi energia iubirii.

Cel mai uşor mod de a face acest lucru, este de a vă conecta cu cea mai adâncă parte a sufletului persoanei respective, prin a o privi drept în ochi, în timp ce recunoaşteţi esenţa şi scânteia Divină dinlăuntrul acesteia. Întâmpinaţi persoana cu bucurie şi deschidere – şi trimiteţi-i un gând tăcut de iubire, precum “Văd frumuseţea din interiorul tău”, “Observ Natura ta Divină”, sau “Te iubesc”. Cu cât direcţionaţi mai des, spre exterior, în mod conştient, această energie a iubirii, cu atât propria voastră inimă se deschide şi va permite să vă simţiţi plini de iubire şi complet vii.

“Cea mai mare recompensă pentru o fapta bună nu este ceea ce primeşti în schimb, ci ceea ce devii făcând-o.”

Veţi realiza că pe măsură ce inima vi se va deschide tot mai mult, veţi deveni ca un magnet care va atrage în mod constant experienţele, oamenii şi lucrurile pe care vi le doriţi în viaţa voastră. Prin simpla alegere de a va deschide inima astăzi, pe parcursul întregii zile, veţi atrage, în mod automat, mai multe experienţe care vă vor face inima să cânte mâine! În interiorul inimii voastre se află energia esenţială care stă în spatele manifestării dorinţelor voastre, în această realitate fizică.

Sentimentul şi frecvenţa specifice punctului în care inima voastră se afla acum literalmente atrag sau resping o anume experienţă sau un anume lucru din viitorul vostru. Astfel, cu cât inima voastră este mai deschisă şi mai amplă, cu atât atrageţi în viaţa voastră, experienţe bogate, pline de iubire şi putere.

Încercaţi să vă lărgiţi inima şi să vă extindeţi iubirea astfel încât ea să-i atingă nu doar pe cei cărora le-o puteţi oferi cu uşurinţă, dar şi pe cei care au nevoie de ea mai mult decât voi.

Este important să înţelegeţi că, dacă le trimiteţi tot timpul iubire celorlalţi, nu o mai lăsaţi să între în interiorul vostru. Iubirea de sine este o altă modalitate puternică de a vă deschide inima şi de a-i permite acestei imense bogăţii, să între în viaţa voastră. Un exerciţiu zilnic de iubire de sine vă va menţine o inima deschisă spre viaţă şi vă va permite să simţiţi mai multă susţinere plină de iubire, din partea fiecărui suflet din această lume. Puteţi să trimiteţi instantaneu iubire către voi înşivă, prin alegerea conştientă de a vă relaxa în inimă şi de a vă accepta exact aşa cum sunteţi. Nu trebuie decât să vă deschideţi ochii, pentru a vedea că sunteţi perfect în regulă, exact aşa cum sunteţi acum.

Observaţi cum inima voastră tinde să se deschidă, să se “înmoaie” şi să se relaxeze instantaneu. O altă modalitate eficientă de a vă spori iubirea de sine, este să vă priviţi frumoşii ochi într-o oglindă şi să vă rostiţi cu blândeţe, afirmaţii iubitoare. Spuneţi-vă lucruri ca “Te iubesc”, “Eşti atât de frumos/frumoasă” sau “Îmi place totul la tine”. Dacă inima vă este închisă, s-ar putea să vă ia câteva minute, până când energia va ajunge în interiorul vostru, dar veţi fi impresionaţi când veţi vedea cum vă veţi simţi, după ce veţi petrece doar 3 minute, trimitandu-vă această puternică energie a iubirii. Vă veţi simţi iubiţi, extinşi şi de neoprit, lucru care va fi urmat de materializarea rapidă a unor experienţe care vor rezona cu aceste puternice stări sufleteşti.

Când inima este inocentă şi zidurile au dispărut, eşti conectat cu infinitul. - Osho

 

Simţiţi IUBIREA ŞI LUMINA pe care vi le dăruiesc în fiecare zi ,cu fiecare postare ?Fiţi binecuvântaţi ! Vă iubesc!
Cu drag ,Daniela

 

 

 

"Viitorul la care tânjesti este împlinit prin actiuni curajoase ACUM"

Astazi, vom explora relatia ta cu multele aspecte ale viitorului.

 

Mai întâi, exista speranta. Te poti gândi ca speranta este complet pozitiva, dar totusi nu este asa. Speranta este de asemenea o negare a prezentului, o scoatere a ta din momentul prezent si din pacea si acceptarea pe care acesta le contine... Mai curând decât agatarea de speranta, ar trebui sa revii profund în momentul prezent si sa gasesti pacea care exista aici, si apoi sa ai credinta ca viitorul va curge din acest moment în urmatorul, aducându-ti mai multa întelegere si vindecare peste timp. A spera ca ceva anume sa se întâmple înseamna sa stabilesti asteptari, iar asteptarile sunt drumul spre dezamagire.

Ai vrea sa stii ce rezerva viitorul, dar viitorul sta în propriile noastre actiuni si raspunsuri, moment de moment, la fel ca si cadrul mental acum. Viitorul nu este vreun loc distant unde totul este transformat în mod magic. Viitorul este momentul imediat urmator, si în acest moment tu trebuie sa ajungi la adevar si sa îi dai curs. Ca sa realizezi cel mai interesant si captivant viitor, mult curaj este necesar chiar ACUM, ca sa faci ceea ce îti spune inima sa faci, sa ajungi la ceilalti, sa-ti deschizi inima la iubire, sa ajuti viitorul sa înfloreasca.

Daca privesti înapoi la trecut, vei vedea ca au fost multe dati când ai spus "nu" la lucruri la timpul prezent. Poate ca au parut prea ciudate, poate prea înfricosatoare. Poate abia le-ai observat, pentru ca erai concentrat în a-ti îndeplini propriile planuri si a controla lumea din jurul tau. Dar totusi, existau ocazii peste tot în jurul tau, stralucind în lumina soarelui. Esti în aceeasi situatie acum. Peste tot în jur sunt lucruri noi pe care le-ai putea încerca. Si adânc în inima ta este o voce care te mâna într-o anumita directie, dând sugestii, sfaturi. Dar multe din sfaturile acelea nu sunt sensibile asa cum ai vrea, multe dintre ele solicita mult curaj ca sa iesi de pe calea ta batatorita. Dar aceasta schimbare la care tânjesti în viitor, acea speranta de care te agati atât de tenace, se împlineste prin actiune curajoasa si sincera chiar acum.

Si ultimul aspect al viitorului pe care vreau sa-l explorez este relatia ta cu timpul. Existi pe mai mult de un nivel. La nivelul sinelui tau înalt, esti fara-de-vârsta si etern. Stralucesti deasupra prin energie, iubire si cunoastere, iar acest lucru nu se schimba. Dar aceasta viata temporala, care se hraneste din sinele înalt, se misca într-o maniera liniara. Are un început si un sfârsit, si urmeaza anumite legi ale timpului. În timp ce tu esti aici, în interiorul acestui moment, faci actiuni care, daca sunt bine concepute, vor produce o mare rasplata în viitor. Poti planta semintele unor relatii bune, ale unor talente atent întretinute, ale unor abilitati extinse. Cheltuie doar putin timp si efort acum, dar constant, si timpul are grija de toate pentru tine. Timpul ajuta acele seminte sa creasca într-un semintis fraged pe care trebuie sa-l aperi de furtuna, apoi un copac tânar care necesita mai putina atentie, si apoi un copac mare, care te poate adaposti iarna si hrani vara, cu un fruct auriu ce ti-l da de bunavoie. Dar fii atent ca este de asemenea posibil sa faci mult efort cu plantarea, apoi sa-l abandonezi în timpul unei furtuni sau secete, si întregul tau efort initial este degeaba.

Si astfel toate aceste lucruri necesita echilibru. Exista seminte pe termen lung în viata ta, proiectele, abilitatile, talentele, relatii si pasiuni pe care le cultivi în timp, astfel ca acestea sunt pentru a fi sustinute peste ani. Si mai exista de asemenea acest moment, în care cauti un echilibru între plantare, supraveghere a ceea ce este deja plantat, si simpla savurare a momentului cu orice ar contine acesta, chiar acum, necontând situatia ta.

Si apoi, foarte important, este vocea dinlauntru a adevarului, care-ti spune de actiuni speciale pe care sa le faci chiar acum, aceea care-ti face inima sa bata mai tare, cea care-ti pune la încercare lucrurile în care crezi si confortul, cea care cere sa iesi din sabloanele tale si sa faci ceva care nu-ti este caracteristic si totusi atât de potrivit. Asculta aceasta voce, si viata ta se va desfasura însotita de miracole si o adânca si mareata înflorire a frumusetii si gratiei.

Iata o mica rugaciune pentru astazi

Astazi, sunt complet deschis acestui moment. Ma conectez cu acest moment si cu adevarul meu, adânc în centrul meu. Cer sa fiu condus de adevarul meu si doresc sa fiu curajos si statornic atunci când îl urmez.

Astazi, apreciez acest moment de asemenea, pentru minunatia si frumusetea lui, exact asa cum este. Caut pacea înauntru, unitatea cu tot ceea ce este.

Astazi caut si echilibru, sa ud si sa supraveghez semintele semanate, sa plantez noi seminte, si sa ma bucur de lumina soarelui când fac asta. Îmi afund mâinile în pamânt, simtindu-i întinderea si mirosind marea fertilitate a vietii.

Iubesc aceasta viata. Ma iubesc pe mine însumi în ea. Sunt pe deplin conectat cu tot ceea ce exista. Eu Sunt.

* * *

Va doresc ca viitorul sa vi se desfasoare în frumusete si bucurie.

Iubire si Pace,

Carrie

www.Quado.com

carriehart@...

 

Traieste din inima

Mesaj de la Arhanghelul Uriel, prin Jennifer Hoffman

Potentialul vietii voastre este cuprins in cunoasterea inimii si a sufletului vostru. Cu toate acestea, voi va folositi mintea pentru a determina ce este posibil, iar limitarile acesteia va impiedica sa atingeti portentialul maxim care va este disponibil. Este nevoie de curaj pentru a putea trai din inima, din spatiul in care se afla adevarata natura a viselor voastre, precum si rezultatele si miracolele care pot permite implinirea acestor vise, deoarece e nevoie de o viziune extinsa asupra vietii si a potentialului vostru – o viziune pe care mintea nu o poate intelege sau inchipui, nici pentru ea si nici pentru voi.

Limitarile celei de-a treia dimensiuni sunt reflectate in incercarile vietii, care reprezinta, in acelasi timp, separarea dintre divin si omenesc. Intr-o lume divina, parteneriatul inima/minte conduce la iubire; intr-o lume omeneasca, mintea conduce singura, inima emotionala (condusa si ea de minte) alegand prezentul, in functie de trecut. A trai din inima inseamna sa alegi cele mai inalte aspecte ale inimii, iubirea neconditionata si pacea, care sunt darurile voastre din nastere. Dreptul din nastere al omenirii este karma si potentialul pentru iubire, care se afla in inima, prin intrarea in parteneriat cu divinitatea voastra. Calea inaltarii conduce catre incorporarea divinului prin care puteti trai din inima, alegand sa ii exprimati energiile, care exista dincolo de emotie.

Lumea nu creeaza pace, iubire si bucurie; ele sunt create de intentia voastra, pentru ca aceste energii superioare sa existe in si pentru lume. Lumea este o oglinda a omenirii si nu poate reflecta mai multa iubire, pace si bucurie, decat permite fiecare dintre voi sa existe si sa se scurga din inima sa. Ridicarea vibratiilor lumii este lucrarea pe care si-a asumat-o fiecare dintre voi. Nu exista nici un invatator iluminat sau maestru, care sa fie raspunzator de asta. Voi sunteti profesori si maestri unii pentru ceilalti si voi schimbati energiile lumii, atunci cand va schimbati propriile vibratii.

Alegerea de a trai din inima inseamna ca alegeti un aspect superior al fiecarei existente si faceti alegerea constienta pentru iubire, capitulare, pace si bucurie. Aceste energii va sunt toate disponibile si ele exista in fiecare traire, dar reprezinta o alegere pe care trebuie sa o faceti voit si intentionat. Atunci cand traiti din inima, ii permiteti potentialului infinit al inimii sa va extinda realitatea dincolo de limitarile mintii si sa va aventurati in ceva ce v-a fost necunoscut pana in acest moment. Fiecare clipa de intuneric poarta cu sine potentialul Luminii, fiecare aspect al fricii contine in el potentialul Iubirii si fiecare farama de tristete, durere, disperare si neputinta are potentialul aspectelor superioare, atunci cand voi alegeti asta. Mergeti inlauntrul inimii voastre si gasiti curajul de a-i extinde cunoasterea, imbratisandu-va potentialul cel mai inalt, astfel incat sa puteti deveni acest potential in viata voastra si pentru intreaga lume. Raiul pe Pamant se creeaza urmandu-va calea vietuirii din inima si permitandu-i divinitatii voastre sa se extinda in omenescul vostru.

http://enlighteninglife.com/live-from-your-heart/Copyright © 2012 by Jennifer Hoffman.

traducere editura foryou

Rugaciunea, ca transformare interioara

Parintele Ilie Cleopa - un mare duhovnic, cu o bogata experienta de vindecator, indrumator, ascultator, staret, sihastru si cel care obisnuia sa ne ureze atat de frumos “Manca-v-ar Raiul” - ne ajuta sa intelegem care sunt treptele rugaciunii si evolutia omului prin rugaciune in fata lui Dumnezeu.

Prin harul divin primit de-a lungul anilor de la Dumnezeu, a adus lamuriri despre viata si spiritualitate, afirmand, atat de frumos: “Natura este Academia mea Duhovniceasca”. Intr-adevar, asa cred ca si este: de la natura invatam tot ce avem nevoie sa stim… doar ca Natura nu ne hraneste ego-ul si nu ofera prea multe diplome si acreditari, nu-i asa?

In invataturile si indrumarile sale, Parintele Cleopa spunea:

“Rugaciunea este maica si imparateasa peste toate faptele bune.”

“Atentia este puterea rugaciunii din fata Mantuitorului. Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugaciune. Cel ce se roaga des, insasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii.Cel ce pe dulceata rugaciunii  a aflat, pururea voieste sa fie singur.”

“Cand vei vedea pe cineva ca te uraste sau te nedreptateste, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, incepe sa-l pomenesti la rugaciune.”

Parintele Cleopa atribuie rugaciunii sapte trepte, in functie de nivelul la care credinciosul ajunge prin credinta, smerenie, post si jertfa in fata lui Dumnezeu:

- rugaciunea gurii: “este granita cea mai departata a rugaciunii, insa cresterea ei nu are margini, pentru ca ea ne uneste cu Dumnezeu.”

- rugaciunea inimii: “cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda in miscarea sufletului nostru. Este mai desavarsita, iar la ea ajunge unul din zece mii.”; “cand ai suspinat odata cu mintea in inima dupa Isus, atunci ai ars pe toti dracii”; “in rugaciunea lunga, diavolul are unde se baga … in rugaciunea de un gand, cand ai o singura ratiune – numele lui Isus – n-are unde se baga”

- rugaciunea mintii: “e rugaciunea in care inima se uneste cu mintea, scapand de imaginatie si cufundandu-se in iubire si intelegere.”

- rugaciunea de sine miscatoare: “omul oriunde s-ar afla, inima lui se roaga permanent, daca-i in avion, la masa, pe strada , daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Daca aceasta rugaciune ajunge sa fie de sine miscatoare toata viata omului este o rugaciune, orice ar lucra sau ar face cu sufletul se roaga neincetat.”

- rugaciunea cea vazatoare: “ inseamna ca oameni inainte vazatori sau cu minte inainte vazatoare de Dumnezeu…se suie cu mintea asa de tare, ca El vede aici unde suntem noi cati demoni sunt si cati ingeri sunt. Vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile ce le gandeste fiecare.”

- rugaciunea in extaz sau in uimire: “prin aceasta in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer.”

- rugaciunea duhovniceasca – sau vederea duhovniceasca: “ este mai presus de hotarele rugaciunii, omul este rapit in ceruri, mintea omului nu mai lucreaza dupa a sa putere, ci este luata de puterea Duhului Sfant si-i dusa in slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusa la descoperiri mari in iad, in cer, unde vrea sa-l duca Duhul Sfant. Si omul acesta este in mari descoperiri si cand vine iar in asezarea lui, nu stie daca a fost in trup sau afara de trup, ca Apostolul Pavel. Este cea mai inalta rugaciune de abia unul din neam in neam se invredniceste de o descoperire ca aceasta”.

Con­sacrare interioara: rugaciunea, oglinda sufletului

Cei mai multi dintre noi invatam ca este bine sa ne rugam, dar nu ni se arata si cum sa ne rugam. Pentru si mai multi, “rugaciune” este doar un cuvant de dictionar, ca si compasiunea sau iertarea. Multi ajung chiar sa se “roage” ca formalitate, dar o fac chiar cu profesionalism, uitand – sau nestiind – ca este nevoie de mai mult decat atat.

Pentru o buna parte dintre noi, rugaciunea este un mod de a sta de vorba cu Dumnezeu, iar viata este profesorul cel mai bun de la care am invatat – sau suntem pe cale sa invatam – semnificatia rugaciunii si a gandului bun, practicate clipa de clipa si din suflet.

Ca si in meditatie, in timpul rugaciunii nu trebuie sa ne fie frica de gandurile care apar, pentru ca tocmai momentele meditative ne aduc intalnirea cu noi insine si ne descopera pe noi insine, noua, rascolind, prin furtuni de ganduri, in adancurile sufletului nostru. Este un prilej de a ne da seama cat de departe suntem de ceea ce ar trebui sa fim. Gandurile care apar in timpul meditatiilor sau rugaciunilor ne arata cine suntem si ce suntem.

Si totusi, cel ce se roaga este cel care poate integra, intelege si converti aspectele sale contra­dictorii in aspecte fecunde. Meditatia, rugaciunea nu trebuie intelese ca ”distrugatori” ai elementelor opuse componente ale fiintei umane - rugaciunea si meditatia unifica aceste aspecte, astfel incat viata spirituala – viata, in general – sa capate co­erenta, prin faptele bune si prin gandurile bune.

Se spune ca rugaciunea poate fi intinata sau spurcata, poate fi furata, poate fi pierduta si poate fi curata. Rugaciunea curata este treapta cea mai de sus a rugaciunii, este tacerea totala in fata misterului divin.

Rugaciunea devine din ce in ce mai desavarsita pe masura ce gandurile devin din ce in ce mai linistite, pana la lipsa lor totala.

Rugaciunea cu adevarat desavarsita este rugaciunea curata, adica acea stare in care gandurile sunt usor indepartate si tinute la distanta. Se ajunge greu la acest nivel, dar nu este imposibil. Prin efort depus tot in beneficiul nostru, vom dobandi capacitatea de a ne desprinde de lumea ideilor, a conceptelor, a imaginilor, a obiectelor.

Progresul rugaciunii poate fi observat dupa prezenta/absenta urmatoarelor aspecte:

- rugaciunea prin care se cer bunuri – este considerata o rugaciune inferioara

- concentrarea mai mult sau mai putin desavarsita

- starea de liniste a sufletului celui care se roaga, imputinarea cuvintelor si inmultirea lacrimilor

Aceste niveluri ale rugaciunii corespund ce cele trei etape ale evolutiei spirituale: purificarea, iluminarea si unirea cu Divinitatea, cu constiinta Cosmosului.

Rugaciunea cu adevarat desavarsita este rugaciunea curata - cand ajungem la capacitatea de a alunga usor si pentru multa vreme orice ganduri in timp ce ne rugam.

Sa nu uitam ca rugaciunea are rostul ei, dar nu inlocuieste si nu suplineste ceea ce mai avem de facut, ca oameni.

Cati dintre noi se gandesc oare ca rugaciunea este nu numai un mijloc de imbunatatire personala, ci si un mijloc de imbunatatire a societatii in care traim?

In acest mileniu grabit - in care egoul, mintea, au cat mai multe nevoi si pretentii – cat de posibil (mai) este, oare, sa ajungem la acea stare de rugaciune neincetata, la acea stare de samaddhi, in timpul careia starea fara ganduri ne uneste cu Existenta, cu Divinitatea, cu Dumnezeu?
Inchei cu frumoasa urare a Parintelui Cleopa: “Manca-v-ar Raiul!”

Mona Georgescu, psiholog



- articolul poate fi preluat, cu rugamintea sa mentionati sursa -
  
preluat de  http://www.minunemica.ro

Calea către Iubire se găsește prin iertare

În primul rând, iertarea de sine, apoi a celorlalți. Dacă rămâneți neiertători, sunteți incapabili să-i iertați pe ceilalți. Faptul că alții vă iartă sau nu, este irelevant. Când veți ajunge să înțelegeți că sunteți ființe divine infint iubite de Dumnezeu, vă veți ierta și vă veți accepta așa cum sunteți, atunci vă veți da seama că nu există nimic în voi care să aibă nevoie de iertare, și nici în ceilalți. Veți vedea cu adevărat că atacurile celorlalți asupra voastră nu sunt decât un apel disperat pentru iubire. Nevoia voastră de a-i ierta și de a-i lăsa să se judece singuri va dispărea, și vă veți surprinde că singura voastră dorință este să le oferiți iertare, compasiune și acceptare.

Dacă vă concentrați pe răul care vi s-a făcut și pe suferința pe care ați îndurat-o, pur și simplu vă închideți în fața câmpului Iubirii Divine care vă înconjoară tot timpul. Când vă rupeți de acest câmp al Iubirii, vindecarea devine imposibilă, deoarece numai Iubirea vindecă cu adevărat. Astfel, durerile și necazurile voastre doar cresc, provocându-vă suferință pe mai departe.

Mulți dintre voi simt o nevoie disperată de a fi iubiți și prețuiți de altcineva – pentru a vă dovedi că sunteți drăguți. Asta nu se va întâmpla niciodată, pentru că nimeni altcineva nu vă poate satisface vreodată această nevoie, și dacă stăruiți în căutarea ”acelui unul ideal” veți fi dezamăgiți în mod repetat. Voi toți ați fost creați perfecți de către divinul vostru Tată, așa că stați liniștiți și cereți-I să Vă ajute să vedeți acest lucru, ignorând cât mai bine posibil orice alte gânduri care vă vin în minte. Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă adeseori când încercați să faceți acest lucru este că vă vin în minte acele gânduri în care ați fost răniți de alții și vă angajați în rolul de victimă.

 – ”Dragă Dumnezeule, de ce oamenii mă tratează atât de rău, de nedrept, de nepoliticos, de necugetat, de meschin?” – și în loc să vă deschideți inima într-o pură acceptare a Iubirii care vă este constant oferită, voi căutați pe cineva – Dumnezeu – care să vă asculte litania voastră de plângeri.

Când vă puteți deschide pe deplin pentru a accepta Iubirea Tatălui vostru în fiecare moment, veți descoperi că părerile, cuvintele și acțiunile altora, care înainte v-au supărat, nu mai au același efect și veți începe să vedeți că și ei sunt îndurerați și caută doar Iubirea. Comportamentul vostru se va schimba, câmpul vostru energetic va deveni pașnic și primitor și veți descoperi că atacurile împotriva voastră vor deveni din ce în ce mai puțin frecvente. Iubirea este într-adevăr soluția la orice problemă. Nu iubirea romantică, nu infatuarea unui vis cu sufletul-geamăn perfect, ci acceptarea voastră ca ființe divine ale Iubirii, iubite infinit și veșnic de Dumnezeu! Acesta este adevărul despre cine sunteți, dar realizarea acestui adevăr poate veni numai din interiorul vostru – de nicăieri din altă parte.

Cele mai multe dintre culturile voastre pământene vă învață să căutați aprobarea celorlalți pentru validarea voastră înșivă. Dar nimeni nu apare perfect altcuiva; egourile voastre se asigură de asta! Dacă ați investit în această credință, și mulți o fac, aceasta vă va face viața nesănătos de dificilă, deoarece voi concurați unul cu celălalt pentru acceptare, onoare și răsplată. 

Și toată lumea pierde! Chiar dacă aparent cel mai de succes jucător luptă întotdeauna pentru mai mult, el trăiește cu frica de a fi bătut și depășit.

Pacea și fericirea vin dintr-un sentiment de acceptare de sine și stimă de sine care rezultă din realizarea voastră că sunteți perfecți, că drumul pe care vă găsiți este cel pe care l-ați ales și că totul este așa cum trebuie să fie. Și asta cu adevărat așa este!

Nu vă lăsați împinși în acceptarea convingerilor pe care alții ar dori să vi le impună – ei fac acest lucru doar pentru a-și dovedi lor valabilitatea acestor credințe! Dacă trebuie să-i convingeți pe alții pentru a vă convinge pe voi înșivă, atunci vă înșelați pe voi înșivă și vă îndreptați spre alte dezamăgiri.
Dacă aceasta este ceea ce experimentați, doar reamintiți-vă că pacea și fericirea vin din interior!

de Baird Spalding - Vietile maestrilor

Iubind cu inima deschisă

Când inima ne este închisă, iubim omeneşte. Iubim ca oamenii. Iubim condiţionat. Când inima ni se deschide, iubim dumnezeieşte. Cu inima deschisă, iubim, pur şi simplu. Prin ochii inimii deschise nu trec umbre şi nici nu se dezlănţuie furtuni. Ochii inimii deschise strălucesc tocmai pentru că ei pot vedea dincolo de materialitate, dincolo de mânie, de frică, de orgoliu, de fanteziile tulburi ale minţii, dincolo de dramă şi de toate manifestările Egoului. O inimă deschisă înseamnă cu mult mai mult decât ar putea fi spus în cuvinte şi asta pentru că „deschiderea inimii” nu-i o simplă metaforă, nu-i un fel de a spune că ne-am îndrăgostit de un om, nu-i un fel de a ne iubi animalul de companie, copilul sau florile. Inima deschisă iubeşte toate acestea, dar şi pe cele pe care nu le iubeşte inima închisă. Inima deschisă iubeşte tot ce-i bun şi-i frumos, ca şi tot ce-i rău, tot ce-i pare urât sau dezgustător privirii omeneşti. Mai presus de orice, inima deschisă acceptă şi înţelege existenţa şi toate aspectele ei aşa cum sunt. Inima închisă controlează, condiţionează şi respinge ceea ce nu-i plăcut.

„Deschiderea inimii” este un eveniment uman înălţător, care se resimte în conştiinţa noastră, în inima şi în experienţa vieţii ca un eveniment care ne-a schimbat, ne-a transformat, ne-a dus într-un punct în care nu mai recunoaştem în noi omul de până atunci. O nouă stare a conştiinţei umane nu este posibilă fără ca inima să se deschidă. Posibilitatea de a trăi experienţa iubirii pentru tot şi toate, a frumuseţii existenţei, posibilitatea de a accepta experienţele vieţii noastre aşa cum sunt ele se iveşte în trăire atunci când se deschide... inima noastră. Uneori ni se deschide câte-o fereastră a inimii şi atunci spunem că suntem îndrăgostiţi de un om. Se deschide puţin câte-o uşă, câte-un mic drum şi atunci găsim subiecte şi obiecte ale iubirii, dar excludem – în acelaşi timp – posibilitatea ca iubirea aceasta să se extindă asupra existenţei, a tuturor lucrurilor şi a tuturor fiinţelor.

Asta-i iubirea omenească; iubirea exclusivă, condiţio­nată, iubirea pentru un om şi libertatea de a vibra diferit... în relaţia cu restul lumii. Iubirea omenească ex­clude, iubirea inimii deshise in­clude totul; sunt două stări de conştiinţă diferite. Asta-i diferenţa dintre inima închisă şi inima deschisă; suntem limitaţi la nivelul posibilităţii de exprimare a sentimentelor pentru că suntem limitaţi la nivelul trăirii lor. Nu putem vedea cu ochii ome­neşti aceleaşi obiecte – frumoase sau urâte, bune sau rele – în lumina acceptării, a stării de conştiinţă care le înţelege utilitatea, sensul divin şi măreţia prezenţei lor în existenţă.

Iubirea omenească priveşte prin colţul ochiului, pe când iubirea inimii deschise vede cu ochii lăuntrici, în umbra cărora iubirea divină este singura capabilă să ne mântuiască. Fără această iubire a inimii deschise, fără ca ea să ni se dăruiască, fie şi printr-o mică fereastră a inimii, nu mai vrem să trăim. Binecuvântarea divină s-a revărsat asupra noastră şi, mai ales, asupra inconştienţei noastre tocmai pentru că ne-a hărăzit să intrăm în tărâmul inimii deschise prin iubirile noastre pământeşti. Ni s-a arătat calea către destinaţie prin binecuvântatele momente în care ne simţim atraşi către ceilalţi sau în acele momente în care simţim încredere, entuziasm, bucurie sau fericire.

Acestea toate sunt doar ferestrele inimii, dar în calea noastră se aşterne tăcut drumul către inima întreagă. Suntem chemaţi să iubim, suntem chemaţi să atingem în această viaţă starea de conştiinţă prin ochii căreia putem vedea, putem atinge, putem simţi şi putem gândi că iubirea este peste tot. Asta căutăm în lume, prin tot ce facem, prin tot ce suntem, prin tot ce trăim; inima deschisă. Poate părea că suntem în căutarea banilor, a puterii, a prestigiului, a cunoaşterii, a înţelepciunii, dar – dincolo de toate - noi căutăm puterea de a iubi. Numai atunci când inima ni se deschide întru totul, putem trăi, simţi şi accepta, putem înţelege că totul, absolut totul este numai şi numai iubire. Până atunci, însă, fie să putem iubi măcar printr-o fereastră a inimii, măcar printr-un colţişor al ei, căci şi-n asta-i frumuseţea dăruitorului de viaţă! Dar se poate mai mult, asta-i bine să ştim. Se poate să atingem iubirea mântuitoare; cu dorinţă, cu dedicare, cu efort, cu dăruire se poate să ni se deschidă inimile. Iar în materie de inimă deschisă, existenţa nu ţine cont de funcţii, de conturi, de regi sau de slugi; toţi au inimi şi toţi au şansa egală de a ajunge la iubirea inimii deschise.

Succesul din inima

Nu cred ca exista om care sa nu-si doreasca prosperitate, succes – indiferent ce forma iau acestea. Unii doresc succes social, altii in tratamentul urmat, altii in iubire sau afaceri, iar unii vor sa aiba succes in… efortul de a fi lasati in pace. Pentru unii succes inseamna sa traverseze situatii neobisnuite, ca niste zei olimpieni. Altii traiesc succesul daca li se sustine adevarul si li se da dreptate. Unii isi reprezinta succesul in premii, altii in aplauze, unii intr-o cina romantica sau o masa copioasa, altii cunosc succesul cand isi permit o pereche de pantofi noi. Dar fie ca e vorba de recunoastere sociala sau de propria satisfactie, cu totii ne dorim reusita in directia in care ne depunem eforturile.

Dar …desi ne dorim succesul - unii dintre noi chiar cu disperare - totusi cei mai multi nu facem altceva dacat sa-l alungam de langa noi, zi de zi. Pentru ca nu stim sa ne relationam cu SUCCESUL suntem sabotorii propriului nostru succes.

A te relationa cu tot ce inseamna PROSPERITATE, REUSITA, REALIZARE, inseamna sa le recunosti prezenta oriunde si la oricine le intalnesti.

Profetirea propriului succes

Cand cineva ne impartaseste vestea succesului sau, cel mai frumos dar pe care i-l putem face este sa ne bucuram sincer pentru succesul sau. Dar momentul este o ocazie formidabila si pentru noi de a ne conecta sufleteste la forta universala ce a permis materializarea acelei reusite. Prin bucuria pe care o simtim pentru realizarea celuilalt, vom atrage o energie a succesului in viata noastra. Aceasta deschidere a sufletului, acceptare si empatie, ne pune in rezonanta cu intreg Belsugul Universului. Virtutea de a ne bucura sincer pentru altii ne profeteste viitoarea reusita, ne deschide caile vietii, ne arata solutiile sau greselile de evitat. Bucuria ne pregateste inima sa intre in rezonanta cu tot ceea ce noi numim Succes si sa aduca in viata noastra reusita pe care ne-o dorim. Iar daca ceea ce ne dorim nu este potrivit sau benefic pentru noi (pentru ca, poate, inca nu stim ce este cu adevarat benefic pentru noi), sentimentul sincer si inocent de bucurie va atrage ceva mai bun decat ceea ce ne dorim.

Cu alte cuvinte, bunatatea inimii noastre se va cupla la Succesul rezervat pentru noi si nu la cel inchipuit de noi.

Dar ca lucrurile sa functioneze, trebuie sa ne scoatem din minte orice rationare contabiliceasca si sa facem lucrurile din inima. Cand ne bucuram sincer de orice realizare a unui semen, ne punem in rezonanta cu bucuria succesului in sine, cu esenta a tot ce numim realizare si implinire. Si ne apropiem un pic mai mult de ele.

Am putea considera ca un semn bun, fiecare ocazie cand cineva ne alege pentru a se lauda cu reusita sa.

Invidia – - deconectarea de la prosperitate si succes.

Inividia nu face decat sa ne indeparteze de prosperitate. Ea dovedeste incapacitatea noastra de a recunoaste bogatia si succesul, acolo unde apar. Incapacitatea de le primi cu bucurie, in realitatea in care traim, chiar daca nu sunt in posesia noastra. Chiar daca nu le avem noi, direct, faptul ca auzim despre ele este un semnal ca materializarea lor se apropie de noi. Trebuie doar sa nu le alungam prin invidii, competitie, neincredere, lacomie sau circumspectie. 

Cand atragem invidiosi, desi nu ne dam seama pentru ce ne-ar putea invidia unii, este semn ca avem o relatie defectuoasa cu ceea ce numim reusita. Fie ca am atins-o sau nu, superioritatea pe care o afisam atrage atentia asupra putinului sau multului nostru.

Asadar, relatia noastra cu succesul nu se stabileste corect atunci cand:

- fie in secret ne dorim si ravnim mai mult decat avem si nu ne simtim bogati cu ce avem

- fie ne consideram superiori celorlalti pe care ii consideram lipsiti de succes.

In ambele cazuri, ideea de lipsa si neajuns se strecoara in inima si mintea noastra (nu avem noi sau nu au altii destul). Iar acest gol poate atrage (prin invidia trezita in altii) o paguba sau o nereusita viitoare. Orice gand sau emotie legate de neajunsuri, nemultumiri sau lipsa vor atrage mai departe noi motive de a fi nemultumiti si nefericiti.

Pizma arata neputinta de a te relationa cu propria prosperitate, cu propria abundenta si cu propriul succes – acelea rezervate pentru tine in aceasta existenta. Si atunci le ravnesti pe ale altuia. E de doua ori sarac, cel ce face asta – o data pentru ca se considera lipsit si a doua oara pentru credinta ca nici in viitor nu poate atinge propria ABUNDENTA.

Saracia sufleteasca atrage saracie materiala, prin pierderi de tot felul si lipsa de spor.

Critica adusa succesului altora – cimitirul propriei noastre reusite

Este foarte adevarat, nu toate succesele sunt onorante. Unii obtin banii tradand, altii intorcand spatele prietenilor, altii imbrancind, altora li se intampla sa reuseasca, aparent fara sa merite. Sunt tot felul de reusite, unele admirabile, altele explicabile, unele condamnabile, altele absurde. Explicatia este simpla: au succes, chiar si prin metode ilicite, oamenii centrati pe dorinta lor, care pastreaza o anumita inocenta in suflet sau nu isi dau seama de dimensiunea reala a faptelor lor. In momentul in care realizeaza ce au facut (regret, cainta, blamare, dezgust etc.), succesul dispare. 

Altii sunt de-a dreptul malefici si tot inregistreaza succes -– nu cred ca cineva vrea cu adevarat un astfel de succes. Energia negativa degajata de astfel de acumulari se intoarce asupra individului, asupra neamului sau, chiar pe generatii (plata vine, indiscutabil, pe o cale sau alta).

Cand ne intalnim cu succesul/bogatia altuia, trebuie sa le onoram (mai putin ultima categorie amintita, unde e bine sa ne abtinem de la orice fel de sentimente sau reactii). Nu pe „posesorul” lor, neaparat. A condamna bogatia din viata altui om ne trezeste invidia, inacceptarea, bucuria de a condamna si de a minimaliza o persoana, de a anihila o stradanie.

Discutabile sunt metodele inavutirii, dar ABUNDENTA in sine nu este decat energie materializata, ce are un caracter impersonal. 

Cand condamnam succesul cuiva (popularitatea sa, averea sa, vitalitatea, fizicul etc.) nu vedem omul in profunzime. Iar reusita lui suntem tentati sa o percepem ca fiind obtinuta in detrimentul nostru. Dar nimeni nu poate fura succesul altcuiva. Asa cum nimeni nu moare in locul altcuiva. Fiecare are propriul sau destin si propriul sau culoar de afirmare si reusita.

Fiecare are propriul tezaur, propria abundenta si propriul succes de descoperit. Ni s-au pus in leagan. Pe acestea le vrem materializate. Cum?

a) Invingandu-ne frica de esec. Aceasta poate fi de multe ori atat de coplesitoare, incat nici nu mai initiem vreo actiune, pur si simplu renuntam inainte de a incepe, sau ne dezumflam pe parcurs, ne lasam coplesiti, spunandu-ne „oricum, n-ar fi iesit nimic”.

b) Apoi, chiar daca suna straniu, invingandu-ne frica de succes – aceasta apare cand intelegem/intuim ca un succes viitor ne-ar scoate din comoditatea noastra zilnica si ne-ar obliga sa ne asumam un statut care presupune responsabilitati mai mari. 

Succesul obtinut ilicit de catre altii ne creaza iluzia ca ni se fura accesul la propria avere. Dar nimeni nu poate sa obtina ceva de la noi, decat daca ne dam cumva la o parte, daca cedam din dreptul nostru sau daca nu ne recunoastem puterea de a poseda ce avem. Pierdem sau ni se fura abundenta daca ne intretinem frica, invidia, furia, ura, dusmania, lacomia, zgarcenia, posedarea vlaguita, neasumarea bogatiei. 

Chiar daca in viata unii par sa ia averile/drepturile altora, in plan energetic lucrurile stau altfel. Acele averi fie nu sunt corect detinute, fie nu apartin de drept divin posesorului, fie nu sunt onorate si pastrate cu putere si demnitate, de catre posesor. Ati intalnit vreodata persoane care se simteau vinovate pentru prosperitatea lor, cand intalneau oameni suferinzi sau nevoiasi? Ei bine, acestia incepeau sa-si slabeasca legaturile cu propria sanatate, cu propriul confort, cu propria iubire, cu propriile relatii, cu propriul succes social.

A ajuta si a simti compasiune este absolut onorant. Dar cainarea altora si mila pot genera o usoara jena vizavi de posesiuni, apoi chiar vinovatie, ca in final sa se creeze subconstient, o nevoie imperioasa de echilibrare, atragand astfel o pierdere compensatorie. Moralitatea este salvata, vinovatia este vindecata! A nu se intelege de aici ca trebuie sa fim superiori, insensibili, sfidatori, indiferenti, condescendenti sau jignitori cu situatia altora. Asta ar insemna sa judecam si sa respingem lipsurile altora, adica sa ne relationam cu lipsurile (prin dezgust sau teama) si deci sa le atragem mai tarziu in propria viata – conform legii rezonantei: rezonezi cu lucrul la care te gandesti, indiferent daca termenii sunt pozitivi sau negativi.

Lucrurile apar in viata noastra daca le strigam pe nume, daca le pomenim. Nu conteaza ca o facem cu dragoste sau dezaprobare. Numele este rostit – legatura a fost creata! De aceea e bine sa pomenim mai putin esecurile si aspectele care ne displac in viata si sa pomenim mai des succesele. Sa ne fixam atentia si iubirea mai mult pe ce vrem sa obtinem ori sa crestem in viata noastra si mai putin pe ce vrem sa respingem.

Ganditi-va la un lucru: de fiecare data cand respingem ceva sau folosim o negatie este pentru ca vrem contrariul. Nu e mai bine atunci sa ne dorim direct acel lucru si sa folosim afirmatii si fraze constructive?

Inima stie unde este succesul!

Pentru a obtine in viata noastra lucrul dorit, trebuie sa ne cream o legatura intima, energetica, chiar spirituala, cu lucrul pe care vrem sa-l atragem. Trebuie sa-i cream loc, sa-i dam un spatiu in viata noastra. Sa ne pregatim inima sa-l primeasca deschis. Intr-un fel, sa ii cream o matrice energetica, pentru a se putea materializa.Succesul si Abundenta trebuie sa existe mai intai in inima noastra, pentru a se putea materializa in viata noastra. Si cand ele exista in inima, ne vom putea bucura pentru oricine care deja le are in viata sa.

Daca ne dorim sanatate, va trebui sa o simtim mai intai peste tot pe unde ne duc pasii si viata. Sa o indentificam si sa relationam cu ea. Sa ne bucuram de fiecare data cand o recunoastem in viata cuiva si sa o invocam cand vedem stradania unui semen de a o atinge. Sa o recunoastem in fiecare aliment pe care il consumam – gandindu-ne la ea si multumind hranei pentru energia vitala pe care o contine (in masura in care contine – depinde de noi ce hrana alegem sa ne punem pe masa).

Daca ne dorim bani, sa ne bucuram de fiecare data cand ii vedem sau ii atingem, de fiecare data cand cineva ne pomeneste de prosperitatea sa. Nu ca si cand ar fi a noastra, sau am tanji-o pentru noi. E imposibil sa ai bunul altuia, cand Universul ti-a rezervat propria ta bogatie (cei care isi insusesc cu adevarat bunul altuia, cedeaza fara sa stie ceva dintr-un bun al lor: sanatate, iubire, apreciere, familie etc.).

Daca ne dorim prietenie sincera, o vom recunoaste si ne vom bucura pentru ea, de fiecare data cand o vom intalni in viata cuiva. O vom cultiva in jurul nostru, pregatindu-ne sufletul pentru ea.

Daca ne dorim iubire, ne vom bucura pentru dragostea unor apropiati. Nu vom tanji dupa iubirea altora, nici nu vom judeca felul in care altii au obtinut-o, ci vom cauta sa-i cerem vietii propria noastra iubire, aceea pentru care inima noastra e pregatita.

Daca ne dorim copii, ne vom bucura sa-i intalnim oriunde viata ne va aduce in preajma lor. Bucurandu-ne pentru cei care ii au, incurajandu-i pe cei care se pregatesc sa fie parinti, felicitandu-i pe cei care i-au crescut.

Daca ne dorim succes profesional, ne vom bucura pentru succesul altora si le vom dori succes celor ce vor sa se afirme, insotindu-i cu gandurile noastre bune, dandu-le incredere, energie si curaj.

Daca ne dorim abundenta, atunci sa o recunoastem si sa o onoram cu bucurie, oriunde si la oricine o intalnim.

Concluzie

Orice ne dorim sa obtinem, trebuie sa traim mai intai in inima.

Sa relationam cu ceea ce dorim sa avem, intrand in rezonanta oricand si cu orice prilej cu acel lucru.

Sa ne bucuram cand altii au ceea ce noi ne dorim – e semn ca se apropie si de noi propria noastra realizare si implinire.

Sa-i multumim Vietii pentru nesfarsita sa ABUNDENTA din care ne putem servi oricand.

de Camelia Patrascanu

Urmeaza fluxul !

Cand viata cedeaza sub presiunea creierului logic, singura cale de iesire este orientarea catre inima si cedarea fraielor controlului in mainile acesteia, chiar daca aceasta optiune pare nebuneasca sau amenintatoare. Ori de cate ori te simti zdrobit sub greutatea acestei lumi, linisteste-te. Roaga-te, mediteaza si deschide-te cu smerenie in fata inimii si a intuitiei tale, asteptand sa primesti instructiuni de la ele. Intuitia este adevarata busola a calatoriei tale, dar pentru a beneficia de ea trebuie mai intai sa iti doresti sa o consulti si sa ii urmezi directia.

Renuntarea la control in favoarea inimii si a intuitiei poate fi dificila daca nu esti obisnuit cu ea, dar mai ales in conditiile de tulburare extrema, cand creierul reptilian, care nu cunoaste decat reactii de tip “lupta sau fugi”, te impinge cel mai acut de la spate sa preiei controlul in mainile tale.

Spre exemplu, multe mame refuza sa accepte ca fiul lor adolescent este in siguranta atunci cand nu ajunge acasa la timp, fapt care le provoaca un atac de panica, facandu-le sa isi imagineze tot ce poate fi mai rau si sa sune la politie. Renuntarea la control pare dificila atunci cand prin birouri incep sa circule zvonuri referitoare la viitoare concedieri, fapt care te determina sa te temi ca iti vei pierde slujba si sa reactionezi cu furie in fata angajatorului si a colegilor tai, punandu-ti astfel cu adevarat in pericol slujba.

Cea mai buna solutie intr-o astfel de situatie consta in a te conecta zilnic cu inima ta, chiar si in cele mai marunte aspecte, astfel incat sa stabilesti cu ea o relatie atat de puternica si de automata incat aceasta sa devina fireasca in situatiile mai dificile.

Abandonarea controlului in favoarea inimii nu reprezinta o supunere pasiva, chiar daca mintea egotica iti va spune acest lucru. Ea iti ofera acces la intuitia ta, care este radarul pe care se bazeaza pilotul tau interior in fiecare zi. Ascultarea intuitiei reprezinta un act de mare inteligenta, dar necesita dedicatie si practica. Atunci cand iti abandonezi temerile si iti deschizi inima, la fel ca un copil care are incredere in pilotul aeronavei, tu iti ocupi locul firesc in viata, lasand inteligenta superioara sa te calauzeasca spre destinatia dorita.

Daca ii vei permite inimii tale sa te ghideze prin viata, tu te vei ridica automat pe o frecventa superioara. Maniera in care inima piloteza viata este extrem de subtila. De aceea, e posibil ca la inceput sa nu simti nimic. Vei observa insa o diferenta in viata de zi cu zi. De pilda, te-ai putea trezi ca te indrepti cu masina sau pe jos intr-o directie necunoscuta, ca intri in vorba cu o persoana pe care nu o cunosti sau ca ajungi la locul potrivit in momentul ideal.

Chiar daca nu stii de ce faci ceea ce faci, viata te calauzeste pe nevazute catre o destinatie care se dovedeste mai buna decat ti-ai fi imaginat vreodata. Daca iti vei lasa inima sa iti piloteze viata, nu vei mai fi atat de obsedat de diferite probleme si nu vei mai incerca sa le rezolvi cu disperare. Raspunsurile iti vor veni chiar inainte de a pune intrebarile.Asta inseamna sa fii integrat in fluxul universal al iubirii. Iti vei vedea in mod natural de treburi, fara a te simti la fel de anxios ca inainte. Tot ce va trebui sa faci va fi sa te prezinti la intalnire. In rest, viata te va conduce singura acolo unde doresti.

Renuntarea la anticipari nu inseamna ca renunti la toate scopurile si intentiile tale. Inseamna doar sa te deschizi in fata Universului si sa ai incredere ca acesta te va sprijini in toate scopurile si intentiile tale, clipa de clipa, intr-o maniera superioara planurilor pe care le-ar putea concepe intelectul tau.

O alta indicatie clara ca inima iti piloteaza viata este aceea ca incepi sa atragi catre tine daruri neasteptate. Asa opereaza intotdeauna inima. Ea stie cel mai bine directia in care ar trebui sa o apuci pentru a trai viata cea mai frumoasa posibila, directie pe care mintea nu o cunoaste.

Reflecteaza timp de cateva minute la intrebarile care urmeaza. Intinde-te si respira timp de cateva momente inainte de a raspunde la ele. Fii cat mai onest si urmareste sa treci de barierele pe care ti le-ai impus singur din cauza temerilor tale. Inainte de a nota in scris raspunsurile, rosteste-le cu voce tare. Acest lucru deschide inima si elibereaza adeseori informatii pe care mintea speriata doreste sa le blocheze. Nu te grabi sa dai raspunsuri simple, de tip da/nu, ci elaboreaza pe marginea lor si include exemple de reactii sau comportamente pe care le-ai manifestat. Cu cat vei fi mai atent la aceste intrebari si la aceste exercitii, cu atat mai mari vor fi beneficiile pe care le vei obtine de pe urma lor.

In ce domenii de viata simti nevoia de a practica controlul?

Te acuza alti oameni ca ai tendinta de a-i controla?

Ai mintea deschisa?

In ce domenii crezi ca ai cele mai multe prejudecati?
-in ceea ce priveste credinta religioasa?
-in ceea ce priveste convingerile politice?
-in ceea ce priveste viziunea financiara?
-in ceea ce priveste statutul social?

Ai obiceiul de a-ti asculta inima?

Cat de mult iti influenteaza inima deciziile?

Poti face diferenta intre sfaturile inimii si cele ale intelectului?

Soliciti vreodata sfaturile unor persoane dupa ce inima ti-a recomandat sa faci un anumit lucru?

Ce factori te influenteaza mai puternic decat vocea interioara?

Pui vreodata la indoiala deciziile inimii tale?

Esti constient de intelepciunea inimii tale?

Iti intrebi vreodata inima ce parere are atunci cand doresti sa iei o decizie?

Esti constient de ceea ce simti atunci cand ii permiti inimii sa te calauzeasca?

Ti se intampla vreodata sa devii obsedat de o anumita chestiune? In ce domenii de viata?

Ti se intampla sa refuzi sa iti faci planuri de viitor prea indepartate si sa asculti mai degraba de calauzirea interioara?

Obisnuiesti sa intri in contact cu inima ta doar atunci cand te simti senin, sau inclusiv atunci cand te afli intr-o stare emotionala intensa?

Fa-ti timp pentru a-ti asculta zilnic inima. Da-ti zilnic intalnire cu minunatul tau ghid interior. Asculta-ti inima cu aceeasi intensitate cu care ai asculta zgomotele daca te-ai afla singur intr-o casa necunoscuta, noaptea. Nu o asculta doar cu urechile ci si cu spiritul.


de Sonia Choquette, “Calatoria cu viteza iubirii. Un ghid pentru o viata traita in pace si fara teama.”, Editura Adevar Divin